3,537 matches
-
La orizont, plutesc vise de-o clipă, Torță aprinsă pe neagră aripă. Cu suflet îngenuncheat de țărână, Voi naște oare din altă fântână Sau nimicul nimic află din mine Când alte simțiri vor curge de mâine? Până atunci, mușc lupoaică flămândă Inima caldă din orice secundă, Până când moartea-ncepe să tresară Și viața-mi este licoare amară. Citește mai mult Prin timp ce mai am pășescdihotomic,În umbră-mi rămâneatâta nimic.Fatidic un gânds-agață de pământCând inima-și sapă în urmămormânt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
fost, sunt și rămân ca niște sfinți. Așa i-am simțit, așa i-am perceput. Deoarece i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Încerc și mă străduiesc să cred și să am convingerea sau nădejdea că vom ști cu toții pe
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
să ceară lunii vamă, copacii în iluzii pierd frunzele pe rând, a mai trecut o vară s-a mai topit un gând; să bem din cupa nopții și nu fi tristă, doamnă! Pe ulița din suflet mai trece-un dor flămând trist căutând un loc unde-ar putea să doarmă; din vise desuete gustând ca dintr-o poamă, tomnatic pierde-vară, el trece fluierând. Ne plouă în privire, ne plouă și în gând cu stropi plesnind de clipe și iz, discret, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
preaplinul stă potop să cadă, cu gândul, ca-ntr-un salt de leopard, se-ntoarce în cuvânt să poată scrie ce ochiul minții n-a-ncetat să vadă. Cârpindu-și zilnic mantia-i de lut, cu sufletul colindă, hăt, pe unde vibrând flămând, nicicând îndestulat, pe coapsa timpului neîntâmplat ritmic lovesc cuvintele rotunde. Cu lacrimile timpului în palmă, un ne-nțeles, e uneori proscrisul ce demn acceptă orișice sudalmă, ori...înțeleptul, cititor în stele, din Căi Lactee alăptându-și ... Citește mai mult La
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
ardși tot preaplinul stă potop să cadă,cu gândul, ca-ntr-un salt de leopard,se-ntoarce în cuvânt să poată scriece ochiul minții n-a-ncetat să vadă.Cârpindu-și zilnic mantia-i de lut,cu sufletul colindă, hăt, pe undevibrând flămând, nicicând îndestulat,pe coapsa timpului neîntâmplatritmic lovesc cuvintele rotunde.Cu lacrimile timpului în palmă,un ne-nțeles, e uneori proscrisulce demn acceptă orișice sudalmă,ori...înțeleptul, cititor în stele,din Căi Lactee alăptându-și ... XVI. UN ULTIM RUG, de Elena
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
Unde ești, ce mai faci,când te bucuri? Păcatele le-am lăsat într-un foc Mânate de tristeți, ce mai joc, Dușmănii printre lupte rebele Ale iubirii nebune în tăcerile grele, Rădăcini într-un veac tremurând În amurgul călit, derbedeul flămând, Afumat de vulcanul ce arde, erupe, Curge-n trecutul cărării pierdute, Te mai mistui sorbind o chemare, Turbulente memorii precare. -Noapte bună, durere, tu, arzi, În furtuni mă sorbi și mă scalzi, Ce mai porți,unde pleci,ce mai ești
TORENȚI DE IUBIRE ARD ÎN RÂNDURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380821_a_382150]
-
lovită de duhul răutății. Nisipul este același. Cerul este același. Dar eu nu mai sunt aceeași, mâncarea nu mai este aceeași. Nu mai este aceeași nici farfuria și nici covorul pe care stăteam. Acum sunt cioburi pe jos. Eu sunt flămândă, aproape să leșin și am În mine culoarea urii. Da, Dumnezeul meu, urăsc!!!!! IMAGINEA A TREIA Leșin și visez o scară pe care trebuie să urc. Simt că dacă o pot urca, ajung la prima imagine și voi putea schimba
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
al lui, știu ce va urma și atunci Îi dăruiesc lui mâncarea mea. I-o dau lui să o mănânce de bună voie chiar dacă eu pot muri dacă nu o am. El o mănâncă și eu știu că după ce termină, flămând va sparge farfuria și mă va lovi. El face mereu același lucru. Nu se schimbă și nu se satură niciodată, e mereu și mereu flămând! El Însă trăiește un fel de stare de indispoziție pentru că nu mi-a mai luat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
pot muri dacă nu o am. El o mănâncă și eu știu că după ce termină, flămând va sparge farfuria și mă va lovi. El face mereu același lucru. Nu se schimbă și nu se satură niciodată, e mereu și mereu flămând! El Însă trăiește un fel de stare de indispoziție pentru că nu mi-a mai luat mâncarea cu forța ci i-am dat-o de bună voie și acum simte nevoia să lovească, dar mult mai năpraznic. În clipa În care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
n-are importanță, fie să te pierzi nelimitat. Bufonul, când a întins mâna oamenilor, i s-ar fi pus în ea pomană. Artistul, când dă de pomană, nu este sigur că va avea destule mâini întinse. Niciodată sătulul nu crede flămândul. (E drept că nici flămândul nu-l înțelege întotdeauna pe sătul). Și uite că nu numai oamenii, ci și muzicile pot fi sătule. Adică ghiftuite precum curcanii copilăriei, pe care bunicul îi îndopa întru sporirea porțiilor la ceas de sărbătoare
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
te pierzi nelimitat. Bufonul, când a întins mâna oamenilor, i s-ar fi pus în ea pomană. Artistul, când dă de pomană, nu este sigur că va avea destule mâini întinse. Niciodată sătulul nu crede flămândul. (E drept că nici flămândul nu-l înțelege întotdeauna pe sătul). Și uite că nu numai oamenii, ci și muzicile pot fi sătule. Adică ghiftuite precum curcanii copilăriei, pe care bunicul îi îndopa întru sporirea porțiilor la ceas de sărbătoare. Muzici saturate. Cel puțin așa
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
vorbi, dar profund real. Felul în care Hristos - Domnul se identifică oarecum cu omul, copil sau adult, ne este descoperit de Mântuitorul Însuși în pilda Judecății viitoare. Într-adevăr, știm că El le va spune celor de-a stânga că flămând a fost și nu L-au hrănit, însetat și străin și nu L-au primit, gol și nu L-au îmbrăcat. Deci pentru că nu i-au ajutat pe cei mici ai Lui, pe El nu L-au ajutat. Aceștia mici
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
țară. Invocarea singurătății premierului mi s-a părut, atunci, metaforică. Astăzi, ea se confirmă la milimetru: Adrian Năstase a fost și a rămas lupul singuratic al unei formațiuni obișnuită să acționeze doar în haită. Pe cât de singuratic, pe atât de flămând, aș adăuga. Pot reconstitui, bazându-mă pe ceea ce am aflat de la nivel de organizații județene, un portret sumar al personajului, așa cum era el perceput de către propriii săi subordonați. Spre deosebire de Iliescu, pe care pesedeii îl simpatizau în mod natural - într-un
Locul 501 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10059_a_11384]
-
nu va mai fi nici un Homer/ nici un Eneea/ nu va pleca spre Latium". Iar eminescianul Luceafăr ni se înfățișează coborît din slava-i celestă pentru a fi adus la treapta comizerației bacoviene: "Oho, Luceafăr blînd,/ de cîte ori am fost flămînd!/ cutreieram pustie străzi/ cătînd în lăzi niscaiva prăzi:// un muc, o coajă, un ziar/ să mai pot zice-o dată: iar!// Oho, Luceafăr bun/ de cîte ori am fost nebun// și nu m-au pus în sanator/ și n-am
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
calcar scrâșnit. Pământul vegetal, bunul, dragul și caldul pământ în stare să rodească era și el, ca și iarba, adus din altă parte, din câmpiile verzi și mănoase ale țării. Codri-codri - ca acei codri mari, ispititori, de pâine, din privirea flămândului - fuseseră purtați pe brațe și plantați pe taluzurile uscate și flămânde ale Canalului. Iar acum, acum se semăna iarba. Altfel spus, niște liceeni, tineri cu identitate exactă, deveniseră pentru câtva timp arhitecți peisagiști. Căușul mâinii se îngropa în văzduh, iarba
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
să rodească era și el, ca și iarba, adus din altă parte, din câmpiile verzi și mănoase ale țării. Codri-codri - ca acei codri mari, ispititori, de pâine, din privirea flămândului - fuseseră purtați pe brațe și plantați pe taluzurile uscate și flămânde ale Canalului. Iar acum, acum se semăna iarba. Altfel spus, niște liceeni, tineri cu identitate exactă, deveniseră pentru câtva timp arhitecți peisagiști. Căușul mâinii se îngropa în văzduh, iarba picura în pământul cald și afânat. Alte mâini aduceau găleți cu
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
Sf. Francisc din Assisi, este exponentul tezei evanghelice: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor! Ocrotitorul misionarilor, călugărul basc Sf. Francisc din Xaver, fondatorul misiunii iezuite, este surprins în momentul morții sale: „Ferice de cei flămânzi și însetați de neprihănire, căci ei vor fi săturați! Poate cea mai frumoasă și expresivă imagine a ciclului de vitralii îl evocă pe apostolul Petru în compania cocoșului care prevestește ivirea zorilor: „Ferice de cei ce plâng, căci ei vor
Agenda2003-24-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281131_a_282460]
-
cartea „Dosar OZN Romania“, considerată de www. astromagie. ro drept „Cea mai bine documentată carte despre fenomenul OZN în România.“ O. Z.N. -uri sau fenomene inexplicabile s-au petrecut, de-a lungul timpului, și la: Bâlea (23-25 septembrie 1978), Flămânzi (1992), Certești (7-8 iulie 1996), Tulcea (8 iulie 1996, Tismana (10 ianuarie 1998), Bustuchin (7 aprilie 1998), Târgu Jiu (22 aprilie 1998), Pitești (27 octombrie 1999), Nanești (30 iulie 2001). În vara lui 1994, în apropierea unui siloz, sătenii din
Agenda2004-6-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282027_a_283356]
-
avusese niciodată un serviciu, a trebuit să câștige pâinea cea de toate zilele pentru cinci guri. Pleca dimineața la lucru, la niște sere de legume, și venea seara, frântă de oboseală. Copiii se gospodăreau cum puteau, de cele mai multe ori adormeau flămânzi, pâinea nu ajungea, hăinuțe noi primeau doar de Paști și Crăciun. Dar nu cârteau, știau că mama lor atât putea să le ofere. La 12 ani, Valentin lucra ca un om matur, tăia lemne prin cartierul Mehala, săpa prin grădinile
Agenda2003-30-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281298_a_282627]
-
Liberă”. Pe plic, un adresant fictiv. Iată un fragment: „Domnule Ceaușescu / Nu vă spun președinte fiindcă nu noi v-am ales, v-ați impus singur. Nu vă spun tovarăș că nu puteți fi tov. cu poporul care muncește din greu flămând, iar D-voastră și dulăii ce dețin posturi cheie nu știți ce e munca și foamea... Nu știu cum nu vă crapă urechile când aud ce vă rostește gura. Cum puteți vorbi de libertatea poporului când știți bine că e o minciună
Agenda2003-31-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281325_a_282654]
-
ceruseră, dar de data asta din generozitate, nu ca răspuns la amenințări. Politețea fermă a prințesei, decizia ei de neclintit de a nu ceda, cu toate că era speriată de urmări, dar mai ales capacitatea de a nu se revoltă împotriva femeilor flămînde, ci dimpotrivă, de a le înțelege și de a le ajuta, definesc o ținută princiara a Domniței Ileana, care depășește, probabil, orice fel de titlu. La plecarea de la Bran, imediat înainte de marea plecare, cea din țară, într-o iarnă sinistra
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
dreptul să lucrez în vreo redacție, nici dreptul de a-mi părăsi domiciliul tîrgujian. Apollo îmi făcea un semn încurajator, în cîmpul semiotic mai larg al uriașelor schimbări îmbucurătoare ce se vesteau. Însetatului i se întindea un ulcior cu apă, flămîndului i se dăruia un codru de pîine. M-am apucat îndată de treabă și - martoră stă colecția hebdomadarului - am izbutit, preț de cîțiva ani, să-i asigur ample comentarii, de regulă, cu caracter polemic, împotriva cărora directorul nu exprimă nici o
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
Cluj: "Articolul susține că în România politica națională este numai o mască pentru scopuri de partid. Sturdza a fost naționalist mare pînă a ajuns la guvern; după aceea însă s-a rugat de iertare de unguri, s-a înconjurat de flămînzi care îl aclamau în opoziție." Amarul lui Cristea era îngroșat de sentimentul că articolul cu pricina dezvăluie un crunt adevăr. De pe la sfîrșitul lui 1897, cam scîrbit și jignit, începe să se țină în rezervă, departe de culisele luptei politice transilvane
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
cel care vorbește româna ca limbă maternă sau ca limbă oficială. În cazul meu, atâta timp cât romana este încă limba pe care o vorbesc cu cea mai mare naturalețe, această parte a identității mele rămâne extrem de solidă. 8. Într-o lume flămândă după succes, după bani, după reflectoare, cum privește Felicia Mihali aceste experiențe departe de muritorii de rând: cărți lăudate de critici și de cititori, atât în România cât și în Canada? Viața mea nu este decât foarte puțin influențată de
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
motivație (uneori pare a veni din nimic, ca o misterioasă predestinare) înconjoară poezia lui Gellu Dorian aidoma unui cearcăn. Dacă, uneori, sentimentul de învins adoptă figura de genuflexiune a umilinței ("Imaginea unui cîine într-un/ tablou flamand, imaginea unui om flămînd/ într-un tablou. Pe mine mă ucid în fiece clipă"), alteori el izbucnește cu o impetuozitate decorativ-blasfematoare: "numai poetul stă în casa lui și moare trist la 33 de ani,/ după care trăiește ca un mort plimbat pe străzi și
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]