115 matches
-
acesta cu italice, incoherent în aparență și a cărui explicație o va găsi în povestirea ce-l urmează”. Gîndurile lui Laurențiu sînt reproduse, într-adevăr, cu italice, în secvențe lirice autonome; fiecare dintre ele e șarjată, caricaturizînd teatral discursul amoros flamboaiant: „Diana, ce de deplîns călăreț svîrlit-se pe oblîncul destinelor tale sirepe...”. Urmează un comentariu auctorial între paranteze, cu corp de literă îngroșat: „(Paranteza aceasta se petrece cu capul între mîini. Laurențiu retrăiește cu o precizie cinematografică, în fragmente esențiale, episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
conotată tot mai „fascizant”, pe fondul ascensiunii mișcărilor de extremă-dreapta și al înmulțirii proceselor anticomuniste. Venită după „excomunicarea” de către unu a lui Virgil Gheorghiu, ruptura dintre Voronca și fostul său emul, Stephan Roll (care îi recenzase volumele anterioare în tonuri flamboaiante), va scinda revista: de o parte, majoritatea celor ostili trădătorului, de cealaltă - mai ales Geo Bogza, prieten și apărător fidel. Divorțul (citește: eliminarea lui Voronca) nu va întîrzia prea mult. Apropiindu-se tot mai mult de sovietism, „uniștii” îmbrățișează - ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale autorilor avangardiști (Geo Bogza, Stephan Roll, Virgil Gheorghiu) au caracterul unor happening-uri, performanțe sau „acțiuni”. Măștile, pozele, clovneriile și arlechinadele vin către avangardă pe filiera decadentismului ironic (Jules Laforgue, Charles Cros, Tristan Corbière, Ion Minulescu) sau a teatralității flamboaiante (D’Annunzio). Observații pertinente despre caracterul scenic al poemelor lui Stephan Roll și legătura lor cu poetica teatrului futurist italian întîlnim în lucrarea Emiliei Drogoreanu (op. cit., cap. „O poetică a spectacularului și poetica teatrului futurist”). Autorul Poemelor în aer liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dea În vileag complicitatea lui În cazul Hollinger. Un incendiu În plus, și i-ar putea frige nu doar degetele. Devotamentul lui față de acest bizar experiment social avea totuși șarmul său. Bănuiam că și Frank fusese sedus de viziunea lui flamboaiantă și, asemenea lui Frank, nici eu n-am comentat nimic În timp ce-și aduna prada Într-un morman tot mai mare pe bancheta din spate a Citroënului. Cam pe la a șasea vilă, una dintre cele mai vechi proprietăți de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Înălțau până aproape de tavan și toate erau pline cu dosare Înțesate de hârtii. Să cauți o foaie anume aici și să mai și speri că o vei găsi, era nebunie curată. Dar nu tot o nebunie era Întreagă această istorie flamboaiantă cu Centrul și enigmele lui, veritabile sau Închipuite de creiere inflamate, Între care și al meu? Incinta era compartimentată simetric: câte trei corpuri pe laturile lungi, situate În dreapta și-n stânga intrării, și Încă unul În fund, acoperind peretele opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
părul proaspăt recrescut la frizeria Park Slope de pe Seventh Avenue, am închiriat casete video de la un magazin cu numele de Raiul Filmelor și m-am oprit adesea la Brightman’s Attic, un anticariat îngălat și prost întreținut, proprietatea unui homosexual flamboaiant pe nume Harry Brightman (mai multe despre el ceva mai încolo). În majoritatea cazurilor, dimineața îmi pregăteam micul dejun acasă, dar, pentru că îmi displace să gătesc și nici nu am talent pentru asta, mîncam de cele mai multe ori de prânz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în față cu el, iar Tom nu se putea hotărî dacă prefera varianta nouă sau pe cea veche. Pe vremuri, avea părul bogat și lung, revărsat; era fardată, purta bijuterii masive, câte un inel pe fiecare deget, și se îmbrăca flamboaiant, inventiv și neortodox: cizme de piele verde și papuci chinezești, jachete de motociclist și fuste de mătase, mănuși de dantelă și eșarfe țipătoare, un stil pe jumătate punk, pe jumătate elegant care părea să exprime spiritul ei tineresc și sfidător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
destul de nou și era Îmbrăcat cu o imitație de piele gri. — De-abia mi l-am luat, spuse. Doar ce m-am angajat aici acu’ o săptămÎnă. Helena scrise „Helena Hancock“ pe prima pagină, cu o caligrafie destul de stranie și flamboaiantă, rezultatul mai multor feluri de a caligrafia pe care le Învățase la diferite școli. — Doamne iartă-mă, ce nume! spuse chelnerița. N-ați vrea să-mi scrieți și o dedicație, ceva? — Ba da, cum te cheamă? spuse Helena. — Marie. „Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
decât să Înrăutățească lucrurile. Textul arăta, În termeni deloc vagi: Philip Weston, moștenitor al averii Weston și membru al găștii de tineri din New York, a ridicat câteva semne de Întrebare săptămâna trecută când a fost observat la Roxy, celebrul club flamboaiant din Chelsea. Weston, care a avut legături cu mai multe editorialiste de modă de la Vogue, manechine brazilience și starlete hollywoodiene, a fost văzut Îmbrățișând un bărbat neidentificat În sala VIP a clubului, despre care știm din anumite surse că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
loc lângă mine, am spus, arătând vag spre stânga. Dacă ai nevoie... Privi rapid spre Isabelle, care vorbea cu Elisa și Începu să pășească prudent peste picioare și genți de mână ca să ajungă la mine. Contrasta izbitor cu Leo cel flamboaiant și cu Philip cel meticulos Îmbrăcat, fiind cumva mai masculin și mai vulnerabil În același timp. Când se prăbuși În fotoliul de piele de lângă mine, mi s-a părut că nu mai era aer În cabina de lux. —Bette, Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ale realității imediate în așa măsură încît frontiera dintre fabulație și trăire cotidiană să se fi volatilizat? Problema merită cu siguranță o reflecție aprofundată... Avea 23 de ani, forme generoase și păr negru cînd a hotărît să ajungă o stea flamboaiantă, rivala unor Marylin Monroe sau Jean Harlow. Prin urmare, devine blondă (peroxidîndu-se cu o asemenea înverșunare și frecvență, încît, după cîțiva ani, rămîne fără podoabă capilară, fiind silită să recurgă la peruci extravagante) și începe să cultive la rîndul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tăcut în care lucrurile vorbesc singure, evocând pe om. Decesul unui serdar este luat ca motiv de folosire a unei palete bogate în care domină nuanța de os a cadavrului. În limba franceză, Le calvaire de feu sperie prin stilul flamboaiant. Inspirația e byroniană, cu sălbăticii scitice, orgia de senzații e dannunziană. Cât s-a tradus în românește e mult mai crud și mai original și asprimea limbii cu care se cântă "răcnetul catastrofal" se potrivește violenței barbare a delirului. BONIFACIU
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bunului simț. În ceea ce privește tonul și stilul, scriitura structuralistă valorizează abstractizarea și generalizarea, preferând un stil neutru și anonim, în timp ce scriitura poststructuralistă este considerată de către acest critic mai "emotivă", axându-se pe jocurile de cuvinte, pe metafore, precum și pe un stil "flamboaiant" și un ton exaltat, euforic. Luând în atenție criteriul atitudinii față de limbaj, structuraliștii acceptă ideea conform căreia avem acces la realitatea înconjurătoare prin mediul lingvistic, în timp ce, prin contrast, poststructuraliștii cred că însăși realitatea este textuală, privilegiind un model imaginativ bazat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vor face decît să accelereze fenomenul deja amorsat. Totuși, cam din 1480 pînă prin 1520, această influență florentină și romană rămîne limitată mai ales la decorarea bisericilor și a castelelor, a căror construcție continuă să se inspire din principiile goticului flamboaiant; pilaștri în maniera antică, chesoane, frize, arabescuri stau mărturie a unei arte noi. O dată cu începutul domniei lui Francisc I, italienismul cîștigă teren, mai întîi în castelele de pe Loara, (Chenonceaux, Villandry, Chambord), apoi la Fontainebleau, datorită artiștilor italieni chemați de Francisc
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
scriitură utilizat înainte de prozator (onirismul, alegorismul liric, tehnica Noului Roman etc.), precum și formule anterior repudiate ori evitate (scriitura așa-zis realistă, parodierea romanului polițist, recursul la arsenalul mitului modern despre extratereștri și OZN-uri ș.a.) sunt orchestrate în această trilogie flamboaiantă, care oferă o relevantă aplecare asupra unor chestiuni fundamentale ale actualității, dar și de totdeauna, înscrise sub semnul postmodernismului radical. Deși începe ca un jurnal, Călătorie neizbutită (1998) conține pasaje cvasipamfletare, citate din intervenții publicistice ale unor preopinenți, fiind o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]