138 matches
-
de condamnat; de aceea, apărea cu ușurință ideea, că bărbatul trebuia să treacă printr-un calvar înainte de a muri." Reginaldo Ustariz, Che Guevara. Viața unui mit, p. 407. În contrapondere la această imagine iconică, romantică, se conturează una mai puțin flatantă, a doctrinarului comunist rigid, obsedat de moarte, anarhistul intervenționist, figură contradictorie, de "martir nicicând dezarmat", un "simbol inofensiv sau idealist asasinat" doar pentru cei care nu l-au cunoscut și nu i-au citit textele în care executarea adversarilor era
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
permanent În discuțiile voastre contradictorii până la două noaptea. Uneori se Întâmplă să-ți amintești pe parcurs să ne arunci Ninei sau mie sau Șulei Kropotkin vreun compliment răsuflat, același compliment, fără a diferenția Între noi, un fel de mică răsplată flatantă: prăjitura e Într-adevăr minunată, noua ta coafură e Încântătoare, ghiveciul e atât de verde. Chiar dacă prăjitura e cumpărată, coafura nu e nouă, iar ghiveciul nu e ghiveci, ci o vază cu flori. Doar ca să tăcem și să Încetăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
țigară. Sesizînd tonul agresiv al lui Helen, se opri cu țigara la buze, Își Îngustă ochii și clătină din cap de parcă ar fi fost dezgustată și nu i-ar fi venit să creadă. — Oare acest lucru ți s-a părut flatant cîndva? Oare? Se Întoarse, scăpără un chibrit și-și aprinse cu răceală țigara. CÎnd se Întoarse, figura i se schimbase, devenise nemișcată de parcă ar fi fost sculptată În marmură colorată sau Într-o bucată de lemn fără nici un nod. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trăiți, tov secretar!... Imediat, roși pentru gafa făcută, corectându-se rușinată: S'trăiți, domnule Calaican! Mă scuzați! mai adăugă ea, rămânând în picioare. Calaican, care, de pe când fusese secretar de partid în unitate, știa că i se spune, primejdios de flatant, Tartorul, se răsti la ea amenințător, în poticnitele-i silabe: -Măi, fa-tă, un-de te trezești? Ia vezi, că o-n-curci cu mi-ne! Își întoarse iar impozantul stetson către Vladimir, care își scruta cu atenție ceasul de la mână: Deci, Vladi-mire, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
căror erou mă consideram puteau foarte bine fi doar o variantă palpitantă a minții mele divizibile. Avusesem când zece, când cinci, când nouă iubite, distribuite credibil pe locuri și perioade. Oricum, dacă întocmeai o medie, nu ieșea o cifră prea flatantă. Permutam numele și anii după interes și gradul de inteligență al interlocutorului, flatând orgolii și alimentând imaginații flămânde. Pe băieți, îi învârteam pe degete, era suficient să combin persoana vizată cu câteva amănunte picante, luate din filme, cărți sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
într-un cinematograf, o vorbă bună după o ceartă cu maică-sa la telefon, un buchet de flori lăsat de 8 Martie pe noptieră. O imobilizam într-un pat imaginar, aducându-i cadouri peste cadouri, mângâieri și frânturi de conversații flatante, care nu avuseseră niciodată loc, gesturi și vorbe alese, măsluite cu luni, zile și ore, din ce în ce mai greu de refuzat. Cu temerile, mergea chiar mai ușor, trebuia doar să știi când să apeși pedala și să iei piciorul de pe ea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aceasta ale organului legislativ, Congresul SUA (Civil Rights Act din 1964, Voting Rights Act, 1965). BROWN, JAMES (1933 2006) James Brown, "nașul muzicii soul", dotat cu o forță de muncă prodigioasă (datorită căreia și-a meritat și o altă poreclă flatantă, "omul cel mai muncitor din show biz"), a fost unul dintre cei mai influenți protagoniști ai scenei muzicale americane a secolului al XX-lea. Ca mulți alți muzicieni afro-americani din generația sa, a plecat foarte de jos, privațiunile din copilărie
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
profesional, și ale c]ror motive sunt adesea considerate, eufemistic spus, mai putin nobile. „L]comia” (și înainte de aceasta, „avariția”) este deseori menționat] ca fiind singurul motor al afacerilor; cea mai mare parte a eticii afacerilor nu este deci foarte flatant] pentru aceast] activitate. Într-un anumit sens, originile acestei istorii pot fi identificate în epocile antic] și medieval], cînd, pe lang] atacurile asupra afaceriștilor din filosofie și religie, gânditori pragmatici precum Cicero au analizat cu atenție chestiunea corectitudinii în tranzacțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau reconstruiește, pe baza textului, un fel de versiune abstractă a autorului. Este bine știut că această versiune nu este însuși autorul; ar putea fi chiar o imagine pe care autorul real o respinge cu vehemență, sau care este fie flatantă, fie disprețuitoare. Nu este totuși clar dacă autorul implicat reprezintă un nivel distinct în structura narativă. Putem utiliza acest concept pentru a ne referi la imaginea lui Faulkner extrasă din Zgomotul și Furia (cu siguranță, una foarte diferită de cea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
din anul 98 d.Hr., care îi menționează pe suedezi ca fiind un trib puternic, care dispunea de corăbii cu proră la ambele capete. Suedia este o țară cu o națiune pașnică și industrială, care se bucură de o reputație flatantă, în special din partea Franței, dar și a multor altor țări, iar fascinația provine de la imaginea exercitată de Sfânta Brigitta și Olof Palme (fost prim-ministru, care a fost asasinat) și trecând prin Cristina și Gustav al III-lea, Jean Babtite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
nimeni și nimic altceva decât opera sa autentică, realmente perenă, nu tentativele de a-i îndulci sau, și mai rău, „înnobila” păcatele. Timpul cerne valorile și reexaminarea lucidă, fără parti-pris-uri și prejudecăți, respingând - acolo unde ele s-au produs - supraevaluările flatante, conjuncturale etc., nu poate să nu-i recunoască prozatorului acele capodopere care îl reprezintă cu adevărat, „peste mode și timp”, în perspectiva de ansamblu a literaturii naționale, ca și în valențele ei de universalitate. Dacă am preferat să-l abordez
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
pelerinajului de la Curtea de Argeș și a dispunerii și geografiei rândului de așteptare este aceea că prin fața raclei nu putea trece decât o singură persoană, din cauza dispunerii unor bariere de metal, exact ca o strungă pentru oi. Nu este o comparație prea flatantă pentru pelerini, dar sistemul era exact același, strungă. Pe moment, nu-mi dau seama prea bine de ce ierarhia locală a cerut „rând strâns”. Este clar că este vorba de un pelerinaj calm, unde nu sunt probleme de ordine, de îmbulzeală
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pe cât posibil să-și manifeste ospitalitatea și să evidențieze doar paralele dintre politica externă a celor două țări, Gorbaciov a avut un comportament glacial și a vorbit tranșant, evitând până și cele mai uzuale formule diplomatice. În contrast cu primirea politicoasă și flatantă pe care Ceaușescu i-a făcut-o lui Gorbaciov, liderul sovietic a fost tăios și la obiect, evitând orice semn de efuziune. Intrând direct în problemele de importanță majoră, Gorbaciov a oferit o extraordinară performanță diplomatică replicând punctelor avansate de către
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
legați prin cultul comun pentru frumos și refuzul facilității. Mircea Demetriade a fost poet, dramaturg și prozator, cu o prezență vie în revistele epocii, în jurul anilor 1880-1914. Personalitatea suplă a acestui “poeta loquax” e surprinsă într-un medalion pitoresc, sagace, flatant, în anii de la sfârșitul unei cariere pe care succesele modeste, nu o ocoliseră:”un fel de neoromantic decadent ... Se inspiră din literaturile străinătății și mai ales din cea a Franței, căutând în forma mai artistică și în ideea mai rafinată
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
umane de a supraviețui, de a coexista, de a trăi liber și de a găsi un scop într-un șablon simplist care identifică o presupusă sursă a răului împotriva căruia trebuie să ne unim și creează o imagine de sine flatantă pentru aceia care sunt nesatisfăcuți de locul pe care îl ocupă. Aceste idei răspund acelorași întrebări la care încearcă să răspundă marile religii și acesta este motivul pentru care religiile, atunci când sunt interpretate greșit, pot fi atât de incendiare. Pentru
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
de regimul comunist uită prea ușor că a fost configurat în siajul marxismului. Consider că nuanțările conceptuale sunt necesare, în condițiile în care, și astăzi, în spațiul public românesc sunt colportate, uneori chiar la niveluri intelectuale ridicate, confuzii semantice deloc flatante. Or, dacă politologul Giovanni Sartori avea dreptate atunci când susținea că o proastă înțelegere a conceptelor despre politică determină o proastă funcționalitate a politicii, este posibil și ca înțelegerea însăși a politicii să fie afectată de neînțelegerea conceptelor. Din această perspectivă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
rostesc jurăminte, se iau angajamente, se fac declarații, autoportrete frumoase, se scriu autoficțiuni, egografii, confesiuni și altele, distincția este mai greu de făcut, și deziluzia mai frecventă. Altfel spus, de foarte multe ori scrisul este un fel de autoportret foarte flatant, dacă nu o statuie, și ceea ce percepem cu simțurile proprii la autorul lui se situează cu totul la antipozi. Și atunci percepem scrisul ca pe un fel de fraudă, nu din vina noastră, care investim, ci a autorului care ne-
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Eugen Simion, pe dumneavoastră nu vă văd în postura de creator de școală de critică literară. Cel puțin eu nu am reperat grupul Dan C. Mihăilescu în critică. De ce nu ați dorit să creați o „școală“? Asta este o întrebare flatantă. Eu m-am lăudat ani mulți că sunt grupul de monolog social. Adevărul este că nu pot face nicidecum școală de vreme ce natura mea este una esențialmente lirică și diletantă. Am fost poet ca meserie de bază, am fost un capricios
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
încă de mult, Nobelul, decât dacă l-aș fi luat cu adevărat. Primind Nobelul, aș fi fost consacrat doar de cei care mi l-au atribuit. Așa, însă, e vorba de o consacrare cu adevărat universală. Ce poate fi mai flatant decât că toată lumea e sigură că l-am luat?”. Exact când nu se mai aștepa, adică în 1995, lui John Forbes Nash Jr. avea să i se atribuie Premiul Nobel. Într-un chip fericit, realitatea era adusă la nivelul percepției
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Sântimbreanu. O scrisoare frumoasă! Te-am citit în CRONICA și în SUPLIMENT și mi-ai plăcut! Acum continuu să citesc ultima carte a domnului Paler (parcă ți-am spus că mi-a trimis-o dumnealui, însoțită de o nouă epistolă flatantă!), seducătoare ca toate cărțile dumnealui. Și "Însemnări din subterană" a lui Dostoievski. De fapt, sînt tare leneș și împrăștiat! Și zilele acestea am mai dat peste o frumusețe la P. Neamț. Mara. Ce nume așezat! Dar T. (mulțumește pentru gînduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
conducerea U. Scriitorilor. Eu, de altfel, am mers și mai departe pe această linie: am devenit membru de partid în toamna lui ’67, după două romane publicate și după ce eram așezat deja, de cei mai prestigioși critici, într-o filiație flatantă, între H.P. Bengescu, Camil Petrescu și Dostoievski sau Faulkner, și am acceptat, la insistențele lui Dumitru Popescu, secretar al c.c., în ’69, să devin și membru supleant c.c., foarte lucid că-mi pierd o parte din stima colegilor și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atât de închipuit și nici atât de sclifosit încât să mă aventurez senin, ca și cum mi s-ar cuveni, pe urmele unor asemenea întrebări absolute. Rezon! O fi Antiteze o revistă cu măsuri drastice, dar totuși... puțină umanitate! Pe urmă, oricât de flatant mi-ar suna în urechi ceea ce ați spus, mă simt ridiculizat ori barem ironizat de neadevărul lor aproape elementar. Nu știu în ce măsură sunt "crezut", dar de "voce autoritară" nici nu poate fi vorba. Toți oamenii (de cultură, dar nu numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să vi le spun. Să te apropii de realitate prin râs. Bufon în deghizeu, pentru ca subversitatea ta să treacă tolerată. Să vorbești cumva ambiguu, la două capete, să nu se știe prea bine dacă ceea ce spui tu e jignitor sau flatant. Între și între, amândouă deodată. Pentru a avea o scuză. Un alibi. Să lași întotdeauna loc de întors. Nu poți fi tranșant. Pur și simplu, nu poți. Așa, toți te-ar evita, s-ar teme de tine. Voiam să scriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aia mă înjurase ulterior cu o isterie porcină de pacient externat pripit și îmi transmisese printr-o cunoștință comună ceva de genul: bă, puteai să treci și tu pe la băiatu’ cu o sticlă de vodcă. Scria despre mine lucruri extrem de flatante de genul: „Condei de primă mână (...) rupe în două pisica în proza ultimilor ani (...) prozator cu o personalitate distinctă, vervă, profunzime“. La așa complimente sau te indignai, dacă aveai un simț al ridicolului ceva mai accentuat, sau ți-o luai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
muncesc? Și să știi că e foarte greu de suportat să te jignească unul de douăj’ de ani. Ziceau ca și când peste vreo zece-cinșpe ani orice jignire ar fi avut un oarecare fundament. - Tu ești periculos, mă! Suna din nou destul de flatant. Venea și din faptul că eu m-am înstrăinat, eram un venetic, de câțiva ani plecat la facultate. Eram un pericol. Alte norme îmi guvernau acțiunile și gândirea. Nu mai eram în discursul lor „ăla a’ lu’profesoru’“, cum îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]