109 matches
-
nu de orgoliu, ci de vanitate. Pentru că orgoliul nu suferă satisfacții sub efort, compensații nemeritate, pe când vanitatea umblă după aplauze și le primește oricum. Un orgolios nu acceptă să fie lăudat pe nemerit, pe când un vanitos e dinainte pregătit pentru flatări. Orgoliul e o exigență interioară înainte de a fi un păcat și un comportament. Iar pe dinafară poate trece drept modestie, poate fi socializat ca modestie. În vreme ce vanitatea dă în fudulie iar fudulia, când e atacată, se apără elaborând scenarii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pot scrie despre tine și nici unanimitatea nu e de dorit. Poeții plebiscitați sunt cumva suspecți. Cât despre ce s-a spus, s-a spus aproape totul (inclusiv, de către Adrian Dinu Rachieru, că aș fi un viitor mare poet o flatare, critică, ce aproape mă pune pe gânduri dar, la o cronică la fundătura homer, carte bine primită, ce urma să primească premiul USR, Marius Chivu a afirmat că editura care mă publicase nu a avut prea mult gust făcând asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
buni sau mai răi decât noi toți. Nu fac mai multe compromisuri decât facem fiecare ca să putem fi acceptați de către semeni. Nu sunt nici mai „mincinoși” și nici mai imorali când minciunile sunt „albe”, adică cele din categoria curtoaziei și flatării diplomatice. Dar ei pot să se folosească de noi, pot să ne ia din libertăți și drepturi, pot să ne înșele cu promisiuni false mai mult decât oricare alți actori ai vieții publice. De aceea judecata noastră în ceea ce îi
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
culturale, psihologice, fizice. Autoritatea poate avea atributul competenței sau al statutului administrativ, poate fi exercitată în numele unui angajament responsabil față de o sursă, poate fi efectul unei proces de învățare (îndoctrinare), se poate prezenta ca o putere exercitată prin cuvânt (promisiuni, flatări, amenințări) sau prin gesturi (atingere, privire, surâs). În fiecare dintre aceste situații un rol important îl joacă contextul social și politic, normele culturale, situația concretă și nu în ultimul rând gândirea socială dominantă. „Explorările” celor patru autori ai volumului la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
fi o adevărată democrație a muncii, care nu cere de la libertate decât garanția rezultatelor obținute prin strădania fiecăruia. <ref id=”1”>Ibidem, p. 96.</ref> Impopularitatea suveranități rațiunii, spre care aspiră junimismul, este naturală, astăzi, întro epocă dominată de tentația flatării populiste a maselor. Asemeni lui Guizot, Carp rămâne un personaj dificil de acceptat în era democrației. În această luptă de redirecționare a progresului, omul politic junimist se vede pe sine ca un deținător al rațiunii ce luminează, înlăturând fanatismul și
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
cristalizarea unei viziuni ce revitalizează prudența, moderația și gradualismul. Ca și în cazul lui Maiorescu, impopularitatea lui Carp derivă, iar acest lucru poate fi observat încă de la 1884, din incapacitatea de a accepta compromisul, oricât de modest, cu demagogia și flatarea vulgului. Etosul politic al lui Carp pune accentul, înainte de toate, pe această preocupare pentru edificarea și precizia proiectului de guvernare. În locul frazeologiei sau al apelului la geniul ascuns al națiunii, Carp va prefera recursul la erudiție, inteligență și spirit critic
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
binefăcător după o omucidere și un jaf) poetul a renunțat în 1456 la numele său de familie pentru a-l împrumuta pe cel al protectorului său, devenind "François Villon". Schimbarea de nume apare în poemul "Semincerul" ("Le Lais"), împreună cu alte flatări <poem> "(...)Je laisse, de par Dieu, mon bruit" "À maistre Guillaume Villon," "Qui en l’honneur de son nom bruit," "Mes tentes et mon pavillon." (Le Lais, octetul IX) </poem> care, s-ar părea, nu și-au atins ținta deoarece
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
suzeranitatea. Pretențiile împăratului, de altfel îndreptățite, au fost întâmpinate de cruciați cu vii proteste căci fiecare, pornind în cruciadă, sperase să devină propriul său suzeran, un senior independent în posesia unei adevărate feude a soarelui. Cu mijloacele proprii diplomații bizantine (flatarea, lingușirea, corupția), împăratul a reușit să smulgă rând pe rând nobililor feudali jurământul de vasalitate, nu fără a provoca discuții și certuri printre aceștia. Cel mai îndârjit a fost Boemund de Tarent, care a rezistat ultimul presiunii de a se
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
binefăcător după o omucidere și un jaf) poetul a renunțat în 1456 la numele său de familie pentru a-l împrumuta pe cel al protectorului său, devenind "François Villon". Schimbarea de nume apare în poemul "Semincerul" ("Le Lais"), împreună cu alte flatări <poem> "(...)Je laisse, de par Dieu, mon bruit" "À maistre Guillaume Villon," "Qui en l’honneur de son nom bruit," "Mes tentes et mon pavillon." (Le Lais, octetul IX) </poem> care, s-ar părea, nu și-au atins ținta deoarece
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]