139 matches
-
că viața e un cârnat care trebuie agățat fie sus, fie jos, celălalt dimpotrivă, că ar putea fi o formă simțitoare, dar lipsită de vitamine, deși vie, fie înăuntru, fie în afară, fie ascunsă, fie cântată. Cuplu contra cuplu, toți flecărind, au ajuns la polemici și, de aici, la ceartă, care însemna blamarea amintirilor, ca sămânță a răsadului prezent, așteptându-și moartea prin deshidratare. Totul pe fondul Introducere și rondo capricioso opus 28 pentru vioară și orchestră de Camille Saint-Saëns. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trei ori înconjurul catedralei - am găsit societatea deja adunată. Erau acolo dra Waterford și dna Jay, Richard Twining și George Road. Ne adunaserăm numai scriitori. Era o zi frumoasă de la începutul primăverii și toți eram plini de bună dispoziție. Am flecărit despre o sută de lucruri. Dra Waterford, sfâșiată, între tendințele contradictorii ale estetismului din prima ei tinerețe când mergea la petreceri îmbrăcată în rochii verzi ca salcia și ținând în mână o narcisă și, pe de altă parte, frivolitatea anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de a-mi arăta copiii, așa că s-a grăbit să-mi accepte invitația. Erau încă și mai atrăgători decât sugeraseră fotografiile lor și avea dreptate să fie mândră de ei. Eu eram destul de tânăr ca să nu-i intimidez, așa că au flecărit vesel despre tot soiul de lucruri. Erau extraordinar de drăguți, niște copii sănătoși și agreabili. Și atmosfera de acolo, sub copacii din parc, era foarte plăcută. După o oră s-au înghesuit într-o birjă ca să se ducă acasă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
produce, încrederea se va înlătura pentru totdeauna din conștiința mea. Personalitatea ei e simplă și nu merită poate atâtea întrebări. A fost îndrăgostită de mine, nu așa de teribil însă ca să nu se amuze cu alții în lipsa mea, să nu flecărească, să nu facă planuri în care nu aveam rol, să-mi asculte povețele, să nu se gândească că nu va putea rămâne fată bătrână, cu frica vecinică de a o părăsi. Desigur, despărțirea de un om pe care te-ai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
subiect Am dat din cap și mi-am băut paharul. Unde erau celelalte candidate? Oricum, bănuiam că elementul echipat cu bikini alb savurează miștoul și cunoștințele mele în materie de păr. Cred că i se părea mult mai distractiv să flecărim amândoi decât să se culce cu mine pentru bani - deși, fie vorba între noi, profitul era mult mai mic. Și eu eram cât se poate de mulțumit de felul în care decurgeau lucrurile. Eram încântat să mă aflu aici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu telefonul sau cu plata gazului, un prieten, un discipol, sau amândoi uneori, se țineau după el, până în cămăruță, spre a termina conversația începută. Cu timpul toți oaspeții ajunseseră să cunoască bine micul coridor. Nu se mai urneau de acolo, flecăreau între ei, îi cereau lui Jonas părerea strigând peste capetele celorlalți sau dădeau buzna, pentru o clipă, în cămăruță. Aici cel puțin, exclamau cei care intrau, te mai poate vedea omul pe îndelete." Jonas se înduioșa: "Aveți dreptate, spunea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
deranja nimeni, în afară de cazul în care se lua ceva din dulap; singura mobilă de acest fel din casă se afla în dormitor. Vizitatorii, deși mai puțin numeroși, căpătaseră noi tabieturi, și, împotriva tuturor speranțelor Lousiei, nu șovăiau, spre a putea flecări cu Jonas în tihnă, să se întindă pe patul conjugal, până când veneau și copiii, să-și sărute tatăl. "Arată-ne tabloul!" Jonas le arăta tabloul la care picta și-i săruta cu dragoste. Când îi trimitea din cameră simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
credință cincizeci și șase de ani. Și nu uita ce-ți spun eu, draga mea: obișnuința e mai rea decât singurătatea. Cât ești tânără. Mai târziu, contează mai puțin această deosebire. Își așezase valiza În plasa de bagaje și acum flecărea În fața geamului coborât al compartimentului curat, cu fotolii Îmbrăcate În pluș albastru și tetiere albe imaculate. Își privi ceasul. Un ceas mare de buzunar, al domnului Übelhart cât a trăit, pe care ea Îl purta la gât ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era în districtul Wilshire și includea restaurantele, barurile și cârciumile cu tonomat de pe Western, Normandie și 3rd Street. Tipii cu care am stat de vorbă erau majoritatea obișnuiți ai barurilor, sugative diurne gata să se gudure pe lângă autorități sau să flecărească și cu altcineva în afară de obișnuiții convivi din crâșme. Când le-am cerut detalii, am obținut doar pure fantezii: practic Betty Short încercase să-i agațe pe toți, exact ca-n textele din presă sau de la radio, în perioada când ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
câteva pagini, să ajungă mai aproape de deznodământul romanului polițit. - A, SIGLA!... Bineînțeles, SIGLA! exclamă, spre continua surprindere a invitatului, cu timbru de cucoană tânără, Cocondy. Iată un subiect asupra căruia bunele maniere, nu mă îndoiesc, nu ne dau voie să flecărim... Surpriză. Reverență. Pentru o secundă, se comportară precum o muză de salon literar, flatată și anturată de către și curtezanul său. Cocondy, oferindu-i cu ceremonie mâna, el, atent, încordîndu-se s-o ridice. Culmea că o și ridică. Și-a reluat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care se retrăseseră câțiva pași Înapoi și se uitau Înmărmuriți, cu hohotele de râs Înghețate sub nas. Pe celălalt coleg nu-mi amintesc cum Îl chema. Memoria mea nu reușește să-i pescuiască numele. Știu doar că-i plăcea să flecărească mereu. Un băiat cu tenul măsliniu și mult succes la fete. Cafeaua mi se pare din cale-afară de amară. De fapt, nu i-am pus niciun gram de zahăr. Pe fată o știu mai bine. Se numea Noemi. Era evreică
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fi fost vreo... două sute. — Două sute de oameni? M-am Întors lîngă fațada dinspre sud a casei, cu balconul care domina piscina și terasa. Mi-am imaginat mesele pe postament ornate cu pînzeturi albe, frapierele scînteind În luminile vesperale și oaspeții flecărind pe marginea apei netulburate. — Erau atîția oameni aici, cel puțin două sute, și nimeni n-a intrat ca să Încerce să salveze familia Hollinger? — Băiete drag, ușile erau Încuiate. — La o petrecere? Nu pricep. Puteați să intrați cu forța. — Sticlă securizată. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Dar cînd au pășit În lumină le-am recunoscut fețele și mi-am dat seama că trupurile lor goale n-aveau să mă surprindă cu nimic. Le privisem deja, din balconul apartamentului lui Frank, Întinse pe șezlonguri lîngă piscină și flecărind despre revistele lor de modă, În așteptarea soților lor, coproprietarii unei agenții de voiaj din Paseo Miramar. Am Închis portiera și am pornit Încet pe lîngă bordură În direcția femeilor, care Își scoteau la Înaintare coapsele și sînii precum prezentatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu produse oceanice care tiveau portul erau ticsite cu localnici care se relaxau, după ziua de lucru, la mesele de sculptură și la roțile de olărit. Departe de-a fi demoralizați de tragedia familiei Hollinger, păreau mai Însuflețiți ca oricînd, flecărind zgomotos pe deasupra exemplarelor din New York Review of Books și din suplimentele de artă scoase de Le Monde și Libération. Intimidat de platoșa asta de competențe culturale, am pătruns În atelierul de ambarcațiuni de lîngă port, unde m-am trezit alinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
munca noastră, în casa noastră, să ne învățăm a face economii și a cheltui așa cum e mai bine. Misiunea conducătorilor este prin acest simplu fapt surprinzător de mult ușurată și ei ne vor mulțumi mai bine decât prin discursuri înflăcărate. Flecărim atât de mult!..." Vorbind muncitorilor catolici din Coimbra, Salazar se adresa, de fapt, țării întregi, anunțîndu-i, într-un anumit fel, noul drum pe care în curând știa că va fi chemat să-l arate. Portugalia trăia, atunci, încă unul din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și noapte să reducă, să echilibreze, să economisească. Nu vedea aproape pe nimeni, lucrând exclusiv cu funcționari de la Ministerul Finanțelor refuzând să ia parte la ceremoniile oficiale, refuzând să apară la banchetele diplomatice - obsedat de un singur gînd: echilibrarea bugetului. "Flecărim prea mult!", se adresase el, cu două luni mai înainte, lucrătorilor catolici din Coimbra. Era fericit că cel puțin acum putea să muncească fără să-și mai anunțe, să-și explice și să-și susțină planurile. Dictatura avea pentru el
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
viața am adormit greu. Oamenii din trenuri care-și pun ziarul deoparte, Își Încrucișează stupid brațele și Încep imediat, cu o familiaritate jignitoare, să sforăie, mă uimesc În aceeași măsură ca individul neinhibat care defechează confortabil În prezența altuia ce flecărește În timp ce face baie sau ca individul care participă la uriașe demonstrații sau se Înscrie Într-un sindicat pentru a se pierde În ele. Somnul este cea mai imbecilă frățietate din lume cu cele mai grele Îndatoriri și cele mai primitive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și creveții picanți în doar câteva minute. Pe urmă am dat drumul la televizor și ne-am uitat la un film intitulat The Outriders, un western din 1950 cu Joel McCrea. La un moment dat, cowboyii stau în jurul focului și flecăresc, iar cel mai bătrân dintre ei (jucat de James Whitmore, cred) are o replică la care am izbucnit în hohote de râs. „Mie-mi place să îmbătrânesc, zice el. Așa se mai duc din grijile vieții.“ Am sărutat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Mara’ amú s-a oprit de vreo patru ore și, puțin după aceea, valurile au încetat să mai vină dinspre sud-est. Ești de acord? Dacă zici tu... —Zic, pentru că eram atent la mare și la vânt, nu-mi pierdeam timpul flecărind cu prietenii, răspunse el dur. În urmă cu trei ore și ceva a trecut ultimul val, deci atunci când acest ultim val o să treacă înapoi, vom ști cât timp i-a luat pentru a se duce și pentru a se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
într-o cîrpă roșie. Ațîțător, jocul îmi jignea însă dorința de a fi manierat. La curs m-am așezat alături de ea, fără să scot o vorbă. Țîșnind din pupitru, Patricia se opri lîngă colegele din față cu care începu a flecări. La intrarea profesorului a trebuit să-i trimit din mînă în mînă caietul de notițe. Clocoteam. De aceea zîmbii unei fete de lîngă Patricia, știind că biata Emilie prinde din zbor orice ocheadă. În adevăr, gălăgioasa ei bucurie m-a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
chiar Patricia, rujată și cu aureola unui bec așa fel ascuns de fotograf încît îi lumina din spate părul înfoiat. Am pus cursurile pe divan ș-am vrut s-o cuprind de talie. Patricia se eschivă și începu, precipitat, să flecărească. Mi s-a făcut rușine. Simțeam un soi de milă pentru dînsa; trebuia s-o respect. Ne așezarăm pe divan la taifas. Patricia îmi povesti că taică-său, care era director de școală, a părăsit-o pe maică-sa cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nou pieptul. Cînd pălăvrăgeala începu să se subție, oarecum stînjeniți răsfoirăm caietele. Amîndoi am fumat o țigară proastă; ni se părea că viciul acesta ne apropie mai tare. Cochetă și totodată sinceră, purtarea fetei mă tulbura. Patriciei îi plăcea să flecărească. Cu o frivolitate care începuse a fi încîntătoare, îmi povesti tot felul de fleacuri care mă sustrăgeau de la atracția trupurilor noastre alăturate. Sub paravanul vorbăriei, fata primea cu inocență mîngîierile mele furișe, pe cele mai îndrăznețe neutralizîndu-le. Cînd simțea că
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mare că ne Însoțeau. Când au zărit primul foc făcut de mâna lui Enkim, Începură să bată din palme și se veseliră strașnic, iar carnea friptă Îi făcu să horcăie și să râgâie neîncetat vreme de o seară Întreagă. Tot flecăreau cu vorba aceea ciudată a lor - plescăituri și păcănituri, sorbecăieli și scuipături. Nu trecu mult și ne Învățară și pe noi câteva cuvinte de-ale lor, iar Unu fu cel dintâi care le deprinse. Despre Unu acum. Deja Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
străzilor mohorîte, trecînd prin fața palidelor manechine de ceară din vitrinele magazinelor de confecții, trecînd pe sub ciorchinii de lumină albă, dură, trecînd prin fața a sute de magazine Întunecate, oprindu-sc În cele din urmă Într-o bodegă mică să trăncănească și să flecărească alene, să-și vîre botul, buzele și fălcile gălbejite În adîncurile pătate ale unei cești de cafea sau să-și poarte mai departe scrumul cenușiu al timpului fără a rosti nici un cuvînt. Amintirea chipurilor lor și a pașilor fără odihnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
seninătate. Zbătându-se între împăcare și respingere, ca o gesticulație în vid, fără finalitate, din moment ce există înapoi nimicul înainte nimicul / între nimic și nimic exaltarea nimicului - ecou al lui Cinis et umbra sumus -, unde dulceața pulpelor tale /și sângele ce flecărește vrute și nevrute nu pot fi motiv de uitare (cum să uit că bătrânețea nu se jupoaie / de pe trup ca blana de pe miel), poetul evocă spații nefirești, improprii cel puțin respirării, adică visării: sertarele noptierei; un sertar în care chiar s-au
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]