318 matches
-
toate limbile cu ton just, afară de limba română, unde devine anglo-saxon, trăgaci cunoscut, vânător de lei autentici din jungla africană, fastuos ca un maharajah [...], prețios până la manierism, modest și superb înflorit de violete verbale, dar mai presus de orice, calm, flegmatic, indemontabil”. Colaborează cu versuri, fragmente de roman, articole și cronici literare la „Viața românească”, „Adevărul”, „Vremea”, „Convorbiri literare”, „Cuvântul”, „Societatea de mâine”, „Acțiunea” ș.a. Prima carte, O plimbare pe Olt, îi apare în 1930. Proza lui N. este proiecția unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
simbolic. Singurătate, ratare, gândul morții, viața ca înaintare debusolată, eșecul afectiv-erotic - acestea sunt temele prozatorului. În Viața la o margine de șosea (1975) un inginer de treizeci și cinci de ani își analizează cu luciditate eșecul social și sentimental, cu acea temeinicie flegmatică a însinguratului, nu autopersiflant, nici cu disperare existențialistă. Personajul din prozele lui S. nu are voluptatea masochistă a marilor învinși, nu cultivă absurdul comportamental (decât la rigoare), ci se sondează pe îndelete, finalul fiind un soi de ecorșeu realizat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
aer, pământ, foc și apă Ă au afirmat că în corpul omenesc amestecul „umorilor” (hormones) ce reprezintă aceste elemente determină temperamentul. În funcție de dominanta uneia din cele patru „umori” (sânge, bilă neagră, bilă galbenă, flegmă), temperamentul poate fi: sanguin, melancolic, coleric, flegmatic. Deși această explicație era oarecum naivă, trebuie să remarcăm intuirea determinismului endocrin al însușirilor temperamentale, precum și a ideii (adoptată de filosofia modernă) că macrocosmosul se reflectă în microcosmos. După aproape două milenii, Pavlov propune o explicație științifică a tipurilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
constituită de cele patru tipuri de sistem nervos ce rezultă din combinarea acestor trei însușiri fundamentale: tipul puternic neechilibrat, excitabil, corelează cu temperamentul coleric; cel puternic echilibrat, mobil, se exprimă în temperamentul sangvinic, tipul puternic echilibrat, inert Ă în temperamentul flegmatic; tipul slab (luat global) fiind pus la baza temperamentului melancolic. Totuși, nu trebuie să punem semnul egalității între tipurile temperamentale și tipurile de sistem nervos. Acestea din urmă rămân, de-a lungul vieții, neschimbate, în timp ce temperamentul se construiește în cadrul interacțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
cu repeziciune. b) Sangvinicul se caracterizează prin ritmicitate și echilibru. Persoanele cu acest temperament au în general o bună dispoziție, se adaptează ușor și economic. Uneori marea lor mobilitate se apropie de nestatornicie, periclitând persistența în acțiuni și relații. c) Flegmaticul este o persoană imperturbabilă, inexpresivă și lentă, calmă. Puțin comunicativă, greu adaptabilă, poate obține performanțe deosebite în muncile de lungă durată. d) Melancolicul este la fel de lent și inexpresiv ca flegmaticul, dar îi lipsește forța și vigoarea acestuia; emotiv și sensibil
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
apropie de nestatornicie, periclitând persistența în acțiuni și relații. c) Flegmaticul este o persoană imperturbabilă, inexpresivă și lentă, calmă. Puțin comunicativă, greu adaptabilă, poate obține performanțe deosebite în muncile de lungă durată. d) Melancolicul este la fel de lent și inexpresiv ca flegmaticul, dar îi lipsește forța și vigoarea acestuia; emotiv și sensibil, are o viață interioară agitată datorită unor exagerate exigențe față de sine și a unei încrederi reduse în forțele proprii. Cu o bază științifică incontestabilă, teoria lui Pavlov este, totuși, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
S), tendința de a rămâne sub influența impresiilor trecute, introversive. Cele opt tipuri temperamentale ce rezultă din combinarea acestor dimensiuni sunt: tipul pasionat (E.A.S.), tipul coleric (E.A.P.), tipul sentimental (E.nA.S.), tipul nervos (E.nA.P.), tipul flegmatic (nE.A.S.), tipul sangvinic (nE.A.P.), tipul apatic (nE.nA.S), tipul amorf (nE.nA.P). Pe baza acestei concepții, G. Berger a elaborat un chestionar ușor de utilizat, cu ajutorul căruia putem stabili în care din cele opt tipuri prezentate
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
care reacționează rapid la evenimente, și sentimentalii, care reacționează lent. 2. Emotivii activi Ă în care se încadrează colericii, cu reacții rapide, explozive, și pasionații, care au reacții lente. 3. Neemotivii activi Ă adică sangvinicii, cu reacții echilibrate, rapide, și flegmaticii, cu multă forță dar lenți. 4. Neemotivii inactivi Ă care îi cuprinde pe amorfi, care, deși cu mai puțină energie, sunt bine ancorați în prezent, și pe apatici, a căror lipsă de energie este dublată de un ritm lent al
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
globale negative. ÎNTREB|RI:tc "ÎNTREB|RI\:" 1. Ce este o trăsătură psihică? Dați exemple de trăsături. 2. Ce deosebiri sunt între tipul sentimental de temperament și tipul sangvinic? 3. Ce deosebiri există între tipul pesimist de temperament și tipul flegmatic? 4. Care este deosebirea între o trăsătură de temperament și una de caracter? 5. Cum se manifestă expectanțele profesorilor și ce influență pot avea ele asupra elevilor? Capitolul IIItc "Capitolul III" Aptitudinile și importanța lor în activitatea școlartc "Aptitudinile [i
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
grec din secolul II d.Hr., caracterul rezultă din predominanța uneia dintre cele patru umori fundamentale: sângele, bila galbenă, flegma (adică ceea ce curge din nas, numită și spută) și atrabila (sau bila neagră). Aceste patru umori determină caracterele sangvinic, coleric, flegmatic și melancolic, fiind prezente în vocabular și sub forma expresiilor „a-și vărsa fierea de mânie”, „a-și face sânge rău” sau a avea un „caracter flegmatic”... Amabil, răutăcios, simpatic, rece, altruist, limitat, boem... Confruntați cu extrema diversitate a cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
spută) și atrabila (sau bila neagră). Aceste patru umori determină caracterele sangvinic, coleric, flegmatic și melancolic, fiind prezente în vocabular și sub forma expresiilor „a-și vărsa fierea de mânie”, „a-și face sânge rău” sau a avea un „caracter flegmatic”... Amabil, răutăcios, simpatic, rece, altruist, limitat, boem... Confruntați cu extrema diversitate a cuvintelor care desemnează caracterul, cercetătorii contemporani procedează ca într-un joc cu șapte familii și încearcă să regrupeze cuvintele care înseamnă același lucru: plăcut, simpatic... Tehnic vorbind, analiza
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
publicistic cu istoria literară. Linie curmată, din păcate. Se pare însă că adevărata vocație a lui A. este romanul polițist. Aici lecția unor Chase ori Chandler a însemnat foarte mult. Eroul este un amestec de Sam Spade și Marlowe, superman flegmatic și Don Juan pe cât de păgubos, pe atât de invincibil. Cu certe calități scenaristice (Atac în bibliotecă, 1983, a și fost ecranizat după 1990), proza polițistă a lui A. are toate ingredientele „meseriei”, inclusiv doza de autopersiflare prin care faptele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285452_a_286781]
-
o altă pâine? Franțuzească, de pildă. Sau din alte locuri. A.R. A, da, n-am uitat întrebarea: dacă mi-ar fi plăcut să trăiesc în altă țară. Da, în Anglia. Acolo mă simt cel mai bine. Mă simt acasă. Flegmatici sau nu, per fizi sau nu, englezii sunt cei mai civilizați, iar asta e vir tutea supremă. R.P. Prin ce anume concurează Romanul copilăriei dumneavoastră Anglia pomenită la condițional trecut? A.R. Vedeți? Nici n-apuc să mă gândesc puțin
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în sala de festivități unde, disciplinați, conform regulamentelor, așteptau cei 150 (de fapt, s-au dovedit a fi doar 144) adolescenți. Am numărat și 16 cadre. Tinerii, bine îmbrăcați, ca pentru frigul de afară, purtau uniforme tip pufoaică. Curioși - majoritatea, flegmatici - unii, indiferenți - alții, cu privire inteligentă - la cei mai mulți, să spunem doar stinsă - la câțiva! Narând acum, îmi dau seama că acești tineri erau prezenți în sala de festivități nu pentru că ar fi fost mânați de o pornire interioară determinată de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
copacilor, cu fructele de aceleași nuanțe fragile. Nu apucă să-și ridice ochii aburiți spre broderia reliefului din orizont și pe masă se oprește grațioasă dar impasibilă pasărea măiastră. Nici nu ia în seamă figura lividă de pe scaun, surâsul ciocului flegmatic însă iluminat de perfecțiunea geometriei aripilor ancestrale trece nonșalant pe lângă trupul inert. Nici nu merită vreo atenție cel cu verbul vlăguit și intrat într-o negură stăpână pe gânduri. Doar universul cu năluci și miresme de trandafir și dafin, doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
-se mai totdeauna prin opoziție fac din mentorul junimist, după opinia exegetului, un om lipsit de sentimente, de căldură, apreciat de semeni, dar nu și iubit. Dionisiac, Maiorescu s-a vrut apolinic: „Ardeleanul coleric s-a adăpostit în armura englezului flegmatic”. „Masca” pe care Maiorescu a oferit-o contemporanilor l-a modelat, dar l-a și mutilat, condamnându-l la „suferință, iubire și ură”. Mai apropiat afectiv de subiect se dovedește D. în Ibrăileanu - nostalgia certitudinii (1989), carte cu un titlu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
unii bărbați care, oricât ar părea azi de ridicol, vorbeau rar și distinct, dând fiecărei Întorsături de frază, uneori chiar fiecărui cuvânt, un Înțeles particular, mai grav și mai profund decât părea la primă impresie. De fapt, cei cu temperament flegmatic și, dovadă că aceștia mă impresionau În mod deosebit e faptul că, după mulți ani, am imaginat o construcție epică de vreo mie de pagini, Drumul la zid, unde am Încercat să dezbat tema miraculoasă și esențială a temperamentelor umane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai de care mai inventive și ciudate, cu scopul de a se „flegmatiza”, de a-și stăpâni gesturile, reflexele și apoi chiar gândurile, raționamentele și, de ce nu, destinul, În felul În care „ar fi făcut-o”, În ideea lui, un flegmatic! După cum se vede, chiar și târziu, În jurul vârstei de patruzeci, când am scris acest roman, pentru omul care eram, a fi flegmatic constituia o calitate majoră ce trebuia imitată și invidiată. Omul care eram, se’nțelege, a transferat eroului meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
gândurile, raționamentele și, de ce nu, destinul, În felul În care „ar fi făcut-o”, În ideea lui, un flegmatic! După cum se vede, chiar și târziu, În jurul vârstei de patruzeci, când am scris acest roman, pentru omul care eram, a fi flegmatic constituia o calitate majoră ce trebuia imitată și invidiată. Omul care eram, se’nțelege, a transferat eroului meu, așa cum face un autor de ficțiune, unele dintre pulsiunile mele profunde; vindecându-mă, Într-un fel, dar și „mântuindu-le”, aceste „instinctivități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de o mare bogăție de relief și a subsolului; să-i facă „să creadă”, să „fie convinși” că nu sunt o populație vânturată de ici-colo de diferite etnii agresive, de la Huni și Avari până la Rușii bolșevici sau nu, de la Turcii flegmatici și cupizi, Îndrăgostiți de fetele și feciorii noștri, la calviniștii unguri În ochii cărora, timp de câteva secole, eram ceea ce sunt azi țiganii În ochii unor Români primitivi, incapabili de a se valoriza prin ei Înșiși și care au mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de trai al autorului. Iar sinceritatea sa - cea creatoare! - e pusă În raport cu talentul său. Dar talentul, chiar și cel real și fertil, poate ascunde uneori, În loc să „dezvelească”, și e adevărat că mai afund decât Înzestrarea specifică este, probabil, temperamentul cuiva - flegmatic sau sangvin, sau melancolico-flegmatic și sangvino-coleric. În ce mă privește, sunt și am fost dintotdeauna un sangvin; evident, și, cum psihiatria ne Învață, nu un „curat sangvin”, ci un sangvin cu diverse coloraturi, mai mult sau mai puțin accentuate: spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
melancolico-flegmatic și sangvino-coleric. În ce mă privește, sunt și am fost dintotdeauna un sangvin; evident, și, cum psihiatria ne Învață, nu un „curat sangvin”, ci un sangvin cu diverse coloraturi, mai mult sau mai puțin accentuate: spre coleric sau spre flegmatic. Sau coleric pur și simplu, rareori, foarte rareori doar flegmatic. Pentru mine această realitate a temperamentelor a devenit la un moment dat preocupantă și, destul de devreme, am Început să-i observ pe cei din jurul meu, dar și lumea În general
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fost dintotdeauna un sangvin; evident, și, cum psihiatria ne Învață, nu un „curat sangvin”, ci un sangvin cu diverse coloraturi, mai mult sau mai puțin accentuate: spre coleric sau spre flegmatic. Sau coleric pur și simplu, rareori, foarte rareori doar flegmatic. Pentru mine această realitate a temperamentelor a devenit la un moment dat preocupantă și, destul de devreme, am Început să-i observ pe cei din jurul meu, dar și lumea În general, În primul rând sub această „lupă”. Iar după patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să schimb mereu planurile și accentele asupra unor personaje, pentru a „nu mă plictisi” și pentru a nu-l „plictisi pe lector”. Psihiatria ne Învață, după cum știm, că În formă virtuală avem de-a face cu patru temperamente fundamentale: melancolic, flegmatic - În partea „stângă” a diagramei temperamentale, cum o văd eu, cea „rece, uscată” și sangvin și coleric - În partea „dreaptă”, cea „fierbinte și umedă”. Ni se spune În același timp că doar o combinație Între acești factori se apropie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
opere. (Tot În Drumul la zid mă aventurez și În clasificarea culturilor europene și a unor națiuni În funcție de „temperamentul” pe care li-l confeream; astfel, pe Englezi și chiar și pe Francezi - cu literatura lor cu tot! - Îi catalogam la „flegmatici”, iar pe Nemți și pe Spanioli, la colerici. Deducțiile mele, evident, nu se sprijineau pe cifre statistice de tip psihologic sau sociologic, ci pe expresia literară a acestor națiuni, pe literatura lor de vârf, pe care eu o consider profund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]