213 matches
-
neprevăzute, care sunt influențate de un anumit determinism genetic pentru reacția individuală față de anumite medicamente. Principalele tipuri de reacții adverse apărute după tratamentul antibiotic sunt: Intoleranța locală digestivă (dureri abdominale, vărsături, diaree) sau la locul administrării parenterale (flebite, noduli subcutanați, flegmoane) Toxicitatea hepatică, renală, otică, neurologică, hematologică Sensibilizarea, de la alergii până la șoc anafilactic Bacterioliza (efect Herzheimer) Dismicrobismele Interferența imunității postinfecțioase Perturbarea gravidității și embriopatii. Rezistența la antibiotice Rezistența la antibiotice este definită de capacitatea unor germeni patogeni de a supraviețui sau
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
virale determinate de enterovirusuri sau adenovirusuri, eritemele stafilococice toxice, erupțiile medicamentoase sau eritemul solar. Complicații Complicațiile scarlatinei sunt de natură toxică, septică sau imunologică. Complicații toxice: șocul toxic, artrita, miocardita, hepatita, nefrita, encefalita Complicații septice: de vecinătate adenita, otita, sinuzita, flegmonul amigdalian la distanță septicemia, pneumonia, artrita, meningita, abcese cerebrale, hepatice, etc. Complicații imunologice tardive (bolile poststreptococice): reumatismul articular acut, glomerulonefrita acută difuză, eritemul nodos, coreea, uveita. Tratament Scarlatina este o boală cu izolare obligatorie în spital. Tratamentul vizează aspecte etiologice
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
erizipelului poate fi dificil în formele complicate și se face cu eczeme și alte infecții tegumentare: celulita, furunculul și abcesul, cărbunele cutanat, suprainfecțiile după herpesul zoster sau înțepăturile de insecte. Complicații Complicațiile locale ale erizipelului sunt: tromboflebita, adenita, celulita, abcesul, flegmonul, miozita, necroza, gangrena. Erizipelul se poate suprainfecta, mai frecvent cu stafilococi, bacili gram negativi sau anaerobi. Streptococul sau germenii de suprainfecție pot disemina septicemic, determinând localizări secundare (meningeană, pulmonară, osoasă). Cea mai impresionantă complicație după celulitele streptococice, descrisă și după
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
exclud. Datele de laborator nu sunt utile pentru diagnostic, dar supravegherea hemoleucogramei, glicemiei, ionogramei, testelor hepatice și renale, sunt utile pentru adaptarea terapiei de suport al complicațiilor. Diagnosticul diferențial al trismusului se face cu angina severă, abcesul molarului de minte, flegmonului periamigdalian, artrita temporo-mandibulară, parotidita epidemică. Contractura tonică generalizată impune diferențierea de meningitele acute, encefalitele acute, rabia, tetanosul, intoxicația cu stricnină, intoxicația cu fenotiazine. Tratament Tratamentul patogenic este prioritar și are ca obiectiv neutralizarea toxinei circulante, cu imunoglobulină antitetanică (IgAT) umană
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
neprevăzute, care sunt influențate de un anumit determinism genetic pentru reacția individuală față de anumite medicamente. Principalele tipuri de reacții adverse apărute după tratamentul antibiotic sunt: Intoleranța locală digestivă (dureri abdominale, vărsături, diaree) sau la locul administrării parenterale (flebite, noduli subcutanați, flegmoane) Toxicitatea hepatică, renală, otică, neurologică, hematologică Sensibilizarea, de la alergii până la șoc anafilactic Bacterioliza (efect Herzheimer) Dismicrobismele Interferența imunității postinfecțioase Perturbarea gravidității și embriopatii. Reacțiile adverse particulare pentru diferitele antibiotice sunt prezentate în Tabelul 3.9. PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN BOLILE
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
stafilococice toxice, erupțiile medicamentoase sau eritemul solar. Bolile eruptive MAJORE 60 4.1.8 Complicații Complicațiile scarlatinei sunt de natură toxică, septică sau imunologică. Complicații toxice: șocul toxic, artrita, miocardita, hepatita, nefrita, encefalita Complicații septice: de vecinătate adenita, otita, sinuzita, flegmonul amigdalian la distanță septicemia, pneumonia, artrita, meningita, abcese cerebrale, hepatice, etc. Complicații imunologice tardive (bolile poststreptococice): reumatismul articular acut, glomerulonefrita acută difuză, eritemul nodos, coreea, uveita. 4.1.9 Tratament Scarlatina este o boală cu izolare obligatorie în spital. Tratamentul
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
la inflamarea acesteia (pulpita), ulterior la necroză și gangrenă. Infecția poate depăși nivelul odonto parodontal extinzându-se la nivelul osului alveolar (parodontite apicale, osteite, osteomielite, abcese periapicale, fistule) și a structurilor învecinate ( sinuzite maxilare, abcese ale lojelor superficiale și profunde, flegmon al planșeului bucal, flegmon hemifacial, limfadenite cervicofaciale). Dacă etiologia microbiană inițială a cariilor dentare este reprezentată de Streptococcus mutans (cricetus, rattus, ferus, sobrinus) infecțiile dentare profunde sunt deseori polimicrobiene, cu un număr mediu de 4-6 specii de germeni. Germenii anaerobi
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
ulterior la necroză și gangrenă. Infecția poate depăși nivelul odonto parodontal extinzându-se la nivelul osului alveolar (parodontite apicale, osteite, osteomielite, abcese periapicale, fistule) și a structurilor învecinate ( sinuzite maxilare, abcese ale lojelor superficiale și profunde, flegmon al planșeului bucal, flegmon hemifacial, limfadenite cervicofaciale). Dacă etiologia microbiană inițială a cariilor dentare este reprezentată de Streptococcus mutans (cricetus, rattus, ferus, sobrinus) infecțiile dentare profunde sunt deseori polimicrobiene, cu un număr mediu de 4-6 specii de germeni. Germenii anaerobi constituie 75% dintre specii
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
sa dezvoltat înaintea, sau ca o complicație, a actului operator. Sunt clasificate în infecții primare (care apar spontan) și infecții apărute după leziuni ale țesuturilor sau în urma unui traumatism chirurgical. Din primul grup fac parte, ca exemple, apendicita flegmonoasă, abcesul, flegmonul. Al doilea grup cuprinde infecțiile plăgilor și abcesele postoperatorii, care pot surveni imediat postoperator sau la distanță de gestul chirurgical. Aceste infecții apar secundar multiplicării locale a bacteriilor cu invazia și distrucția țesuturilor care sunt urmate de eliberarea de exoși
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
de toxine. a. Extensia implică câteva mecanisme: infecția necrozantă tinde să se extindă în lungul planurilor anatomice (mionecroza clostridiană și fasceita necrozantă); abcesul dacă nu este drenat crește distrugând mai mult țesut și fistulizează la exterior sau în organele vecine; flegmoanele se extind în lungul planurilor grase sau prin necroza de contiguitate; extinderea infecției prin limfatice este apanajul, mai ales, al streptococilor și al stafilococilor; extinderea sanguină apare în cursul bacteriemiilor și septicemiilor; abcesele hepatice pot complica apendicita acută, ca rezultat
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
și examenul coloanei vertebrale. Testele biologice sanguine arată frecvent o creștere a numărului leucocitelor și o migrare spre stânga a formulei leucocitare sau o limfopenie relativă; în septicemie, pneumonia cu pneumococ, abcesele hepatice, colangite, pancreatite supurate, necroza intestinală sau în flegmonul retroperitoneal poate să apară o reacție de tip leucemoid. Infecțiile virale, perforațiile tifoide ale intestinului și tuberculoza se pot însoți de leucopenie. Leucocitoza însoțește o infecție bacteriană acută. Cu cât e mai severă o infecție, cu atât e mai mare
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
în cursul evoluției se pot observa și colecții fluctuente în fundul de sac Douglas sau o evoluție torpidă - pelviperitonită plastică cu bloc pelvin și aderențe. 2.4. Celulita pelvină: Definiție: inflamațiile țesutului celular pelvi- subperitoneal care pot avea o evoluție acută (flegmon pelvian) sau cronică. Ele sunt secundare neoplasmelor uterine infectate, apar după aplicațiile radioactive, după chirurgia de mare exereză, după o intervenție septică. Semnele clinice pot fi acute, asemănătoare cu cele ale pelviperitonitei, cu excepția faptului că fundul de sac Douglas este
Radio-oncologia cancerului genital feminin by Bild E. () [Corola-publishinghouse/Science/91719_a_92366]
-
pot acutiza în cursul radioterapiei. Abcesele tubo-ovariene și piometrita secundară necesită tratament concomitent cu iradierea sub supraveghere clinică, imagistică și bacteriologică. Brahiterapia efectuată fără diagnosticul prealabil al infecțiilor genitale, fără supraveghere bacteriologică, poate declanșa complicații septice grave până la pelviperitonite și flegmon pelvin. Aprecierea greșită a poziției uterului în momentul introducerii sondei, poate duce la perforații, urmate de peritonite. Se recomandă ca aplicația radioactivă să se efectueze după radioterapie externă 40 Gy, care să readucă uterul într-o poziție anatomică apropiată de
Radio-oncologia cancerului genital feminin by Bild E. () [Corola-publishinghouse/Science/91719_a_92366]
-
ajunsesem să deprind meseria. Aveam acasă și presă și cuțit rotund, confecționate tot la școala de arte și meserii. Primele cărți legate erau ale căpitanului doctor Arcadie Ivanov. Doctorul Ivanov, acest minunat medic, la numai 32 de ani, în urma unui flegmon gazos a fost dus pe ultimul drum de către toată suflarea Bolgradului. * Eram în 13 februarie și mă aflam la preparație, la copiii lui ștefan Meran. Vine un căruțaș din Tabacu, gâfâind, dă buzna în camera unde lucram și-mi spune
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de unul dintre noi; nu aveți drept la scrisoare, pachet și vorbitor; veți face numai voi doi corvezile brigăzii; dacă nu faceți norma veți primi rația de mâncare redusă etc. A scăpat de brigada 13 în octombrie 1951 din cauza unui flegmon la mâna dreaptă în stare septicemică, fiind internat în infirmeria coloniei. A mai trecut pe la Gherla și Oradea înainte de eliberarea din 5 aprilie 1955. După eliberare, s-a reînscris în anul IV la Medicină în Cluj, dar a fost exmatriculat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
compresie venoasă înaltă 2. patologie arterială: ischemie arterială acută 3. afecțiuni osoase: tumori, osteomielită, fracturi, hematom subperiostal, leziuni interne ale articulației genunchiului, artrite 4. afecțiuni musculare: efort muscular, ruptură musculară, traumatisme musculare, tendinite, miozite 5. afecțiuni ale structurilor din vecinătate: flegmoane, abcese, hematoame spontane, celulite, limfangite, paniculite, chist popliteal Baker rupt 6. afecțiuni hematologice: anemia pernicioasă, policitemia vera, trombocitemie esențială, mielom multiplu, macroglobulinemie Waldenstrom, leucocitoză marcată în leucemiile acute, hemoglobinurie paroxistică nocturnă 7. edeme de diferite etiologii: după imobilizare, unilateral, postural
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
reprezintă o infecție evolutivă, fără tendință la delimitare, în această fază intervenția chirurgicală fiind contraindicată; supurația, caracterizată prin apariția puroiului, necesitând obligatoriu incizie și drenaj. b. În funcție de topografia lor la nivelul mâinii, infecțiile se împart în: panariții, incluzând infecțiile digitale; flegmoane ale mâinii, cu interesarea uneia sau mai multor loje anatomice. Panarițiile se clasifică după localizare și profunzime (Fig.10.1): din punct de vedere al localizării, panarițiile pot interesa fața dorsală sau palmară a oricărei falange (proximale, mijlocii sau distale
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
-
se clasifică după localizare și profunzime (Fig.10.1): din punct de vedere al localizării, panarițiile pot interesa fața dorsală sau palmară a oricărei falange (proximale, mijlocii sau distale); în funcție de profunzimea lor, panarițiile sunt (Tabel 10.1): superficiale, subcutanate, profunde. Flegmoanele mâinii pot fi (Fig.10.2): după localizare: flegmoane ale feței dorsale și flegmoane ale feței palmare (volare); după profunzime: flegmoane superficiale (dezvoltate deasupra aponevrozei palmare superficiale, în țesutul celular subcutanat), flegmoane profunde (care interesează mai ales fața palmară, fiind
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
-
din punct de vedere al localizării, panarițiile pot interesa fața dorsală sau palmară a oricărei falange (proximale, mijlocii sau distale); în funcție de profunzimea lor, panarițiile sunt (Tabel 10.1): superficiale, subcutanate, profunde. Flegmoanele mâinii pot fi (Fig.10.2): după localizare: flegmoane ale feței dorsale și flegmoane ale feței palmare (volare); după profunzime: flegmoane superficiale (dezvoltate deasupra aponevrozei palmare superficiale, în țesutul celular subcutanat), flegmoane profunde (care interesează mai ales fața palmară, fiind situate sub aponevroza palmară superficială, în lojele mâinii: flegmonul
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
-
localizării, panarițiile pot interesa fața dorsală sau palmară a oricărei falange (proximale, mijlocii sau distale); în funcție de profunzimea lor, panarițiile sunt (Tabel 10.1): superficiale, subcutanate, profunde. Flegmoanele mâinii pot fi (Fig.10.2): după localizare: flegmoane ale feței dorsale și flegmoane ale feței palmare (volare); după profunzime: flegmoane superficiale (dezvoltate deasupra aponevrozei palmare superficiale, în țesutul celular subcutanat), flegmoane profunde (care interesează mai ales fața palmară, fiind situate sub aponevroza palmară superficială, în lojele mâinii: flegmonul lojei tenare, hipotenare, flegmonul mediopalmar
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
-
palmară a oricărei falange (proximale, mijlocii sau distale); în funcție de profunzimea lor, panarițiile sunt (Tabel 10.1): superficiale, subcutanate, profunde. Flegmoanele mâinii pot fi (Fig.10.2): după localizare: flegmoane ale feței dorsale și flegmoane ale feței palmare (volare); după profunzime: flegmoane superficiale (dezvoltate deasupra aponevrozei palmare superficiale, în țesutul celular subcutanat), flegmoane profunde (care interesează mai ales fața palmară, fiind situate sub aponevroza palmară superficială, în lojele mâinii: flegmonul lojei tenare, hipotenare, flegmonul mediopalmar, comisural, flegmonul tecilor sinoviale digito-palmare). 10.1
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
-
panarițiile sunt (Tabel 10.1): superficiale, subcutanate, profunde. Flegmoanele mâinii pot fi (Fig.10.2): după localizare: flegmoane ale feței dorsale și flegmoane ale feței palmare (volare); după profunzime: flegmoane superficiale (dezvoltate deasupra aponevrozei palmare superficiale, în țesutul celular subcutanat), flegmoane profunde (care interesează mai ales fața palmară, fiind situate sub aponevroza palmară superficială, în lojele mâinii: flegmonul lojei tenare, hipotenare, flegmonul mediopalmar, comisural, flegmonul tecilor sinoviale digito-palmare). 10.1.2. ETIOPATOGENIE 10.1.2.1. Cauze determinante : a. Traumatismele mâinii
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
-
flegmoane ale feței dorsale și flegmoane ale feței palmare (volare); după profunzime: flegmoane superficiale (dezvoltate deasupra aponevrozei palmare superficiale, în țesutul celular subcutanat), flegmoane profunde (care interesează mai ales fața palmară, fiind situate sub aponevroza palmară superficială, în lojele mâinii: flegmonul lojei tenare, hipotenare, flegmonul mediopalmar, comisural, flegmonul tecilor sinoviale digito-palmare). 10.1.2. ETIOPATOGENIE 10.1.2.1. Cauze determinante : a. Traumatismele mâinii sunt de cele mai multe ori urmate de infecții. Rolul lor determinant este conferit atât de tipul traumatismului cât
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
-
și flegmoane ale feței palmare (volare); după profunzime: flegmoane superficiale (dezvoltate deasupra aponevrozei palmare superficiale, în țesutul celular subcutanat), flegmoane profunde (care interesează mai ales fața palmară, fiind situate sub aponevroza palmară superficială, în lojele mâinii: flegmonul lojei tenare, hipotenare, flegmonul mediopalmar, comisural, flegmonul tecilor sinoviale digito-palmare). 10.1.2. ETIOPATOGENIE 10.1.2.1. Cauze determinante : a. Traumatismele mâinii sunt de cele mai multe ori urmate de infecții. Rolul lor determinant este conferit atât de tipul traumatismului cât și de eventuale erori
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
-
feței palmare (volare); după profunzime: flegmoane superficiale (dezvoltate deasupra aponevrozei palmare superficiale, în țesutul celular subcutanat), flegmoane profunde (care interesează mai ales fața palmară, fiind situate sub aponevroza palmară superficială, în lojele mâinii: flegmonul lojei tenare, hipotenare, flegmonul mediopalmar, comisural, flegmonul tecilor sinoviale digito-palmare). 10.1.2. ETIOPATOGENIE 10.1.2.1. Cauze determinante : a. Traumatismele mâinii sunt de cele mai multe ori urmate de infecții. Rolul lor determinant este conferit atât de tipul traumatismului cât și de eventuale erori în terapia acestora
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]