171 matches
-
păzea privind în nouri. Un vultur ținând în căngile lui de aramă o turturică albă zbură asupra capului meu croncănind și dând din aripi, apoi se - nalță rotindu-se în sus, în nori, speriat de prezința mea. Românul și-ntinse flinta și punctul cel negru, ce plutea, din aer și dete foc - atunci, rostogolindu-se prin aer, căzu vulturul cu turturică cu tot în prăpastie. - Răzbunarea! murmurai eu. De ce să mor pîn-a nu-l răzbuna. După aceea am vreme și de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
boierilor Bălșescu. Boierule, norodul îți poruncește să scoți oamenii de la osândă! a strigat Tudor, oprind calul în fața cerdacului. Nu vreau! a urlat boierul, și a pus mâna pe pușcă să tragă asupra lui Tudor. Lasă arma, boierule! Că noi avem flinte mai bune și mai multe,.. Într-adevăr, văzând zece flinte pandurești, toate ațintite asupra lui, Bălșescu a lăsat arma în jos. Și așa, cum i-a poruncit Tudor, a coborât din cerdac și a dezlegat oamenii osândiți la afumare. A
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
osândă! a strigat Tudor, oprind calul în fața cerdacului. Nu vreau! a urlat boierul, și a pus mâna pe pușcă să tragă asupra lui Tudor. Lasă arma, boierule! Că noi avem flinte mai bune și mai multe,.. Într-adevăr, văzând zece flinte pandurești, toate ațintite asupra lui, Bălșescu a lăsat arma în jos. Și așa, cum i-a poruncit Tudor, a coborât din cerdac și a dezlegat oamenii osândiți la afumare. A început cu Tinca. Pandurii au descălecat și-au ajutat-o
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
de spaimă. În ascunzișuri, bidivii purtau pe șeaua lor haiduci care așteptau, răbdători, caleștile de boieri, pentru a le jefui. Cântați în balade, doinite din fluier, ortomanii erau jurați să rupă lanțul asupririi... Și să împartă dreptatea socială sub plumbii flintelor și tăișul hangerelor. Pe înserate, călătorul trăgea pentru adăpost prin hanuri dubioase, nădăjduind a se feri de bucluc. Bucuros că a mai scăpat o zi plină de pocinoage, asculta vrăjit muzica tarafului. Ostenit, se așeza pe laviță și își ținea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
apropiere, și pe cei care Îi treceau linia defensivă obișnuia să-i gonească necuviincios, deoarece știa că impertinența nu se descurajează În fața unui simplu refuz politicos. Pentru cazuri extreme - termenul includea posibilități neliniștitoare, deși puțin probabile - avea În rezervă o flintă de vânătoare cu repetiție, pe care până atunci nu avusese ocazia s-o scoată din husă și care stătea În cufărul de sus, curată și unsă, lângă două cutii cu alice. - E o proprietate privată, a spus sec. Necunoscutul a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
scaunul. Faulques n-a vrut să-l ajute, aprinzând o lanternă ori felinarul cu gaz pe care Îl avea alături. Întunericul Îl făcea să se simtă Într-un ușor avantaj. Și-a adus aminte de spatula de pe masă și de flinta de la catul de sus. Dar vizitatorul vorbea iar, și tonul lui părea relaxat, străin de bănuielile pictorului de război. - Oricât de bune ți-ar fi uneltele, aspectul tehnic trebuie să fie complicat. Pictai și Înainte, domnule Faulques? - Oarecum. Când eram
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-i titlul potrivit. Și nici să nu-ți treacă prin minte să-mi faci fotografia asta, Faulques. Te aud scociorând prin geanta cu camere foto. Adevărata artă modernă este efemeră ori nu este deloc. Pictorul de război a tras piedica flintei și a pus-o În locul unde stătuse. Apoi a căutat o cămașă curată (mototolită și aspră, fiindcă o Întindea să se usuce la soare, dar n-avea fier de călcat), a scos motocicleta din șopron, și-a pus niște ochelari
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Faulques Înainte de a se Întoarce spre mol și a rămas așa, contemplând peisajul. - Eu pescuiam Înainte de război, a spus deodată. Îmi plăcea să mă duc În zorii zilei pe câmp, cu câte un vecin. Să merg dis-de-dimineață, știi dumneata, cu flinta. Bum, bum. Continua să privească marea, cu ochii mijiți În fața luminii soarelui care reverbera lângă cheiul pescarilor. - Cine ar fi zis? a adăugat, cu un gest răsucit. Apoi a lăsat capul În jos, ca să aprindă altă țigară. Faulques i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a hotărât. Mai scund decât el, dar mai tânăr și mai vânjos. Trebuia să-l pocnească Înainte ca acesta să aibă vreme să reacționeze. Luându-l prin surprindere. S-a uitat de jur Împrejur: avea nevoie de un obiect contondent. Flinta era sus. Prea departe. - Nu-i treaba dumitale, a spus. Celălalt și-a strâmbat neplăcut gura. - Nu-s de acord cu asta. Tot ce are de-a face cu dumneata e și treaba mea. Inclusiv acest șah despre care vorbești
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a liniștit. Stând pe patul de campanie, a căutat și alte urme ale croatului. Fusese acolo, fără Îndoială, când el era În sat. O idee neașteptată l-a făcut să se scoale și să deschidă cufărul pe fundul căruia ținea flinta de vânătoare. Aceasta nu era acolo, și nici cutiile cu cartușe. După ce că scotocise În voia lui, Markovic Își mai luase și toate precauțiile. Și nici măcar nu se obosise să ascundă toate astea. Durerea a sosit, tot ușoară, fără trădări de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acestei picturi. Și dă-mi voie să-ți spun: nu știu dacă-i bună, dar te face să gândești. Spune multe despre dumneata. Și despre mine. Apoi am fost indiscret și m-am uitat prin lucrurile dumitale. Sus am găsit flinta și cartușele. Am aruncat totul pe faleză, jos, Înainte de plecare. Faulques sfârșise să-și pună lucrurile În ordine. Era În fața lui Markovic, care stătea așezat tot pe scară. Pe Îndelete, cu mișcări deliberate, a scos un cuțit din sertarul mesei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mai ies. / M-am băgat de mic copil / Și-am ieșit un om bătrân; M-am băgat făr` de mustață / Și-am ieșit cu barba-n brață. Frunză verde de răchită, / Hai, în pădurea umbrită, / Să-mi pun curele la flintă / Și oțele în pistoale, / Să urc pe stâncile goale, / Să mă duc la Călimani, / Să țin calea la dușmani"112 Natura personificată este portretizată prin intermediul metonimiei ("frunza", "umbra"), paralelismul negativ prezentând integrarea în universal: "Pădure, dragă pădure, / Nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
voi..., / Ș-amu să vă dăm de știre / Despre a noastră venire: / Că jupânului nostru mire / I-o venit vremea de-nsurat. În zori de zi s-o sculat, / Fața albă și-o spălat, / La icoane s-o-nchinat, / Apoi frumos s-o-mbrăcat /.../ Apoi flinta și-o-ncărcat, / Din bucium a buciumat, / Văile c-o răsunat, / Munții capu ș-o plecat / Și la dânsu s-o-nchinat; / Apele s-o tulburat, / Soarele s-o arătat..."119 Relația dintre om și codru (respectiv arbore) nu este constantă, liniară
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
superioară a fiecărei categorii sociale. Uneori este prevăzut, notat în foaia de zestre, dar în imposibilitatea de a-l da tatăl intervine și fie îl șterge, fie oferă altceva la schimb: „în loc di cal di ginere s-au dat o flintă“. Darurile de logodnă sunt diferite de cele ce urmează a se face ulterior, până la nuntă, și care se nu mesc „daruri di na intea nunții“. Această deosebire este clar marcată într un proces de ru pe re a logodnei unde
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
vreo douăzeci de kilometri, iar pe Șesul Ditrăului mai ieșeau noaptea haitele de lupi la șosea. Din cele zece căruțe care Își propuneau să meargă la moara din Ditrău, era necesar ca cel puțin doi proprietari să fie Înarmați. O flintă În fața convoiului și alta În spate. Astfel Înarmați, convoiul pleca la drum Înainte de ivirea zorilor. Totul se pregătea de cu seară. Drumul, nu tocmai ușor, dura până seara. Dormeau acolo, În căruțe, și a doua zi, ajungând la rând, după ce
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Erau destoinici în meșteșugul armelor, dar fără urmă de omenie. Mai toți turciți, umblau făloși în dulame roșii. Și, uite așa, în postul mare, când toaca bătea pentru denie, s-a dezlănțuit prăpădul. În cete, cu iataganele goale sau cu flintele încărcate, opreau caleștile și trecătorii, omorând fără alegere ca să curețe țara de boieri. A doua zi, în urma lor, prostimea umpluse ulițele. Grija că altul ar putea jefui mai mult pusese în mișcare o gloată în stare de orice. Bum, bum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
țipete și gemete. Asediatorii aruncaseră lațul unui odgon de stâlpul porții; când apoi câțiva au sărit peste poartă și au deschis-o, Papa se găsea tocmai în grajduri. Acum se lupta îndârjit, dar nu se știe de unde un plumb de flintă îl nimeri în umărul drept și scăpă paloșul din mână. Pe loc trei seimeni se repeziră și, luându-l de brațe și de păr, îl scoaseră în drumul mare. Acolo, cu lovituri de iatagan îl hăcuiră până când din trupul ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din gardă să le alunge, dar n-au pe cine. Mi-au raportat că sunt arătări ale strigoilor. -Să mergem-spuse contele luând un paloș din panoplia de arme, urmat de familie și gardă. Robert și Daniel fii contelui înarmați cu flinte și săbii ieșiră afară primii. La lumina făcliilor, au văzut cu uimire încăierarea, între două cete de oameni îmbrăcați ciudat. Atacatorii erau înbrăcați în mantii albe, cu cruci negre pe piept și spate, având scuturi de apărare cu același semn
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
lăsa învins, arată timpului cât îi poți fi de folos! Mi-e dor de codrul verde M-am săturat să vorbesc cu mine, însămi; mi-e dor de un dialog sincer, prietenesc. Plec să mă sfătuiesc cu fratele meu, codrul, flinta am lăsat-o în cui, îmi iau doar un stilou. Fug de subsolurile mizere, cu șobolani, de găștile de vagabonzi și de hiene, Perverșii ce stau în fruntea unor obști care te marginalizează și te umilesc. De indivizi ce fac
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
o viață burgheză. De când locuiam în S., era obligatoriu să facem la fiecare sfârșit de săptămână o vizită la A., acasă la bunicul, unde mirosea a țigări de foi. De pe verandă intram în hol, unde atârnau în cuier puștile și flintele, iar câinele lui de vânătoare ne saluta scheunând, un cocker spaniel negru pe care-l îndrăgisem. Ne duceam în sufragerie ca să trăncănim acolo, la masă, ore în șir sub peisajele înrămate pe care tata-mare le primise în dar, cu prilejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
i-l impunea datoria. Din cauză că fără hârtie ștampilată puteam fi considerați, cum s-ar spune, liberi ca păsările cerului și - la drept vorbind - un caz pentru tribunalul de campanie, el a pus trei bărbați în vârstă, care erau înarmați cu flinte cu alice și grenade anti-tanc, să ne ducă și să ne încuie în pivnița unei case țărănești. Unul dintre cei trei bătrâni punea preț pe faptul că era primarul satului și conducătorul țăranilor locali. Și tot ciudat e și faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la zavera dân 6 iunie și, când s-a-ntors moderații la governat, a trecut cu toată gașca dă republicani dă la gradu dă Colonel dă Ață la ăl de mic poștaș fluvial pântre bălți. Ghiara temută, care aldat Învârtea În aer flinta cu țava tăiată, acepta acu să ducă decât legăturici sigilate cu ceară or plicuri lunguiețe. La moment o să-ți glisez În urechi că tata n-a fost factoru poștal care pentr-o ștampilă primește chiar și plata În limas, chirimoyas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care mă onorează. Mi-a șoptit că situațea iera beton, da i-adusese mai mulți dușmani ca păduchi și că poate Îi vine la socoteală să steie o vreme Într-o quinta uitată dă lume, unde să nu-l ajungă flintele. Cum nu-mi cade cu tronc să pierd chilipire, i-am turnat vitezoman: — Am tomna ce cauți: quinta mea Magnoliile. Nu-i prea departe pentru ăl de știe drumu, iar puhoiu dă vizcacheras Îi sparie pă străinari. ți-o dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-o dă la o lichidare judicioasă la Studebaker - omu s-a săltat urlând dân culcuș și a băgat cu zoru la raft două cești dă mate fiert și niște pilituri dă brânză. Atunci am vizionat, chiar lângă ușă, spaima spaimelor, flinta lui cu două țevi. N-o să mă crezi, da nu-mi place să stau În arsenalu care Îl umple pârdalnicu. Tomna Înhățam nescai făină să-i fac gnocchi la prânz, da don César nu a perdut timpu, care ie aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
i-am arătat lu protectoru meu acel capolavoro. Dedulcindu-se, ăla și-a Înfipt un dinte În ea, care a cedat naintea halelii. A scuipat o singură parolă masculă, s-a pus În picioare cât iera dă estraplat și, cu flinta În dreapta, mi-a dat poroncă să cânt ultimu Ave Maria. Să mă fi vizionat cum boceam. Nu știu dacă dân dispreț sau milă, il Capo a catadicsit să lungească termenu cu niște ceasuri, da m-a somat: — În seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]