119 matches
-
a ieșit în prag. Era îmbrăcată într-o rochie înflorată, cam slinoasă. - Poftiți, poftiți pe aici... le-a spus. 325 În odaia igrasioasă, plină de mucegai, atârnau pe pereți covoare groase și fotografii vechi. Pe jos stăteau așternute niște cergi flocoase în care pașii se scufundau. Deasupra atârna o lampă aprinsă. Patul scund era plin de pisici, niște pisici boierești de Angora, leneșe și parșive, cu ochii galbeni, mari cât paralele. Într-un raft nevasta cârciumarului văzu câteva cărți groase pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
viață și încrezător în magia muntelui care mă însoțește din copilărie. „Ai două ore la dispoziție, așa că grăbește-te !”, mi-a trecut brusc prin cap. Zîmbeam acru la acest gînd stupid cînd în fața mea a apărut un cîine negru și flocos, dînd din coadă către mine. „Alt cîine lăsat liber de stăpîni” - m-am uitat eu înciudat la el. Dar flocosul se uita la mine prietenos, ca și cum m-ar fi așteptat cine știe de cînd. Am făcut așadar schimb de bune
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a trecut brusc prin cap. Zîmbeam acru la acest gînd stupid cînd în fața mea a apărut un cîine negru și flocos, dînd din coadă către mine. „Alt cîine lăsat liber de stăpîni” - m-am uitat eu înciudat la el. Dar flocosul se uita la mine prietenos, ca și cum m-ar fi așteptat cine știe de cînd. Am făcut așadar schimb de bune intenții și i-am mîngîiat încet cîlții tăvăliți prin frunze moarte. S-a dat imediat pe spate ca să-l mîngîi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Patrocle mă conduce pe mine, știind parcă pe unde trebuie să o apucăm. Brazii erau din ce în ce mai înalți și mai deși, înfipți într-o liniște tot mai profundă. „Da, Patrocle, da, vin și eu !”, repetam din cînd în cînd, zîmbind. Iar flocosul meu prieten dădea din coadă și se afunda mai departe în pădure. Se pare că ne-am învîrtit în cerc, căci, brusc, ne-am pomenit din nou în drumul forestier, nu departe de casă. Trecuseră două ore. Ajuns la drumul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
îi speriau susținând sus și tare că arăpoaicele fură copiii obraznici și-i fac săpun. Ne având încredere în veridicitatea acestor născociri, curios din fire, nu de puține ori Bidaru privea din apropiere la tabăra lor. Îl încântau: caii mici, flocoși, cu copitele mari ce pășteau disciplinați, priponiți de câte un țăruș înfipt în mijlocul unui imaș cu mult troscot și iarbă presărată ici-colo cu câte un bălegar; câinii lățoși care, când nu se scărpinau de purici lătrau aiurea la lună sau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
acoperită cu stuf. O poartă din dârjele de salcie, încrucișate, închidea la drum ograda largă... În celelalte părți nu avea garduri. Spre apus, începea țarina în care hlujii tăiați toamna trecută, erau rezemați de copaci în glugi rare. Un câine flocos, pe prispă, doarme nestingherit de străini, dar care, odată cu lăsarea întunericului, picior de om nu se mai apropia de portiță. Casă veche, cu tindă între două odăițe, lipite pe jos cu lut galben, în capăt un iatac cu un ochi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
stână, adăpostită într-o văiugă. Ciobanul, un băietan voinic și frumos îi strigă de departe... „Fa Anucă, fa... ci faci, pe‟ ici, fa...?! El o îndrăgea pe fată, de la horă, dar nu cuteza să se apropie de dânsa. Niște dulăi flocoși, cu hămăit rar și gros, o simțiră... dar, s-au potolit singuri. Târla stânii era măturată și stropită cu apă, iar grămada de gunoaie ardea mocnit cu fumul drept în sus, ca o coloană... Mirosul înțepător de oaie și fum
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cel mai abil hoț de portofele. Acum ajunsese rău de tot și fura cam ceea ce gospodarul i-ar fi oferit, dacă ar fi cerut frumos. Bătrînul profesionist se oprește la un gard improvizat din sărăcie și conversează cu un cîine flocos și fără chef de vorbă. Era bucuros să stea în cușcuța lui, la adăpost de ploaie. Mă, flocosule, ieși afară și fă-ți datoria... Hrr..., rînjește cîinele, vădit deranjat. Adică îmi arăți colții ca să bagi spaima în mine, nu? Hîrr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fi oferit, dacă ar fi cerut frumos. Bătrînul profesionist se oprește la un gard improvizat din sărăcie și conversează cu un cîine flocos și fără chef de vorbă. Era bucuros să stea în cușcuța lui, la adăpost de ploaie. Mă, flocosule, ieși afară și fă-ți datoria... Hrr..., rînjește cîinele, vădit deranjat. Adică îmi arăți colții ca să bagi spaima în mine, nu? Hîrr... ham-ham! Nu, zău. Mă sperii? Ieși în ploaie, javră puturoasă! Cîinele mîrîie mai încet și se covrigește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
intrarea blocului de spre drum. Licitația săptămînală urma să aibă loc În ziua următoare, astfel Încît sala era plină de bibliofili Înarmați cu cataloage - cineva nebărbierit și cu hainele boțite nu părea deplasat printre ei. Un individ cu o mustață flocoasă și cu o jiletcă ruptă În coate, cu buzunarele pline cu sendvișuri, răsfoia atent un volum gros despre arta grădinăritului. Ceva mai Încolo, un episcop - sau poate că era doar decan - cerceta o ediție completă a romanelor din ciclul Waverley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
altul. Coada lui Chilot căzuse spre Orientul Mijlociu; chipul său oglindea tristețea lumii. Da’ ce-ai, băiatule? Stăpâne, stăpâne mai cheamă-ți un câne! Ce tot spui tu acolo!? Bbaciule stăpâne, ești bogat de mâne! Și ce-i cu asta, băiețel flocos? Dacă află managerul Ungureanu sau inginerul Vrânceanu...Măi cățelul pământului, Mercedes-ul acela e impozabil. După ce plătesc taxele, dacă mai rămânem cu volanul. Deci tot săraci suntem? lătră mopsul. Fără greș, fecioru’ tatii; săraci ca văzduhul, ca gheața, ca piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
succesul unei firme. Nu suntem nimic fără cei care au grijă de clienții noștri, așa că mi-am petrecut mulți ani adunând una dintre cele mai mari baze de date din industrie. Trage-ți un scaun, ca să vezi. Am tras scaunul flocos lângă biroul ei și m-am instalat, În timp ce ea dădea clic pe un document de pe monitor. —Uite-o, murmură ea drăgăstos. Copilașul meu. Cea mai cuprinzătoare listă a formatorilor de gust de pretutindeni. Imaginea de pe monitor semăna cu o pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Dădea spre o curte interioară imensă. Tata corecta lucrări la o masă joasă din lemn, luminată de un felinar chinezesc atârnător din hârtie și arăta rezonabil de pus la punct cu o pereche de jeanși și sandale Naot cu șosete flocoase („N-ai de ce să cumperi Încălțămintea aia Birkenstock nemțească, din moment ce și israelienii fac așa ceva“, Îi plăcea să spună). Părul Îi albise puțin, dar sări În picioare la fel de sprinten ca Întotdeauna și mă cuprinse Într-o Îmbrățișare de urs. —Bettina, Bettina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și mițos. Mă simțeam ciudat și minunat, era o ușurare după maiourile transparente și indispensabilii blugi ultramulați, care ridicau fundul și subțiau coapsele, pe care Îi purtam acum cu religiozitate. Picioarele Îmi erau Înfofolite Într-o pereche de șosete angora flocoase și vârâte În niște mocasini Minetonka foarte moi. Cu talpă de cauciuc. Cu mărgele. Cu franjuri. În liceu fuseseră o aberație oribilă În materie de modă, dar eu Îi purtam oricum. Aveam o ușoară senzație de profanare pentru că-i purtam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
oricum, în curînd, va fi rugat să părăsească (ca-n fiecare seară!), mai devreme localul acceptă. Colocviul părea că se continuă blajin, deși trecuse ușor de miezul nopții. Ghinionul tuturor părților însă avea să capete, curînd, concretețea unui cățeluș alb, flocos, deloc terifiant, un fel de bidinea cinetică, surdinizat lătrătoare, care, ca orice cîine cu intuiție, nu-l suferea pe musafir, hămăindu-l. Venerabilul poet, a băut liniștit o sticlă, a cerut să fie destupată încă una, apoi, pe la orele 2-3
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
rășină de brad, seu de oaie, seu de vită, untdelemn și praf de var stins, cu untură de bursuc ori de porc nesărată. Oblojeli cu boz, cimbru, gulii, cu iarbă roșie, cu "iarbă vie" plămădită În vin alb, cu buruiană flocoasă, cu buruieni de pelagră sau de roșeață, fierte În lapte dulce sau cu vin, cu frunze de nuc, mătreață de broaște, cu pelin, sunătoare, coajă de salcie, cu planta "sfredelul pământului", cu rădăcină de strigoaie și smântână, cu sudoarea (asudul
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
alungă gândul urât și dezlănțuie în sufletul său "o furtună de pasiune". Din nefericire, abia dezlănțuită, pasiunea adoratorului e contrariată de revelația naturii brutale a sexualității: femeia "bălană" urmează temătoare în desiș pe "un om oacheș, păros, cu mâni mari flocoase". "Zdrobit", "descompus", Bizu se întoarce acasă "cu altă moarte în suflet decât cea cu care venise", înțelegând finalmente că "din jocul alintat cu florile, spuma albă a trupului fraged nu se ceruse decât frământată, murdărită, pângărită de duritatea brațelor păroase
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
păsări se-amestecă miresme tari”, „între spini și verze”, „durerile pândesc [...] ca niște iepuri vii”. În nopțile fără lună, „pășunile au răni: / spinări de cai curbate”. Prin „păduri bătrâne” „trec urșii spre izvoare cu botul sângerând de mure, / un cerb flocos își spală barba în roua ierbilor lăptoasă”. Dominantă în poeme e o atmosferă sobră, de reculegere și cucernicie, solemn melancolică, suav hieratică: „Înconjurat de rude la masă stau sfios / și nu vorbește nimeni. E o tăcere calmă. Ei mă privesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
Farul, despre viitorul (luminos; adn. 2004) nou Porto Franco. Păcat! Noaptea somn adînc. Dimineață argintie, însorită, cu vînt. Sirenele vaselor, tube de filarmonică. Plaja: vînt puternic. Alerg pe nisipul jilav, conștientizînd armonia mușchilor. Pescărușul mort. Sosirea taberei de copii. Cîinele flocos și femeia grasă alergînd pe nisip. Apa mării rece, nu insuportabilă. Întoarcere printre casele străvechi, cafenii, din lemn. Nu e apă. 4. "Nuferi în Delta Dunării", cu o imagine ce l-ar fi făcut gelos pe Monet. Verso: La restaurant
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]