5,226 matches
-
din mese fiindcă nu frecventa îndeobște localurile publice. Interlocutorul său părea hipnotizat de debitul verbal care nu se mai întrerupea. Nu numai vorbirea precipitată stârnea perplexitate. Pe umeri îi atârna o canadiană, în jurul gâtului era înfășurat un fular, de mâini fluturau, agățate, mănuși mari, negre, obișnuite la cei care conduc aceste vehicule zgomotoase. Dintr-unul din buzunarele canadianei răsărea la intervale botișorul unui pisic, singurul însoțitor tolerat în escapade de excentricul personaj. Omul nu putea fi lesne recunoscut, căci evita, cum
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
naive" își joacă efectele lirice între candoarea sentimentului și frenezia senzuală. O poezie a roadelor, a obiectelor și licorilor domestice se conjugă cu o lirică a erosului rafinat și delicat în același timp ("Când o să vin prin înserarea clară/ Voi flutura în vânt ștergarul pur/ Cu patru crini purtați de o fecioară/ în mână peste-o pajiște de-azur.// Scoate-mi atunci, iubito, din cămară/ Vechi vișinate, brave saramure/ Ce cerul gurii dulce-mi alintară/ Departe de cetățile sperjure.// Pune pe
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
de adio. Acea mînă-picior mi-a răvășit mult timp gîndurile, era un dar neașteptat, nu credeam că așa, deodată, se poate arăta unui om, printr-un gest de altfel obișnuit, atîta secretă sexualitate. Pentru că, repet, senzația a fost că-și flutură piciorul ei divin, iar fluturarea asta nepermisă a durat pînă cînd nu l-am mai putut zări. Cînd ne-am reîntîlnit, Celesta Tenzi a avut un surîs adînc (avea o față foarte “retro”, ca actrițelor blonde din vechile filme “americane
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
poza unui copil și, cînd, pentru prima oară, ne-am îmbrățișat în stradă și ne-am sărutat pe obraji a bun-rămas, am simțit, indiferent, doar o bucată de carne moale și transpirată jenat. Normal. Celesta Tenzi, cea care mi-a fluturat cracul dumnezeesc la geamul unui compartiment de-a doua, a rămas veșnic în “rezervația naturală de îngeri”. Ca și mine! . Cu stimă și grație, Emil Brumaru 19.IX.1980
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Viața devine tot mai grea! Lui Eminescu îi era, totuși, aproximativ ușor, după ce-și adusese creierii la punctul de fierbere, să ridice, în plimbările lui prin Copou, cu vîrful bastonului, poalele rochiilor fluturînd fascinant, pentru a privi curul doamnelor necunoscute. Ce mă fac eu, mă întreb, stimate domn, cu blugistele astea? A le trage pantalonii de pe cur, în plină stradă, cînd ei sînt atît de etanș fixați în fermoare și de pneumatic umpluți
Ce soare lent e o femeie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13211_a_14536]
-
și-ai futut-o cu stimă! Ce părere aveți de Mielușon care scrie lucruri fundamentale despre Rimbaud și Baudelaire și este autorul și regizorul scenariului filmului muzical Tararira?! * , în care D’Artagnan și Athos și Porthos și Aramis să-și fluture o dată spadele cu dezinvoltură. Cuvinte dulci și fanfarone, șoptite, pe după evantaiele-n palpit, conteselor căzute-n mici leșinuri de uimire, cu picioarele cărnoase vibrînd ca niște limbi uriașe de clopot în catedralele dezmățate ale rochiilor lor laice. Dueluri pe viață
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
ocrotitoarea mea fidelă, ce-mi aducea în fiecare dimineață un clondir cu lapte și o cană cu smântână, privindu-mă duios, admirativ, smerit, de parcă m-aș fi rupt de pe o frescă din pronaos, gângăvind ceva în graiul ei ocult în timp ce flutura din mâini zănatică, sperând să lege o conversație cu mine, sau numai să arunce între noi o punte miraculoasă de comunicare - efortul ei penibil de a se exprima îmi da un sentiment de disconfort, compasiune, de jenă, ba chiar de
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
capriciu sau apetit turistic ci sub pecetea imperativului și coerciției. Ședința ce se desfășura într-una din sălile de taină ale Raionului, veneau (cu anasâna), vreo cincizeci de profesori lehămisiți și totuși agresivi și bătăioși, se înghesuiau să ia cuvântul fluturându-și mâinile zănatic ca elevii, iar dacă-l obțineau (la concurență) se avântau în dizertații lungi, plictisitoare despre apariția conștiinței sociale, despre esența educației comuniste, despre reflexe condiționate, sisteme de semnalizare și toată tevatura pavlovistă, despre colaborarea diriginților cu colectivul
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
nu știe unde este) și ne-am plimbat pe străzi, fără țintă. Clădiri mari, albe și frumoase, căzute în paragină după plecarea englezilor, pentru că și libertatea are un preț, adesea foarte mare și dureros, grădinile Clubului Mediteranean, un drapel zdrențuit fluturînd deasupra unui palat, în curtea căruia se uscau indispensabilii cenușii ai soldaților din garnizoana pe care o adăpostea și vizita fortuită la far, atunci cînd șoferul care ne ducea în port, a greșit drumul. Nu mai era timp să vizităm
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
cu „cîțiva ani" care „trecuseră doar pentru ca el să poată coborî, într-o ,,zi rece de toamnă", „în fața celui mai mare hotel din Orașul S***, reședința guberniei..."! „Domnul baron se ocupă și de literatură sau, mai bine zis,... ah! Ce fluture minunat! Da-ți-mi voie să vă atrag atenția... Mai bine zis se ocupă de economie politică..." Acest fluture ce palpită, ah, între literatură și economie politică!! De ce oare iubesc, îmi strecoară-n suflet, ca prin mărarul proaspăt al copilăriei
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
noilor lor ocupanți și m-am regăsit pedalînd pe străzile aproape puștii. Portretele uriașe ale lui Stalin, Marx și Lenin lipite pe ziduri sau agățate pe sîrmă, deasupra capetelor trecătorilor, de pe un trotuar pe altul, alternau cu steagurile sovietice roșii, fluturînd în vînt. Acestea erau imaginile obișnuite, practic, pe fiecare stradă din oraș, la fel ca si afișele și stindardele de tot felul, care repetau, pînă la sațietate lozincile de propagandă ale noului nostru paradis. Pe arterele principale, muzica obligatorie urlă
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
încarcerați în sticlă la lumina licuricilor spânzurați cu șireturile soldaților uitați în pământ monumente împânzeau câmpul vizual și lentilele în spatele cărora eram îngrămădiți ca niște gladiatori așteptând lupta cu leii ascunși în imaginația noastră cu soarele fleșcăit pe asfalt libelule fluturau artistic în coliseum cercuri batiste dansuri ciocane tobe seceri lațuri flori de plastic uleiul canibal fierbând în tubele monumentale trupurile răvășite în spațiul cartezian nebunia își plimba ciolanele și ciclurile obsedante de acizi prin academiile ciupercilor căra după ea genți
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
urmează stilistica pumnului; în buna tradiție sovietică a pedagogiei coercitive (tip Makarenko), întîi se lovește, apoi se pun întrebările: "Greu ca un drug, pumnul lui mă izbi peste gură.", observă, în Vals, elevul Ursescu, suspectat de furt, "O flacără caldă flutură în fața ochilor mei, dar c-un nou pumn pedagogul stinse flacăra." (p. 25) Complicitatea sado-masochistă între anchetator și victimă se instalează însă repede, nu numai pentru că elevul într-adevăr furase, dar și din cauză că pedagogul (probabil, un fost torționar) știe să
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
Reeeeee-spiiiiir leeeeeent... Sub pleoape, cercuri roșii se epuizează în verde care degenerează în violet care își pierde vlaga în puncte negre și portocalii care fisionează în cercuri roșii veștejindu-se în verde supt leeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeentde gaura neagră... Pe mal, trupul meu flutură ud în boarea primilor zori.
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
se afla în exil: "Ruși în uniformă se văd mai puțin pe străzi; " Liberalul" apare încă; lumea noastră burgheză se plimbă mai departe, elegantă și cu cocarda zâmbetului pe buze, pe Calea Victoriei în sus și în jos; tricolorul tot mai flutură pe înălțimea Palatului Regal. Și totuși, pas cu pas, ne ducem Dracului, ca să nu spun altfel". (Dinu Pillat, Documente inedite, "22", nr. 51/2001.) Existaseră cu toate acestea în acei ani semne credibile de revenire a țării la normalitate, după
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
în care am urmat primele clase primare, am dat un ocol Pieței Mari, sufocată de mulțimea orașului, care forfotea de colo, colo, am trecut și pe la Liceul "Domnița Ileana" unde urmasem primele clase de liceu, încercînd să evoc amintiri care fluturau în fraze devenite desuete. Brusc, Lovinescu și-a mărturisit dorința de a face un drum pînă la Rășinari, fapt care îmi umplu inima de bucurie. Lovinescu părea alt om, era încîntat de prezența mea. Ascultam sunetul pe care îl făceau
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
E. Lovinescu. Deodată de la o masă aflată în preajmă, se auzi un glas avînd o tonalitate care tulbura într-un fel anume, atmosfera în care ne aflam. De masa noastră se apropie o persoană, care înainta spre noi, pășind vesel, fluturînd brațele, mărturisind o bucurie disproporționată și nelalocul ei. Acesta mă salută cu o cordialitate deplasată, întorcîndu-se spre Maestru, pe care începu să-l copleșească cu o ploaie de exclamații teatrale, subliniind plăcerea și uimirea de a-l fi întîlnit pe
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
ajuns la timp la gară. Lovinescu săltă cu un avînt tineresc pe scară și apăru în cadrul largului geam al vagonului. Părul lui argintiu strălucea sub lumina din interiorul cupeului. Figura lui de distins pretor roman se aplecă peste marginea ferestrei, fluturînd cu mîna un gest de rămas bun, încărcat de o înțelegere tandră și îngăduitoare. Am scos din poșetă batista și am fluturat-o spre el, ca pe un imens fluture de lumină, care se pierdu în depărtare. Acum la vîrsta
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
argintiu strălucea sub lumina din interiorul cupeului. Figura lui de distins pretor roman se aplecă peste marginea ferestrei, fluturînd cu mîna un gest de rămas bun, încărcat de o înțelegere tandră și îngăduitoare. Am scos din poșetă batista și am fluturat-o spre el, ca pe un imens fluture de lumină, care se pierdu în depărtare. Acum la vîrsta de aproape 93 de ani, din adîncul memoriei mele, care spre mirarea mea a înviat cu o forță de evocare trezită pe
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
drum de primărie. Era o clădire scundă și lungă, cu o prispă de lemn în față. De pe această prispă învățătorul împărțea primăvara premii și coronițe elevilor aliniați în curte, dinaintea treptelor. Acum, de o parte și de alta a intrării fluturau două steaguri tricolore, mîngîind cu faldurile lor portretele regelui și al generalului Averescu. Strîns în noua lui uniformă albastră-verzuie, ras proaspăt dar cu ochii roșii de nesomn, învățătorul Șuiu se învîrtea nerăbdător. Cizmele erau de asemenea noi și-l jenau
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
încremeniți cu arma la picior, nu făceau decît să se uite neputincioși. O mare de soldați, o mulțime verzuie, frămîntată, împingîndu-și și retrăgîndu-și marginile zdrențuite. Bărci rotunde și greoaie, încărcate peste măsură, se răsuceau în mijlocul curenților. Pasagerii lor înspăimîntați își fluturau capelele. Alții, lansaseră la apă butoaie, uși zmulse din giurgiuvele, scînduri, bușteni. Agățîndu-se de tot ce ar fi putut să-i salveze, înotau cu ochii ieșiți din orbite fugind de tunetul artileriei care se spărgea deasupra lor. Mulți se înecau
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
sau te stoarce de aspirații, de transpirații ca pe-o rufanelă intimă (dantelă clefăită dulce între buci dalbe, muierești), vădind-o în batjocura limbută a lumii, pusă la uscat, indecent, unde nu-i voie, bre!!! Anume te atîrnă acolo, te flutură-n urbe, doar-doar vei încasa vreo scatoalcă, vreo înjurătură pupată. îți expune pudoarea la impudoarea publicului nerăbdător să te prăjească-n friganele populare, de sărbători cu manele și țuici gălbui în ora șuie. Că, bă!, ce-i fi fiind în
Îngeroioloiul (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14718_a_16043]
-
am văzut o femeie cu șolduri dumnezeiești, ignorîndu-și-le total, mestecînd placid o bucată de pîine proaspătă. Bătea un vînt subțire, rece, laic, îmi băgasem mîinile în buzunare, mi-era puțin frig la spate, dar mă simțeam minunat. : o cuvertură galbenă, fluturată de diavoli invizibili, pe-o sîrmă întinsă la maximum, mi-a adus aminte de disperările adolescenței...
Pe străduțele astea cred că se iubește ca-n mitologie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14846_a_16171]
-
lumea cum te cheamă (eventual și cu ce te ocupi), faci orice. Faci gesturi caritabile, cu pretenția vehementă a anonimatului, dar ai grijă să se afle și că le-ai făcut și că ai ținut să nu se afle, îți fluturi pansamentele de la operație, îți dezvălui relația sentimentală cu cîinele, îți relatezi în detaliu trăirile de dormitor, precum și planurile de viitor din domeniu, te înmormîntezi de viu și umbli călare pe un porc. E greu, e adevărat, dar asta e situația
Chiloții lui Prigoană vs. lipsa de chiloți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21197_a_22522]
-
și să identifc valoarea umană. Ceea ce nu suport este nesimțirea cu care acest maimuțoi opărit aruncă în stânga și în dreapta cu niste presupuse fapte de omenie. Este poate doar opinia mea că faptele bune nu trebuiesc expuse public cu orice preț. Fluturând cu fapte bune pe la nasul oamenilor, acest personaj nu face decât să atragă atenția asupra ipocriziei și cvasianonimatului în care se zbate. Oricum tu nu înțelegi nimic pentru că ești doar o farmacista (echivalentul unei vânzătoare de shaorma). Una mică fără
Poate cea mai importantă lecție de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82424_a_83749]