1,717 matches
-
și cu o influență arhitectonică atât germanică cât și franceză, ne-am îndreptat spre Cetate, punctul nostru terminus. Până sus în vârful cetății am urcat pe serpentine într-o zonă împădurită de munte și plină de liniște și verdeață. Doar foșnetul roților tulbura acea liniște monumentală și torsul liniștit al motorului, lăsat să urce agale. Zidurile groase ale cetății ne însoțeau în tot timpul, întreaga cetate fiind înprejmuită cu acestea, foarte înalte și groase, construite din piatră și străjuite din loc
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1481972622.html [Corola-blog/BlogPost/364145_a_365474]
-
pe strășini, prin iedera culcată pe colivii, cântecul uitat al unor timpuri ce s-au înecat în veac; suflete stingher, nu te mai înfășura în cuvinte, nu mai culege din urma plopilor sunetele amintirii, nu mai rătăci printre pulberi, ascultă foșnetul inimii și lasă-mi linia din palmă lângă săruturile inocente ale primelor iubiri. duminică, 11 octombrie 2015 Referință Bibliografică: ceremonii autumnale / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1745, Anul V, 11 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
CEREMONII AUTUMNALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1444551094.html [Corola-blog/BlogPost/344134_a_345463]
-
Elisabeta Iosif - „Numai poemul rămâne”) În poezia LILIANEI PETCU, stările de spirit se modifică la adierea toamnei, copacul devine când semn, când simbol: „Cad frunze galbene pe trupul meu / îmi toarnă-n suflet picături de toamnă / mă răscolesc c-un foșnet arămiu și greu / făcându-mă copacul plin de taină, / îmi ruginește vorba în rostiri / ce stau în aer suspendate parcă / în vânt îmi răvășește gândul plin, / de toamne ce au mai trecut odată” (Liliana Petcu - „Copacul”) Timpul cu aripi largi
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1399208006.html [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
Când ții clepsidra în mână / Clipa se pietrifică în fulger / Peste priviri pătrunzătoare / Urmate de revărsări albastre / Ale fluviilor cu lichidul diluat / În lumină în amestec de nălucire poetică.” (Victor Ghe. Stan - „În sunetul nisipului”) În poezia lui THEODOR RĂPAN, foșnetul cuvintelor evocă vastele ipostaze ale simțirilor omenești, cuprinzând cu închipuirea armonia lumii: „Cuvintele îmi sunt oștiri vernale, / Zidirile luminii mă așteaptă, / Topiri vuinde brațele îndreaptă: / Refac doiniri de jad, monumentale!” (Theodor Răpan - „Sonetul VII”) Trecerea timpului este semnul din care
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1399208006.html [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
hiperdifuzat în decembrie. La mine, însă, dă să ningă. O să toarne cu noapte în miez de zi, cu fulgi imenși, să-mi ude haina și să mă alunge de pe bancă. Deasupra-mi o să bată vântul a Tschaikowsky, dedesubt o să am foșnetul surd și greu al frigului. Symphony No. 5 in E minor. În ultimul timp mi-a mers cam greu, totul se duce de râpă. Am ajuns să-mi pierd până și mănușile, degetele-mi stau unul peste celălalt în câte
„Un leu, nenea! Sau cât ai dumneata...” by https://republica.ro/eugenie-de-craciun-zun-leu-nenea-sau-cat-ai-dumneata [Corola-blog/BlogPost/337867_a_339196]
-
-o să dispară. Ai zâmbit apoi angelic...cum numai TU zâmbești! Alte 'mutări'.. După acest episod duios ai sărit malul rapid si-ai luat-o la fugă zicând: trebuie să mă găsești!" Până să-mi revin nici nu mai auzeam foșnetul de sub picioarele tale.. Ies pe o alee și mă uit într-o parte, dar pentru că era pustie mă uit în direcția opusă, unde la vreo 50m observ niște 'colorați (la fața :)) )care se uitau spre un copac. Imediat am făcut
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1449698353.html [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
să îi ajut, să îi ascult și să încerc să îi înțeleg. Observ obrazul crispat al omului ce simte durere în suflet, dar și privirea adâncă a unui om ce simte durere fizică. Trecerea mea pe lângă ei devine ca un foșnet de frunze împinse de o pală de vânt. Dacă reușesc să le îmblânzesc focul ce le arde sufletul sau trupul mă simt și eu împlinită. Și totuși... Câteodată caut un semn, cât de mărunt, că umbra mea s-a lipit
GÂNDURI DE SEARĂ... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 by http://confluente.ro/Ganduri_de_seara_mirela_stancu_1339437811.html [Corola-blog/BlogPost/341967_a_343296]
-
apele, taie pădurile, deșertizează pământul! Din nefericire pustiește și sufletul lui... Așadar este explicabil de ce iubesc Natura... pentru că de la ea învăț lecții mirabile scrise pe frunzele surprinse în diferite anotimpuri, iar câteodată: „Ți-aș scrie cu slova ierbii/ Sau cu foșnetul copacilor/ Iar simfonia aceasta minunată/ Aș smulge-o din mine/ Rămâie înourate/ Negăsirile.//” (Gând - din vol Ferestrele somnului -1995) Consider că scriitorul de azi - are datoria să nu se lase purtat doar de inspirație ci să se implice rațional prin
TAINA SCRISULUI (38) – SCRIEREA, CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_taina_scrisului_38_elena_armenescu_1350957353.html [Corola-blog/BlogPost/346352_a_347681]
-
ierburi brumate mi-ai întins în față raiuri peste ape am băut otravă din buzele tale mi-ai aprins în suflet candele curate cu mir de tămâie mi-ai trezit vederea cu palidul iris dintr-un paradis trena ta suavă foșnetul veciei frunze scăpărând până hăt departe până peste secoli până la mormânt... buza ta pândește un sărut fățiș șoapte înnodând dezgropăm cuvinte din vechimi uitate râzând ca bufonii și orbi printe lucruri orbi pe întuneric ne iubim în gând goală și
IMN ÎNCHINAT DRAGOSTEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1397314949.html [Corola-blog/BlogPost/347795_a_349124]
-
doi bani Și traficăm la greu mișcări de coapse Când bătrânii își fac semnul crucii Că ce lume au lăsat ei dimpreună cu ruga Ca urmașii s-aibă parte de seninul cerului Să nu mai ponegrească trecutul cu scrâșneli La foșnetul luminii să facă reverențe Să nu înainteze în pașii unui dans ratat Dându-și pe spate partenera Ca pe o viață mereu chinuită de tortură ... Referință Bibliografică: mondenități / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 802, Anul III
MONDENITĂŢI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 by http://confluente.ro/Mondenitati_george_nicolae_podisor_1363154742.html [Corola-blog/BlogPost/352581_a_353910]
-
dig, cerșește. De multă vreme nu mai știe să guste ca în feciorie aroma vieții fără griji prea multe. Acum, mai stă doar să asculte cum vine fiecare val, se sparge furios de mal și se întoarce-n depărtare cu foșnet mare. Un singuratic! Cade întristat pe gânduri, turiștii trec de el, în rânduri, nici unul n-o să bage-n seamă a vieții sale dramă: femei frumoase, jocuri de noroc, o viață irosită cu mult foc, plină de gânduri multe și mărețe
VALURILE VIEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1415073782.html [Corola-blog/BlogPost/349815_a_351144]
-
aerul răsună sunetul grav al acestor păsări vesele și răzbate până la mine mirosul adormitor al strugurilor copți. În apropiere o pereche de gugustuci cu penele ude stau ghemuiți și înlănțuiți, lăsându-se copleșiți de sentimentul unic al dragostei. Se aude foșnetul pașilor mei printre frunzele arămii de pe alee. De o parte și de alta a aleii sunt flori, o multitudine de culori și miresme îmi încântă simțurile. Frunzele veștejite de melancolie nu și-au pierdut grația și demnitatea în dansul Naturii
EMOŢIE DE TOAMNĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Emotie_de_toamna_.html [Corola-blog/BlogPost/356877_a_358206]
-
evitând un răspuns banal sau aparent banal: aștept umbră geamănă aștept. ridicarea fanionului întârzie pentru următoarea cursă gardurile sunt pregătite am obosit să alerg ca un cangur zăpăuc printre trăiri și de multe ori mă gândesc tăcut la trecere la foșnetul ei și apoi la aparenta liniște a sufletului. spunea undeva că există un spital al sufletelor înainte de moartea lor și transcederea în spirit. poate că este camera curățării, vindecării, nu știu ce este dincolo de frontiera ultimei respirații, de ultima notă a simfoniei
UMBRĂ GEAMĂNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Umbra_geamana_anne_marie_bejliu_1384338033.html [Corola-blog/BlogPost/363172_a_364501]
-
de la întâmplări mărunte, cotidiene, la probleme existențiale. Într-una din zile, în biroul său, Ștefan îi face o propunere... nici pe departe indecentă... - Aș vrea să-ți fac un cadou... Ea se uită puțin surprinsă,ca o căprioară surprinsă de foșnetul frunzelor. - Da, ceva special...mai aparte... ghicești? - Deocamdată nu...dar mă străduiesc și vreau timp de gândire, cere ea clemență. - Ai puțin timp la dispoziție... deoarece, alminteri, nu mai este surpriză, clamează sigur pe el Ștefan. Doar câteva clipe de
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1456255738.html [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
tu esti, Si magul din povești Un spiriduș de foc Ne-ntampini cu noroc! Pitit ghiduș printre nori Surâs din roua de flori, Liber alergi prin văzduh Tu esti al basmelor duh. Frunze se scutur-usor Zbatere de-aripa în zbor Foșnet și șoapte de dor Suflet de-amor călător. Camelia C 2010 Referință Bibliografica: SUFLET CĂLĂTOR / Camelia Constantin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 241, Anul I, 29 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SUFLET CĂLĂTOR de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 by http://confluente.ro/Suflet_calator_0.html [Corola-blog/BlogPost/361473_a_362802]
-
mirare, pentru că ei nu se certaseră niciodată. Nu-i venea să creadă că soața lui dragă se supărase atât de tare și că strigase așa la el. În timp ce încerca să-i răspundă, ca s-o împace cumva, se auzi un foșnet în spatele lor. Ei se speriară și săriră în sus. Se uitară unul la celălalt și Maria îi spuse supărată soțului ei: - Mă’ Ioane, ce-ți tot spun eu ție și nu vrei să-nțelegi? De ce nu mă lași în pace
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Debut_mihaela_mosneanu_lica_barbu_1391008547.html [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
antichități Să pot găsi scînteietoarele, aurite potire Mă culc târziu, cu-un gând în Epidaur Pașii mei, fideli urmează pe Socrate Desculț urca-n Acropole, cu vorbe de aur Profund, filozofa cu semenii săi în cetate. Cu iubire locuiesc în foșnet de petale Lîngă zumzetul albinelor, sub cer senin Aici mă învăluie lumina tainei Tale În templul zidit de Mâna Ta, Ție mă închin! Referință Bibliografică: Miraculoasa cale / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1570, Anul V, 19 aprilie
MIRACULOASA CALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1429469968.html [Corola-blog/BlogPost/353931_a_355260]
-
Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 661 din 22 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului îmi place să ascult cum timpul trece mereu pe lângă mine cu tot ce are el mai frumos și mai ingrat îmi place să ascult foșnetul toamnei în tăcerea frunzei în zbor, îmi place codrul galben ca o portocală toamna și-mi place șirul cocorilor zburând spre apus săgeți mișcătoare către ape și goluri de întuneric din stele îmi place cum cade argintul pe jos și
ÎMI PLACE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Imi_place_ion_ionescu_bucovu_1350885697.html [Corola-blog/BlogPost/346455_a_347784]
-
avut-am aripi de vultur,... XXX. ÎN TOAMNA FRUNZELOR FECIOARE, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1408 din 08 noiembrie 2014. În toamna frunzelor fecioare, prin parcuri umblă tei desculți; dacă-i privești atent și-asculți, i-auzi, în foșnet de frunzare, târându-și pașii pe cărare ca niște moși cu plete rare. În toamna frunzelor fecioare, statui ținându-se de mână plâng plânsul ploii împreună și-n ude franjuri de blazare, strivind cohorta de culoare, par umbre lungi de
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_glodean/canal [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
ruginiul prins pe glezne, trufas, timpul ne ia în plezne și ne predă la fiecare exemplul frunzei care moare ... Citește mai mult În toamna frunzelor fecioare,prin parcuri umblă tei desculți;dacă-i privești atent și-asculți,i-auzi, în foșnet de frunzare,târându-și pașii pe cărareca niște moși cu plete rare. În toamna frunzelor fecioare,statui ținându-se de mânăplâng plânsul ploii împreunăși-n ude franjuri de blazare,strivind cohorta de culoare,par umbre lungi de cerșetoare. În toamna frunzelor
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_glodean/canal [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
trupul căzut în brațele maternității În care grăiește taină pruncului satul de sânge . Mi-am rătăcit pașii neconturați în neant Imprimați prin nisipuri amare și uitări ... Prin goana adâncului proptit în amfore, Înfipt în amintiri cu aripi de sticlă. Atâta foșnet e-n strigatul ce trezește o lacrima Și atâta durere în despărțirea noastră .... În mișcarea noastră de a rupe iubirea Imprastiind-o prin aceste nisipuri amare ... Unde firul vieții mele s-a aprins ca să se stingă odată cu ele ... gabrielaenerusu Referință
PRIN NISIPURI AMARE SI UITARI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1483725871.html [Corola-blog/BlogPost/362535_a_363864]
-
2015 Toate Articolele Autorului de-acum mi-oi face codrul casă acoperiș cu frunză deasă perdele fie-mi numai norii și muc de de lumânare zorii iar larmă fie ciripitul orlogiu însuși infinitul cărarea mea să fie vântul și numai foșnete cuvântul a Celui toate știutor și gazdă când mi-o fi să mor cu privegheri de paparude pe năsălii de vreascuri ude și un prohod de licurici frunze lințoliu și furnici bocet boncăluit de cerbi iar lacrimi roua de prin
DOINA PRIMULUI AMIN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1422953297.html [Corola-blog/BlogPost/379795_a_381124]
-
lipsite de esența mișcării explozia, anulase durata oricărui repaos al formelor. înspăimântătoare liniște! doar suflul spasmodic al vantului cosmic surprins de rugozitatea opacitații ce o străbătea în rafale fierbinți antrena tăvălugii de smog deasupra unei civilizații anulate de neînfrânarea necuviinței. foșnetul lui tulbura cu unde de harpă trecerea prin fiecare inel al materiei dezumanizate. .................................................. iubindu-se numai pe ei viața i-a învins cu legile ordonate de roata mișcării. timpul lor avea două culori perpetuaseră o lume a cauzelor logice infinite
ÎN CALEA LACTEE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1444547079.html [Corola-blog/BlogPost/344136_a_345465]
-
Haiku, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2009 Aripi niciunde- doar culori estompate și niciun sunet. Stea în cădere- zgomotul pietrelor în prăpastie. Nici urmă de zbor- în cuibul părăsit doar razele lunii. Alb nemărginit- șiruri de urme de pași și nicio umbră. Foșnet când și când- printre ramuri de măslin pâlpâie-o stea. Apus de soare- șiruri de copaci în alb jos prăpastia. Cireș dezgolit- între crengi și rădăcini în treacăt umbra. Noapte în pustiu- pe nisip doar razele și nicio frunză. Nicio
HAIKU, DJAMAL MAHMOUD de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Haiku_djamal_mahmoud.html [Corola-blog/BlogPost/348233_a_349562]
-
Elisabeta Iosif - „Numai poemul rămâne”) În poezia LILIANEI PETCU, stările de spirit se modifică la adierea toamnei, copacul devine când semn, când simbol: „Cad frunze galbene pe trupul meu / îmi toarnă-n suflet picături de toamnă / mă răscolesc c-un foșnet arămiu și greu / făcându-mă copacul plin de taină, / îmi ruginește vorba în rostiri / ce stau în aer suspendate parcă / în vânt îmi răvășește gândul plin, / de toamne ce au mai trecut odată” (Liliana Petcu - „Copacul”) Timpul cu aripi largi
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 by http://confluente.ro/Elisabeta_iosif_1400082362.html [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]