303 matches
-
Mihail Sadoveanu. În ultima analiză toată mierea cronicii lui Ureche se reduce la cuvânt, la acel dar fonetic de a sugera faptele prin foșnitura și armonia graiului. [...] Adauge-se harul de a gândi prin simțuri, de a imita prin sunete foșnitoare, horăitoare, clinchetitoare lovirea, învălmășirea, vechimea chiar a faptelor. [...] Vorbirea cronicarului e dulce și cruntă, cuminte și plină de ascuțișuri ironice. Invenție epică Ureche nu are și să povestească propriu-zis nu știe. Dar limba ridică pe spații mici scene epice, repezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
Ce e dincolo de mine?" duce la analogii consolatoare: Am observat de câte ori privesc garoafa, garoafele se întorc să mă privească. Parcă s-ar spiona două imperii Peste tristețea unui râu de sulf... De o specială acuitate dispune auzul; cuvintele iubitei sunt "foșnitoare ca iarba"; pe plaje, "înecații foșnesc ca scoicele"; iarba "foșnește sub copaci". Constant, reprezentările zoomorfe și florale sunt valorificate în latura lor simbolică; "păsări mari" vehiculează mesaje erotice, iubita e "templu alb din solzi de fluturi", "păunii umblă din țară
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
începutul secolului trecut, la nouăsprezece ani, Alice Călugăru, foarte apreciată la Viața românească în frunte cu G. Ibrăileanu. Născută la Paris (1886), formată la București, Alice Călugăru, senzuală, anxioasă și numai flăcări, savura "ființa ploii mlădioase" cu "haină cenușie și foșnitoare de mătase". Ploaie tonică, în perspectivă picturală: "Purta pe umeri mii de lanțuri subțiri, de argint (...) / Și de inele fără număr îi erau mâinile-ncărcate..." O altă structură ardentă, în perpetuă combustie, fusese Magda Isanos, în necontenită percepție senzorială. Ar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tonică se lasă citită în diverse chei: "Soarele lărgește cerul". Moartea e "ca o stea morgană" părere deci! Pâraie ropotitoare "lasă să se-audă-n mine doar puterea vieții, verde"; "brazi bătrâni se uită / pe sub sprâncene vechi la mine". În context vegetal foșnitor, lumea e concretitudine mozaicală, spectacol cvasi-bucolic; la douăzeci și trei de ani, o Carolina Ilica între foc și gheață, se simte dominatoare, "puternică-n armura tinereții". Titlul plachetei Dogoarea și flacăra rezumă vădit combustia erotică; simțurile, toate ("cinci ursoaice cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
n-ar fi sinceră, ci pentru că a rămâne cantonat în convingeri înseamnă doar a avea greață de descinderea mai departe în abisul incertitudinii ecranat de ele. Și de-o parte, și de cealaltă, o pletoră de asemenea ofrande în țiplă foșnitor vorbitoare se îngrămădiră fastuos în spațiul dintre interlocutoare, îndiguind cu bunul lor gust pauperitatea extremă din care proveneau. Revărsarea lor revendică festiv transparența, făcând-o să reflecte, docilă, chipul și intențiile primitorului, iar pe el să se simtă astfel mai
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Dorul, tristețea, jalea sunt însă exprimate incomplet, fragmen tar, ca experiențe individuale: Durerea divizată o sună încet, mai tare... Caracterul mimetic al liricii tradiționaliste este reliefat prin asocierea acestor simboluri cu un spațiu comun, banal (lunca, drumul), în contrast cu adâncul mărilor foșnitoare și înaltul cerului, care „se logodesc“ în poezia modernă. Interogația retorică din finalul secvenței exprimă ideea că poetica tradițională nu poate exprima toată complexitatea omului modern. Aceasta este sugerată prin enumerarea celor trei metafore ermetice/închise (piatraîn rugăciune, a humei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
tăiș? Acum, ca la-nceput, a cîta oară? Pasăre, sîngele, mai jos coboară Și intră sub pămînt ca-ntr-un hățiș... (Scoica de pămînt). "Străinul" pare a se resemna În starea de așteptare nelămurită, deschis oricăror posibilități: Oprit aici sub foșnitoarea barcă: Stejar sau flaut. Curcubeu sau rană Nu intru În cetate. Vară, iarnă. Trecură. Stau. Cetatea crește parcă. Un an. Alți ani. Afară sub coroana De frunze-aștept. Nu știu ce-aștept. Minune În burg? Un sînge nou va umple cana
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
important sau mai puțin important decât altul și alții să-l considere altfel. Pluralismul de opinii e li și impasibilber și are importanța sa în generarea progresului societății umane. Timpul, acest necruțător dușman al nostru, continuă să ni se strecoare foșnitor printre degete,duce cu sine totul și nu ne putem permite, indiferent de cine suntem, să afirmăm că știm totul sau că putem face totul. Trebuie să-l facem să mai lucreze câte puțin și în favoarea noastră și să fim
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
și toate obligațiile rituale ale înmormântării părinților. Deveneau astfel proprietari moștenitori în casa părintească. „ Mai bine sărac și cu trupul sănătos, decât bogat și cu răni, în pat. (Proverb popular) 5. Folclorul Bolta senină a nordului moldav, pământul cu holdele foșnitoare, întinsele vii și livezi, pădurea cu stejarii ei seculari, iazurile cu peștii lor ruginii au fost leagănul unor intense creații folclorice, a unui act de permanență românească. Eminescu, referindu-se la aceste creații spunea: „Căci nu mă-ncântă azi cum
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
porumbă, cu un cuc (cucuruză sau cu un păpușoi (masculinul de la păpușăă, dar și pe marii agronomi, ca Profesorul N. A. Săulescu, care compară porumbul cu Făt-Frumos, cu chica în vânt, cu buzduganul la brâu și cu mantia verde de mătase foșnitoare în serile de vară. Presupunem că și tânărul cercetător de-atunci Mihai Cristea va fi fost și el animat de unele fantezii poetice, cum altfel, când era fiu al Țării de Sus, unde s-au ivit marile genii naționale Eminescu
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
Dar las pe seama unei cât mai apropiate Întâlniri băcăuane sarcina recunoașterii ori infirmării postulatului meu. O imagine a toamnei, deosebită de aceea specifică unei zone viticole evocată prin septembrie, Însă adecvată șesului dar și momentului, ne pune dinainte porumbiștea uscată, foșnitoare și galbenă care, mai ales dacă e adunată În glugi, dezvăluie un alt galben - mai roșcat ori mai albicios - ce se răsfață, rotund ori lungăieț dar dolofan, pentru Încă o vreme, la ultimile raze de Soare: bostanii, după un bun
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
complex agroindustrial? Posibil. Galben, galben, galben cât vezi cu ochii... Unde ești, Van Gogh? Unde ești cu "Lanul de grâu" al tău? Milioane, sute de milioane de "Lanuri de grâu" așezate unele lângă altele, într-o revărsare mareică unduitoare și foșnitoare, inundau spațiul terestru la infinit... Toate comorile aztecilor, mayașilor și incașilor, tot aurul lui Montezuma se topise și poleise cu noblețea inegalabilă a compoziției sale întreg pământul, până la orizont și mai departe. Uluitor! "Soarele s-a topit și a curs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
materiale supuse temporalității. Melancolia întoarcerii întru paradigma atemporală a spiritualității întemeietoare ca trăire survenită pe fundalul deschis al aderării conștiinței la plutirea metafizică în depărtările marine pare a fi aici, experiența intensă oferită ego-ului întru zăbovirea reculegerii. Dar și desișul foșnitor al pădurii, vecinătatea cerului din marile piscuri montane, fluiditatea purtătoare de rod și renașteri germinale ce pulsează în șerpuitoarele fluvii sau liniaritatea copleșitoare a câmpiilor revărsate întru plan și orizontalitate, alături de alte forme ale chemării și dăruirii naturii, susțin actul
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Tiotea Nadia nu era deloc bătrână; era vârstnică, dar deloc bătrână. O apariție majestuoasă, o regină înaltă, cu ochii foarte mari și vii, ochi despre care spuneam că sunt ochi de vrăjitoare, era înaltă, sveltă și elegantă, îmbrăcată în rochii foșnitoare, mătăsoase și înfoiate. Părul alb, destul de rebel, printr-un efect ciudat părea o cochetărie. Persoana fascina prin energie parcă simțeai concret energia acestei femei dar și prin idei. Necăsătorită (avusese un "roman" tragic, știam cu toții, chiar copiii, soră-mea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
resimițită intuitiv, parcă extrasenzorial. Dar tiotia Nadia "nu era bătrână"; era doar "mai mare"... O apariție majestuoasă, o regină înaltă, cu ochii foarte vii, despre care se spune că sunt ochi de vrăjitoare, zveltă și elegantă, îmbrăcată totdeauna cu rochii foșnitoare, mătăsoase și înfoiate. Părul alb, rebel, printr-un efect ciudat, părea o cochetărie. Personajul impresiona prin energie parcă simțeai concret vigoarea acestei femei, dar și prin idei. Necăsătorită (avusese un "roman tragic", atât putusem afla, fără a înțelege bine despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acestei simfonii epice.“ NICOLAE BALOTĂ, România literară, octombrie 1972 „Mă tulbură când o întâlnesc întâmplător în fața Uniunii Scriitorilor, când cu grație îmi întinde mâna și mă privește cu ochi mari și pătrunzători, mă tulbură când între noi se află hârtia foșnitoare a revistei în care acordă emoționante interviuri sau se revoltă delicat îm potriva celor care ofensează bătrânețea, dar mai ales mă tulbură când, între coperte lucioase, o găsesc traducând cu aceeași eleganță. Polirom a reeditat Iarna decanului, dar eu nu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Dumnezeu atunci când ne oferă clipe unice, de neuitat, clipe de viață nesperate, clipe când am dori ca timpul să se dilate sau să se oprească în loc? Oare câți oameni primesc ceea ce primim noi câteodată, ca acum, când ochii străpung perdeaua foșnitoare a copacilor ce ne umbresc (făcând să fim feriți de căldura care ne moleșește), spre marea albastră, văluroasă, vuind calm, constant și liniștitor? În ultima vreme românii, în mod special cei din lumea artistică, mai precis pictorii, criticii de artă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dragoste. Pentru întîlnirile amoroase dat fiind că nici fermoarul și nici desuurile simplificate nu fuseseră încă inventate și lansate de modă trebuia să birui arsenalul rochiilor cu trenă, supraîncărcate cu flecuștețe delicate, corsetele pentru menținerea unei talii de viespe, jupoanele foșnitoare, botinele cu nenumărați nasturi, fără a mai pune la socoteală că pălăriile mari ca niște lighene erau prinse cu niște lănci amenințătoare de un edificiu capilar proptit cu piepteni și alte ace întăritoare pe margine. Marea noutate a Palatului de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
semnele răcelii care părea să-l fi prins în timpul somnului, și se îndreptă încă adormit spre baie. în sufragerie dădu peste mama lui, care nu era singură. Era cu un tânăr atletic, cu figură inconfundabilă de boxer, într-un trening foșnitor, și zăceau amândoi încolăciți într-un fotoliu pântecos, într-o postură neașteptat de languroasă. Doamna Scarlat îi aruncă o privire mânioasă lui Eduard, fără a catadicsi să se desprindă din îmbrățișarea tânărului în trening insuportabil de foșnitor sau să se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
într-un trening foșnitor, și zăceau amândoi încolăciți într-un fotoliu pântecos, într-o postură neașteptat de languroasă. Doamna Scarlat îi aruncă o privire mânioasă lui Eduard, fără a catadicsi să se desprindă din îmbrățișarea tânărului în trening insuportabil de foșnitor sau să se încheie la bluza de mătase portocalie și transparentă, și își întoarse fața spre boxer, cuprinzându-i bu zele într-un sărut pătimaș. Eduard se răsuci pe călcâie, fără nici un cuvânt. Intră înapoi în camera lui și se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
O considerase, spre deosebire de cum îl vedea pe domnul Scarlat, o persoană plină de forță, având mereu controlul propriului destin. Dar se înșelase, fără doar și poate. Altfel, cum ar fi putut să-și explice îmbrățișarea ei nocturnă cu tânărul ăla foșnitor, cu mutră de boxer, care i-ar fi putut fi fiu? Se dădu jos din pat și deschise larg fereastra. Mijeau zorii. Cerul se pregătea de o nouă zi cu un veșmânt cețos, destrămat din loc în loc de stângace scrijelituri violete
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pur și simplu din pagină și se proțăpea în mintea lui cu obstinație, de parcă își aroga dreptul la existență. Abia acum o înțelegea. Când ajunse acasă și deschise ușa, dădu nas în nas cu tâ nărul boxer, în același trening foșnitor, care-l salută cama raderește. Eduard intră în cameră, lăsând jurnalul Clarei pe noptieră, dar nu se simțea în apele lui. Era prea agitat ca să se culce. își trase pe el un pulover mai gros și ieși din nou din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și străin, ilogic în inutilitatea acestei mișcări circulare care se îndepărta din ce în ce de buturugă. Și cu fiecare cerc făcut, cu fiecare pas prelung tras din mâlul moale, parcă pleca undeva unde se găsea un stejar mare și foșnitor, cu frunze lucioase, lucioase strălucind în razele unui soare ireal. M-am scuturat așa ca după o vrajă și m-am răstit la el: „Încetează odată cu mișcarea asta neroadă, mă năucești, devii enervant și apoi mișcarea asta circulară a ta
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mână. Ochii i se mișcau cu o regularitate de pendulă, când într-o parte, când în alta, câteodată zăboveau preț de o clipă înainte de a-și relua plimbarea. În unele momente râdea, alteori suspina emoționată. Fascinată de acest mic obiect foșnitor, al cărui mister nu era capabilă să-l dezlege, Luana o întrebă ce trebuie să facă pentru a învăța să citească. Să mergi la școală. În ziua în care vei descoperi farmecul cărților, ne vom bucura și noi, poate, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pretoriului, statuile Cezarilor încă stăteau cu mâna ridicată în semn de salut. Doar soclurile zeilor Antichității erau fie goale, fie înzestrate cu cruci. Pe scara de marmură a palatului consular ne-a ieșit în întâmpinare solul exarhului, cu suita lui foșnitoare de mătase și scânteind de aur și de pietre prețioase. Nobilul Gregorio era un individ care prefera să stea jos. Fapt e că, fiind de la brâu în sus un bărbat normal, avea picioarele ridicol de scurte, astfel că stând jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]