28,018 matches
-
primită în dar de la colonelul Enghel și făcînd prăpăd cu ea în vrăbiile de la Balta-Albă. Mi se pare că întru atîta se cam mărginesc foile de dafin ce am putut culege în cariera mea cinegetică." în ceea ce mă privește, prețioasele foi de dafin lipsesc cu desăvîrșire, permițîndu-mi deci să mă laud cu calitatea de nevînător absolut: n-am atins niciodată vreo armă de vînătoare, nici măcar vreun arc cu săgeți, bumerang sau tomahawk. Am mînuit exclusiv arme ale zeului Marte, familiarizîndu-mă ca
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
la istorie. Subiectul e amplu: Emanciparea femeilor în secolul 19. El scrie de zor, revoltat de toate umilințele pe care le-au îndurat femeile cu o sută și ceva de ani în urmă și, pe măsură ce pixul își lasă măduva pe foaia albă, în ceafa lui dospește lent un dezgust monoton față de ostașii aliniați în șiruri interminabile. Nu-i respinge ca luptători. Ci ca sistem. Mai întâi este indignat de ipocrizia unui preot. Pe urmă se atacă analizând discursul unui politician de
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
cu-nsuflețire mâna mamei sale, care era o femeie foarte progresistă. Și sentimentul ăla de întâlnire fericită, când mâna ei îl ridica deasupra bolii, ca pe un egal, îi umflă dintr-odată nările, făcându-l să-și ridice ochii din foaia albăstrită de litere mărunte. E cald și în aerul mișcător al sălii de examen, la nici jumate de metru în față, pulsează ceafa pletoasă a lui Cico. Scrie alene, mișcându-și din când în când umărul, prin tricoul subțire ca
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
jertfe, alese dintre hârtii netrebnice și maculaturi. Multe din aceste manuscripte au scăpat astfel de o pierdere sigură. Adesea am ridicat câte o hârtie de pe drum, un fragment dintr-un manuscript, așteptând ca vântul norocului să-mi aducă încă o foaie. Și astfel, lipind foaie de foaie și carte de carte am ajuns a reconstitui zidirea literară ridicată de mâini românești și să aștern înaintea domniilor voastre un tablou multicolor, al cărui fond e luminat de lumina roșiatică a focului de veci
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
netrebnice și maculaturi. Multe din aceste manuscripte au scăpat astfel de o pierdere sigură. Adesea am ridicat câte o hârtie de pe drum, un fragment dintr-un manuscript, așteptând ca vântul norocului să-mi aducă încă o foaie. Și astfel, lipind foaie de foaie și carte de carte am ajuns a reconstitui zidirea literară ridicată de mâini românești și să aștern înaintea domniilor voastre un tablou multicolor, al cărui fond e luminat de lumina roșiatică a focului de veci și deasupra căruia se
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
maculaturi. Multe din aceste manuscripte au scăpat astfel de o pierdere sigură. Adesea am ridicat câte o hârtie de pe drum, un fragment dintr-un manuscript, așteptând ca vântul norocului să-mi aducă încă o foaie. Și astfel, lipind foaie de foaie și carte de carte am ajuns a reconstitui zidirea literară ridicată de mâini românești și să aștern înaintea domniilor voastre un tablou multicolor, al cărui fond e luminat de lumina roșiatică a focului de veci și deasupra căruia se înalță cu
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
În ceea ce mă privește, nu pot să fac treaba asta. În plus, lucru curios pentru un profesor, îmi place mai mult să scriu decât să vorbesc. E drept, la facultate mai și vorbesc. Dar plăcerea mea este să stau în fața foii de hârtie, să-mi storc mintea și să scot ceva. Nu este genul meu să mă exprim prin interviu. Din când în când, însă, cedez. - Vorbeați de plăcerea cu care vă așezați în fața foii de hârtie și pe care o
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
plăcerea mea este să stau în fața foii de hârtie, să-mi storc mintea și să scot ceva. Nu este genul meu să mă exprim prin interviu. Din când în când, însă, cedez. - Vorbeați de plăcerea cu care vă așezați în fața foii de hârtie și pe care o ghicește, desigur, și cititorul. Poate un istoric să fie valoros, fără să fie și un bun scriitor ? - Cred că istoria se poate face în foarte multe feluri. Eu am formula mea de a mă
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
nu în inima lui. În rest, nu e pagină, în această carte de peste 500 de pagini, în care să nu găsești ceva interesant, ceva de subliniat, ceva ce ar trebui, neapărat, citat. (Am rămas, “în consecință”, cu un teanc de foi pe care mi-am extras “citatele obligatorii”!). Pentru “intelectualul român” încă recalcitrant la o anumită idee de altitudine culturală a cinematografului, cartea poate funcționa ca un șoc revelator. Pentru studenții la teatru, e o carte care ar trebui citită cu
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
o oală mică și o cană, precum și toată încărcătura de gloanțe și de capse pe care o putuse găsi pentru pistolul din dotare. La o papetărie a cumpărat un toc cu peniță de aur, o sticlă cu cerneală și cîteva foi albe de scris. Cînd a isprăvit cumpărăturile, cheltuise un maldăr de bancnote aproape fără valoare, bune doar să aprinzi cu ele un foc de lemne verzi. Ostenit, s-a oprit la un birt de lîngă capitoliul încununat de cupolă, și
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
obligată la recuperări rapide și la realizarea - în absența unei evoluții “organice” - a unei “sinteze moderne”, a unui “integralism” care să aducă la zi, în fațetele ei multiple și cu accentele de diferențiere necesare, sensibilitatea poetică națională, înscrisă într-o “foaie de parcurs”, cum am zice astăzi, plină de rubrici ale urgențelor și cu un fel de auto- “monitorizare” resimțită ca vitală. Biografia lui Ilarie Voronca s-a desfășurat într-o deplină osmoză cu acest traiect, i-a urmat zigzagurile și
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
din valsul focului/ lirismul din acul scorpionului// surîsul și optimismul din fierea mea” (Embleme). Entuziasmul standardizat ori mievreria îl oripilează așijderea: „Versuri patriotice ritmuri de broscuțe subtile/ dialoguri de frișcă roză în fum de țigară violetă// prefer poezia tăcută fîlfîitul foilor de ceapă și trosnetul/ cojii de pîine însoțit de monologul amurgului” (Menuet, 3). În chip caracteristic, orizontul perioadei postdecembriste apare întunecat de fariseism și impostură, în accente de sarcasm aproape jurnalistic, precum o complinire firească a delicateței visătoare. Ne aducem
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
hapoi, haoleo etc. Într-adevăr, în antologia Snoava populară românească (ed. Sabina-Cornelia Stroescu), exemplele limbajului marcat comic atribuit țiganilor se găsesc cu ușurință: „Hauleu, mînca-ți-aș! sare țiganul, haruncă-mi și mie ho cîteva știulețe!”; „ham căzut”, „Mai bine dă-mi ho foaie dă hoarză și cu ho falie de mămăligă” (IV, 1989, 150-154). În lucrările românești de dialectologie, formele cu aspirație sînt atribuite, invariabil, graiurilor muntenești, în parte și unora ardelenești. V. Rusu, în Graiul din Nord-vestul Olteniei, 1971, arată că „h
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
sui generis. Parcă asistăm, după cum indică, într-o judicioasă prefață, Cornel Ungureanu, la „o înviere din morți”, la „un bal de fantome”: „Pîlpîie molii/ cuminți, răbdătoare.// Din fotografia iodată/ cavaleristul cu grad de caporal/ privește melancolic/ spre satul natal.// Cambii, foi de vite, chitanțe/ de la «S.A./ de asigurări Transsylvania».// Pălăria mea tiroleză.// În noaptea de-aici/ s-a stins și ochiul/ penei de păun.// Praf de tutun/ pe imaginea taurului comunal/ premiat demult.// În calendarul pe o sută de ani ceara
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
fiecare în parte și că simbolul uman e făcut ca măcar o parte din el să fie urmat în tăcere. De atunci, Vidrimiloiu se referea mereu cu subînțeles la... ereziile trufașe. ... În cele din urmă, înotătorul în larg observase pe foaia de cort întinsă într-un colț al odăii bustul de marmură decapitat de care dăduse cu câteva ceasuri mai înainte, și, aplecându-se, îl ridică, greu cum era, și strigă cu marmura în brațe femeia care trebăluia în chicineta improvizată
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
limpede că nu mă pot îndepărta prea mult de ceea ce cred că mi-ar fi menirea și cu ajutorul Domnului trebuie să continuu o muncă începută cu ani în urmă și care nu va sfîrși niciodată. Așa că am mai umplut cîteva foi" (p. 146). Este această rescriere în cheie postmodernă susceptibilă să revitalizeze un text devenit clasic, după modelul remake-urilor din cinematografie? Cartea lui Stelian }urlea pare să indice un răspuns afirmativ. Categoric, Relatare despre Harap Alb este o carte actuală, din
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
stărui la umbra unui copac, plănuind viitoarele trasee; nimeni nu te obstrucționează; nimic nu te agasează; îți aparții, ești, cu adevărat, liber. E ca atunci cînd compui, cînd slobozi sunetele pentru a se aduna în cete de simboluri înșirate pe foaia cu portative. Compozitorul e aidoma unui călător. Un călător deghizat, după cum constata cîndva Radu Enescu, în pelerin, misionar, explorator, conchistador ori peregrin. Cinci ipostaze ireductibile ale oricărui călător care știe întotdeauna de ce umblă, dar uită uneori ce anume caută. Cinci
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
vreme ca și cum ar fi sluga punctului, a finalurilor repetate. După fiecare opus, compozitorii se străduie parcă tot mai abitir să pună punct. Punct și de la capăt. Câte muzici atâtea puncte. Și tot atîtea paragrafe. Până când pesemne că va trebui schimbată foaia. Ori punctuația, cu întregul ei alai de semne.
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
tragă storurile, nenumăratele covorașe de lână, și acestea noi nouțe, lucrate tot de madam Lenuța, parcă ar fi fost fată mare și ar fi lucrat de zor la zestrea ei, gata să se mărite. Pe jos, în mijlocul odăii, văzu mirat foaia lor de cort, galbenă, întinsă, iar în centrul ei un pietroi alb, mare... De dimineață, când plecase, o știa strânsă, împăturită, pusă în dreapta ușii cum intrai. Era ca și cum Sisi, între timp, ar fi umblat cu ea; dar de ce și pentru
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
astfel de resturi arheologice. Dar de unde marmora asta, și cum?... Și era limpede că o adusese aici anume, după ce el plecase de dimineață la Vama... Când și cine o fi?... Punând zeița jos, la loc, în cele din urmă, pe foaia de cort, se apucă să se schimbe pentru dejunul la care îi invitase turcoaica singuratică, fără bărbat, fără copii, fără alt neam ori viață, decât Coranul ei străvechi, jerpelit și ce ghicea zilnic în el, bolborosind ceva pe turcește... Sisi
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
avut nu știu, destul că în semn de recunoștință, mi-a donat toată averea sa, care a constat din Lehrbuch der Poetik... von Dr. Friederich Beck, München, 1862". Cufundat în cugete se pune la masă, apucă o peană și pe foaia albă din această carte scrie următoarele: Spre suvenire fratelui Gregoriu Dragoșin. M. G. Eminescu din Ipotești: Dacă vreodată, în lunga-ți cale...", o poezie-dedicație, reprodusă în edițiile critice Eminescu (Perpessicius, D. Murărașu, Gh. Bulgăr), una din puținele dovezi materiale ale
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
Mureșanu, "preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet", putea să-și tragă măcar substanța din exemplificările Elementelor de poetică pentru că unele fragmente din poezia autorului Răsunetului sunt semnate cu pseudonimul "Eremitul", pe care Eminescu îl cunoștea din lectura poeziilor sale din "Foaie pentru minte, inimă și literatură" din Biblioteca gimnaziului din Cernăuți adăpostită în casa lui Aron Pumnul. Imaginea "eremitului", ipostază a poetului-tribun pașoptist reverberează în versul: "Smulge munților durerea, brazilor destinul spune". Cele mai bogate exemplificări se fac din Alecsandri, acoperind
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
mai savuroase decît orice ficțiune) privitoare la viața lui Proust - cel care își trimitea șoferul (Odilon, soțul dnei Albaret) după bere rece de la restaurantul hotelului "Ritz" la ora două noaptea! Și mai există un lucru, cumva "senzațional": faptul că acele foi volante, pliate și lipite peste textul în continuă remaniere al Recherche-i - și pentru care Céleste Albaret își arogă paternitatea -, se numesc béquets! Iată o coincidență ce ar putea să stîrnească zelul hermeneutic al unui nou Beckett - postmodernist, probabil. Alex. Leo
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
fi clasa profitorilor tranziției. Soluția alegerilor anticipate este, în aceste condiții, singura carte pe care echipa din jurul lui Băsescu ar trebui să meargă. Orice compromis, orice speranță că vor beneficia pe parcurs de sprijinul celor care acum îl joacă-n foi de viță e, uman, naivitate și, politic, imbecilitate. Pesedeii sunt nu doar stăpânii mecanismelor administrative de la suprafață, dar mai ales ale celor din subterană. Ceea ce înseamnă că a-ți face iluzii în legătură cu intențiile lor echivalează cu a înainta în pas
Ciorba de chimicale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12148_a_13473]
-
care visa la o carieră de jurnalist, decide (iar în spate o auzi, de fapt, pe fosta ziarista Rita Monaldi): "Nu mai vreau să mă fac gazetar..." pentru că "adevăratele secrete ale suveranilor și statelor nu-și găsesc nicicând locul în foile volante ce se vând în piață". MN: Este un artificiu pe care romancierii contemporani îl folosesc mereu: dai glas unei arhive ("istoria") printr-o figură (aici, ajutorul de hangiu). Figură devine, mai apoi, un hibrid în care încap "vocea auctoriala
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]