213 matches
-
să existe un alt personaj în fabulă care poate percepe obiectul. Dacă aceste obiecte sînt visele, fanteziile, gîndurile și sentimentele unui personaj, atunci aceste obiecte fac parte probabil din categoria obiectelor "nonperceptibile". Această distincție este indicată de adăugarea notației de focalizator p sau focalizator np. Pentru b) folosim FP (femeie)-np, pentru c), FP ("eu")-np. Această distincție are importanță pentru înțelegerea structurii de rezistență a relației dintre personaje. Cînd într-o situație de conflict un personaj devine atît FP-p cît
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
alt personaj în fabulă care poate percepe obiectul. Dacă aceste obiecte sînt visele, fanteziile, gîndurile și sentimentele unui personaj, atunci aceste obiecte fac parte probabil din categoria obiectelor "nonperceptibile". Această distincție este indicată de adăugarea notației de focalizator p sau focalizator np. Pentru b) folosim FP (femeie)-np, pentru c), FP ("eu")-np. Această distincție are importanță pentru înțelegerea structurii de rezistență a relației dintre personaje. Cînd într-o situație de conflict un personaj devine atît FP-p cît și FP-np, și
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
semnificație culturală specifică, în funcție de statutul individului. În loc să se întîmple așa, întreaga narațiune devine o simplă sugestie peste care se sare din cauza abrevierii subiectului. Subiectul care folosește cuvîntul poate fi naratorul povestirii. Subiectul al cărui punct de vedere este sugerat este focalizatorul. Apoi mai există și actorii. Fabula, procesul în care interacționează aceste elemente, este dinamică și produce schimbarea. Toate acestea se pierd cînd se folosește un substantiv în loc de un verb care ar necesita numirea subiectelor. Aceste aspecte sînt aduse în discuție
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de subiectul în trupul căruia se face acțiunea, în care se produce schimbarea. Reflecția asupra naturii schimbării și măsurii în care aceasta ne garantează acordarea unei anumite atenții nu este produsă de substantiv. Așadar, apare următoarea întrebare importantă: cine este focalizatorul? Agresorul, care se poate referi la propria acțiune în mod diferit, sau victima care suportă acțiunea? Sau naratorul, iar în acest caz se identifică agentul cu una dintre cele două poziții? Substantivul nu răspunde la această întrebare și nici eu
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Presupunem că există un agent care percepe acest fapt, și ale cărui percepții sînt prezentate cititorului. În exemplul f) acest agent este "eu", în g) este Michele. În e) nu este indicat nici un agent. Prin urmare, presupunem că există un focalizator exterior situat în afara povestirii. Acesta ar putea fi un FE sau un FP ("eu"), care este implicit în această propoziție, dar care se manifestă în altă parte. Așadar, putem analiza exemplele în felul următor: e) FE-p f) FP ("eu")-p
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
posibilitățile de analiză sînt: 1. FE-[np FP ("eu")-p]: un focalizor extern focalizează FP ("eu"), cel care vede. "A vedea" este o acțiune non-perceptibilă, prin contrast cu "a privi", așadar obiectul focalizat complex este np. Acest obiect conține un focalizator, FP ("eu"), care vede ceva ce este perceptibil. 2. FP ("eu")-[np FP ("eu")-p]: adică "narațiunea la persoana întîi", în care focalizatorul extern își amintește ulterior că, într-un anumit moment din narațiune, a văzut-o pe Mary participînd
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
acțiune non-perceptibilă, prin contrast cu "a privi", așadar obiectul focalizat complex este np. Acest obiect conține un focalizator, FP ("eu"), care vede ceva ce este perceptibil. 2. FP ("eu")-[np FP ("eu")-p]: adică "narațiunea la persoana întîi", în care focalizatorul extern își amintește ulterior că, într-un anumit moment din narațiune, a văzut-o pe Mary participînd la întrunire. Prima posibilitate poate fi descrisă teoretic, dar nu apare decît foarte rar, și mai ales în vorbirea directă, iar FP ("eu
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
eu") poate fi identificat drept una dintre persoanele care vorbește (la un moment dat). În cazul exemplului g), doar prima formulă este posibilă: FE-[np FP (Michele)-p]. Acest lucru devine limpede din momentul în care conștientizăm faptul că un focalizator nu poate percepe un obiect non-perceptibil dacă nu este parte a acelui obiect, adică aceeași "persoană". Se pot extrage două concluzii din aceste exemple. În primul rînd, aparent se pot distinge diferite nivele de focalizare; în al doilea rînd, din
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
nivelului de focalizare, nu există nici o diferență fundamentală între "narațiunea la persoana întîi" și "narațiunea la persoana a treia". În momentul în care FE îi "cedează" focalizarea unui FP, de fapt acestui FP i se transmit toate elementele din cîmpul Focalizatorului Extern. Prin urmare, FE își păstrează întotdeauna focalizarea, în care poate fi încadrată și focalizarea Focalizatorului-Personaj ca obiect. Și acest fapt poate fi explicat prin aplicarea principiilor generale ale naratologiei. În încercarea de a reflecta punctul de vedere al altcuiva
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
succes doar în măsura în care cunoaștem și înțelegem acest punct de vedere. De aceea nu este nici o diferență de focalizare între așa-numita "narațiune la persoana întîi" și o "narațiune la persoana a treia". Și în "narațiunea la persoana întîi" există un focalizator extern, de obicei un "eu" mai bătrîn, care prezintă perspectiva sa asupra unei întîmplări anterioare, la care a participat din exterior, ca actor. În unele cazuri, narațiunea poate reprezenta viziunea unui alter-ego mai tînăr, prin urmare un FP este o
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
părea puțin complicată. Dacă dorim să includem în analiză problema nivelurilor, putem să o facem într-o manieră elaborată, așa cum am făcut eu aici. Această metodă este folositoare în cazul în care dorim să știm care este relația dintre diverșii focalizatori: adică, cine îi permite cui să vadă pe cine? Dacă, în schimb, sîntem interesați doar de relația dintre subiectul și obiectul focalizării de exemplu, în enunțul f), relația dintre FP ("eu") și Mary, sau în enunțul g), relația dintre FP
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
deoarece în f) nu ne putem reprezenta un anumit FE fără nici o urmă de îndoială. Acest lucru este posibil doar în cazul vorbirii directe. Așadar, presupunem că avem un prim nivel de focalizare (F1) în care focalizantul este extern. Acest focalizator extern delegă focalizarea unui focalizator intern, care se află la nivelul doi de focalizare (F2). În teorie, mai multe niveluri de focalizare sînt posibile. În enunțurile anterioare se vede cu claritate cum focalizarea este transferată de la primul nivel la cel
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
putem reprezenta un anumit FE fără nici o urmă de îndoială. Acest lucru este posibil doar în cazul vorbirii directe. Așadar, presupunem că avem un prim nivel de focalizare (F1) în care focalizantul este extern. Acest focalizator extern delegă focalizarea unui focalizator intern, care se află la nivelul doi de focalizare (F2). În teorie, mai multe niveluri de focalizare sînt posibile. În enunțurile anterioare se vede cu claritate cum focalizarea este transferată de la primul nivel la cel de-al doilea. O arată
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
doamnei, care urmează acestui enunț, ne-am aștepta să fie focalizată de acest personaj: FP2 (Dimitri)-p, dar nu există nici un semn care să indice o schimbare de nivel. În partea a doua a enunțului, focalizarea este din nou atribuită Focalizatorului Extern 1. Prima parte a Enunțului 5 este focalizată atît de FE1 cît și de FP2. O astfel de focalalizare dublă (sau oricum ambiguă) între două nivele, în care FE "se uită peste umărul" Focalizatorului-Personaj, poate fi indicată printr-o
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ordinea, s-a observat că suspansul poate fi generat prin anunțarea unui eveniment care va avea loc ulterior, sau printr-o tăcere de moment în ceea ce privește informația necesară. În ambele cazuri, imaginea prezentată cititorului este manipulată. Acea imagine este oferită de focalizator. În principiu, ea coincide cu imaginea pe care o are și focalizatorul, acesta din urmă fiind dealtfel comparat cu obiectivul unei camere de luat vederi. Însă imaginea focalizatorului poate fi incompletă. Așa se întîmplă atunci cînd personajele "știu" mai mult
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
eveniment care va avea loc ulterior, sau printr-o tăcere de moment în ceea ce privește informația necesară. În ambele cazuri, imaginea prezentată cititorului este manipulată. Acea imagine este oferită de focalizator. În principiu, ea coincide cu imaginea pe care o are și focalizatorul, acesta din urmă fiind dealtfel comparat cu obiectivul unei camere de luat vederi. Însă imaginea focalizatorului poate fi incompletă. Așa se întîmplă atunci cînd personajele "știu" mai mult decît focalizatorul. Acest lucru va deveni evident mai tîrziu, bineînțeles. Se mai
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ambele cazuri, imaginea prezentată cititorului este manipulată. Acea imagine este oferită de focalizator. În principiu, ea coincide cu imaginea pe care o are și focalizatorul, acesta din urmă fiind dealtfel comparat cu obiectivul unei camere de luat vederi. Însă imaginea focalizatorului poate fi incompletă. Așa se întîmplă atunci cînd personajele "știu" mai mult decît focalizatorul. Acest lucru va deveni evident mai tîrziu, bineînțeles. Se mai poate însă ca focalizatorul să falsifice o imagine, omițînd anumite elemente, ținîndu-le ascunse față de cititor, de
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
principiu, ea coincide cu imaginea pe care o are și focalizatorul, acesta din urmă fiind dealtfel comparat cu obiectivul unei camere de luat vederi. Însă imaginea focalizatorului poate fi incompletă. Așa se întîmplă atunci cînd personajele "știu" mai mult decît focalizatorul. Acest lucru va deveni evident mai tîrziu, bineînțeles. Se mai poate însă ca focalizatorul să falsifice o imagine, omițînd anumite elemente, ținîndu-le ascunse față de cititor, de exemplu. Și în acest caz personajele "știu mai multe" decît cititorul. Focalizatorul poate avea
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
fiind dealtfel comparat cu obiectivul unei camere de luat vederi. Însă imaginea focalizatorului poate fi incompletă. Așa se întîmplă atunci cînd personajele "știu" mai mult decît focalizatorul. Acest lucru va deveni evident mai tîrziu, bineînțeles. Se mai poate însă ca focalizatorul să falsifice o imagine, omițînd anumite elemente, ținîndu-le ascunse față de cititor, de exemplu. Și în acest caz personajele "știu mai multe" decît cititorul. Focalizatorul poate avea informații pe care personajele nu le au, cum ar fi cele despre originea evenimentelor
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mult decît focalizatorul. Acest lucru va deveni evident mai tîrziu, bineînțeles. Se mai poate însă ca focalizatorul să falsifice o imagine, omițînd anumite elemente, ținîndu-le ascunse față de cititor, de exemplu. Și în acest caz personajele "știu mai multe" decît cititorul. Focalizatorul poate avea informații pe care personajele nu le au, cum ar fi cele despre originea evenimentelor. Atunci cititorul, asemenea focalizatorului, știe mai multe decît personajul. Cititorul poate atunci să primească o imagine care este fie completă, fie incompletă, mai mult
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
imagine, omițînd anumite elemente, ținîndu-le ascunse față de cititor, de exemplu. Și în acest caz personajele "știu mai multe" decît cititorul. Focalizatorul poate avea informații pe care personajele nu le au, cum ar fi cele despre originea evenimentelor. Atunci cititorul, asemenea focalizatorului, știe mai multe decît personajul. Cititorul poate atunci să primească o imagine care este fie completă, fie incompletă, mai mult sau mai puțin completă decît imaginea pe care o au personajele despre ele însele. Focalizatorul este cel care determină acest
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
originea evenimentelor. Atunci cititorul, asemenea focalizatorului, știe mai multe decît personajul. Cititorul poate atunci să primească o imagine care este fie completă, fie incompletă, mai mult sau mai puțin completă decît imaginea pe care o au personajele despre ele însele. Focalizatorul este cel care determină acest lucru. Dacă încercăm să analizăm suspansul în funcție de "cunoașterea" cititorului și a personajului pe baza informației primite prin intermediul focalizatorului, apar patru situații posibile. Atunci cînd apare întrebarea (" Cine este vinovat?" Ce s-a întîmplat?", "Cum se
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
incompletă, mai mult sau mai puțin completă decît imaginea pe care o au personajele despre ele însele. Focalizatorul este cel care determină acest lucru. Dacă încercăm să analizăm suspansul în funcție de "cunoașterea" cititorului și a personajului pe baza informației primite prin intermediul focalizatorului, apar patru situații posibile. Atunci cînd apare întrebarea (" Cine este vinovat?" Ce s-a întîmplat?", "Cum se va sfîrși?"), se prea poate ca nici cititorul și nici personajul să nu poată să dea un răspuns. Aceasta este situația de la începutul
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în spatele lui. Se va întoarce el la timp? Totodată, se prea poate ca personajele și nu cititorul să cunoască răspunsul, cum se întîmplă în Of Old People. Răspunsul poate fi dezvăluit puțin cîte puțin, în faze diferite și cu ajutorul unor focalizatori diferiți (Harold, bătrînii, alte personaje, fiecare după cunoștințele sale), sau sub forma unui puzzle, atunci cînd informația se dezvăluie fără pretenția de informație precisă, așa cum se întîmplă în policier. În sfîrșit, atunci cînd cititorul și personajul cunosc răspunsul, nu mai
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
menționat în primul capitol, naratorul lui Aptekar evidențiază această subiectivitate distorsionînd subtil copia "exactă". Acest fapt permite o lectură a structurii complexe a focalizării, a cărei caracteristică evidentă este linia perspectivei din cadrul picturii copiate. 2. În narațiunea lingvistică există un focalizator extern diferit de narator în funcție, nu în identitate. Acest focalizator extern poate circumscrie un narator intern, diegetic. Pentru analiza narațiunii, această relație de circumscriere este crucială. În arta vizuală, aceeași distincție între focalizatorul intern și extern este valabilă, dar
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]