178 matches
-
toți cei ce o vor jefui se vor sătura de jaf, zice Domnul." 11. "Căci voi v-ați bucurat și v-ați veselit, cînd Mi-ați jefuit moștenirea Mea! Da, săreați ca o juncană în iarbă, nechezați ca niște armăsari focoși!" 12. "Mama voastră este acoperită de rușine, cea care v-a născut roșește de rușine; iată, ea este coada neamurilor, este un pustiu, un pămînt uscat și fără apă! 13. Din pricina mîniei Domnului nu va mai fi locuită, și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
de tertipuri ca să îngenuncheze adversarii. Cred că mulți români acum nu mai știu de cumplita epidemie de sifilis, printre militarii români, care în 1916 au trecut Carpații pentru eliberarea Transilvaniei. De abia mai apoi s-a aflat care este cauza. Focoșii militari români, nu reușeau în nici un chip, să-și țină închise prohaburile, când le pica în mână câte o unguroaică „binevoitoare” și încercau și ei să afle direct de la sursă, dacă sunt demne de renumele mondial de care se bucură
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
știe aia, de-acasă, ca să pună masa și să-și facă un duș. Și unde mai pui, că zmeul nici nu are nevoie de cal. Ce cal dom’le, în epoca zmeilor se zboară, ce numai Elena, ministra cea focoasă, să zboare cu elicopterul? Doar Făt Frumos e anacronic, are ca prieten bun ceva nechezător care zboară și vorbește și e magic, dar e cal, un simplu cal. Tot cal e chiar și dacă-l hrănește cu jăratec. Benzina e
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
împiedice acel atac sau dacă era capturat. Craig se ridică brusc în pat. "Nerodule!" gândi el furios "ei nu vor face asta; și totuși am înghițit nada". Furia i se stinse la fel de repede cum apăruse. O plăcea pe femeie. Era focoasă și avea personalitate. Și, cumva - asta nu avea nimic de-a face cu dragostea - nu și-o putea imagina moartă. În plus, nu era doar ea sau ceilalți totipotenți a căror viață să fie în joc. Erau și sclavii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
catastrofa. Dându-și seama că nu sunt așa de spontană și de accesibilă cum a crezut, a mai făcut niște zâmbre și, exasperat, a luat cutia cu butoane în mână, a apăsat, și ecranul s-a luminat de o dezbatere focoasă între Le Pen și Beregovoie. În mine a explodat o mânie ucigătoare împotriva mea, care eram o țărancă complexată, a lui, cam sec la minte, dar care știa că acea cutie „drăcească” era o telecomandă, a Elveției, că e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ospătar, zicând: „Desigur, prietenii mei se-nșală... Am comandat o birjă, vreau să fiu servit”. „Nici o problemă”, răsunase ospătarul. „Corso vă stă la dispoziție” - și, pocnind din degete ca un prestidigitator, chelnerul făcu să apară În fața lor o birjă. Patru cai focoși, bătând din copite, se opriră chiar În fața mesei lor. Noimann le Întinse câte o halbă. Birjarul Îi deschise portiera, Îndemnându-l să urce pe scaunul din spate. „Mai Întâi accesoriile și apoi hoitul”, spuse stomatologul, Înmânându-i pălăria de pai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se vedeau, cerceta încăperea. Aștepta s-o vadă pe hangiță. Ardea inima în el. N-o văzuse de atâta vreme! Și înainte, de câte ori a încercat să-i vorbească, ea a plecat din fața lui ca o nălucă, aruncând doar o privire focoasă către el! Acum era hotărât să n-o lase să dispară ca fulgul... N-a trebuit să aștepte prea mult, fiindcă din dosul ușii de la bucătărie a apărut hangița, ca un fluture alb. Și fiindcă în han nu mai era
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de vreo doispre zece ani, și pe Pia, sora lui, deja o adevărată domnișoară. Apoi m-am uitat pe îndelete la pozele Ioanei: elevă, adolescentă, tâ nără, din ce în ce mai frumoasă. Deve nise înaltă, avea pă rul lung, unduit pe umeri, ochi focoși, albaștri, picioare superbe, un zâmbet tot mai fascinant. Am dat peste o poză adorabilă în care mătușa mea, pe la vreo cinci spre zece ani, făcea echilibristică pe bicicletă. — Văd că aveai o dexteritate de acrobat, am remarcat entuziasmată. — Da, nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
copil de vreo doispre zece ani, și pe Pia, sora lui, deja o adevărată domnișoară. Apoi m-am uitat pe îndelete la pozele Ioanei: elevă, adolescentă, tâ nără, din ce în ce mai frumoasă. Deve nise înaltă, avea părul lung, unduit pe umeri, ochi focoși, albaștri, picioare superbe, un zâmbet tot mai fascinant. Am dat peste o poză adorabilă în care mătușa mea, pe la vreo cinci spre zece ani, făcea echilibristică pe bicicletă. — Văd că aveai o dexteritate de acrobat, am remarcat entuziasmată. — Da, nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de buze șoptind S a stins târziu în albastrul de noapte... în dragostea vie, pe-un trecut consumat Un saxofon ne cânta în surdină, Vălul de iubire peste timp aruncat Am crezut că-i vis dar erai tu, lumină... Ochii focoși, palme ațâțate de dor Mistuindu-ne în vrăji tăinuite, Rătăcind pe poteci, năluci în amor Dezleagă-mă de uitare, iubite.... Alb de iarnă Cad fulgi peste codrii arămii, Sunt lacrimile iernii tăcute Se-agață de crengile mute înfiorând cu steluțele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
un sac plin cu Încălțări purtate și cu haine vechi, pe care cele cinci fete le ținură multă vreme de bun, ca să nu le vatăme. La școală veniră tot desculțe, Îmbrăcate În țoale Împrumutate de pe la vecini. De ce i se păruse focoasei țigănci că-l văzuse pe Ectoraș Înghițit pe vecie de Apa Morților nu se poate ști. Fără să dea vreun semn de tulburare, femeia căzuse deodată În genunchi, scurmase țărâna cu fruntea și jelise Îndelung și cu deznădejde. Avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
înșeuau caii în zori de zi și porneau la drum ca niște năluci?... --Mi-ai prins gândul din zbor. Asta înseamnă tinerețea. --Uite colo, părinte, Curtea domnească. Iar pe Ulița Mare, în lumina asta aurie, în trăsura trasă de patru cai focoși, a ieșit la plimbare doamna lui vodă. Pe de lături, în trapul săltat al cailor, merg câțiva oșteni... --Da. I-am văzut și eu - mi-a răspuns bătrânul, cu privirea spre zări... După o vreme, m-a întrebat: --Știai că
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pas la pas, fără să călcăm de două ori în același loc, pentru a vedea cum au curs veacurile peste cele șapte coline... --Sper să nu mă las furat... --De cine, dacă nu-i cu supărare, “boierule’? --Păi cine știe ce ochi focoși de căprioară cocoțată colo între pernele butcii cu un cârd de pierde-vară în jurul ei pot să-mi ație calea? Nu știi vorba? Ochii văd... inima cere... --Dacă n-aș ști sigur că șăguiești, ți-aș găsi repede leacul! - mi-a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
călugărul dă din cap și zâmbește, ca și cum ar fi spus „Brava, mânzule! Așa îmi placi!”... În toată gura s-a răspândit un val ațâțător care a coborât apoi pe gâtlej și în câteva clipe prin tot trupul alergau deja centauri focoși...Bătrânul așază ulcica pe masă și mă întreabă din priviri: „Ei, cum ți se pare băutura, fiule?” Păi, strașnic ucenic ai avut, sfințite printe. Am avut noroc, pentru că tot atât de bine se putea ca eu să vorbesc, eu să aud... Savurăm
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Urcăm agale pe Ulița Spânzurătorilor și, după ce trecem prin fața Curții domnești ocolind zidul ce înconjoară biserica Sfântul Nicolae Domnesc și casa Mitropolitului Dosoftei, intrăm pe Ulița Rusească...Mare forfotă...Este un dute-vino continuu...Fețe boierești în trăsuri purtate de cai focoși, călăreți care trec ca și cum ar fi scăpat din pușcă - odată ieșiți pe poarta palatului - bragagii și zarzavagii ce își strigă marfa cu glas înalt, târgoveți ce mișună încoace și încolo cine știe cu ce treburi...Peste toată viermuiala aceasta, soarele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Amuzat de spusele bătrânului cu ton hazliu, călcam leneș pe ulița colbăită, cu privirea zburătăcită dintr-un loc în altul. Multe lucruri mi se părea că se repetă necontenit; negustori strigându-și marfa, harabale doldora de marfă, trăsuri cu cai focoși, călăreți de tot soiul și târgoveți grăbind fiecare la treaba lui. Pe nesimțite, ne apropiem de poarta mănăstirii Barnovschi. Nu mă aștept să descopăr ceva nou în peisajul târgului, dar...privirea îmi cade pe o bătrână ce reazimă poarta mănăstirii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
a acelui bunt din 1989. De abia în zilele noastre, situația a luat aspecte hilare, poate chiar de-a dreptul grotești și avem pe cineva, numit, cel mai iubit fiu și părinte al PDL, care are și el o parteneră focoasă, numită Elena, căreia îi deleagă zi după zi (sau mă rog, mai precis, noapte după noapte) puteri tot mai mari. De abia acum am dat de dracu, așa cum merităm, fiindcă ne dau, șut după șut, pe de o parte Cârmaciul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
dezlănțui deșănțată, nerușinată, hohotind și zvâcnind, aplecându-se și ridicându-se, când pasională și agresivă, cu țâțele repezite peste capetele privitorilor, când lascivă și ademenitoare, unduindu-și mânecile și rotindu-și poalele. Un dans nebun, grotesc, halucinant. ― Hai, Geamala! Fii focoasă! Mai fioroasă! Așa, Geamala! Scapă-ți țâța, muiere mare! Așa! Oooo!.. Mamăăă!... Hai! Hai, Geamală, fă-te-ncoa’! Hai ș-arată-ți fofelnița, făăă! o tot îmboldeau, în timp ce flăcăii mânuiau cu abilitate sârmele și sforile pe sub fustele ei flendurite și pestrițe. Iancu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
n-ar mai simți nevoia să asude cu bulanul. Dacă milițianul e bun doar să se pișe pe el, sărmanei femei nu i-or mai fi rămas decât orfanii ăștia pe care să-și verse focul ăla marele. Cât de focoasă și drăcoasă, aulică-aulică, io v-am făcut, io vă omor, încă-i sunau vorbele ei în cap, în timp ce încerca să și-o închipuie trăgându-și fermoarul blugilor și lăsându-i în vine. O imagine calpă, care nu răscolea nimic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
genunchi, apoi plevușca: babe, moșnegi și ploduri pentru gurăcască. Începe hora, o horă numai cu femei. Popa Stasuc, de pe margine, le admira. Femeile, văzând că popa nu se prinde în horă, au început să-l ademenească cu strigături. Una mai focoasă, cunoscută în sat că ar călca pe de lături, a dat tonul: - Foaie verde floare-albastră, vino popă-n hora noastră! Uiiu, uiiu!... Un moșneag de vreo optzeci și ceva de ani se adresă preotului: - Ce mai aștepți, părinte? Nu vezi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
am găsit la recepție cărți poștale cu Rînca „de odinioară”, pe care turiștii le cumpărau ca suveniruri. Și lista o puteți continua și dumneavoastră... Toate acestea mi-au adus aminte de acel banc „cultural” faimos despre nevestele ideale : o italiancă focoasă la tinerețe, o franțuzoaică rafinată la maturitate și o româncă gospodină mai spre asfințit. Motivul ? Fac astea niște parastase !... Cam așa și noi toți cu istoria și trecutul nostru : întîi îl îngropăm, apoi îi tragem însă niște parastase de pomină
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lui! Era o firmă pe care femeia o cumpărase scump și nu-și putea mărturisi falimentul! La gândurile acestea, un fior nou i se strecură din ceafă în sus, un fior ce se târa acum ca o reptilă spre munții focoși ai creierului și îl înturna de la baza bazinului sacru al plămânului. Era tocmai pe cale să obție acea imobilitate perfectă, capabilă să stăvilească junghiul, când Ada intră zgomotos, urmată de Lică, pentru a face propunerea plănuită. Maxențiu cumpărase de la desfacerea grajdului
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și trebuia să fie admirată. Firești, aceste lucruri au fost slujite și de întâmplare. Târgul avea garnizoană iar locuința bătrânului Carpinschi era pe strada Regimentului. De două ori pe zi fiecare ofițer trecea prin fața casei, admirând floarea cu ochi negri, focoși și lucitori, al cărei braț trăgea storul la fereastră. Prima aventură Eva o avusese la șaisprezece ani. La optsprezece, avea experiență. A fost sedusă, iubită, înșelată, trecută din mână în mână. Pentru ea s-au tras focuri de armă, chiar
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
în sân și în perizom bucăți de carne și măruntaie crude. În combinație cu căldura trupului lor, ar fi intrat în putrefacție și ar fi început să pută. Nădăjduiam ca astfel să-i țin departe de ele pe cei mai focoși care n-ar mai fi avut răbdare până la destinație. Tovarășii mei nu prea erau convinși, dar s-a făcut cum am zis, și după două zile femeile puțeau precum o cangrenă. Când un tarhan s-a apropiat de o tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
S-audă! Ce, a ținut-o Goncea ăla pe Marinela la școală oare de dragu lu tac’su? Ori că-i plăcea cum îl medita să termine și el șapte clase? Avea el nevoie de meditație? N-o ținea de focoasă ce era? Crezi că nu mi-a spus mama? Da de la Jugorică, ăla piticu de la cooperația regională, de se dădea de țafandache, nu s-a ales cu băiatul ăl mare de e acu în Spania? Asta de ce n-o spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]