170 matches
-
pe mine mă interesează individul simplu de pe stradă luat ca atare, ce-a simțit el în clipele alea, Părințele, ăsta este spirit de duhovnic, cu asta am convins-o și pe Angelina, chiar dacă exista un mic inconvenient. Trebuia să ne fofilăm, să ne ascundem de tine, iar cînd n-a mai suportat, i am zis, hai să-ți fac hatîrul, du-te la el și rezolvă problema, pune-i punct, știi unde îl găsești. N-o să crezi ce amintiri năstrușnice mi-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la întâlniri, după ce nu fusesem la nici o întâlnire în viața mea, asta dacă nu punem la socoteală primele dăți când am ieșit cu Mark. Care s-au petrecut în timpul unei excursii cu ocazia Premiului „Ducele de Edinburgh“ când ne-am fofilat și am fost să mâncăm cozonac într-o ceainărie, deci, tehnic vorbind, se poate ca acestea nici să nu fi fost întâlniri. Eram mândră de mine. Am trecut în revistă toate argumentele posibile înainte de a decide că este o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Oh, ba da. M-am uitat disperată la mormanul de plicuri de pe covor. Credeam că toate sunt numai facturi. —Chiar și așa. Nat se aruncă pe canapea, cu berile lângă el. —Bine, OK. Am adunat mormanul. Am încercat să mă fofilez. Am pus plicurile pe masa din bucătărie și am început să le deschid. Nat găsise una dintre revistele mele și era cu totul absorbit, probabil o revistă cu reclame la bikini sau un articol despre orgasme multiple. Uneori cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
bani, a plătit, a albit, a muncit, și-a făcut datoria față de stat, are bâneînțeles o carte de muncă în care a adunat niște ani prin care poate dovedi oricând. Știe pe ce se bazează, chiar dacă Rafael dă să se fofileze. — Mi-ai dat mie vreun ban, unchiule? Am plătit douăj’ de mii pentru locu’ ăsta. — E problema matale. Mie nu mi-ai plătit nimic. N-ai de ce să strigi la mine și să mă jignești. E păcat de bătrânețile matale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bere împănate cu câteva cinzeci de rom, cât turnase în el de la prânz încoace. Înțepat, întărâtat, hotărât să-și facă treaba până la capăt. Mă-sa - asta ar fi treaba lui, pe care s-ar zice c-o evită. Se cam fofilează margăritaru’ mamii, iar pe de altă parte, Rafael e să-l pui la rană. El dintotdeauna s-a priceput să asculte necazurile altora în timp ce povestește despre ale lui, deși nu-i nici el în firea lui. Păi, nu se pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
masa lui, animat de o nerăbdare ce ar putea să bată la ochi... Rafael pune mâna pe un scaun și întreabă dacă-i ocupat, iar privirea rea care i se aruncă îl edifică numaidecât: tipul nu-i nicidecum vreun ageamiu fofilându-se în dosul unei caruri de gladiator confecționată la comandă, artificială. Are mai mult tupeu și cruzime decât mușchi și se vede că-i uns cu multe alifii, dotat complet pentru a răzbate cu fruntea sus prin această Vale a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cafeluță într-un birou mic și intim, care-i aparținea, în calitate de redactor responsabil de televiziune. Discuția se prelungise apoi până seara târziu, deși Bart ar fi vrut să o șteargă acasă mai devreme, și în acel răstimp Camelia i se fofilase puțin câte puțin în suflet, continuând să îl tragă de limbă și să îi surâdă plină de grație și de la dumneavoastră să treacă pe neobservate și în modul cel mai firesc din lume la apelativele dumneata, apoi la tu și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pedalând. După două străzi am zărit tancul: se oprise la un semafor. Soldații dinăuntru erau ocupați cu studiul hărților, Încercând să identifice calea cea mai bună spre revolte. N-au observat-o pe fetița cu șapcă de aviator care se fofilase pe bicicleta ei În formă de banană. Afară Încă era Întuneric. Păsărelele Începeau să cânte. Mirosurile văratice de iarbă și frunze uscate erau peste tot prin aer și dintr-o dată mi-am pierdut cumpătul. Cu cât mă apropiam mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În fața lui Scheer. De Îndată ce fata dispăru, el Împinse berea către mine și spuse: ― Poftim. ― Mulțam. Am băut berea, luând când și când o Înghițitură și Împingând-o Înapoi, de cealaltă parte a mesei, când trecea chelnerița. Era distractiv să mă fofilez așa. Dar n-am trecut neobservat. Un bărbat de la bar mă urmărea. Purta o cămașă hawaiiană și ochelari de soare și parcă se uita dezaprobator. Dar apoi pe figură Îi apăru un zâmbet mare, complice. Zâmbetul mă făcu să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pitite măcar până la Judecata de Apoi dacă nu pentru totdeauna, oricât mi-aș dori (și mi-am dorit ca un bezmetic) ca ele să rămână departe de ochii culpabilizatori ai mamei și ai lui Filip, oricât aș încerca să mă fofilez și să mă mint că poate trece, mâncărimea asta devine insuportabilă și am nevoie mai mult decât oricând (bănuiesc, ca orice om normal) să mă scarpin voluptuos și pe îndelete. Nu știu dacă e o soluție bună, fiindcă în unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
săi fumurii, după care porunci cu un ton ridicat, aproape agresiv. „Închide ușa, apropiete și i-a un loc pe scaun... Doresc să-ți atrag atenția: atunci când te chem la mine să fi-i cuviincios, să nu Încerci să te fofilezi cu motive inutile...! În caz contrar putem strica repede prietenia, dacă te poți considera a fi prieten cu mine...!! Atâta timp cât eu sunt Șeful vostru, am pretenție să executați ordinele mele În caz contrar vă i-a pe toți „Mama dracului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
el era închis. Am cumpărat o colivie somptuoasă, ca o mică pagodă, cu multe oglinzi și leagăne și alte găselnițe cu care oamenii își închipuie că pot să păcălească păsările și să le facă să se simtă acasă. M-am fofilat cu colivia pe scări, de frică să nu mă vadă vecinii indiscreți. Dar odată ajunsă în apartamentul nostru l-am văzut pe Sucki îngrozit. În zadar am încercat să-l conving că noua colivie era mai bună decât cea veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
privesc nesigur. Nu Înțeleg ce vrei să... — Au existat anumite - Își drege glasul - situații și momente În care te-ai prefăcut doar că Îți produc plăcere ? O, Doamne. Te rog, nu mă Întreba asta. — Știi, chiar... nu-mi amintesc ! mă fofilez. Adevărul e că ar cam trebui să plec... — Emma, spune-mi ! zice, brusc Înflăcărat. Încep o nouă relație. Și mi se pare cît se poate de normal să... Învăț din greșelile trecutului. Îi privesc chipul strălucitor și, brusc, mă cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îi era mic. Yvonne hotărî să-l dreagă În pripă. Întîrziară. Între timp, profitînd de forfota petrecerii și de absența lui don Ricardo, care, cu siguranță, În clipa aceea savura crema rasei slave și petrecea În felul său, Julián se fofilase de la petrecere. Își dăduse Întîlnire cu Penélope În bibliotecă, unde nu exista riscul să dea peste nici unul dintre aleșii și cultivații membri ai Înaltei societăți. Prea ocupați să-și devoreze reciproc buzele, nici Julián și nici Penélope nu văzură deliranta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și ciorchini de viță-de-vie. Pipăie extaziat buchetele de maci și bujori, așezate în evantai. Nu le vede, dar are impresia că nici două motive nu se repetă la fel. Mângâie discret o lebădă cu aripile desfăcute, apoi un șarpe minuscul fofilându-se printre frunze. Dă de o șopârliță și de un crab. Puțin mai încolo câteva păsărele ciugulesc delicat florile îmbobocite. Înțelege că întregul zid a fost acoperit cu un sistem complicat de volute și contra volute sime trice din frunziș
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pula În tot ce mi s-a spus. Eu, despre care s-ar presupune că sunt omul numărul doi În investigația asta, care, Întrucât formal o conduce Toal, Înseamnă de fapt numărul unu. Asta-i o gândire parșivă. S-a fofilat pe la spatele meu cu Încă unudin proiectele ieide Cercetașă care lingencur cioroi. O pierdere de timp ca naiba! se văicărește Peter Inglis, cercetându-mă cu privirea. — Uite cinel ține, ca curu, zic eu, Împuțita aia de fufă! Ce mama măsii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
te spargi. ― Gura, mârâi Apone. Ajunseră la o cotitură a rampei. Hudson și ceilalți se conformară. În postul de operații, Ripley se uită peste umărul drept al lui Gorman. Burke o imită, de cealaltă parte, iar Newt încercă să se fofileze printre adulți. Cu toată magia tehnicii, locotenentul nu reușea să obțină o singură imagine cu claritate satisfăcătoare. ― Interferențele sunt numeroase acolo. Cu cât coboară mai mult, cu atât mai multe sunt obstacolele pe care le are de trecut semnalul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu știu. Crede-mă pe cuvânt. Era doar o presupunere că ar fi putut fi doar o pastilă 1, știi tu, amestecată cu ceva cocaină. E mai probabil ca la petrecerea propriei logodne, chiar înainte de marele anunț, să se fi fofilat să ia așa ceva, mai degrabă decât heroină simplă. Indiferent cât de bine s-ar fi putut controla - și eu zic că mult - ar trebui să fii nebun să vrei să te faci praf înainte de așa ceva, cu fotografii de la Tatler și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
care se retrage cu discreție. Victor se apropie cu o neînțeleasă timiditate de micul cap bandajat care i se pare ca o adevărată încremenire a suferinței. Îndrăznește să mângâie ușor, cu un deget, bărbia Dorei, în timp ce o între-bare necontrolată se fofilează printre buzele întredeschise "Ce ți-au făcut, scumpa mea ? " Întâlnește privirea nemulțumită a Dorinei și își reproșează : Astea sunt cuvintele frumoase pe care ești în stare să i le spui ?" Automat, îi revin în minte gândurile disparate pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
după noptieră ! Acolo s-a ascuns pisica roșcată în noaptea în care în salonul ăsta lucrurile n-au mers prea bine... Era în zorile zilei de vineri 13..." " Cred că ți s-a părut, cum ar putea oare să se fofileze o pisică până aici ?" " Îți spun că am văzut-o ! Din salonul în care a murit bătrânul tot în noaptea aceea, nu s-a lăsat deloc plecată. Am reușit cu greu să o dau afară dimineața, am închis ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
al Isidorei, te rog să mă ierți că am cutezat să îl împart pe Simion cu tine... Spirite, te roagă fata ta, fetița ta, Dora... Nu vrei sau nu poți să îi răspunzi ?" O urmă de abur ușor albăstriu se fofilează în dreapta Teodorei. Un parfum delicat de lăcrămioare plutește în aer. Măsuța se înclină ușor în fața Dorei care simte în stânga ei o mângâiere abia perceptibilă. Ea recunoaște în această atingere mângâierea mamei și percepe gândul ei: "Mi-e dor de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
culoarele Universității cu un fel de respect profund pentru vechile ziduri și memoria înmagazinată în ele. Paul însă a început foarte repede să-și utilizeze vocea ca un spărgător de gheață pe suprafața unei mări ostile, iar eu m-am fofilat imediat în urma lui profitînd de pîrtia deschisă de el. Cînd ne apropiam de un grup de colegi și Paul spunea : „cine-mi oferă și mie o țigară ?”, forța vocii lui, lipsită de stridență, ba chiar muzicală, deturna imediat centrul de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
este indiferent. — Visele formează cumva un ciorchine cosmic ? sunt toate legate între ele și au toate, undeva, o sursă comună ? Evident. — a existat deci, cîndva, un vis inițial ? toate visele sunt niște vase comunicante ? ne vom putea într-o zi fofila dintr-un vis în altul ? sunt visele niște posibile mijloace de transport ? Dacă aș lua-o la fugă prin tunelul unuia din visele mele aș putea eventual, la un moment dat, intersecta visul altuia și intra în tunelul său ? Un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de mâna-ntâi, o Teresa de Cepeda y Ahumada, un Ruysbrokio, un Blosio, a confirmat Bonfanti, se circumscriu unui imprimatur al Bisericii, ștampilei ecleziastice. Domnul Commendatore a lovit cu pumnul În masă. — Bonfanti, nu voi să te jicnesc, da te fofilezi dăgeaba: beton că ești catolic. Tre să știi că noi, În Marele Orient dă Rit Scoțian, ne Îmbrăcăm ca popii și n-avem nimic dă pizmuit la nime. Zboară sângele dân mine când aud spunându-se că neam dă neamu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se impună astfel în ochii scriitorilor din țară și a băgătorilor de seamă din afară. Când s-a schimbat regimul, criticul prudent de până atunci și-a dat poalele peste cap și a devenit om politic. Talentul de a se fofila în timpul dictaturii a fost confundat cu talentul politic. Studenții și veleitarii din cenaclurile pe care le condusese ca profesor l-au făcut să creadă că are priză la public. E adevărat, înjurăturile și grosolănia nu fac parte din „arsenalul” său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]