169 matches
-
săi fumurii, după care porunci cu un ton ridicat, aproape agresiv. „Închide ușa, apropiete și i-a un loc pe scaun... Doresc să-ți atrag atenția: atunci când te chem la mine să fi-i cuviincios, să nu Încerci să te fofilezi cu motive inutile...! În caz contrar putem strica repede prietenia, dacă te poți considera a fi prieten cu mine...!! Atâta timp cât eu sunt Șeful vostru, am pretenție să executați ordinele mele În caz contrar vă i-a pe toți „Mama dracului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai târziu a ajuns și ea să-și dorească să afle pe cine vedea Naji atunci când se uita la ea. Voia să-i fie prezentată. Naji era așa de ocupat cu munca încât lui Irene îi era simplu să se fofileze. Inițial, a ignorat senzația de greață care îi invada stomacul de fiecare dată când se întâlnea cu vreun băiat frumușel pentru o partidă scurtă; și-a pus rezervele pe seama înaltelor standarde morale ale personajului muribund din telenovelă. Dar, după câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu știu. Crede-mă pe cuvânt. Era doar o presupunere că ar fi putut fi doar o pastilă 1, știi tu, amestecată cu ceva cocaină. E mai probabil ca la petrecerea propriei logodne, chiar înainte de marele anunț, să se fi fofilat să ia așa ceva, mai degrabă decât heroină simplă. Indiferent cât de bine s-ar fi putut controla - și eu zic că mult - ar trebui să fii nebun să vrei să te faci praf înainte de așa ceva, cu fotografii de la Tatler și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Îi era mic. Yvonne hotărî să-l dreagă În pripă. Întîrziară. Între timp, profitînd de forfota petrecerii și de absența lui don Ricardo, care, cu siguranță, În clipa aceea savura crema rasei slave și petrecea În felul său, Julián se fofilase de la petrecere. Își dăduse Întîlnire cu Penélope În bibliotecă, unde nu exista riscul să dea peste nici unul dintre aleșii și cultivații membri ai Înaltei societăți. Prea ocupați să-și devoreze reciproc buzele, nici Julián și nici Penélope nu văzură deliranta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
timpul asupra lui?” „Exact”, spunea chipul. „De ce vă prefaceți că nu știți nimic? De ce vă ascundeți după propriul dumneavoastră deget arătător? Și de ce vorbiți atât de eufemistic despre inginer? În sinea dumneavoastră Îi spuneți altfel...” „Observ că și dumneavoastră vă fofilați să-i rostiți numele cu voce tare...” „Normal”, răspunse chipul. „Eu sunt doar reflexia dumneavoastră. O imagine și atât. Nimic mai mult... Numiți-l dumneavoastră și am să-l numesc și eu...” „Vorbiți de Satanovski?” „Exact”, răspundea fața. „De Satanovski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și Daily News, iar Buzz a stat cu frica-n sân toată săptămâna și l-a silit pe Fud să stea cuminte în pivniță, ducându-i whiskey, sandvișuri cu salam și reviste porcoase șutite de la Moravuri. Uite așa s-a fofilat atunci, grație carismei lui de față palidă cu mațe pestrițe și a unei bafte chioare, iar mai-marii din poliție nu au aflat niciodată că un tip mort jefuise magazinul de spirtoase Happy Time, condusese un La Salle furat până în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
privesc nesigur. Nu Înțeleg ce vrei să... — Au existat anumite - Își drege glasul - situații și momente În care te-ai prefăcut doar că Îți produc plăcere ? O, Doamne. Te rog, nu mă Întreba asta. — Știi, chiar... nu-mi amintesc ! mă fofilez. Adevărul e că ar cam trebui să plec... — Emma, spune-mi ! zice, brusc Înflăcărat. Încep o nouă relație. Și mi se pare cât se poate de normal să... Învăț din greșelile trecutului. Îi privesc chipul strălucitor și, brusc, mă cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
deschizătură laterală și mă uit la lume. Toți se plimbă încoace și‑ncolo, într‑o vânzoleală generală și nimeni nu mă vede. Lângă intrare stau aliniați Tom, Lucy și părinții lor, dar nici moartă nu mă duc acolo. Așa că mă fofilez spre o masă goală, mă așez, după puțin timp vine o chelneriță și îmi dă un pahar cu șampanie. Rămân acolo o vreme, șorbind câte puțin, și mă uit la lume, simțind că încep să mă relaxez. Aud un foșnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la mine, ca să zic așa. Înțelegeți? Dar, în ceea ce vă privește, mă voi strădui să găsesc un alt mesaj, la fel de cuceritor ca și acesta pe care tocmai l-ați descifrat. Toinette era pentru a doua oară dezamăgită. Bărbatul i se fofila printre degete. Procurarea unui amant se dovedea a fi o treabă cu mult mai complicată decât își imaginase citind cărțile maestrului preferat. Disperată, aruncă o privire spre ucenicul pictorului, dar Luciano i se păru cam prea serios, chiar respingător. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bani, a plătit, a albit, a muncit, și-a făcut datoria față de stat, are bâneînțeles o carte de muncă în care a adunat niște ani prin care poate dovedi oricând. Știe pe ce se bazează, chiar dacă Rafael dă să se fofileze. — Mi-ai dat mie vreun ban, unchiule? Am plătit douăj’ de mii pentru locu’ ăsta. — E problema matale. Mie nu mi-ai plătit nimic. N-ai de ce să strigi la mine și să mă jignești. E păcat de bătrânețile matale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bere împănate cu câteva cinzeci de rom, cât turnase în el de la prânz încoace. Înțepat, întărâtat, hotărât să-și facă treaba până la capăt. Mă-sa - asta ar fi treaba lui, pe care s-ar zice c-o evită. Se cam fofilează margăritaru’ mamii, iar pe de altă parte, Rafael e să-l pui la rană. El dintotdeauna s-a priceput să asculte necazurile altora în timp ce povestește despre ale lui, deși nu-i nici el în firea lui. Păi, nu se pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
masa lui, animat de o nerăbdare ce ar putea să bată la ochi... Rafael pune mâna pe un scaun și întreabă dacă-i ocupat, iar privirea rea care i se aruncă îl edifică numaidecât: tipul nu-i nicidecum vreun ageamiu fofilându-se în dosul unei caruri de gladiator confecționată la comandă, artificială. Are mai mult tupeu și cruzime decât mușchi și se vede că-i uns cu multe alifii, dotat complet pentru a răzbate cu fruntea sus prin această Vale a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și slabă ca o scândură, Baby mă făcea să mă simt precum un pitic cu exces de hormoni feminini, atunci când stăteam lângă ea, experiență pe care căutam, desigur, s-o evit ori de câte ori puteam. Acum, Însă, nu aveam cum să mă fofilez. S-a repezit asupra mea ca o pasăre de pradă În picaj, nasul ei acvilin nefăcând decât să sublinieze asemănarea, și ciupi aerul chiar deasupra fiecăruia dintre obrajii mei. Dacă vă vine vreodată chef să aflați care mai e ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la cel mai bun liceu din Botoșani, să nu se bazeze pe el pentru anul școlar care începea. S-a dat alarma. Am fost chemat la ordine, trimiteau elevul de serviciu să mă aducă la direcțiune. Am reușit să mă fofilez vreo trei zile. În a patra, somat să mă prezint urgent, am ieșit în pauza mare cu geantă cu tot și am luat-o peste câmpul care ducea spre stația de autobuz. Eram decis să trec prin Băneasa, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un cârd alb, înaripat și gălăgios, ca de cocori imperiali. Sunt detașamentele îngerești, trimise ca să respingă demonii din groapă! ghicește instinctiv Fratele. Dacă noi eșuăm, dacă nu reușim... Șefu'! Șefu'! Uite-mă, ajung acuși! exclamă Vierme Mărunțelul, izbutind să se fofileze neinterceptat. Haoleu, tăticu', ce prăpastie adâncă, juri că sunt la televizor, la ăia, de la Discovery, sus, sus, pe creasta Marelui Canion! Pe fund, arde un foc, fierbe o lavă, undeva, ă-hăă! Departe... Și miroase de te turbă, Șefu', rău, rău
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lui n-avea sorți de izbândă. Ceea ce-i încolăcise gâtul era deosebit de tenace. Luat în sus de acest braț colosal, curând se legăna în aer, pierzând contactul cu solul. Jones, o zbughi afară pe sub picioarele Brett. Zburlit de frică, se fofilă printre Ripley și Parker care alergaseră auzind urletul, Dădură buzna în antrepozit fără să mai stea de gânduri și văzură picioarele lui Brett cum se zbăteau în gol. Ridicând ochii avură o ultimă viziune fugitivă a două tălpi înghițite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
meargă, mormăi scrutând în umbră. Nu e loc destul. Trebuie să mergi opri aplecat, ori să te târăști. Se aplecă și intră. Țeava era mai strâmtă decât nădăjduise. Cum reușise monstrul pe care-l descriseseră Parker și Ripley să se fofileze înăuntru, nu-și putea închipui. Deh, viitorul va lămuri acest lucru! Tare ar fi vrut ca țeava să fie din ce în ce mai îngustă. Poate că în graba de a scăpa, creatura s-o fi înțepenit pe undeva. Ar fi mult mai simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
bine să-ți bați joc de el”. Am glumit doar cu lucruri mai simple. Ziceam, de pildă, ca să-l epatez pe Dinu: „N-am nici o pretenție să mă duc în rai. Poarta raiului e construită astfel încât nimeni nu poate intra fofilându-se și nu mi-ar plăcea să fiu întors înapoi. Sunt prea vanitos ca să accept un refuz. Încât mai bine iau direcția iadului. Acolo, în mod sigur, n-am greutăți la poartă”. Sau: „De multă vreme, inchizițiile nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui Rotari scrutându-mă cu nerăbdare; pentru cel dintâi eram încă o enigmă, în timp ce pentru cel de-al doilea eram învățătorul, care, având datoria să fie călăuză, nu putea să fie el însuși debusolat. La început am încercat să mă fofilez. - Trăiesc în îndoială, am răspuns. Îndoiala de dinaintea alegerii între cel puțin două lucruri certe. Altfel nu e vorba despre o îndoială, ci doar despre o confuzie. - Și de ce mi-aș încredința nepotul unui om confuz? m-a încolțit Faroald. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înhățat câteva vorbe din zbor (rămăsese fără grai, nu voia ca femeia care s-a așezat în cel mai prăfos și întunecat ungher să-i facă rău): Da, domnișoară... Mai bine nu mai continua. S-a culcat. Nu s-a fofilat, în ciuda tentațiilor provocate de toate bunătățile și jucăriile din jur. Un fascicul de raze i-a dezmierdat fața. Câțiva cai Frizon, în toată legea, oacheși și simpatici se adăpau dintr-un jgheab din diamante pure și șlefuite. El îi urmărea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ochii mamei ei. - Dar nu asta te-a speriat așa de mult... Jeanne aruncă o privire spre ceainicul care susura ușor, dar fiica ei nu-i dădu drumul. Ceaiul mai putea să aștepte, adevărul nu. O dată mai mult, Jeanne se fofilă: - Singurul adevăr e că n-aș fi suportat să te pierd. - Și totuși asta se va Întîmpla dacă ai să taci mai departe. Jeanne rămase tăcută un moment, de parcă ar fi cîntărit această perspectivă, iar chipul pe care-l Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
privesc nesigur. Nu Înțeleg ce vrei să... — Au existat anumite - Își drege glasul - situații și momente În care te-ai prefăcut doar că Îți produc plăcere ? O, Doamne. Te rog, nu mă Întreba asta. — Știi, chiar... nu-mi amintesc ! mă fofilez. Adevărul e că ar cam trebui să plec... — Emma, spune-mi ! zice, brusc Înflăcărat. Încep o nouă relație. Și mi se pare cît se poate de normal să... Învăț din greșelile trecutului. Îi privesc chipul strălucitor și, brusc, mă cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
culoarele Universității cu un fel de respect profund pentru vechile ziduri și memoria înmagazinată în ele. Paul însă a început foarte repede să-și utilizeze vocea ca un spărgător de gheață pe suprafața unei mări ostile, iar eu m-am fofilat imediat în urma lui profitînd de pîrtia deschisă de el. Cînd ne apropiam de un grup de colegi și Paul spunea : „cine-mi oferă și mie o țigară ?”, forța vocii lui, lipsită de stridență, ba chiar muzicală, deturna imediat centrul de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
este indiferent. — Visele formează cumva un ciorchine cosmic ? sunt toate legate între ele și au toate, undeva, o sursă comună ? Evident. — a existat deci, cîndva, un vis inițial ? toate visele sunt niște vase comunicante ? ne vom putea într-o zi fofila dintr-un vis în altul ? sunt visele niște posibile mijloace de transport ? Dacă aș lua-o la fugă prin tunelul unuia din visele mele aș putea eventual, la un moment dat, intersecta visul altuia și intra în tunelul său ? Un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de blocul meu, într-un bloc, s-a mutat o putoare... Are un bărbat, mînca-i-aș treilingul lui, să-i lași în gaj damigeana: nu bea, nu fumează. Bubu îl cheamă. Dar nici de nevastă-sa putoarea, nu are grijă... ...Mă fofilez eu vreo două săptămâni după ea. Bag fente că-mi aduc când vrea mușchii mei mașina acasă și, într-o dimineață, o salt pe Netuța dintr-o stație, unde aștepta să-i vie tramvaiul, că o tot ploua în gât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]