1,549 matches
-
ascultând vorbele alese pe care le rostești, care asemenea vorbe nu le auzi în toată ziua. LIANA: La oameni aleși, vorbe alese! O căpetenie de oșteni, cum ești dumneata, căpitane Pârjol, cată a fi întâmpinată potrivit cinului său! PÂRJOL (se foiește pe scaun, vădit măgulit): Eu am auzit câte ceva despre domnia ta, jupâniță, însă până acuma n-am avut cinstea să te întâlnesc; pentru că, ori de câte ori mă abăteam pe aici cu treburile tainului, îmi făcea față jupâneasa Ilinca. Prea bine mă înțeleg eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bună” oglinzii. Își potrivi perna sub cap, stinse lumina și închise ochii. Cititorul de bună seamă că își aduce aminte de acele nopți lungi, în care, deși stai cu ochii închiși, chinuindu-te să adormi, nu izbutești decât să te foiești de pe o parte pe alta, fără să-ți găsești locul deloc, ceasurile alunecând pe lângă tine cu o greutate tainică și din cale-afară de chinuitoare. Ei bine, printr-o astfel de noapte trecea acum și Anton, căci, deși se băgase demult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
s-a Întâmplat! Ce mă fac!? Ce mă fac!?” Obosită de atâta umblătură și bodogăneală, s-a așezat pe un colț de pat, ceva mai departe de mine, ca să mă poată privi mai bine! Începusem să scâncesc și să mă foiesc În scutecul Îngălbenit de vreme și de atâta folosință pentru alți frați, născuți Înaintea mea. Din salteaua ruptă pe alocuri, ieșeau la suprafață paiele și fânul care căpătaseră culori ciudate! Am Început să strâmb din nas din cauza izului de mucegai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la rând, Împreună cu mătușa. N-a vrut cu nici un chip ( chip din chipul domnului...) să mă treacă În rândul „sfinților” , din prima! Trebuia să mai repet rugăciunile și să le știu la perfecție, fără cea mai mică bâlbâială. Altfel... schimba foia! Doamne! Cât de bine știa cum să pună În aplicare „chinurile iadului”. Eu le am simțit aievea. Îmi repetam În gând că nu pot dura la infinit. În sfârșit, a venit și ziua mult așteptată și am primit „avizul” și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sară din tren, și-a băgat capul în pernă, zgomotele roților îi sfredeleau creierul, nu mai avea aer. Sala e ticsită de oameni, tot felul de oameni, încearcă să-și stăpânească bătăile inimii, nu a dormit toată noapte, s-a foit, doar spre dimineață a adormit într-un somn rău, s-a trezit cu o durere cumplită de cap, cu amețeli și cu o senzație de leșie în gură. A exersat toată ziua având senzația că are câlți în loc de creier, s-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în bibliotecă și să ia un ziar. * În spațiul dintre personaje se creează ficțiunea, niciodată prea mult și niciodată prea puțin; limita o stabilește naratorul, cel care știe dinainte ce se va întâmpla, dar care nu se poate dezvălui decât foii de hârtie și autorului. Pentru a ști ce a imaginat naratorul trebuie să se parcurgă cel puțin o dată textul. Aparent el arată ca o înșiruire de cuvinte și semne de punctuație, doar aparent însă, căci de fapt interesează povestea pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de ca-n lumea rarelor vise! Ajunși la mașină, își luară merindea, bucceaua cu pături, cearșafurile, penru fiecare câte unul, pernuțele, apa de băut și se așezară să prânzească. Prânziră. După care, adormiră. Mama dormea mai profund. Băieții se mai foiau, se mai mișcau, apoi, reveneau la locurile lor, și iar mai sforăiau câte puțin. Mai neliniștit era cel mărișor. Își găsea de joacă printre micile tufe de iarbă și flori dintre cursul apei și drumeag. La un moment dat, auzi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și găsesc de vorbă, cum se întâmpla până ieri. Și apoi ce-i în inima mea...” Cărăușii au mâncat, dar în silă parcă. Doar că le era foame. Altfel poate nici n-ar fi mâncat. Când au terminat, s-au foit pe scaune, gata să se ridice... Mitruță s-a uitat la Hliboceanu, întrebându-l din priviri: „Da’ ce înseamnă asta? Când s-a mai întâmplat așa ceva? Să te ridici de la masă ca de la praznic. Și acolo, după un rachiu și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și până la terminarea vinului din ulcele, nu s-a auzit o vorbă. Mâncau și beau, aruncând - cu fereală parcă - câte o privire către ușa odăiței unde zăcea Hliboceanu. Liniștea nu le era la îndemână. Se vedea bine acest lucru. Se foiau pe scaune fără rost sau cătau în bagdadie cu privirea uitată...Până la urmă, Cotman s-a ridicat. Privind în jur fără să caute ceva anume, a pornit a vorbi: Oameni buni, știți bine că Hliboceanu a fost lovit în cap
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ușoară Înțepătură a șalelor. Împăratul Își luă ochelarii de pe noptieră și-i potrivi pe nas, iar lumea i se prezentă mai clară la raport. În patul alăturat mișcă o formă. — Filozofule, te-ai trezit? Întrebă Împăratul. Nici un răspuns. Mogâldeața se foi pe sub cearșaf, Înfățișând un gâtlej de satin care Înghite În sec, apoi murmură ceva. Ceva deloc filozofal, căci nici un Înțelept nu a lăsat posterității un „Hrmpf!“ ori un „Buerc!“, ci idei, tomuri, sisteme, poate chiar școli. Împăratul coborî Încet din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sex bărbătesc aflată În raza ei de acțiune. Dacă Venus din Milo ar fi avut brațe, ar fi aplaudat-o până și le-ar fi pierdut din nou. Până și peștele Îmbrăcat În voaluri verzui, care, teoretic, trebuia să se foiască de colo-colo În acvariul lui de sub fereastră, Încremenise cu ochii holbați, agitându-și coada ca un cățeluș. Mă așteptam ca, din moment În moment, să țâșnească prin sticla groasă și să i se cuibărească Între sâni, unde să fie prăjit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Trebuie să-ți spun ceva. E-o poveste lungă, dar o să-ncerc s-o scurtez. S-a așezat, privindu-mă cu ochi mari și umezi. Am răsuflat adânc. — Vera, te-ai gândit vreodată că suntem doar niște picături de apă foindu-se printr-un ocean nesfârșit? Că totul e numai iluzie și că...? — Nu trebuie să pui atâtea Întrebări, a spus ea Înfiorată. Răspunsul meu e da. Da, da, da, de trei ori da. — Bun, am zis, atunci mergem mai departe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
păsărică. Am tăcut. — Nu ne mișcăm chiar deloc? mi-a șoptit ea, Într-un târziu. — Când ceva se modifică Într-un fișier, pictograma acestuia aflată pe desktopul Lui Începe să pâlpâie. Nu trebuie să deranjăm nici o virgulă. Vera s-a foit un pic, mângâindu-mă ușor. — Cum ai reușit s-ajungi la mine? — De când am aflat adevărul, am Încercat În fel și chip să m-ascund. Prima oară, m-am băgat Într-o povestire și am stat complet nemișcat pagini și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca o haită de lupi. Se lumina de ziuă, cînd, întins în patul conjugal alături de doamna Mina, domnul Președinte își dădu seama că nu reușise să adoarmă deloc, că pradă celor mai intense neliniști pe care le avusese vreodată se foise în așternuturi toată noaptea avînd fierbințeli ca un bolnav. Simțindu-și pijamaua lipită de spinare, își dădu la o parte plapuma groasă care-l făcuse să asude și se ridică pe marginea saltelei. Asta e ziua cea mare, se încurajă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cașcaval, cîte două pentru fiecare, ține neapărat să specifice înainte să-și ia rămas bun. — Mulțumim, zice domnul Președinte, privindu-l pe Petrică cum își leagă ghetele. — Nu trebuia să vă deranjați, spune Monte Cristo, luîndu-și rămas-bun din sprîncene și foindu-se într-un colț al holului. Dacă ar fi după mine, n-aș mai pleca nicăieri, nu se poate pînă la urmă abține Sena să spună ce are pe suflet. Ar fi trebuit să-ți dai seama Geniule, că există
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
imaginați-vă niște cearșafuri albe agățate la uscat pe o pajiște întinsă cît vezi cu ochii. Așa e mintea unei femei, e de părere Curistul, fîl-fîl, fîl-fîl, face vînt cu palmele ca să se facă mai bine înțeles. — Nu vă mai foiți atîta, le atrage atenția șoferul, stau prost cu arcurile de pe spate, se plînge. Știu cum ai putea să scapi de coșmarul ăsta, spune Părințelul cu seriozitate, gîndește-te puțin și la ce au făcut ele folositor, imposibil să nu găsești ceva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de kilometri. Cu timpul, bunica se Împuținase la trup și, peste vederea ei coborâse o pâclă care o supăra, dar căreia părea că nu-i dă importanță...,, -Of, iar ai inventat o istorioară ! Trebuie să fiu atent, să nu mă foesc, să nu tușesc, să nu-mi fie foame, să nu-mi fie sete. Te pomenești că iar mă Întrebi ca la școală, dacă țin minte ce mi-ai povestit. -Păi da, găină golașă, Îți exersez creierul În care clipocește gândirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-le nume de flori, iar pe ,,case,, a scris cu vopsea albă numere de-o șchioapă. Corespondența nu vine niciodată aici. Cine să le scrie acestor paria și mai ales ce? Copiii abandonează școala Înainte de a se naște, când se foiesc Încă În pântecele mamelor, iar când uterele Îi expulzează În lume au deja o experiență bogată În renunțări. Numele se Învârt și ele Într-un spațiu foarte mic al imaginației, deseori neeexistând. Buletine, fișe de școlarizare, fișe medicale, toate intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
poliției insistentă, vorace, dezlănțuită, Îl crispează, și-i dă o senzație de greață. Soarele a urcat pe cer și obrajii lui dolofani și firbinți Îi Încălzesc lui Antoniu spinarea, Îi mângâie ceafa. A obosit să stea cu mâna Întinsă, se foiește, ar vrea să plece. S-ar duce vizavi să privească prin vitrina librăriei zecile de cărți sau mai bine și-ar cumpăra un crenvurști cu muștar și ketchup, vârât Într-o chiflă... l-a răzbit foamea, dar poate mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ai văzut vreodată un copil bălăcindu-se În apă? I-ai văzut chipul inundat de plăcere? Mulțumesc! Am luat ceaiul din mâna ta. Ceșcuța se balansează puțin, pentru că-mi tremură mâna. Sorb din lichidul fierbinte, trandafiriu. Era să spargi arlechinul foindu-te pe lângă el. Astăzi nu ne-a vizitat scriitorul cu chip de apostol. Vroiam să-i citesc o baladă populară germană din secolul XVI pe care am descoperit-o Într-un almanah din anii ,30. Un țăran Îi cere iertare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-o, Înghițind-o aproape nemestecată, somnolează lângă picioarele lui Antoniu. Pregătit să lupte cu propria memorie și să aducă la suprafața ei frazele lăsate de izbeliște atâta amar de vreme, Antoniu așează pe scândura-birou caietul, ascute unul din creioane, se foiește , mângâie câinele care tresare În somn și-și mișcă urechile clăpăuge, și, Încet, Încet, cu teamă, ca un hoț ce pândește, să adoarmă stăpânul casei, ca să poată fura, Începe să scrie... Sindromul Da Vinci ,,Astăzi, 13 septembrie, redactorul-șef al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pereche reușită. Nu dădeam importanță acestor bârfe, nu mă interesau, ba, chiar le disprețuiam. Până Într-o zi când.... Kawabata mărește ochii lui asiatici, privindu-l fix pe Antoniu. Ar vrea să-l Întrebe ceva, se vede asta, după cum se foiește, dar nu Îndrăznește să-l Întrerupă, simte că finalul poveștii se apropie și mai simte de asemenea că acest final nu este unul fericit. Antoniu duce la gură o sticlă de plastic, pe care a luat-o de lângă piciorul taburetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Înainte euforic și mă Întrebă dacă, În cazul ăsta, nu cumva am un cuțit În buzunar. La aceste vorbe m-am simțit nu doar fără replică, ci și Încordat și strâns În mine ca o umbrelă. Cu stângăcie, m-am foit cu ceașca În mână. Dora Își așeză alinător mâna pe brațul meu și, ca să devieze discuția, spuse ceva despre un documentar pe care-l văzuse, cu un anume Prometeu dezlănțuit. — Haideți să nu discutăm despre filmul acela funest, domnișoară Wilms
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îi era de obicei julit, de parcă ar fi fost folosit și pentru alte scopuri decât respiratul; iar nasturii de la haina lui străluceau ca niște monezi. Transporta corespondența Într-o geantă uzată de piele, trăgea troșcoleta pe burta sa și se foia de jur Împrejur. Uneori Dora era lăsată să-și bage nasul În ea. Dar de cele mai multe ori Își dregea glasul, Întinzându-și mâinile amenințător, și se Întreba oare ce secrete ascundea tolba magică În acea zi. Fiecare dimineață avea povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pictat de el - cu o femeie palidă, jumătate porțelan, jumătate vis, plutind printre nuferi. Se pare că era greu de distins unde se termina vița și unde Începeau arterele. La prima oră de sport ni s-a permis să ne foim cum vrem. Polster Își scoase haina de satin și cămașa cu volănașe, dar Își păstră bereta neagră, uzată. Executând câteva mișcări spasmodice În maieu, Începu să tușească lung, apoi, cu mâinile În buzunar, se sprijini de capră și rămase așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]