131 matches
-
unor neamuri din cârdul celor sleiți de puteri, pentru a păși în alaiul vieții! Să iubim atât rapida săgeată, dar și pe statornicul arc, din care aceasta pornește!... A doua zi, nu mai devreme de orele prânzișorului, după o altă foială, după alte toasturi în cuvinte subțiri și după hohotitoarea champagne, începură deplasările de protocol pe la morile de vânt din Cetatea furnicilor, pe la hrubele de vinuri, pe la teascurile de brânzeturi. Fură luate la rând pivele de postavuri, spițeriile producătoare de eau-de-vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
întoarcem. La întoarcere, în afara mamei lui Liviu, nu mai vorbea nimeni cu noi. Dezaprobare prin tăcere. Eram ca și izolați, deși, cu coada ochiului, nu era aproape nici unul care să nu ne privească. La Riga, în fața hotelului începuse o largă foială de oameni. Eu nu înțelegeam rusește și nu pricepeam nimic. Am auzit-o doar pe Tovarășa T. spunând tuturor: - Intrați înăuntru, luăm masa și stăm liniștiți, fiecare în camera lui. Dacă cineva are intenția să plece, o face pe răspunderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a dat drumul la grătar în șură, a pus un ou pe masă și oul s-a ridicat la verticală. Se freca pe mâini în preajma votcii Smirnoff, adusă de mine de la un Shell, și încerca să ne potolească tristețea și foiala după o geană de lumină: - Fata mea, ia mai uită-te tu pe pământ, că e și mai frumos ca în ceruri. Și m-am uitat, ne-am uitat cu toții. Rățuștele și gâștele s-au retras în vale și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se Înțelege singur. * —...Întoarcerea a fost, Într-adevăr, un coșmar, dragii mei. E drept că eram obosit și nervos Încă de când am plecat spre aeroport, pentru că mi-am făcut bagajele Într-o agitație insuportabilă! În jurul meu era un du-te-vino, o foială ca Într-o sală de așteptare! Fiecare mai apărea cu câte ceva În mână și foarte repede camera mea de la hotel a Început să semene cu altarul unui idol pe care se Îngrămădeau ofrandele. Când am Început să le cântăresc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
i-a primit în gara de plecare a făcut ordine. ― Pregătiți-vă pentru debarcare. Într-un sfert de ceas, toată lumea jos și încolonarea, cu sergentul în frunte. Vedeți să nu vă uitați năravul în vagon. După plecarea locotenentului, a început foială ca în iarmaroc. Când, în sfârșit, fiecare și-a văzut bagajul pus în ordine, Dumitru a ordonat: ― Hai să coborâm, ca să nu-i dăm motive locotenentului să înceapă a înjura cum l-am auzit înainte de plecare. Întâi a coborât Dumitru
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
celor opt săptămâni, așa că noi, ceilalți, îi pregătisem o felicitare și o mică ceremonie de adio. Frederick, care pleca în ziua următoare, i-a oferit felicitarea, după care a ținut un scurt discurs. —M-ai călcat pe toate bătăturile cu foiala și agitația ta... Cuvintele astea au fost primite cu o cascadă de râsete. —...dar cu toate astea mi-ai fost foarte drag. Și noi, toți, îți urăm numai bine în lumea de-afară. Și nu uita: păstrează-ți sentimentele. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai mare decât mine, dar mă simțeam de parcă aș fi fost gardianul sau mama ei. Mă făcea în tot felul: „terminatorul petrecerilor“ sau „curvă mizerabilă“. Iar eu nu eram așa. Atenția mi-a fost distrasă de la litania lui Brigit de foiala pe scaun a lui Luke, care încerca să se așeze mai comod. S-a lăsat pe spate, ajungând într-o poziție aproape orizontală. Coapsele lui lungi și ferme erau foarte depărtate una de cealaltă. Mi-am îndreptat din nou atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Sfinte Sisoe, ce-o mai fi și asta!... Marilena și Melisa! Te uitai în jur și nu vedeai decât fețe lungite a mirare, întorcându-se unele spre celelalte. Marilena și Melisa?... Câți auziseră de ele și câți nu?... Terminați cu foiala!", a poruncit instructorul încruntat. Era clar, lui nu-i ardea de glumă. Niciodată nu-i ardea de glumă. Și chiar și când poruncea, tot nu se uita la clasă. Unii începeau să-și amintească cine erau cele două nume. Marilena
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cei care mă trageți în piept! După ce le dicta subiectul pe tablă, stătea la catedră și își făcea de lucru. Scria diverse teorii, probleme, pentru o revistă de specialitate care apărea lunar, din paginile căreia nu lipsea. Să fi văzut foială atunci! Majoritatea elevilor își făceau fițuici la teorie dar la probleme nu puteau pentru că le dădea probleme create numai de el, la care puteau să folosească formulele învățate, cu multe deduceri. Nu era chiar așa de ușor, dar dacă învățai
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
care luau țigările, bineînțeles contra cost. Pe el l-ar fi interesat eventual niște cingo dar nu avea niciun ban, așa că urmărea marinarii care ieșeau pe la Poarta 1, cocoțat pe gardul de piatră, să îi vadă mai bine. Era foială și concurență mare, mulți bișnițari adevărați, multe fete să se iubească cu marinarii când zărește câțiva greci venind spre Poarta 1 și a strigat la colegi să fie pe fază: - Magi, Costică, vin grecii ! Nu au apucat să cumpere cele
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a cateterelor și-a perfuziilor. CÎnd farurile mașinii ei s-au aprins În noapte, m-am desprins de balustradă, dornic să mă duc la culcare. Dar n-am apucat să fac niciun pas, că s-a auzit În spatele meu o foială de frunziș cînd cineva a trecut iute printre ferigile gigantice. O pereche de mîini brutale m-a apucat de umeri și m-a izbit de balustradă. Buimăcit, m-am prăbușit În genunchi, cu o fîșie de piele Înfășurată strîns În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
moleșeală care îl imobiliza exact la fel cum se întîmplă cu reptilele care se încarcă cu energie de la Soare. Cu ochii închiși, cu creierul total inactiv, Ionel vegeta. Într-un fel, era rupt de realitatea din jurul său și indiferent la foiala leneșă a animalelor de curte. Fiu unic la părinți, Ionel preluase cîrma gospodăriei situate pe dealul Galata și conviețuia în liniște și pace cu bătrînii săi părinți. Făcut mai spre bătrînețe, Ionel a fost lăsat să facă tot ce vroia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a început să curgă sînge. Mister Polis, cum îl porecleam pe un căpitan, care era și politrucul Unității Militare complexat de lipsa unor studii mai acătării, se repede la Săvescu și ordonă o anchetă. Să fie exclus din UTC! Mare foială în Unitate. Comandanții de plutoane sînt surprinși de atitudinea lui Polis, cunoscut și ca "prostul Unității" În ședința convocată în grabă se înfierează atitudinea agresorului și mister Polis apasă pe pedală. A folosit armamentul din dotare pentru mutilarea unui coleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
baba. La cincizeci și cinci de ani trecuți, bătrâna epavă ducea acum o existență pașnică. Se trezea În zori, se plimba pe dealuri, observa păsările. Apoi se așeza În fața unei cești de cafea cu calvados, Își răsucea țigări, netulburat de foiala din jur. Atelierul de acuarelă era abia la ora zece, avea tot timpul să discute. — Ca vechi spațiot... (Bruno râse pentru a stabili o complicitate mai curând fictivă), probabil Îți amintești de Începuturile Locului, de eliberarea sexuală, de anii 70
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Icnind cu satisfacție, deodată repezi arătătorul în ceva ce părea agil. Pe piciorul gol, degetul începu să danseze de andăratelea pînă ce, blagoslovind îndesat, insul captură prada, frecîndu-și degetul gros pe buric. Abia cînd am început să simt în pantaloni foiala am înțeles ce se întîmpla acolo. Răspicat, am dat omului bună ziua. Dînsul ridică surprins privirea, nu atât jenată cît plină de spaimă. - Să trăiți! răcni el prompt, sărind în sus cu sprinteneală. Un crac îi lunecă de-a lungul piciorului
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe care îl arată întâmplării, neprevăzutului este al unei plictiseli fără leac. Nimic nu-l atrage destul pentru a-l angaja, își dă ființa oricui, pentru că n-o dă nimănui, dus oriunde. Blândă îngăduință față de banalitate, cufundarea până la anihilare în foiala detaliilor, îngropat în ele. — Doriți ceva ? auzi, ca dintr-o oală în clocot, în spatele ghișeului. — A, da, aș vrea... dați-mi un bilet. Și se apleacă mult, vârând aproape capul prin gura ghilotinei, să vadă chipul. Casierița depune pe un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trebuia să ne croim și noi drum, cu sulița și cu piatra de mână. Într-una din zile, pe când treceam peste un fir de apă și puteam să vedem mai departe de jur-Împrejur, zărirăm pe malul din față o nemaipomenită foială. Frunzele grele ale tufelor se cutremurau, copacii păreau și ei că tresar, iar din pământ să ridicau fuioare de colb. Apoi, totul Încetă, la fel de iute precum apăruse. După ce am trecut râul, am simțit din nou foiala aceea grăbită care Încetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din față o nemaipomenită foială. Frunzele grele ale tufelor se cutremurau, copacii păreau și ei că tresar, iar din pământ să ridicau fuioare de colb. Apoi, totul Încetă, la fel de iute precum apăruse. După ce am trecut râul, am simțit din nou foiala aceea grăbită care Încetă ca la un semn, fără să lase urme. Am luat-o pe potecă și, după câțiva pași, am dat iarăși peste un cap de liliac atârnat de o creangă. Încă se bălăngănea Într-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
șoarecilor. A luat în brațe sacul de merinde în care mai avea o coajă de pâine, cu gândul că șoricimea ar da iama dacă ar descoperi-o. Și îi era o foame!... Acum ar fi vrut să doarmă puțin, dar foiala din jur nu-l lăsa. În cele din urmă a ațipit, doar cât ai coace un ou. Când a deschis ochii, afară mijeau zorii deja. Piciorul îi înțepenise. S-a ridicat cu greu și a scuturat mantaua și sacul de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a ascultat pe fiecare, să vadă ce ne poate capul. Și? - a fost și mai curioasă Maranda. Ei. Pe urmă am așteptat să se afișeze rezultatele. Și ce au spus rezultatele celea? - nu s-a lăsat Toaibă. 170 Să vezi foială, țipete de bucurie, plânsete ca la mort, leșinuri, chiuituri ca la nuntă, mutre ce priveau în fundul dracului în neștire... Ce mai? Potopul lui Noe nu alta! Da’ tu ai reușit? - a presat, cu sufletul la gură, Maranda. Apoi, până ce să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
doliu” se termină, - era Înghesuială, debandadă, ca totdeauna la desfacerea unei mulțimi. Mă făcui că nu aud Întrebarea iar cel care o rostise, reacționînd instinctual În mecanica timpului, Își părăsi curiozitatea, aprinzîndu-și o țigară, după care tăcu, se desprinse În foiala de oameni, trecînd spre alt grup aflat la cîțiva pași. O Împrăștiere tăcută, se vorbea În șoaptă, mai mult nu se vorbea, o prudență generală, ridicată la gradul ei maxim, aproape vizibilă, materializată, apăsînd carnal, după ce ani de zile stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nimerit-o prost! De plecare nu este niciun semn, iar „celovecii” o țin hojma cu această cabină. Drâmbă, lung cum era, s-a așezat pe platformă cu spatele Într-o ușă și cu picioarele În cealaltă. Când s-a sfârșit foiala, am putut să cercetăm mai bine Împrejurimile. Bucurie mare pe capul nostru, când am simțit lovitura tampoanelor. Asta-i o locomotivă care se cuplează cu garnitura. Dar În care capăt? Zăpăciți cum eram, nu ne am dat seama unde a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În oraș, când de fapt voiam doar să schimb subiectul. Te duci undeva cu prietena ta? am adăugat pe un ton natural, ca să-i arăt că eram la curent cu situația. Mi-a aruncat altă privire neplăcută, urmată de o foială ostentativă, care-mi trimitea un mesaj clar: depășisem limitele. —N-am... ăă... n-am vrut să spun nimic cu... — Nu, nici o problemă, mi-o reteză el, sprijinindu-și spatele de ușă de parcă ar fi amețit. Chestia e că, ei, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
încercat să se afirme cu mai multă tărie. Oglinzile au fost primele la care s-a apelat. În lojile publicului din sălile à l’italienne fusese și până atunci agățată câte o oglinjoară care le permitea ocupanților să supravegheze mișcările, foielile și intrigile puse la cale în lojile vecine. Oglinda era numită, așa cum am mai spus, „spionul”. Resursele oglinzilor au fost, așadar, exploatate la început de către sala de spectacol. Mai târziu, le-a folosit și scena; aici au apărut oglinzi în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pe elementele (obiecte și persoane) care îl înconjoară. Apariția orașului și a satului în vis pune adesea în discuție calitatea relațiilor sale sociale. Totuși, gigantismul metropolelor moderne poate răsturna simbolul și, departe de a exprima liniștea, orașul evocă agitația, stresul, foiala, mulțimea, graba, zgomotul. Și atunci devine un loc ostil, jungla contemporană și dificultatea de a-ți găsi locul. Vezi Stradă. Canibalism Oricât de înspăimântătoare ar fi evocarea canibalismului în vis, ea nu este pentru inconștient altceva decât simbolul absolut și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]