KorAP: Find »[drukola/base=fonație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...13 >

310 matches

Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000

al tulburărilor instrumentale de origine rhinolalică, trebuie să luăm în considerație datele fiziologice și fiziopatologice ale vorbirii în raport cu achizițiile progresului de azi în disciplinele mai sus menționate. La acest nivel se impune o prezentare succintă a elementelor de psihofiziologie a fonației pentru a înțelege mecanismul de producere al rhinolaliei, structura și dinamica afecțiunii. 1.3.1. J. Tarneaud și Borel Maisonny (1961) găsesc că, deși în aparență simple, manifestările vocale sunt în realitate foarte complexe și analiza lor cere a face

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
interior asupra aparatului motric de execuție, care se transformă în articulare inteligibilă. Această creare exterioară de vorbire acustico-motrică este un proces complicat de coordonare ce în urma unui impuls general central face să acționeze prin mișcări sinergice sistemul muscular al respirației, fonației și articulației (I.Band, L. Kennedy, R. Husson, Tarneaud, Cotul, Gîrbea, Michel Portmann). Aceasta s-ar putea reprezenta schematic astfel: subiectul A (vorbitorul) și subiectul B (auditorul) stau într-o relație de comunicare. A- reprezintă obiectul gândirii sale. Această idee

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
senzație evocă o imagine prestabilită a limbii și chiar dacă unele cuvinte nu sunt bine percepute ele sunt totuși înțelese (prin context). Ideea lui A a fost transmisă lui B (schema 2). „Aceasta formează o buclă audio-fonatoare care rezumă audiția și fonația ca ciclu de comunicare între om și lumea exterioară” (152; p.448). Funcția principală a limbajului se realizează astfel prin finalizarea celor două aspecte: emitere și receptare. Emiterea trebuie să fie inteligibilă și organizată la nivel: fonematic, articulator, semiotic, sintactic

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
viteză și sub o anumită presiune a aerului emis în timpul respirației prin orificiul glotic, care se deschide sub formă de fantă. Ele sunt modelate în cavitățile supraglotice sub controlul continuu și intim al scoarței cerebrale (86; p.56-57). În procesul fonației un rol important îl are respirația, care furnizează aerul necesar producerii sunetelor la nivelul glotei. Cele două faze ale respirației - inspirația și expirația - se înlănțuie sub dependența unui sistem complex de control de tip cibernetic, astfel încât inspirația cheamă expirația și

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
furnizează aerul necesar producerii sunetelor la nivelul glotei. Cele două faze ale respirației - inspirația și expirația - se înlănțuie sub dependența unui sistem complex de control de tip cibernetic, astfel încât inspirația cheamă expirația și invers (86; p.113). Între respirație și fonație există o strânsă interdependență ale cărei aspecte au fost adâncite în ultimii ani prin cercetările lui Galli și Quiros, precum și cele ale lui Kurt și Goetler citați de Ewanovscky (61; p. 183). Astfel Galli și Quiros au arătat existența unei

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
ale cărei aspecte au fost adâncite în ultimii ani prin cercetările lui Galli și Quiros, precum și cele ale lui Kurt și Goetler citați de Ewanovscky (61; p. 183). Astfel Galli și Quiros au arătat existența unei sincinezii între expirație și fonație, în inspir funcția neuro-musculară a corzilor vocale fiind inhibată. Kurt a demonstrat existența unui sistem bulbar de reglare fono-respiratorie în cadrul căruia se produc două fenomene: a) o reglare bulbară a reflexelor motorii laringiene fonogene urmând diversele faze ale ventilației; b

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
aerului respirator subglotic să treacă prin glotă și prin deschiderile ritmice ale acesteia să se producă sunetul. Laringele intervine în această scurgere hidrodinamică intermitentă, constituind un robinet cu deschideri ritmate, care debitează presiunea în cavitățile supraglotice. Intermitențele laringiene au în fonație o frecvență de 65 până la 1200 Hz (86; p.510). Privind modul de producere al sunetului la nivelul laringelui , lucrurile nu sunt bine precizate. Există o serie de teorii: neurocronaxică, muco-ondulatorie, și mioelastică, cu ample argumente la bază, dar care

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
laringelui , lucrurile nu sunt bine precizate. Există o serie de teorii: neurocronaxică, muco-ondulatorie, și mioelastică, cu ample argumente la bază, dar care nu privesc problema în mod complex. Teoria mioelastică sau tonică, cea veche, pune accentul pe factorul mecanic al fonației neglijând rolul considerabil al sistemului nervos central în vocea vorbită și cântată. Această teorie este astăzi susținută mai puțin. Teoria neuro-cronaxică sau clonică acordă primordialitate componenței voluntare asupra arcului reflex. Așa cum arată Ch. Eyriee, „fonația nu se realizează decât prin

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
accentul pe factorul mecanic al fonației neglijând rolul considerabil al sistemului nervos central în vocea vorbită și cântată. Această teorie este astăzi susținută mai puțin. Teoria neuro-cronaxică sau clonică acordă primordialitate componenței voluntare asupra arcului reflex. Așa cum arată Ch. Eyriee, „fonația nu se realizează decât prin punerea în acțiune sporadică și simultană a organelor ce formează în momentul emisiunii sunetului o asociere sensitivo-motorie întinsă”. „Existența și funcționarea acestei asociații stă pe existența și funcționarea căilor și centrilor nervoși care intră în

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
menținerea în echilibru a presiunilor aeriene din rezonatori” (86; 106; 185). Astfel presiunea intraorală este determinată de presiunea subglotică și acestea amândouă determină pe cea din rezonatorul nasal. Presiunea mai mare într-unul din rezonatori, schimbă echilibrul dintre aceștia, modificând fonația. Ca orice instrument muzical, aparatul fonator este o mașină de „fabricat” diferențe de presiune. Cercetările efectuate cu ajutorul sintetizorului de sunete au facilitat întocmirea unor scheme de funcționare a aparatului fonator, interesantă pentru explicarea mecanismelor formării rostirii precum și a fenomenelor patologice

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
este folosirea coordonată a mușchilor care acționează în cele trei sfinctere (sau valve) care controlează curentul de aer respirat la nivelul buzelor, laringelui și nasofaringelui. Coordonarea este normală chiar de la naștere pentru procesele fiziologice ale respirației, suptului și deglutiției, ale fonației, apărând odată cu primele țipete care în primele zile de la naștere sunt de tip nasal. Respirația se efectuează prin nas cu sfincterul nasofaringian deschis sau prin gură cu palatul moale ridicat și cu sfincterul închis. Respirația pe ambele căi se poate

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
de frecvență ale spectrului vocal, deci se poate vorbi de un fenomen de filtrare selectivă a amplitudinilor (fig.13). Emisia nasalizată determină o scădere de presiune în cavitatea orală cu consecințe asupra reglării sensibilităților interne, rolul lor activ în reglarea fonației ar fi unul din principalele motive pentru care experimentele cu ajutorul pavilioanelor faringo-bucale artificiale nu au dat bune rezultate. W. Meyer-Eppler și G: Ungeheuer, 1958, citați de Morley (115) au studiat experimental formarea vocalelor în pavilionul faringo-bucal artificial construit cu două

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
rhinolalice cu repercusiuni asupra procesului de articulare fonetică. În rhinolalie mișcările de articulare devin asincronice: laringele și partea posterioară a limbii sunt coborâte, trecerea în cavitatea orală se îngustează, calea spre cavitatea nasală se mărește și presiunea intraorală scade modificând fonația. O insuficiență velară cu o anumită determinare etiologică permite ca o parte din aerul subglotic să refluieze nazal, amplificând rezonanța nasală și pentru consoanele orale. Cantitatea de nasalitate crește cu cantitatea deperdiției nasale, vorbirea devenind neinteligibilă pentru interlocutor. CAPITOLUL II

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
de noi s-a măsurat presiunea nasală în timpul vorbirii. S-a examinat cu atenție audiția: prin probe de acuitate auditivă, atenție auditivă, memorie auditivă, capacitate de diferențiere fonematică și capacitate de analiză și sinteză fonematică. S-a examinat apoi caracteristicile fonației, stabilindu-se gradul rezonanței nazale și orale, intensitatea suflului bucal, nasal și laringial, stabilindu-se particularitățile fonetice ale emisiei vocalice și consaonantice. Examenul vorbirii a început prin a afla câteva date cu privire la istoricul apariției și dezvoltării vorbirii până la data examinării

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
și lateralitate, mai puțin cele de încordare dorsală. b. Probe funcționale: - Respirația se face exclusiv oral, cu valori spirometrice mult scăzute sub valorile standard (probe efectuate după vârsta de 5 ani). - Deglutiția se efectuează normal, lichidele nu refulează pe nas. - Fonația are tendințe spre hiper-nasonare cu insuficient suflu oral, evidențiate cu ajutorul probelor de suflu și oglinda Glatzels. - La examenul ortodontic efectuat la vârsta de 6 ani, prezintă - inocluzie verticală - absența dinților de partea despicăturii (bilateral). - Examenul andiologic auz normal evaluat prin

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
jur de 2 ani. Dezvoltarea limbajului rostic se face neconcordant cu vârsta. De la 4 ani - 4 ani și 6 luni, vocabularul este în creștere și învelișul acestuia în plină restructurare. La 4 ani vorbirea este profund rhinolalică cu dislalie poliformă, fonație de tip C (compensații faringo-laringiene, suflu răgușit cu mare deperdiție nasală). La vârsta de 5 ani, se aplică probele de dezvoltare lingvistică - Borel-Masonny - unde se constată o întârziere de un an față de vârsta cronologică V.Ca./ V.1. = 5/4

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
10 mm. Apraxie linguală și labio-jugală cu dificultăți în realizarea feedback-ului audiție-fonație. b. Probe funcționale - respirație orală cu valori spirometrice mici (400 cm³)la vârsta de 6 ani. Deglutiția infantilă, suflu bucal inexistent, suflu nasal și deperdiție nasală în fonație. c. Examen ortodontic - inocluzie verticală cu ușor pregnatism pentru care se instalează terapie orodontică prin aparat mobil. d. Examen ORL - auz normal evaluat prin electroaudiometrie. Percepție fonematică deficitară. e. Examen neurologic - E.E.G. indică un ritm alpha nemodificat, fără anomalii bioelectrice

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
mixtă cu elasticitate toracică insuficientă; spirograma: 300cm³ cu nasul deschis și 400cm³ cu nasul închis, indică o insuficiență respiratorie cu volum mic. Expir de intensitate mică, fără suflu. Necoordonarea respirație-fonație. Adaptabilitate la efortul standard „Marti net” extrem de economică; deglutiție infantilă; fonație în „h” cu hipernasonanță. c. Examen ortodontic. Compresie de maxilar cu anomalii de poziții a dinților pe arcada superioară. d. Examen andiologic: auz normal evaluat prin probe de acumetrie fonetică. Acuitate auditivă săracă cu deficit în percepția fonematică. 4. Examen

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
incidența despicăturilor totale și asociate este mai mică la fete și mai mare la băieți. Aceste rapoarte sunt relatate de V. Veau și Borel - Maisonny, L. Lebourg, R. Luchsinger și E. G. Arnold, dar fără să fie explicate. Tulburarea majoră specifică fonației în despicăturile labiomaxilo-palatine este rhinolalia apperta, întâlnită în 81,4% la fete și în 93% la băieți, cazuri examinate după operație și reeducare, când subiectul nu știe să-și pună în valoare vălul reconstituit. Rhinolalia apperta este procentual ușor mai

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
corect în perioada achiziției limbii și limbajului (197; p.84-113). Incidența tulburărilor funcționale este detectată la același subiect alături de tulburările de rezonanță și de articulație. Am considerat tulburări funcționale: respirația orală în loc de cea nasală, respirul alert, aritmic, fără eficiență în fonație, capacitatea respiratorie mică prin lipsa de antrenament a mușchilor respiratori. În tulburările de deglutiție au fost încadrate refularea lichidelor pe nas și deglutiția de tip primar (infantilă). Tulburările otice cuprind fenomenele de insuficientă acuitate auditivă, de ușoară hipoacuzie determinată exclusiv

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
a manifestărilor patologice complexe, componente ale rhinolaliei. Tulburările fono-articulatorii nu pot fi ordonate la prima vedere într-o tipologie anume. De asemenea, tulburările celorlalte funcții: supt, deglutiție, respirație, masticație și fizionomice care contribuie prin dezechilibrul ocluzo-articular la agravarea tulburărilor de fonație, trebuie surprinse în relația lor de interdependență. Imposibilitatea suptului duce la lipsa de antrenament muscular și aceasta la formarea unor anomalii dento-maxilare și tulburări fono-articulatorii. Respirația orală întreține tulburările de fonație, generează anomalii dento-maxilare care, la rândul lor, întrețin tulburările

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
care contribuie prin dezechilibrul ocluzo-articular la agravarea tulburărilor de fonație, trebuie surprinse în relația lor de interdependență. Imposibilitatea suptului duce la lipsa de antrenament muscular și aceasta la formarea unor anomalii dento-maxilare și tulburări fono-articulatorii. Respirația orală întreține tulburările de fonație, generează anomalii dento-maxilare care, la rândul lor, întrețin tulburările de articulație. Deglutiția infantilă provoacă și menține tulburări de articulație mai ales dacă a modificat ocluzia. Funcțiile tulburate supraadaugă tulburărilor respective velare, tulburări nespecifice velare, dar care se interferează în sindromul

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
un zgomot care se produce între baza limbii și peretele faringian și se distinge la nivelul articulației ca un suflu răgușit. Este un act de compensare funcțională, antrenând faringele în formarea istmului velo-faringian, ceea ce nu face altceva decât să adauge fonației elemente parazitare necomunicative. Suflul răgușit al gâtului, un zgomot asemănător cu acela produs de suflu într-un butoi gol (216; p.26-61). Se însoțește de vibrații laringiene și se manifestă prin înlocuirea consoanelor s, ș, j z; câteodată și a

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
provocate de componentele tulburării maxilomandibulare și dentale se deosebesc în: sigmatism labiodental, sigmatism interdental, sigmatism adental, sigmatism stridens, sigmatism lateral stâng, drept sau bilateral și sigmatism palatal (17; p.8-30). Din analiza tulburărilor fono-articulatorii am sintetizat astfel următoarele tipuri de fonație: 1. Tipul A - vorbire normală; 2. Tipul B - articulare în limite normale + B1 deperdiție nasală și suflu nasal B2 suflu răgușit al gâtului; 3. Tipul C - dislalie poliformă + suflu nasal, compensații faringo-laringiene, suflu răgușit și „coup de glotte”; 4. Tipul

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
p.128). Aceste probe s-au dovedit a fi folositoare în cadrul testării nonverbale a copiilor care prezintă tulburări de vorbire cu implicații în dezvoltarea limbajului și mai cu seamă în sfera dimensionării personalității. Frustrați de bucuria realizării vorbirii pe laturile fonației și articulației, refuzul de a vorbi modifică adesea rezultatele probelor de testare a dezvoltării intelectuale ceea ce în cazul subiecților noștri poate conduce la concluzii eronate. Așa după cum au preconizat și autorii, aceste probe rămân extrem de utile pentru toți subiecții la

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]