1,003 matches
-
lingvistică, atunci cînd este convertită în conștiință lingvistică, devine evidentă în cazul tuturor compartimentelor limbii, fenomen cu o pronunțată manifestare dacă vorbitorul ajunge în contact cu o altă limbă ce conține particularități nespecifice limbii sale. Astfel, fonologia a demonstrat că fonemele, forme abstracte ale realizărilor variate ale sunetelor limbii, asigură recunoașterea și producerea sunetelor propriei limbi, iar la contactul cu vorbitorii altor limbi, duc la perceperi incorecte și la asimilări nediferențiate ale unor sunete circumscrise altor foneme în aceste limbi 253
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fonologia a demonstrat că fonemele, forme abstracte ale realizărilor variate ale sunetelor limbii, asigură recunoașterea și producerea sunetelor propriei limbi, iar la contactul cu vorbitorii altor limbi, duc la perceperi incorecte și la asimilări nediferențiate ale unor sunete circumscrise altor foneme în aceste limbi 253. Louis Hjelmslev 254 denumește conștiința lingvistică sentimentul limbii și arată că, în germană, [t] și [d] se diferențiază prin caracter aspirat și, respectiv, neaspirat, în vreme ce, în franceză și în finlandeză, [t] și [d] se disting prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
al vorbitorului, aceasta rezultă dintr-o cunoaștere intuitivă care îl face să știe cum se folosește limba, fără însă a avea și explicația faptului că ea se folosește într-o manieră sau alta. De aceea, enunțuri precum Am mîncat cinci foneme sau Petru era doisprezece nu corespund regulilor de coerență logică a expresiilor și sînt excluse prin însăși cunoașterea lucrurilor. În mod similar, o construcție artificială de tipul Piroții carulează elatic, corectă din punct de vedere gramatical, dar inacceptabilă din punctul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sau despre durere: "Ca vehicul poetic (...), cuvântul scris tinde să-și piardă proprietățile sintactice, integrându-se unei morfologii pure, în care o propoziție, sau chiar o frază întreagă are valoarea funcțională a unui singur cuvânt, sau chiar a unui singur fonem. Astfel, în structura unei poezii, grupurile de cuvinte transportă un ce aparte, un supra-cuvânt sau mai bine zis un necuvânt". Grație "necuvintelor", viziunea (primenită) ia forma unui început adamic. De la fiziologia poeziei să trecem la argumentele Despre limbajul artistic. Rostirea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
produce o gălăgie generalizată, o atmosferă de nesuportat, improprie învățării. Sunt mai eficiente, în asemenea situații, modelarea vocii și modificarea intensității vorbirii învățătorului, obligându-i pe elevi să-și ascută auzul, să facă eforturi pentru a percepe toate cuvintele și fonemele, pentru a pătrunde înțelesul celor comunicate de învățător. Dascălii cu experiență știu că elevii sunt cu atât mai atenți și mai disciplinați la lecții, cu cât sunt mai intens solicitați în procesul de dobândire a cunoștințelor, nerămânându-le timp să
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
din punctul de vedere al unui profan ca mine. Reflecția filosofică este o aventură ființială în căutarea adevărului. Trup, psihic, spirit, toate sunt implicate, fiecare cu mijloacele lui de distilare. E ca o convertire sau ca o iluminare. Ca și fonemele, sau sunetele limbii, cele ale ideilor trebuie studiate împreună, ca un sistem, și nu separat. Așa cum o particulă conține lumea și are sens în sine, o idee trebuie să aibă o idee despre întreaga realitate și are sens în sine
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
lumi către Învățături uitate privind structurile constante ale narațiunii, cum erau Morfologia basmului de VI. Propp (1928) și multe alte studii datorate formaliștilor ruși. După cum s-a subliniat deseori, cea dintâi perspectivă a lui Lévi-Strauss asupra mitului ca „invariant” (analog fonemului În lingvistică) s-a dovedit greșită și autorul a renunțat la ea tacit, recurgând ulterior la conceptul mai sofisticat de „transformare". În ciuda atitudinii sale precaute față de enunțarea unor teorii, Lévi-Strauss a explicat totuși bogatele analogii dintre miturile unor arii geografice
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să fie intitulată Problemele principale, ci mai degrabă Elementele stilistice principale ale gnozei”26. O dată cu Hans Jonas (1934) se face prima tentativă de a defini esența gnosticismului prin invarianți. La Începutul anilor treizeci invarianții nu ajunseseră Încă la modă. Definirea fonemului În lingvistică drept „invariant” datează de la N.S. Trubețkoi (1939) și a fost Îmbunătățită ulterior de către alt lingvist, Roman Jakobson, care a introdus conceptul de „trăsături distinctive” sau componente atomice - elementele de construcție din care este alcătuit fonemul, ca invariant. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
la modă. Definirea fonemului În lingvistică drept „invariant” datează de la N.S. Trubețkoi (1939) și a fost Îmbunătățită ulterior de către alt lingvist, Roman Jakobson, care a introdus conceptul de „trăsături distinctive” sau componente atomice - elementele de construcție din care este alcătuit fonemul, ca invariant. Cel dintîi care a aplicat cu asiduitate la mit perspectiva lui Jakobson, deși nu În Întregime corect, a fost Claude Lévi-Strauss, la sfîrșitul anilor patruzeci 27. Cu toate că mai tîrziu Lévi-Strauss a dezvoltat conceptul de „transformare” care nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
destul de surprinzător, tezele sale timpurii au fost urmate În mare măsură de cercetătorii gnosticismului; aceștia au Încercat să stabilească un set de „trăsături dinstinctive”, În raport cu care gnosticismul, creștinismul, platonismul, iudaismul și alte religii s-ar situa drept „invarianți” de tipul fonemului. Hans Jonas a recunoscut că gnosticismul este dualist și, prin urmare, diferit de orientările non-dualiste; a mai stabilit, de asemenea, că este anticosmic și nu procosmic și că se Înfățișează În două variante: una moderată și alta radicală. A numit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
componenta locuționară, componenta ilocuționară și componenta perlocuționară. Componenta locuționară este rezultatul producerii unor secvențe lingvistice conforme cu regulile fonetice, gramaticale și semantice ale unei limbi date: În clădire sunt doi oameni este o structură care respectă regulile de combinare a fonemelor, morfemelor, cuvintelor în limba română și se asociază cu o interpretare semantică. Când regulile de bună formare sunt încălcate, atunci enunțul nu este gramatical/acceptabil. Orice enunț însă este mai mult decât o structură fonetică-gramaticală-semantică; vorbitorul produce acel enunț cu
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
dificilă decât cea de poezie și nu vom înceta să credem că traducătorul român din limba română într-o limbă străină are avantajul și privilegiul prin naștere și studii este și cazul Marianei Câmpean de a înțelege la nivel de fonem, nuanță și spirit opera abordată. Ca să nu mai vorbim de șansa traducătoarei de a se fi naturalizat în Italia, limba italiană a traducerii de față, netimorată de juvenilele ampolosități manieriste, de cascade adjectivale, de reiterări și figuri retorice ușor desuete
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Papu, i-au reușit mai bine traducătorului, decât sonetele, să zicem, decât textele mai scurte dense, aforistice de mare pondere imaginifică și prozodică. A ști la ce se poate renunța și la ce nu, în confruntarea cu fiecare vers sau fonem eminescian, înseamnă să câștigi partida unei traduceri care să treacă firesc, memorabil spre cititorul italofon, ceea ce Sauro Albisani n-a reușit, mai ales prin multele poticneli evidente în Luceafărul, așa cum vom vedea. Lucru doar parțial explicabil, dacă le punem alături de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
este în primul rând un semn de inteligență prin ceea ce protejează, ca pe o comoară: o limbă scurtă, densă și neagră, care deși nu pare prea bine situată și nici tocmai suplă reușește să reproducă fidel limbajul articulat, monemele și fonemele, și asta, de multe ori, chiar la momentul potrivit. Iar greutatea cuvintelor nu împiedică pasărea vorbitoare să mai și zboare. Probabil aici a avut dreptate Descartes: dacă pe animal nu îl apasă cuvintele este pentru că el le dă sensul cel
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
acest moment incredibil: graiul, limbajul omului ieșind din ciocul unei păsări (din gura unei creaturi care zboară și clocește ouă). Cei mai mulți dintre ei nu au avut decât dreptul la o păsărească vagă și de neînțeles, la o salvă bruscă de foneme revărsate, adesea, chiar în clipa când se întorceau ei cu spatele, pentru că papagalul ura să vorbească atunci când era privit. Dintre toate expresiile care i-au permis să cucerească simpatia sinceră a publicului, preferata lui era, incontestabil, " Omul este bun", repetată
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
activ și a probabilității de a opera cu acele categorii lexicale și semantice specifice vârstei cronologice. 10Recomandări: gimnasticfonoarticulatorie și respiratorie; antrenarea și dezvoltarea deprinderii de citire labialși pronunțare imitativa cuvintelor; exersarea și interiorizarea analizei și sintezei fonetice la nivel de fonem/grafem, silabă, cuvânt și propoziție. 11Terapia logopedic Exercițiile logopedice au început cu gimnastica fonoarticulatorie, care a continuat, de altfel, pe tot parcursul terapiei. S-au desfășurat ăi exerciții de educare a echilibrului inspir-expir, de vorbire ritmicși expresiv onomatopee, interjecții, comenzi
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
ș, ț-z, c-g, t-dă, și a grupurilor de sunete ce, ci, ge, gi, ghe, ghiprin folosirea procedeelor logopedice specifice, insistându-se și pe diferențierea fonematică. S-a asociat apoi fenomenul pronunțat corect cu simbolul său grafic grafemulă. Fonemele au fost apoi introduse în silabe, apoi în cuvinte, în poziție inițială, finalși mediană, făcându-se permanent exerciții de citire labială, antrenament fonoarticulator și analizși sintezfonetică. De altfel, principala metodfolosita fost cea foneticanaliticăsintetică. S-a urmărit și adaptarea de către copil
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
a îmbolnăvit de scarlatină, dupcare a contactat o otitpurulentă. Mama își amintește că, dupscarlatină, Andrei a început saibîntârzieri în dezvoltare, nu mai reacționa la sunetele de intensitate obișnuită, iar ulterior vorbirea sa s-a dezvoltat mai greu. Nu diferențiazde obicei, fonemele apropiate, consoanele sonore și cele surde -b și p ,d și t, g și c, șuierătoarele și siflantele s și z, j și ș etc. Face greșeli în cuvintele în care se găsesc alăturate mai multe consoane. Etapele proiectului de
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
însă a detaila nici principiile teoretice, nici metodele de lucru. Aspectele particulare vor fi studiate în cadrul cursurilor fiecărei specialități în parte. Tulburările de articulație (pronunție): Dislalia, paradislalia, dislalia polimorfă "În general, se înțelege prin dislalie incapacitatea de a emite anumite foneme, manifestată permanent, în orice împrejurare, atât în vorbirea spontană, cât și în cea repetată, în cuvinte, silabe sau în încercarea de a emite izolat fonemul în cauză 126". Dislalia este tulburarea de pronunție (de articulare) provocată de afecțiuni organice sau
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Dislalia, paradislalia, dislalia polimorfă "În general, se înțelege prin dislalie incapacitatea de a emite anumite foneme, manifestată permanent, în orice împrejurare, atât în vorbirea spontană, cât și în cea repetată, în cuvinte, silabe sau în încercarea de a emite izolat fonemul în cauză 126". Dislalia este tulburarea de pronunție (de articulare) provocată de afecțiuni organice sau funcționale ale organelor periferice ale vorbirii și care constă în imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau mai multor sunete (combinații de sunete)127. Mai puțin
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
perturbarea auzului fonematic, deficiență mult mai persistentă și cu tendințe de ireversibilitate: nu numai "p" este înlocuit cu "b", ci, mai des, "b" este înlocuit cu "p", "z" cu "s", "g" cu "c" etc. Același lucru este valabil și pentru fonemele inexistente în limba nativă a vorbitorului, dacă acesta învață o limbă nouă. De exemplu, un român va tinde să pronunțe Munhen ori chiar Miunchen (în loc de München), Niurenberg (în loc de Nürenberg) sau Cheoln (în loc de Köln), în vreme ce un german Nastase (în loc de Năstase), Tirgu
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
scrisului și cititului. Scrisul este grav afectat, mai ales la dictare și la compunere. Cert rămâne că respectivele persoane au dificultăți în a face legătura între simboluri și grafeme, între sunetele auzite și literele scrise. Sunetele care, pentru normali, reprezintă foneme, pentru ei sunt lipsite de sens, iar literele rămân la stadiul de simple desene. Emil Verza 146, analizând comparativ cititul și scrisul în alb-negru cu cel în alfabetul Braille, evidențiază următoarele erori comune la văzători și nevăzători: • omisiuni de sunete
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
desene. Emil Verza 146, analizând comparativ cititul și scrisul în alb-negru cu cel în alfabetul Braille, evidențiază următoarele erori comune la văzători și nevăzători: • omisiuni de sunete, litere, silabe; • omisiuni de cuvinte, propoziții și sintagme; • contopiri de cuvinte; • substituiri de foneme și grafeme; • substituiri și deformări de cuvinte; • adăugiri de foneme, litere și cuvinte; • înlocuirea unor cuvinte sau comprimarea lor; • confuzii de foneme și litere, ca urmare a asemănării acustico-optice: d p, d b, s ș, m n, o a, i
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
alb-negru cu cel în alfabetul Braille, evidențiază următoarele erori comune la văzători și nevăzători: • omisiuni de sunete, litere, silabe; • omisiuni de cuvinte, propoziții și sintagme; • contopiri de cuvinte; • substituiri de foneme și grafeme; • substituiri și deformări de cuvinte; • adăugiri de foneme, litere și cuvinte; • înlocuirea unor cuvinte sau comprimarea lor; • confuzii de foneme și litere, ca urmare a asemănării acustico-optice: d p, d b, s ș, m n, o a, i î, c g, c g, ce ci; • disortografii; • texte necoerente
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
și nevăzători: • omisiuni de sunete, litere, silabe; • omisiuni de cuvinte, propoziții și sintagme; • contopiri de cuvinte; • substituiri de foneme și grafeme; • substituiri și deformări de cuvinte; • adăugiri de foneme, litere și cuvinte; • înlocuirea unor cuvinte sau comprimarea lor; • confuzii de foneme și litere, ca urmare a asemănării acustico-optice: d p, d b, s ș, m n, o a, i î, c g, c g, ce ci; • disortografii; • texte necoerente, ilogice. Rezultă că toate acestea nu se datorează formei grafice a literelor
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]