2,594 matches
-
etimologic erau pentru menținerea lui s etimologic. Ov. Densusianu - unul dintre susținătorii scrierii cu s, chiar în cazuri în care pronunția era z (ca în poesie) - își argumenta poziția invocînd conotațiile culturale ale cuvintelor: "Să recunoaștem deci că principiul strict fonetic nu are de ce să fie aplicat la neologismele cu s intervocalic, cum și alteori sîntem siliți să renunțăm la el. Pentru cuvintele de acest fel, criteriul fonetic e cu atît mai mult eliminabil cu cît ele formează o categorie aparte
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
argumenta poziția invocînd conotațiile culturale ale cuvintelor: "Să recunoaștem deci că principiul strict fonetic nu are de ce să fie aplicat la neologismele cu s intervocalic, cum și alteori sîntem siliți să renunțăm la el. Pentru cuvintele de acest fel, criteriul fonetic e cu atît mai mult eliminabil cu cît ele formează o categorie aparte. Aparținînd patrimoniului culturii generale, fiind cuvinte ale civilizației, ele trebuie să-și păstreze o anumită fizionomie, să nu se îndepărteze prea mult de cum sînt scrise în alte
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
sunteți originar din Cenei. Ar putea crede că a întâlnit un compatriot, pentru că între așezarea bănățeană și denumirea oficială a Madras-ului (unul dintre cele mai importante orașe ale peninsulei indiene, cu peste patru milioane de locuitori) - Chennai - există o identitate fonetică. Modelul occidental Dacă renunțăm o clipă la acest fals tratat de geografie, abordând la modul serios problematica toponimiei locale, constatăm că denominația localităților bănățene este pur occidentală. Într-adevăr, metoda atribuirii numelor de sfinți așezărilor a fost folosită în mod
Agenda2003-34-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281381_a_282710]
-
ea avea pe frontispiciu deviza „Pentru toți românii, soarele la București răsare“. În articolele publicate în ea au fost promovate ideea unei literaturi inspirate din realitățile naționale, necesitatea folosirii unei limbi literare înțelese de întregul popor și a normelor ortografice fonetice stabilite în 1880-1881 de Academia Română. Vineri, 16 aprilie GALA GALACTION În 1864 s-a născut scriitorul Gala Galaction (Grigore Pișculescu). A fost defensor ecleziastic, diacon, preot, profesor la facultăți de teologie, deputat în Parlament și în Marea Adunare Națională. A
Agenda2004-15-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282296_a_283625]
-
Este cert oricum că, în anul 754, împăratul chinez Hinan Tsung îi dăruia lui Kididaijin - reprezentantul omologului său nipon Koken Tenno - un joc de Wei Qi, joc care, aproximativ în aceeași perioadă, pătrunde și în Coreea. Denumit de japonezi „Igo” (fonetic „Go”), Wei Qi este jucat la început, ca și în China, doar de aristocrați. De altfel, în Japonia medievală, cele trei jocuri tradiționale de gândire erau atribuite claselor sociale astfel: nobilimea juca Go, pătura de mijloc Shogi (o variantă de
Agenda2004-41-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282959_a_284288]
-
O dată cu volumul din 1998, Deadevă, poetul și-a găsit, daca nu un idiolect, cel puțin un mod specific de a scrie. Tot în spiritul programului din 1987 apare aici o continuitate specială cu limbajul colocvial, începînd chiar cu nivelul transcrierii fonetice. Procedeele numeroase, variate și folosite cu o nemaipomenită îndemînare. Ele au fost analizate excelent de un specialist în domeniu (Rodica Zafiu, Scriere experimentală, în România literară, nr. 3/1999). Poemele sînt savuroase în sine, sînt accesibile oricărui cititor cu o
De-a poezia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17695_a_19020]
-
dün copăcel!/ Marș, marș, marș, marș, marș! / C penibil!". Deși volumul va fi probabil reținut mai ales pentru aceste experimente de grafie, nu cred, însă, că totul se întîmplă aici la nivelul limbajului. Poemele pot fi citite numai pentru poantele fonetice și distracția e asigurată, insă intenția poetului merge mai departe. Există cel puțin trei tipuri de poeme: unele care surprind un fragment din discursul unui personaj care vorbește așa (1 femeie bătînccu unghiile întrun geam); altele descriu instantanee potrivite cu
De-a poezia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17695_a_19020]
-
numele de familie. Variații ale acestei strategii presupun folosirea unor hipocoristice - fixate de uz pentru persoana în cauză sau nu, în ultimul caz surpriză fiind mai mare - sau a unor prenume care sînt modificate în măsura mai mare, datorită alternantelor fonetice: "Mai Miroane", "nea Miroane" (AC 2, 1999, 9). Și mai marcată e folosirea cu desinențe specifice a unor nume moderne, împrumuturi relativ recente, pentru care uzul actual preferă formă de vocativ identică cu nominativul: "Eu am invatat carte, Oliviule" (AC
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
se pare mai curentă azi, chiar dacă nu apare în dicționarele citate) sînt interesante pentru că manifestă o formă de conștiință lingvistică elementară, o dovadă de sensibilitate față de latura formală a limbii; în plus, alegerea dificultăților ar putea fi pusă în legătură cu specificul fonetic al fiecărei limbi. Inventarul încurcăturilor de limbă ar putea astfel reflectă spontan o ierarhie a dificultăților fonetice majore pe care vorbitorii nativi le percep în folosirea propriei limbi. Interpretarea conform căreia aceste încurcături sînt în primul rînd un exercițiu de
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
de conștiință lingvistică elementară, o dovadă de sensibilitate față de latura formală a limbii; în plus, alegerea dificultăților ar putea fi pusă în legătură cu specificul fonetic al fiecărei limbi. Inventarul încurcăturilor de limbă ar putea astfel reflectă spontan o ierarhie a dificultăților fonetice majore pe care vorbitorii nativi le percep în folosirea propriei limbi. Interpretarea conform căreia aceste încurcături sînt în primul rînd un exercițiu de pronunție e însă ușor idealizata: în foarte multe cazuri, jocul e doar o capcană, frazele fiind astfel
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
relevante pentru ierarhia dificultăților limbii - cîteva sînt mai cunoscute în română, fiind reproduse (cu variantele normale) în diverse culegeri: "Capră calcă piatră/ Piatră crapă-n patru"...; "Bou breaz bîrlobreaz/ Din boii bîrlobrezenilor...". Dificultatea stă în general în a rosti grupuri fonetice care cer mișcări articulatorii mai complicate și mai ales in repetarea lor la distanță mică, cu cîte o ușoară variație. Jocurile fonetice românești se bazează mai ales pe rostirea alternata a oclusivelor și a vibrantei "r"; nu sînt totuși foarte
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
Piatră crapă-n patru"...; "Bou breaz bîrlobreaz/ Din boii bîrlobrezenilor...". Dificultatea stă în general în a rosti grupuri fonetice care cer mișcări articulatorii mai complicate și mai ales in repetarea lor la distanță mică, cu cîte o ușoară variație. Jocurile fonetice românești se bazează mai ales pe rostirea alternata a oclusivelor și a vibrantei "r"; nu sînt totuși foarte dificile, nici foarte spectaculoase. În prezent, probele de dicție au un caracter destul de specializat, fiind continuate, de exemplu, în exercițiile actoricești. Ruptura
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
Rodica Zafiu Între mijloacele de derivare care continuă și astăzi să fie productive în registrul popular și colocvial al limbii române, sufixul -os ocupă un loc special. Sufixul - moștenit, dar întărit și ca urmare a adaptării fonetice și morfologice a unor împrumuturi culte (latinisme sau corespondente romanice moderne) - produce adjective, pornind mai ales de la substantive, în baza unei atribuiri sau a unei comparații. Îl regăsim în structura lexicală a multor adjective, care constituie astfel modele derivative pentru
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
de pe Mara/ printre coloane corinthice/ căzînd în canalele cohleare, în Panama și în de Suez lîngă piramida lui Corti/ sau către Stonehenge/ și din nou poticnindu-se și încă o dată/ ciulindu-și urechile ca iepurii la cea mai mică boare fonetică/ în lunga poveste a muzicii printre striații și lame spirale/ din care abia se mai văd Machu Pichu și Mohenjo Daro/ prin vegetația luxuriantă a sîngelui/ cu marile broderii de piatră/ ale sacrelor imne solare?" (Lumea-ntr-o ureche). Boala
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
uneori în vulgaritate, ca și tendința de a nu adapta stilul la temă și situație, folosind un limbaj "coțcăresc" sau "miștocăresc" și în paginile serioase de informație sau analiză politică. Oralitatea se manifestă atît în plan ortografic (în înregistrarea accidentelor fonetice, a pronunției dialectale sau inculte), cît și la nivel lexical, sintactic, pragmatic. Evoluția limbii române predispune către anumite alegeri, menținînd unele tensiuni speciale: între neologismul cult și termenul popular, între cuvîntul popular "neaoș", acceptat și clișeizat de tradiția ornant-literară și
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
des în textele jurnalistice, ca alegere conștientă, "estetică", impunînd o modă care nu reflectă neapărat uzul oralității colocviale. Un asemenea cuvînt e adjectivul șturlubatic: pentru care, de altfel, principalele dicționare românești (DLR, DEX) au selectat ca formă de bază varianta fonetică sturlubatic și definiția "neastîmpărat". în DLR găsim de altfel numeroase variante ale cuvîntului: sturlubatec, sturluiatec, sturluibatic, strolobatic, strulibatic, ștrulubatic, șturbulatic etc. Incertitudinile formei sînt legate de cele asupra originii: DLR trimite la verbul a sturluiba, care figurează în dicționar cu
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
preluat și difuzat pe canale didactice: glosare, comentarii, analize. A doua explicație e mai puțin certă; cred totuși că fonetismul special, combinația expresivă de sunete care poate ridica chiar dificultăți de pronunție și nu e lipsită de un anumit simbolism fonetic, tipic cuvintelor calificative, mai ales dacă au și valori peiorative, îi atribuie un oarece interes, ca unei "curiozități estetice". Oricum, următaoarele ediții ale dicționarelor vor înregistra probabil varianta fonetică preferată de uzul (jurnalistic) actual.
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
dificultăți de pronunție și nu e lipsită de un anumit simbolism fonetic, tipic cuvintelor calificative, mai ales dacă au și valori peiorative, îi atribuie un oarece interes, ca unei "curiozități estetice". Oricum, următaoarele ediții ale dicționarelor vor înregistra probabil varianta fonetică preferată de uzul (jurnalistic) actual.
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
cea dinții. Altfel spus, limbajul este literar fiindcă aparține literaturii și nu fiindcă implică o anumita normă lingvistică. Aceasta înseamnă că va trebui să descoperim în afara limbii ceea ce o face să fie literară și anume nu în particularități de ordin fonetic, morfologic, sintactic, topic și nici chiar lexical, ci în împrejurarea că e vorba de utilizarea ei în contextul literaturii. Cel mai important element al acestei perspective constă în faptul că literatura este, contractual, ficțiune, indiferent de evoluția ori de detaliile
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
nu mai puteau stă pe picioare", nu ne arata nici un fel de popor, ci voiește pur și simplu defăimarea românilor" (p. 127). Direcția nouă în Ardeal este o scriere maioresciana nu numai prin titlu, ci mai ales prin susținerea principiului fonetic în scrierea limbii române, desolidarizându-se de etimologismul învățatului blăjean Cipariu, pe care-l ascultase în anii de liceu. Septimiu Albini a fost mai ales un dascăl. Alcătuind o monografie a Școlii de fete a Asociatiunii o recomandă pentru condițiile
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]
-
ele produc o comedie lingvistică și eventual, indirect, o parodie a "democratizării" sociale - dar pot fi și simple dovezi de stîngăcie, obsesie a lecturii "cu cheie", joc formal gratuit. Proza ultimelor decenii a cochetat destul de mult cu artificialul, cu comicul fonetic mai mult sau mai putin reperabil în realitatea lingvistică. Exemple tipice se găsesc în lungile enumerații ale lui Marian Popa: Antologea, Atintis, Brepurgel, Bubencu, Buibăr, Buzduc, Căcuciu, Cotfase, Delabuda, Gîndut, Hătcărău etc., dar și în personaje că Ghideon Ghinolea, Aneofita
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
literaturii de ficțiune și a prozei scurte românești în particular. Fiind vorba de proza românească interbelică, o scurtă cronologie 1940-1990 "marchează" evenimentele (aproape toate nefaste) ale celor cinci decenii scurse de la finele ultimei conflagrații mondiale. Informații de ordin ortografic și fonetic au darul edificării oricărui cititor care s-ar întreba, descumpănit, cum Dumnezeu se va fi pronunțând un cuvant precum "Costică" sau "Tepeneag", iar notele de final îl orientează pe același cititor în geografia, obiceiurile și momentele din istorie la care povestirile
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
tipul de citire indicat de norme (constînd în genere în adăugarea la consoana a vocalei e: be, ce, de), apar variante provenite din mai multe surse străine (bi, ef) și persistă mai ales sistemul popular, cel mai apropiat de corespondentul fonetic al literelor, neglijat în explicații dar practicat pe scară largă: bi, ci.... În consecință, o literă poate fi adesea desemnată în mai multe feluri: litera L este citită le, el sau li; G - ghe, ge, gî etc. Prima formă predomina
CD, DJ, CV etc. by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17514_a_18839]
-
postat o seama de indivizi incapabili să treacă și cel mai simplu test de cultură generală. Și atunci, nu e mai simplu să distrugă ei cultură, decât să se lase distruși de ea?! Gângăvelile penibile, agramatismele devenite noi norme academice, fonetica torturata a "reprezentanților națiunii" pot fi mai ușor trecute cu vederea - ba chiar percepute drept inegalabile calități! - de o populatie nu numai obișnuită, dar și forțată să coboare an de an pe treaptă animalității. Gâfâielile, scălâmbăielile, oftaturile spasmodice, grohăiturile, sudalma
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
din anagramarea parțială a celui dintâi"( Gh. Crăciun). Spre exemplu versurile " În voia oceanului/ irișii mei/ plutesc/ Respiri încet? devin "în vocea lui/ rime/ plute/ epice". Poemul nou obținut nu e numai o simplă anagrama, ci un fel de rezumat fonetic; stilul celor două texte nu diferă prea mult a adevărata miză este iluzia unui raport cauză-efect. Poemele "din dreapta" lăsate singure ar fi semănat cu oricare poem al lui Călin Vlasie cel de la început. Poetul însuși își numește acest experiment "vlasilalie
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]