124 matches
-
o limpede aspirație spre clasicitate. Versul este strict din punct de vedere prozodic, nu apelează excesiv la metaforă, poetul cultivând programat armonia, eufonia, cadențele ritmice perfecte și rime pe cât posibil fără cusur. Dar își încarcă stilul, adesea împovărându-l cu fonetisme regionale, la care se adaugă și o pronunțată ruralizare a graiului, deoarece pare a socoti reprezentativ doar idiomul din localitatea natală. Talentul învinge însă aceste tendințe de provincializare, mai cu seamă în sonete, G. fiind unul dintre sonetiștii remarcabili din
GULI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287383_a_288712]
-
Weltanschauung pesimistă. Spre demontarea tezei, exegetul ia în considerare și personalitatea umană a poetului, dar privirea rămâne permanent ațintită asupra operei eminesciene. Sunt studiate cum nu se poate mai minuțios arta imaginii și mai cu seamă arta cuvântului, mergând până la fonetism, căruia i se atribuie valențe simbolice. Imaginarul eminescian - teoretizează C., fără evitarea sofisticii - exclude structural pesimismul, prin „dinamica” lui, prin direcția „axei imaginilor”. Această „axă” ar fi mereu ascensională, „chiar și în cele mai sumbre contexte”. Aserțiunea este doar parțial
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
valențe simbolice. Imaginarul eminescian - teoretizează C., fără evitarea sofisticii - exclude structural pesimismul, prin „dinamica” lui, prin direcția „axei imaginilor”. Această „axă” ar fi mereu ascensională, „chiar și în cele mai sumbre contexte”. Aserțiunea este doar parțial validată de texte. În ceea ce privește fonetismul, în tentativa de a-i atribui funcții semantice, analistul eșuează uneori în atât de hulitul de el impresionism. O vocală sau alta poate exprima, și exprimă, stări afective felurite, în funcție de contextul rostirii poetice. Seducătoare - și productivă intermitent - e considerarea limbii
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
din domnii Alecsandri, Bariț, Hașdeu, Quintescu și Maiorescu. Această comisie reușise în 1880 să aducă aprobarea în plen asupra unor reguli întemeiate pe un „etimologism puțin temperat prin concesiuni fonetice, ortografia primită de majoritatea de la 1880 era în esență un fonetism temperat prin «necesități etimologice»”. Raportul continuă cu constatări despre aplicarea regulilor și aduce în discuție necesitatea ca Academia să își revizuiască modul de scriere. În urma reformării comisiei, de data aceasta formată din Iacob Negruzzi și Ioan Bianu în locul domnilor Alecsandri
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
prin cca 20 articole în revista Academica și cotidianul România Liberă, în care se arată că ortografia este o convenție a utilizatorilor ei, în cadrul căreia nu poate, deci, să existe nimic neștiințific, spre exemplu, în îmbinarea tradițională a elementelor de fonetism cu cele de etimologism specific limbii române. S-a avut în vedere și disidența academicianului Al. Rosetti la poziția oficială/politică (științifică?) în chestiunea ortografiei limbii române, înainte de anul 1989. Se mai arată că - în textele vechi (precum în Psaltirea
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
graiul din Țărnareca față de toate celelalte, graiurile din L’umniță și Cupă față de celelalte, cele din Umă și din Lundziń față de celelalte. În special din punctul de vedere al împrumuturilor se pot opune graiurile din Grecia, Republica Macedonia și România. Fonetismul meglenoromânei nu este unitar. Există diferențe relativ însemnate între graiuri. Fonemele vocalice ale meglenoromânei sunt: Transcrierea meglenoromânei nu este unitară în rândul cercetătorilor. În acest articol se folosește cea a lui Theodor Capidan. Vocalele care nu se găsesc în româna
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
în vale,Ne-om da sărutări pe cale,Dulci ca florile ascunse." "Cu o suflare răcorești suspinu-mi,C'un zâmbet faci gândirea-mi să se 'mbete,Fă un sfârșit durerii - vin la sânu-mi." Nu se poate trece cu ușurință peste problema fonetismelor moldovenești. Astăzi însă știe oricine că Eminescu este tot atât al Moldovei cât și al întregului pământ românesc și al lumii întregi. Nu putem modifica limba lui Eminescu, așa cum n-o modificăm nici pe-a lui Neculce, a lui Creangă
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
de o iremediabilă tristețe. Din punct de vedere stilistic, „Floare albastră” surprinde, ca și celelalte idile, prin prospețimea și naturalețea limbajului, prin grația exprimării. Aceste trăsături rezultă din valorificarea extraordinar de rafinată a lexicului popular, a vorbirii țărănești și a fonetismelor caracteristice graiului moldovenesc. De observat, mai întâi, spațiul artistic care formează cadrul limitat și echilibrat al idilei. Noțiunile care-l compun, exprimate prin substantive-singure sau în construcții specifice- se circumscriu unei geografii a ruralității semi-montane: cadrul de verdeață, izvoare, stânca
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
principal județele Mureș, Harghita și Covasna, cu cinci grupuri de dialecte: cel din zona Odorheiului Secuiesc, cel din zona Trei-Scaune, cel din zona Ciuc, cel din zona Gurghiului și cel din Scaunul Mureșului. Particularitățile de pronunțare din regiunea secuiască față de fonetismul standard se regăsesc în diferite alte regiuni dialectale. Vocala [e] scurtă se găsește și aici, ca în mai multe alte regiuni, la fel ca și lungirea vocalelor înaintea lui [l], [r] și [j]. Pronunțarea [ø] în loc de [ɛ] din zona Odorheiului
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
maghiare: ceangăiesc de nord, ceangăiesc de sud și secuiesc moldovean. Dialectele de nord sunt mai arhaice, păstrând elemente de limbă din Evul Mediu. Dialectele din sud și cele secuiești moldovene sunt înrudite îndeaproape cu cele secuiești din Trei-Scaune și Ciuc. Fonetismul din Moldova prezintă asemănări cu cel din alte regiuni, de exemplu existența lui [e] închis scurt ca în mai multe alte regiuni, sau trecerea de la [o] la [ɒ], ca în Câmpia Transilvaniei. Se găsește și aici realizarea lui /v/ ca
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
bază dialectul štokavian. Standardizarea limbii bosniace se face pe baza folosirii limbii de către vorbitorii bosniaci și Damir Mustabašić constată că dintre cele trei, aceasta seamănă cel mai mult cu standardul sârbocroatei. Potrivit lingvistului Dževad Jahić sunt particularități bosniace următoarele: În fonetism ar fi tipic bosniace următoarele trăsături: În prozodie se observă următoarele fenomene: (D, F) În domeniul declinării se remarcă folosirea cazului genitiv cu prepoziția s în locul instrumentalului: Există unele forme și folosiri specifice de pronume, de exemplu: În domeniul verbului
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
dacica, tracica și ilirica sunt foarte biet atestate. MASA VOCABULARULUI cuprinde restul cuvintelor (aproximativ 90% din totalul cuvintelor) și este compusă din: - arhaisme; - regionalisme; - elemente de jargon și de argou; - neologisme; - termeni tehnici și științifici. 1. Arhaismele sunt cuvinte, expresii, fonetisme, forme gramaticale și construcții sintactice care au dispărut din limba comună și sunt de mai multe feluri: • arhaisme lexicale - cuvinte vechi, ieșite din uz fie din cauză că obiectul sau profesia nu mai există, fie că au fost înlocuite de alte cuvinte
Vocabularul limbii române () [Corola-website/Science/314835_a_316164]
-
multe cuvinte de sorginte latină, în care [d] a devenit [z], se păstrează în graiul oral, însă nu și în limba scrisă, consoana oclusivă din grupul [dz], de exemplu "dzece, dzeși, dzăși" (zece), Dumnedzău (Dumnezeu/Dumnezău), "vedz" (vezi), "verdz" (verzi) (fonetism împărtășit și de limba aromână și parțial de graiul maramureșean). În plus, în uzul colocvial se află, printre altele, și variantele vechi ale verbelor a intra și "a umbla": "a întra" (a intra), "a îmbla" (a umbla), existente și în
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
ale”, ceea ce în secolul XIX era încă standard și în limba română literară. Terminația „-eá” din imperfectul verbelor, și chiar din formele de infinitiv este înlocuită cu „-é” [ǣ], ca în formele „"vedé"”, „"triș'é"” și „"viné"” sau „"a vedé"” (fonetism împărtășit și de graiurile ardelenești). În comunicațiile orale, formele de viitor „"am să fac"”, „"o să fac"” și „"oi face"” sunt preferate în fața formei literare „"voi face"” (la fel ca în celelalte graiuri ale dialectului dacoromân). Modul perfect compus se face
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
demonstrează în același timp și influența puternică a limbii române (în care cuvintele "bătaie" și "bătălie" sunt asemănătoare). Dialectele ceangăilor moldoveni sunt răspândite mai ales în județele Bacău, Neamț, Iași și Vrancea, fiind vorbite de circa 62.000 de persoane. Fonetismul prezintă asemănări cu graiurile ardelene și secuiești, de exemplu tratarea vocalei "o" (înlocuită cu ). Lexicul se caracterizează prin lipsa cuvintelor intrate în limba maghiară în perioada „înnoirii limbii” (secolul al XIX-lea), prin prezența multor cuvinte formate pe teren propriu
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
împrumuturi din limba română. În structura gramaticală este de menționat păstrarea, ca în graiurile secuiești, a timpurilor trecute corespunzătoare perfectului simplu și mai-mult-ca-perfectului: "mene" ’merse’, "kére" ’ceru’, respectiv "ment vala" ’mersese’, "kért vala" ’ceruse’. Se deosebesc două subgrupuri de graiuri: Fonetismul lor se caracterizează prin așa-numita „vorbire sâsâită”, adică "s" este apropiat de "sz" [s], distingându-se totuși de fonemul din urmă. Altă caracteristică de pronunțare este frecvența fonemului : Lexicul ceangău arhaic este greu de înțeles de către ceilalți vorbitori de
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
, pronunțat , utilizând fonetismul limbii române "ău-păn a-fis dat org" (abreviat uneori ca OOo sau OO.o) este o suită de software birotic liberă (Open source). Proiectul se bazează pe codul sursă al unei versiuni precedente a StarOffice, de la Sun Microsystems. Numele precis
OpenOffice.org () [Corola-website/Science/297177_a_298506]
-
Impress poate exporta prezentările în HTML și PDF, poate exporta prezentările și Shockwave Flash (SWF), astfel încât prezentările să poată fi vizualizate pe orice computer cu un player de Flash instalat. "Draw" (în engleză "to draw" înseamnă "a desena"), pronunțat , cu fonetismul limbii române "dro" sau "giro", este componenta de desenare artă sau tehnică, bi- sau tridimensională. Draw este o unealtă de desenare de grafice vectoriale, chiar dacă poate efectua niște operații și asupra imaginilor fotografice. Chiar dacă Draw este conceput special pentru graficele
OpenOffice.org () [Corola-website/Science/297177_a_298506]
-
deșert ne vom împotrivi trecutului fonetic de acolo”." Printre cei care susțineau etimologismul au fost Iosif Hodoș și Partenie Cosma. Învățătorii care întâmpinau greutăți din cauza ortografiei etimologice, cer Consistoriului să întocmească și să tipărească manuale cu ortografie fonetică. În 1879, fonetismul își face intrarea și în redactarea proceselor verbale, atât în sinodul arhidiecezan de la Sibiu, cât și în cel de la Brașov. A scris lucrări cu caracter istoric: "Din corespondența lui Simion Bărnuțiu și a contemporanilor săi", biografia "Simion Balint", "Din tinerețile
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
case de cultură, reuniuni agricole etc. În același timp cu popularizarea educației, științei și a culturii în mediul rural, activitatea asociației a fost dublată de preocuparea pentru creația savantă, pentru cultura majoră. Astfel, într-o vreme în care disputa între fonetism și etimologism crea mari confuzii în rândul editorilor de cărți, reviste și ziare, la adunarea generală a asociației din 10-11 mai 1865, Vincențiu Babeș propune crearea unui front comun, între asociațiile ASTRA, Societatea Culturală din Bucovina și „bărbații cultivați din
Asociația națională arădană pentru cultura poporului român () [Corola-website/Science/327602_a_328931]
-
elementele de substrat nu sunt numeroase, dar ele se integrează perfect în structura limbii nou formate pe baza substratului și a limbii adoptate, contribuind la evoluția limbii noi. Influența substratului se manifestă în toate sectoarele limbii noi, mai ales în fonetism și lexic, în special într-o primă perioadă, caracterizată prin bilingvism, și în cea imediat următoare. Prin substrat, atunci când este cunoscut, se pot explica unele particularități ale limbii noi, însă nu orice fenomen de limbă neexplicat și inexplicabil trebuie neapărat
Substrat (lingvistică) () [Corola-website/Science/331188_a_332517]
-
ci normele aspectului scris al limbii literare cehe formate în secolul al XIX-lea, impuse ca standard după Primul război mondial de către lingviștii din Cercul lingvistic de la Praga. Or limba comună prezintă diferențe mari față de limba literară, mai ales în fonetism și în morfologie. De exemplu, în declinare, câteva desinențe sunt diferite în cele două variante. În vorbire, și persoane cu un nivel înalt de instruire amestecă formele literare cu cele comune. În aceste condiții, Schmiedtová propune stabilirea standardului pe baza
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
este relativ redus (circa 5%) față de cel al galoromanilor și, după o perioadă de bilingvism germano-galo-roman, majoritatea lor adoptă limba populației galo-romane, influențând totuși această limbă în asemenea măsură, încât această influență constituie un suprastrat în formarea limbii franceze. În ceea ce privește fonetismul, din francă se preia, de exemplu, consoana [w] împreună cu un cuvânt ca "werra". Ulterior, această consoană va evolua în [gʷ], apoi în [ɡ]: "werra" > "gwerra" > fr. mod. "guerre" „război”. Și în cuvinte latinești, [v] inițial de cuvânt este interpretat sub
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
franceze: dicționarul francez-latin al lui Robert Estienne (1539); manualul de franceză al englezului John Palsgrave, dedicat lui Henric al VIII-lea al Angliei și prințesei Maria, fiica acestuia (1530); tratatul de gramatică al lui Louis Meigret (1550). Principala schimbare în fonetismul francezei medii față de cel al francezei vechi este reducerea diftongilor și a triftongilor la câte o vocală. Structura gramaticală se simplifică prin dispariția totală a declinării, ceea ce favorizează stabilizarea topicii propoziției în structura subiect + predicat + complement, și relativa regularizare a
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]