124 matches
-
de a spune ce crede cu adevărat despre începuturile literaturii române. Nu fără tandrețe stilistică sunt luate, astfel, peste picior încercările boierilor stihuitori de secol XIX: „Dramatismul spovedaniei e sabotat de senzația de miorlăială de primăvară pe care o induce fonetismul textului caracterizat prin monoftongări și frecvente închideri de vocale. Chiar dacă pare dăruită ochilor, literatura este, orice s-ar spune, o artă făcută spre a fi auzită și nu putem ignora cu totul aspectul sonor spre a ne putea concentra cu
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
necesară, a viziunii poetice. Un exemplu, în acest sens aflăm în Serafimul și heruvimul: Cînd marea se răscoală, volbură-ntărîtată,/ Cînd undele-i muginde se nalță spumegînd,/ Ființa-mi ca o barcă de cuget spulberată/ Pe fieșicare stîncă te vede-amenințînd". Cu excepția fonetismului vetust din final, ne întîmpină o perspectivă alegorică a heruvimului, înger cu atribute ferm moralizatoare. Utilizarea adecvată a analogiei, ca instrument specific cunoașterii mistice, oculte, suprafirești, fragilitatea pioasă a ființei poetului - datorată, paradoxal, exercitării obiective a discernămîntului -, precum și omniprezența acuzatoare
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
de vedere fonetic: lat. anima > rom. înemă (cu transformarea lui a accentuat urmat de n în î, ca în lat. canem > câne, lat. panem > pâne). În primele texte românești, forma frecventă este înemă, alături de care apare și inimă (la Coresi), fonetism apărut sub influența derivatului inimos (provenit din înemos, cu î neaccentuat devenit i prin asimilare la i din silaba următoare). În expresii ca pe inima goală, se evidențiază sensul „stomac“ al lui inimă, care nu trebuie pus pe seama influenței vechi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
Nandriș indică, la evoluția fiecărui sunet, asemenea „cazuri particulare“. Numeroase exemple de acest fel găsim și în volumul II, Rostirea, din cartea citată, Limba română, a lui S. Pușcariu. Și Andrei Avram s-a ocupat pe larg de fluctuațiile dintre fonetisme, care nu pot fi raportate la particularități cu caracter de lege (sau măcar de tendință) ale anumitor graiuri. Cât privește sensul, înțelesul cuvintelor moștenite, constatăm o situație similară. Unele, ca rom. mamă, tată, ureche, a fugi, soare, sare nu prezintă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
Cumanicus, o culegere de texte religioase traduse din latină, care datează din 1330. Cea mai mare dificultate constă însă în faptul că limba cumană a avut un fond de cuvinte foarte asemănător cu cel din turca osmanlie, cu sensuri și fonetisme foarte apropiate. Numai o mică parte dintre cuvintele comune celor două limbi și împrumutate de română prezintă sunete vechi turcice care au avut un tratament diferit în cumană de cel din turca osmanlie. Astfel, se poate spune că Teleorman provine
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
filosofie (fără sonorizarea siflantei), colegul său de pagină i-ar fi răspuns (o știu de atunci!) că este în acord cu C. Noica și alții, conform cărora vocabula fusese preluată de cărturarii români direct din greacă, cu mult înainte de adoptarea fonetismului franțuzesc (filozofie). Prin urmare, cred că în epocă existau anumite limite de comunicare între literați, datorate educației, culturii, poate și unei atmosfere (special întreținute) de suspiciune și neîncredere. În plus, am avut impresia că autorul jurnalului de azi era odinioară
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
filosofie (fără sonorizarea siflantei), colegul său de pagină i-ar fi răspuns (o știu de atunci!) că este în acord cu C. Noica și alții, conform cărora vocabula fusese preluată de cărturarii români direct din greacă, cu mult înainte de adoptarea fonetismului franțuzesc (filozofie). Prin urmare, cred că în epocă existau anumite limite de comunicare între literați, datorate educației, culturii, poate și unei atmosfere (special întreținute) de suspiciune și neîncredere. În plus, am avut impresia că autorul jurnalului de azi era odinioară
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ke, ki, ko, ku cu kapa. Afară cu h-urile! H-ul este absurdul, reacțiunea, autoritatea, Evul Mediu, regresul. Război h-ului! — Va să zică sunteți și fonetist. — „Și“? De ce „și“? — Păi și anarhist, și esperantist... — E totuna, domnule. Anarhism, spiritism, vegetarianism, fonetism..., e totuna! Război autorității, război dezbinării limbilor, război materiei ordinare și morții, război cărnii, război h-ului! Cu bine! După ce-și luă rămas-bun, Augusto ieși pe stradă ușurat parcă de o mare povară și aproape vesel. Nu-și imaginase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în mare parte moarte. Noi suntem începători, nu tineri; firea noastră schimbătoare și nestatornică. Nemaigăsind jucării de stricat, ne-am apucat de limbă - de limba aceea de care de altfel ni[-i] și rușine s-o vorbim în familie [... ]. [EXCESELE FONETISMULUI] 2291 nenorocirea noastră a făcut ca acel om să fie neamț (destul pentru ca să treacă de autoritate - românii dau foarte mult pe părerea străinilor). Această părere a bietului neamț, în sine foarte subiectivă, a fost apucată c-o adevărată furie de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
experiențe ale copilăriei și ale adolescenței -, dar și cu aportul intertextualității, din care se coagulează o poezie confesiune, având, mai ales, rol cathartic. În acest context, hamlet, iosif brodski, djaghilev, traian filip, leopold bloom, ezra pound etc. nu sunt simple fonetisme cu care poetul să-și pavoazeze poemele, ci mărci de suflet, nume ale propriilor trăiri, martori exponențiali ai unor impulsuri care înglobează, concomitent, generalul și particularul. Așa cum am amintit deja, o trăsătură a stilului o constituie (auto)ironia, derivând din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mai ține încă; cine se duce acolo be și mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea și mănâncă, iară cine nu, se uită și rabdă. (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) 1.Precizează sinonimele termenilor: chipos, oastea. 2.Notează patru fonetisme populare. 3.Motivează folosirea verbelor la timpul imperfect. 4.Exemplifică două realizări ale oralității. 5.Prezintă două caracteristici ale textului narativ. 6.Menționează două trăsături ale basmului, pe baza fragmentelor. 7.Transcrie două formule specifice basmului. 8.Evidențiază caracterul simbolic
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
producere a semnificației (elemente grafice și fonetice, lexicul, morfologia și sintaxa), generând mesaje polivalente; - stratul sonor constituie o dimensiune esențială mai ales în creațiile lirice, în care ima ginile auditive, figurile de sunet, metrica versului, ritmul și rima creează eufonia. Fonetismele regionale, populare, arhaice sau cele marcate de oralitate au diverse funcționalități expresive în contextul stilistic; - nivelul lexico semantic are ca semn distinctiv actul producerii semnificației, care se bazează pe „sinonimie zero“ (unui semnificat i se asociază un anumit semnificant pentru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
amploare. Personajele lui Caragiale sunt burghezia, mica burghezie și mahalaua. Boierimea și marea burghezie reușiseră să-și însușească vocabularul oamenilor instruiți și, deci, nu constituiau un subiect de satirizare. Capacitatea de observație lingvistică a scriitorului contribuie la redarea exactă a fonetismului vorbirii ardelenești sau moldovenești. Această înregistrare exactă a caracteristicilor graiurilor regionale și a vorbirii păturilor sociale este la scriitor și produsul unei înțelegeri adânci a fenomenelor lingvistice. În încheierea amplului său studiu, Iorgu Iordan subliniază marea dragoste a lui Caragiale
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
141: (a) la nivel fonetic/fonologic: * încălcări ale normelor limbii române literare actuale în conversația familiară și în cea curentă (nepronunțarea articolului hotărât enclitic: copilu, domnu; arhaisme, regionalisme fonetice, forme populare etc.) vs. respectarea normelor în vigoare în conversația oficială; * fonetisme arhaice, regionale, populare etc. în stilul beletristic oral ca marcă a literaturii populare, în general, a fenomenului circulației creațiilor colective, dar și cu rol în potențarea mesajului, prin trimiteri către o anumită epocă, anumite repere spațiale, anumite caracteristici ale personajelor
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
142: (a) la nivel fonetic/fonologic: * respectarea normelor limbii române literare actuale, în stilul științific și în cel juridico-administrativ vs. încălcarea acestor norme în stilul publicistic și în cel beletristic (vezi, de exemplu, utilizarea în articole gen pamflet a unor fonetisme regionale, arhaice, populare, argotice sau de jargon; apariția în unele reviste, jurnale, la unele edituri a unor texte care nu respectă normele scrierii cu â/î etc.); (b) la nivel lexical-semantic: * ponderea termenilor de specialitate și a neologismelor în stilul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
fixarea momentului istoric, politic și literar, influențe literare sau numai sincronități, descrierea operei cu ample citate, ideile generale, ideile estetice, mitologia, universul poetic, momentele poetice tipice, listă de teme, listă de epitete, listă de metafore, lexicul și gramatica, versificația și fonetismul liric etc. Un oponent la critica mea poate ataca acest sistem obiectiv al recepției. Ar putea descoperi lecțiuni greșite ale textelor (obiecție filologică), rea interpretare a ideilor, unilaterală folosire a documentelor, producîndu-se altele care ar infirma observațiile mele, despuiere insuficientă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
simplist: o expoziție a situației, o cuvântare, de obicei la un "benchet", și o încheiere epică în maximă viteză. Cu toate că nici una din aceste legende nu rezistă, Bolintineanu e întîiul versificator român cu intuiția valorii acustice a cuvântului. El are un fonetism studiat care traduce ideea poetică direct, fără asociații plastice. Vestitele versuri: Un orologiu sună noaptea jumătate, În castel la poartă oare cine bate... surprind prin un ce horcăit, cavernos, printr-o cadență de mașinărie. Bolintineanu mai posedă plastica dinamică, însușirea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dă în numele studenților români din Viena, la atacurile lui D. Petrino împotriva instituțiilor culturale din Bucovina și a influenței exercitate de Aron Pumnul. După etimologismul promovat ca normă în scrierea limbii române de cărturarii Școlii Ardelene, Aron Pumnul pleda pentru fonetismul absolut, la fel de impropriu sistemului limbii române. De fapt, Eminescu nu polemiza cu D. Petrino, ci "dialoga peste capul măruntului partizan mai curând cu părintele căruia îi vizează metodic scrierile, de la O cercetare critică... (1867) până la Observări polemice (1869)"200. Trimiterile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
coaliza, concentrare, conflict, contingent, incorporat, instrucție, insurgent, misiune, ofensivă, recruta, rezervist, somare ș.a.; e) cultură: anticar, broșură, burlesc, clerical, coloană, comedie, confesional, ecleziastic, farsă, hebdomadar, monitor, mozaic, plagiator, plastograf, piedestal, prelat, sacrament ș.a.; f) știință: celulă, craniu, corolar, diagnoză, embrionar, fonetism, fibră, fiziolog, genetic, idiomatic, microcefal, paralogism, peripatetic, simptom, steril, supapă, telegraf, trigonometrie ș.a.; g) însușiri, atitudini, calități: abnegație, absurd, ariditate, atracțiune, barbarie, calomnie, catilinar, colosal, compromis, conduită, decepțiune, denatura, desfigura, dualism, duplicitate, echilibru, eufemistic, febril, flagrant, flotant, funebru, funest, gregar
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Petru Maior, care scria construcțiuni latine în românește (estrem ce, pentru deșteptarea noastră din apatia lungă față cu latinismul, era neapărat trebuincios), după ridicarea la potență a aceluiași estrem de către următori, trebuia neapărat să vină ca remediu contra lui estremul fonetismului absolut, a iubirii nemărginite a limbei numai românești și esclusivitate față cu limba latină și cele surori"408. 5.2.4. Dihotomii semantice fundamentale Structura profundă a limbajului politic eminescian permite identificarea unor dihotomii semantice care străbat publicistica, conferindu-i
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de bătrânul Petru Maior, care scria construcțiuni latine în românește (extrem, ce pentru deșteptarea noastră din apatia lungă față cu latinismul, era neapărat trebuincios), după ridicarea la potență a aceluiași extrem de către următori, trebuia neapărat să vină contra lui extremul fonetismului absolut, a iubirii nemărginite a limbii numai românești și exclusivitate față cu limba latină și cele surori. Aceste extreme au fost condiționate de însăși natura lucrului - nu poți defige mijlocul unei linii, până ce nu vei fi aflat punctele ei cele
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
reț eÖ-ke>odek" k >"n" YHWH ȚiyÄn nir’" bi-ke>Ä:Ä: „Și se vor teme neamurile de Numele Domnului și toți regii pământului, de slavă ta, căci Domnul va zidi Sionul, se va arăta în slavă să.” (t.n.) Prin fonetismul sau, „slavă” sugerează întrucâtva conținutul semantic. Acesta nu vedem însă cum ar putea fi comunicat altfel decât printr-o notă, mai ales având în vedere că termenul „slavă” este foarte mult folosit în aclamațiile liturgice. Latinizanții preferă sinonimul „mărire”, nesugestiv
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a impus și din necesități prozodice. „Chaos” În loc de „haos” poate fi explicat prin adoptarea formelor neologice În vremea poetului. Cuvântul implicat este un neologism grecesc, devenit „haos”. „Dară” („Dară pe calea ce-ai deschis / N-oi merge niciodată...”) este un fonetism popular folosit de poet pentru a sugera atmosfera terestră, lumea din care vine fata de Împărat, cu limbajul ei concret senzorial. În același timp se explică și prin prozodie. „Dară” are două silabe, putând fi rostite fără un accent, În timp ce
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
intenție a poetului de a coborî și prin limbaj pe cei doi În spațiul terestru efemer. Un apel la limba vorbită Într-un spațiu cunoscut era de așteptat. Când Cătălina Îi vorbește despre „dorul (ei) de luceferi”, limbajul devine solemn, fonetismele populare dispar. În strofele 58, 59 aceste limpeziri de limbaj sunt evidente. „Dar un luceafăr răsărit Din liniștea uitării Dă orizont nemărginit Singurătății mării. Și tainic genele le plec, Căci mi le Împle plânsul Când ale apei valuri trec Călătorind
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]