184,013 matches
-
nu este un “dat al umanității”, așa cum nici șomajul nu este. În perioadele de boom economic, s-a constatat că, dacă s-ar interzice orele suplimentare și s-ar angaja șomeri care să lucreze peste program, s-ar ocupă toată forța de muncă. Doar că atunci motorul competiției, care este spectrul șomajului, ar dispărea. 3. Marxiștii nu fac apologia comunismului totalitar. Nimeni în această încăpere nu contestă criminalitatea regimurilor care s-au revendicat de la doctrina marxista de-a lungul istoriei. 4
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
de ce să fie APLICAT, cînd, cf lui Marx el trebuia să se producă de la sine, spontan, odată ce intelectualul marxist îi dădea proletarului “deșteptarea” și-i arată “ceasul” care indică, cu precizie, punctul critic al inadecvării dintre raporturile de producție și forțele de productie? Fapt care nu s-a întîmplat pt că era fals și pt că falsul a fost demascat de Bernstein și Proudhon, niște “anonimi” ascunși în “aură” orbitoare a lui Marx. Eșecul totalitarismului nu discreditează comunismul că sistem economic
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
În primul rînd, confunzi fascismul cu national-socialismul, cu nazismul. Apoi ignori cu cinism crimele sovieticilor, din pădurea Katyn, împotriva polonezilor, crimele împotriva revoluționarilor maghiari din ’56, crimele împotriva populației din țările baltice, afganilor si-mpotriva tuturor popoarelor ălora virite cu forța în imperiul sovietic. Uiți, pur și simplu, de holocaust, uiți că milioanele de evrei, țigani, slavi, nu erau decît în mica parte, cetățeni germani.In al treilea rînd, reduci liberalismul la .. PIAȚA! Uiți că liberalism înseamnă și pluralism și drepturi
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
diagnostic bun dar da un tratament greșit 2 n-am înțeles cum șomajul e motorul competiției? de unde până unde? poate cel mult diferența de prețuri e. (dar asta e mai degrabă un efect) printre care și diferența de prețuri pt forță de muncă. ce e neinregula dacă unii își vând muncă mai scump iar alții mai ieftin? 3 bla bla 4 dacă mutarea producției în zonele cu forța de muncă ieftină elimina posibilitatea oricărui scenariu marxist de ce peștele meu mai spui
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
asta e mai degrabă un efect) printre care și diferența de prețuri pt forță de muncă. ce e neinregula dacă unii își vând muncă mai scump iar alții mai ieftin? 3 bla bla 4 dacă mutarea producției în zonele cu forța de muncă ieftină elimina posibilitatea oricărui scenariu marxist de ce peștele meu mai spui tu că marxismul e încă o chestie valabilă? și ce rost mai are discuția asta? 5 conufzie: capitalismul liberal? sper că nu pui egal între capitalism și
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
atunci - pe firul aceluiași raționament - ar trebui interzise în România și religiile mahomedană, mozaică, ori neoprotestante. Ceea ce ar fi, trebuie s-o recunoaștem, puțin cam exagerat! Cît privește "interesele materiale și politice" evocate, toate bisericile constituite din lume au, prin forța lucrurilor, asemenea interese. Care nu coincid întotdeauna cu cele ale majorității credincioșilor". Fundalul unor atari manifestări, exprimate și prin mijlocirea unor apeluri anonime care au împînzit Capitala, n-ar putea fi decît nesiguranța de sine a unei instituții cu un
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
Edinburg, din Anglia. Revenind la concertele filarmonicii bucureștene. Marele moment al debutului de stagiune a fost marea lucrare oratorială vocal simfonică Stabat Mater de Antonin Dvorak; dirijorul elvețian Urs Scheneider este un constructor temeinic al marilor spații vocal-simfonice, dispune de forța susținerii întregului edificiu căruia știe a-i proporționa stucturile componente, știe a rostui funcțional echilibrul proporțiilor dinamice între masele sonore. A colaborat excelent cu Corul Academic al Filarmonicii, organism condus de maestrul Iosif Ion Prunner, de asemenea cu o echipă
Debut de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14659_a_15984]
-
Formațiilor Muzicale ale Radiodifuziunii; această deschidere coincide cu preambulul festivităților muzicale internaționale prilejuite de bicentenarul nașterii celui care a fost geniul rebel, nonconformist, al muzicii franceze, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, anume compozitorul Hector Berlioz. Impresionantă este forța imagistică a Simfoniei dramatice "Romeo și Julieta", lucrare vocal simfonică destinată soliștilor, corului, orchestrei, lucrare audiată la noi, de această dată, grație spijinului oferit de Institutul Francez la București; tentația configurării plastice a imaginilor a fost covârșitoare în cazul lui
Debut de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14659_a_15984]
-
peisagistica românească, simultan, doi vectori mari care orientează căutările artiștilor, indiferent de unul sau de altul dintre momentele istorice: este vorba de dominanta impresionistă, prin extensie, sudică, și de aceea expresionistă, nordică, a sensibilității. Privită astfel, peisagistica noastră își regrupează forțele și își redefinește identitatea. Dacă, după criteriile stricte ale atitudinii față de motiv și după resursele afective angajate în expresie, Grigorescu și Andreescu pot sta în poziții diferite, în ceea ce privește tipologiile mari, ei sînt, în mod firesc, solidari. Iar această împărțire nu
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
insuficient. Lucia Dem. Bălăcescu este prezentă cu vreo cîteva lucrări extrem de puternice, aflate oarecum în spațiul stilistic al Vameșului Rousseau, iar M. Eleutheriade cu o peisagistică de un rafinament rar, în care lirismul de fond se conjugă cu o remarcabilă forță a expresiei. Dar surpriza absolută a întregii expoziții și, într-un fel vedeta acesteia, este Alexandru Moser Padina. Plecat de multă vreme din România și decedat cu vreo cîțiva ani în urmă în Elveția, Padina este și el puțin cunoscut
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
deloc în proiecte culturale. Este pentru prima oară cînd un număr semnificativ de lucrări pot fi văzute laolaltă. Tablouri ample, cu un aer de muzeu, reprezentînd peisaje naturale și imagini urbane, lucrările lui Alexandru Padina au aerul melancolic și acea forță adîncă a materiei pe care le știm, cu precădere, din universul andreescian. Un maestru al griurilor și al luminii palide dinlăuntrul substanței, atent doar la sonoritățile grave și complet dezinteresat de efectele seducătoare și de gesturile volubile, pictorul se integrează
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
de sensibilitate și de generozitate. Puternic fără demonstrații de retorică și rafinat fără ostentație, Alexandru Moser Padina este un pictor care trebuie urgent descoperit pentru nuanțarea și aprofundarea fenomenului nostru artistic din spațiul modernității. Însă dincolo de amploarea sa propriu-zisă, de forța exponatelor, de valoarea pedagogică a discursului asupra istoriei picturii noastre moderne, expoziția din colecții particulare pune la îndemîna privitorilor încă două valori fundamentale, acelea pe care le-am amintit deja, dar care trebuie de multe ori repetate pentru a fi
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
Răsfoiesc o carte bizar-aromată. Jurnal de cafea, i-aș spune. Specie literară de care, pînă mai ieri, sînt convins, nimeni nu avea cum să audă pentru că nimeni nu o născocise. Ne-o propune însă, cu eleganța gestului ce-și uită forța de noutate, consumîndu-se cu noblețea unui fapt vechi, Sanda Nițescu, scriitoare și pictoriță de origine română, aflată de mai bine de treizeci de ani la Paris. Cititorului român îi e cunoscut numele dintr-o carte la fel de fermecătoare apărută cu cîțiva
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
Medicină. Presupun că acum lucrurile nu mai stau așa. în ce privește însă specializările din domeniul literar, trebuie să remarc că unele sînt pe cale de dispariție. Există în principiu cel puțin două cauze principale: una ține de programele universitare, alta, de piața forței de muncă. De ani buni în facultățile de Litere nu mai există nici o pregătire specifică pentru editarea de carte, cercetare istoriografică (și bibliografică) ori studiu de text. Facultatea pe care am absolvit-o eu însumi acum patru decenii se numea
Specializări pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14687_a_16012]
-
cititorului într-un "demers" lung, cu variații, cu popasuri, cu registre diferite, cu evoluții la care autorul ne invită să fim martori. Nu știu de ce, iarăși, am simțit că plaja e largă, că de la șoaptele genului de teatru radiofonic, la forța rostirii scenice, de la teatralitate la scenariul ce stă la bază filmului, Dumitru Solomon nu exclude nimic. Și nu consideră, arogant, nici unul dintre genurile care îl pot atrage pe vreun regizor. De la piesa care dă titlul volumului, continuînd cu Kant sau
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
o să scriu ceva despre asta, și am scris, câțiva ani mai târziu. Imaginează-ți că ea răspunde da, am citit-o. El începe să ceară "amănunte", inventând cu un surâs disprețuitor. Ea nu se pierde, dimpotrivă, îi răspunde, inventând, cu forță narativă mai mare ca a lui, detalii și personaje. Pas cu pas, el este umilit pe terenul pe care se credea cel mai tare, al născocirii. Când tace, învins, ea, în loc să-și savureze victoria, povestește însuflețită mai departe acțiunea cărții
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
privaztizeze marii monștri industriali etc. în schimb, el e dispus să demisioneze dacă nu vom fi admiși în N.A.T.O. Să fim serioși! Subliminal, el induce ideea c-ar avea un cuvânt de spus în ceea ce decide sau nu decide forța militară occidentală. Dl Năstase nu mai e ascultat nici în propriul partid, cum o să fie ascultat la Bruxelles?! În cealaltă tabără, Ion Iliescu are, cu siguranță, mari probleme nu cu administrarea prezentului, ci cu a moștenirii ce-o va lăsa
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
iar cabronito înseamnă homosexual. A doua zi au așteptat-o din nou la autobuz, de astă dată împreună cu tatăl lor, iar lui Nissy i-a sărit rău țandăra și a început să dea în ei. Tatăl a tras-o cu forță, desprinzînd-o de băieți, dar ea zvîrlea din picioare și împungea aerul cu pumnii, satisfăcută că, în scurtul timp cît îi putuse cotonogi, reușise să-i izbească dureros pe denigratorii ei. John Poe și-a scos din nou cureaua, dar fără
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
după ce cunoaște întîmplător un tînăr (mai tînăr decît ea) negustor de cărți. începutul filmului, precum și al relației celor doi, plutește parcă într-o atmosferă suavă de nevinovăție oarecum adolescentină; începutul filmului, precum și al relației celor doi, se situează sub semnul forțelor naturii (o furtună ce-i face să se întîlnească, de altfel într-un mod cam forțat și livresc) și al mottoului "trăiește clipa". Prin contrast finalul se află sub semnul responsabilității adulte însă în egală măsură forțat, dacă nu chiar
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
așa cum singuri se întorc și răniții dintr-un război pe care nu l-au înțeles - fără onoruri, fără drapel, fără recunoștință. Și totuși una dintre ideile constante acreditate de această peliculă, peliculă lipsită de gafe majore, dar și de o forță ieșită din comun, se referă la loialitatea dintre oameni - comandantul față de soldații săi, aceștia din urmă unii față de ceilalați. în altă ordine de idei să amintim și faptul că din cele 137 de minute de proiecție mai bine de jumătate
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
perfidă ca niște ghilimele", "surâde ca un bust de filozof cu cap mare", "lucid ca dungile unui fotospectru analitic", "cu un dispreț de metal pur" etc. Concluziile vin de la sine: "Personajul de hârtie conturat de didascalii are mult mai multă forță decât personajul în carne și oase al replicilor ș" ț Criteriile de prioritate sunt inversate. Spectacolul va avea mai puțină forță decât piesa tipărită. O înfrângere necondiționată a teoreticianului și dramaturgului." (pp. 168-169) Cu alte cuvinte, didascalia subminează serios textul
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
dispreț de metal pur" etc. Concluziile vin de la sine: "Personajul de hârtie conturat de didascalii are mult mai multă forță decât personajul în carne și oase al replicilor ș" ț Criteriile de prioritate sunt inversate. Spectacolul va avea mai puțină forță decât piesa tipărită. O înfrângere necondiționată a teoreticianului și dramaturgului." (pp. 168-169) Cu alte cuvinte, didascalia subminează serios textul dramatic atâta timp cât autorul nu stabilește un singur sistem de referință la care să (se) raporteze didascalia, confundând receptorul - interpret și receptorul
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
pentru că majoritatea scriitorilor care au scris despre acea epocă după '89 aveau deja niște reflexe formate. La ei, naratorul va fi întotdeauna o "Mare păcăleală", de cîte ori vor încerca o manieră abruptă de abordare a realității așa cum încearcă Daneliuc. Forțele proaspete, naivitatea de multe ori, cu care se aruncă în literatură pot stîrni derută, dar și curiozitate. însă cărțile sale nu vor lăsa niciodată impresia de fals, de neautentic. Într-o cronică la Pisica ruptă (1997), Dan C. Mihăilescu remarca
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
al Ioanei d'Arc.) Scoasă din recluziune în 1993, statuia lui nenea Iancu a fost așezată într-un scuar de pe strada Maria Rosetti, peste drum de o fostă locuință a scriitorului. Nu însă pentru mult timp. În vara anului acesta, forțe obscure și iresponsabile au înhățat statuia într-o noapte și au dus-o în fața Teatrului Național. Cu prilejul transferului ocult, Caragiale și-a pierdut soclul, dobîndind în schimb un postament jalnic, mai înalt cu o șchioapă decît peluza înconjurătoare. Cine
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
de muncă forțată a fost oprit abia în 1996, ca bigotismul încă face ravagii în societățile în care catolicismul nu e decît o altă expresie a fundamentalismului religios, vom înțelege și protestul Vaticanului față de mesajul filmului. Ce rămîne însă e forță neobișnuită cu care Peter Mullan își conduce filmul și tinerele personaje, cărora le-aș fi dat un premiu de interpretare colectivă, așa cum s-a procedat la Berlin cu 8 femei. Marele Premiu a revenit lui Andrei Koncealovski, pentru Casa de
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]