268 matches
-
făr'de margini sub Soare bântuind, privesc astăzi năpârca otrava-și înghițind; și-a adunat averea pe semeni jefuind, dar, azi, brațele legii se-ntind și o cuprind. Se apără și-și varsă lăturile mințind, iar, spaima, lașitatea, dau clocot forfotind, urzesc din greu denunțuri, dreptatea ocolind, trădează chiar complicii, încet, îngenunchind... Ar vrea acum să-ntoarne, prin neguri bâjbâind, blestemul țării mamă, al pruncilor scâncind, să-ntoarne brațul legii ce-i strânge-nlănțuind... Năpârci! Vă vrem departe, pedepse ispășind! Referință Bibliografică: Blestemul năpârcii
BLESTEMUL NĂPÂRCII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374695_a_376024]
-
înțelegând ce a vrut să zică. De Revelion am hotărât să rămânem acasă, hrănindu-ne dragostea între patru ochi. Dimineața, pe 31 decembrie, am plecat la cumpărături, mai mult de dragul de a ne plimba prin mulțimea pestriță și gălăgioasă care forfotea peste tot cuprinsă de zbuciumul caracteristic sărbătorilor. - Vreau să cumpărăm struguri și pește afumat, am zis eu intrând în supermarket, pentru a mă asigura că dacă uit, își va aminti el. - Și cașcaval, citrice mai avem? a adăugat Ovidiu în timp ce
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
să iasă, de voie de nevoie, în ploaia ce se întețea, bucuroasă de noua sa victimă. Bombănind ceva neplăcut la adresa providenței potrivnice, Clara se avântă necăjită printre bălțile pline, presărate din abundență pe străzile înguste, către stația de autobuz, ce forfotea de lume în așteptare, în ciuda vremii urâte. Se trase ceva mai la o parte și se gândi cu amărăciune la figura urâtă pe care i-o făcuse mașina într-o zi atât de ploioasă. Tresări când o mână îi poposi
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]
-
film interminabil despre istoria Spaniei, proiectat pe un ecran de zeci de proiectoare. Mi-a atras atenția statuia care la început s-a ridicat în picioare și, datorită aceluiași efect vizual, ne-a vorbit părintește despre ceea ce avem să urmărim forfotind de plictiseală nu mai puțin de 30 de minute. Și uite așa, a rămas numai „Simulatorul”. Din păcate, fusesem cu puțin timp în urmă în parcul de distracții, așa că efectul a fost cum se poate de nesemnificativ. Cușcă micuța în
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
statuia lui Goldoni, mă văd în oglinda pizzeriei: același facies de maniac al deambulării. Rictusul jovialului dramaturg, pișicher-galant, mă deconectează. Doar pînă reintru în halucinantul șuvoi. S-aprind luminile la Ponte Rialto. Canal Grande e acum o magnifică înscenare: apa forfotește de ambarcațiuni mari și mici, strălucitoare cutii de sardele, terasele de pe chei, multe și elegante, gem de lume. Nu flămîndă, nicicum, ci doar cu chef. Un chef dezmățat, de omenire aflată parcă în ultimul ei ceas. Marele regizor neștiut poate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Unde-s bătrîneii nordici, cu perișorul lor vopsit albastru, galben, verde, părăsind cabina nou-nouță și răspîndindu-se ca popîndăii pe platoul de pe care nu se topise încă ultima zăpadă: oh, yes! oh, yes! Nici unul. Coșcovita cabină e goală, stația telefericului, care forfotea de lumea veselă a barului, e pustie și ea (de unde și situația de-a nu putea bea decît un whisky mic, de mărunțișul din buzunar, al doilea nefiindu-mi accesibil, pentru că bărmănița n-are să-mi dea rest de la sută; tragedie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce păcat că spuneam atât de puțin despre floarea mea... Hoinăreala mea s-a Încheiat cu o noapte petrecută În pădure („Să nu intri niciodată aici”, am fost povățuit). De cum am intrat, m-am rătăcit printre lianele multiforme În care forfoteau tot felul de arătări, despre care nu auzisem nimic; le vedeam pentru prima dată. Contrar semenilor mei, m-am Împrietenit cu aceste arătări, m-am oploșit aici mai multe ceasuri și, cu această ocazie, am pătruns o serie de taine
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
viața primilor nu e lipsită de un suflu tragic. Ba chiar de un nobil eroism. Dandysmul la răscrucetc "Dandysmul la răscruce" Filfizoni mai mici, mai mari tc " Filfizoni mai mici, mai mari " Înghesuindu-se În foaierele teatrelor și ale Operei, forfotind la ore fixe prin parcurile și bulevardele șic, Împânzind cafenele și cluburi, indiferent de numele pe care Îl poartă, dandy-i gustă toate deliciile a ceea ce se cheamă „viață pariziană”. Ei reușesc să stilizeze cotidianul cu atâta frivolitate și inconsistență
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
copiii de pe Kyrall învățau încă de mici că e bine să o folosească atunci când sunt atacați în câmp deschis. Xtyn își lungi cu bună știință drumul către necunoscut, urîndu-se însă în același timp pentru negura care îi acoperise mintea ce forfotea mai întotdeauna de idei. - Ce vrei? îi strigă el de departe. - Tribul Ulanni vrea să îi fie predat ucigașul. - Nu avem nici un ucigaș printre noi, mârâi Xtyn ridicând în același timp între ei un mic nor de praf. - Nu mă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Nuntă călătoare”, LCF, 1974, 15; Petre Got, „Nuntă călătoare”, VR, 1974, 6; Mircea Iorgulescu, Profil: Nicolae Lupu, LCF, 1975, 25; Dorin Tudoran, Imagine și cuvânt, LCF, 1975, 40; Dana Dumitriu, Iubirea grădinarului, RL, 1975, 44; Valeriu Cristea, „Pe ușă-mi forfoteau aureole”, RL, 1976, 35; Iorgulescu, Scriitori, 93-94; Firan, Profiluri, 438-439; Romul Munteanu, Semnele realului și dimensiunea fantastică, LCF, 1996, 10; Cristea, Teleorman, 381-383. N.Br.
LUPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
de sticlă verde albastră" (p. 40): Și înăuntru era luminos și pustiu, o strălucire lăptoasă, aseptică, cântau mii de discuri și casete deodată, curgeau filme, imagini, reviste colorate erau răsfoite, cărți cădeau pe dale de marmură și o mulțime invizibil forfotea din nevăzute antene și etaje, printre nișe, labirinturi și rafturi până în ultima cameră, sub cupolă." (p. 42) Asemenea pasaj își găsește "geamănul" doar în exercițiile de asimilare ale ambianțelor și decorurilor din poemele lui Vasile Gârnet, din Personaj în grădina
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]
-
2001), la origine teza sa de doctorat. O exegeză vie, un eseu surâzător și incitant, nonșalant și ingenios, cu o seamă de replici la lecturile critice mai vechi. Hălăduind în Caragialia, scrupulosul șugubăț pus pe „detectivistică teatrală” descoperă un „land” forfotind de noime, unele încă ascunse, care cer o neuzată „cheie de citire”. „Caragialeologul” practică o hermeneutică jovială, dă cu tifla unor opiniuni ruginite, dar cedează și slăbiciunii pentru extravaganțe. Cântărind semnificația obiectelor, evaluând „limbajul” costumului cu simbolistica lui, întorcând pe
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
în chip absolut, aceste pagini sunt încă insuficiente, adesea naive, dar în cuprinsul literaturii noastre ele reprezintă întâiele încercări. G. CĂLINESCU Nu se poate să nu observăm că, în nuvele, dar și în Viața la țară, atmosfera idilică, cu ogrăzi forfotind de orătănii, cu livezi parfumate, cu familii de mici boieri provinciali ce trăiesc printre tabieturi și vechituri sentimentale, evocă locurile și întâmplările copilăriei scriitorului. E deci un caz tipic de ideologie sentimentală, cel puțin la început. Aristocratismul scriitorului, ce stă
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
lucrează ca învățătoare în diferite sate din Oltenia, schimbând mereu locul de muncă de teama celor care o puteau pârî de unde vine, riscând astfel să ajungă înapoi. Un alt interlocutor, născut și acesta în Basarabia, evoca deportările în Siberia: „Satul forfotea de neliniște. Frații mamei, care nu se refugiaseră, au fost luați într-o seară, duși la marginea satului și închiși într-o studoală (magazie). La miezul nopții a venit dubă neagră și i-a luat și pe bunici. Au avut
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la masă ori la micile „petreceri” pe care ni le-am mai fi îngăduit. Dar, mai ales, a trebuit să ne schimbăm ritmul de viață în funcție de orele impuse de unii colocatari. Ei lucrau la o fabrică, se sculau la cinci, forfoteau prin casă (încă decent) până plecau, iar seara nu mai puteam vorbi tare (de aceea, am renunțat cu totul la sufragerie) și a trebuit să mutăm aparatul de radio și pick-up-ul în dormitorul nostru. Cel puțin din cauza noului regim de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din timpul nostru, în țara noastră? Greu mi-ar veni să cred că nu! Iată cum își exprimă în timpul acestei mărturisiri a dărâmării șandramalei burghezo-moșierești la noi, Maria Banuș, în poemul ei Dărâmăm: Ce mai bâlci dărâmăm? Ce mai târg forfotea? Țipete, fluiere, scrânciob, dughene. Ce mărfuri ciudate zăceau pe tejghea, (...) Samsari și geambași, sulimene, foiță, Vătafi cu biciuști și copii ca moșnegii, În aer de-a valma sub crunta arșiță, Boierii, piticii, sforarii și regii. În condițiile create prin eliberarea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lor îl lasă într-o stare de neînțelegere totală. Inconștient, spune: „oamenii...“ Cuvântul pe care-l auzise acasă, rostit întotdeauna cu o ușoară ezitare de neliniște. Oamenii, ceilalți, ei... Acum îi vede, în carne și oase, există. Lumea se lărgește, forfotește, distruge singularitatea celor ce-l înconjurau mai înainte: mama, tata, femeia cu păr alb. Spunând „oamenii“, crede că face ceva iremediabil. Închide ochii, îi deschide iarăși. Oamenii care dispar la capătul străzii sunt toți la fel, în hainele și pantalonii
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sticla, își chema invitații din sat. Ca să-l păcălească, ai lui Miuță legaseră poarta de la drum. Auraș ocoli însă prin grădină. - Bă, care-i treaba p-aici ? le zise el triumfător, apărând în curte pe neașteptate. Acasă la nea Sandu forfoteau toți frații și surorile lui : tata Cristea, unchiul Gheorghe, Pârvu, Nicu și Vasile, Neacșa, Lina și Zoica, alt Sandu și alt Vasile, că Ioana era văduvă, biata. Om voinic, rotund în pântec, cu fete și feciori în oraș, tata Cristea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
realizator care a avut travestiți și transexuali invitați În emisiunile sale. N.I.S. - National Insurance Services, Casa Națională de Asigurări. March of Dimes - v. nota de la p. 2. Eryngo (engl.) - plantă din genul Eryngium. Formicate (engl.) - a furnica, a mișuna, a forfoti. În limba germană În original. Salvation Army - mișcare internațională creștină de caritate, organizată și condusă după model militar. Vin alb de origine germană. Ivy League - grup de colegii și universități din nord-estul Statelor Unite, care constituie o emblemă a prestigiului academic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în Japonia? — Înțeleg că de zece ani, răspunse grămăticul supus. — De zece ani? Și crede că ne joacă pe degete?... Continuă apoi în tăcere să-și mângâie palma stângă cu mâna dreaptă. Ziua plecării se apropiase. De câteva zile, valea forfotea ca odinioară când tatăl și unchiul samuraiului se pregăteau să plece în bătălie. Cum samuraiul era capul familiei, în casa lui veniră rând pe rând până și rubedeniile din satele cele mai depărtate de vale să-și ia, cu părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spanioli care deja se îmbarcaseră erau aliniați pe punte și priveau bărcile apropiindu-se. Unul după altul, japonezii urcară pe punte pe o scară de frânghie ce se legăna. Vasul avea trei punți, iar pe cea de deasupra mateloții japonezi forfoteau ca niște furnici. Pe puntea a doua se afla intrarea în cala navei. De acolo, se despărțiră și fiecare coborî în cabina ce-i fusese atribuită. Solilor li se dăduse aproape de prova o cabină mică, dată cu lac în stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
corabia intrase în norul de ceață, valurile dinspre nord-est începură să crească din ce în ce mai mult, iar vasul care naviga sub vânt începu și el să se legene mai tare, semn că se apropia încă o furtună. Marinarii spanioli și mateloții japonezi forfoteau pe punte ocupați cu desfacerea pânzelor de la prova și de la pupa. Presiunea atmosferică scăzu din ce în ce mai mult. Când ceața se risipi, valuri mari și negre ca smoala se înălțară din toate părțile. Vântul făcea pânzele să fâlfâie, iar ploaia lovea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mele sunt dorințele japonezilor. Pentru aceasta...” Velasco se întoarse la mănăstirea unde ședeau cu toții. Când intră în odaia japonezilor, solii împreună cu însoțitorii lor erau adunați în cerdac și se uitau în jos la șuvoiul de oameni și de trăsuri care forfoteau în jurul turnului Giralda, mândria locuitorilor din Sevilia. Pe râul Guadalquivir se adunaseră o sumedenie de vase, iar negustorii își vindeau marfa târguindu-se cu glasuri vioaie. Văzându-l pe Velasco, însoțitorii se înclinară și ieșiră în liniște. Alăturându-se celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Manila pe jumătate bolnav. Dar toate aceste suferințe nu erau nimic pe lângă patimile îndurate de Domnul pe cruce. Primul oraș oriental pe care-l vedeam era murdar, grosolan și zgomotos. Manila era un oraș în care se înghesuiau, urlau și forfoteau pe o arșiță de cuptor spanioli, negri, chinezi și băștinași filipinezi. Frații noștri de aici ajunseseră la capătul răbdării propovăduind printre nenumărații chinezi ce trăiau în acest oraș. Pe atunci, erau mulți credincioși căci toți chinezii care se creștinau erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îndreptă privirea înspre mare, unde în ziua aceea plutise ca o fortăreață galionul pe care se urcaseră ei. Acum, pe locul acela se întindea doar oglinda lină a mării. Pe plajă fuseseră oprite luntrie înțesate cu desagi și peste tot forfotiseră clăcași grăbiți. Acum nu mai era nimic din toate acestea. Însoțiți de slujbași, se îndreptară către templul unde înnoptaseră înainte de plecare. Nimic nu se schimbase. Egumenul templului își aminti de ei și îi conduse într-o cameră. Când dădu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]