282 matches
-
așeze undeva. „O să mor de frică în fața unei alimentare“, și-a zis Vasile B. și a traversat strada spre parcul din fața Ministerului. Ar fi vrut să apese pe un buton, să se deschidă o portiță și toate ideile care-i forfoteau bezmetic în cap să dea năvală afară. Pentru Vasile B. viitorul era un timp confuz, de care se îngrijeau alții: președintele, guvernul, soția, asigurările sociale. Și, deodată, viitorul căpăta o măsură. Nu o zi, nu o lună, ci două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și stropit cu apă. La Salina, intrăm Întru-un bufet cu aer condiționat. E plăcut, dar la ieșire diferența de temperatură e copleșitoare. Pe la 3 după masă oprim la Russell, Într-o mică plantație de salcâmi. Constatăm Însă că locul forfotește de lăcuste. Pe drum numărul lor sporește Într-atât Încât suntem nevoiți să mergem cu ferestrele Închise. Pe șosea dăm peste un covor mișcător ce-și schimbă pășunatul dintro parte Într-alta a șoselei. Pe drum ajungem două mașini ce
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
nu sunt cu căruța, ca cei din Kansas, ci au mașină deschisă, destul de veche, Încărcată până la refuz. Iau masa alături de noi. Consumă bere și whisky. De la Sidney luăm direcția nord vest, străbătând o regiune slab populată. La lumina farurilor, iepurii forfotesc În toate părțile. Unul din ei fuge alături de noi până când, epuizat cade jos. Noaptea rămânem În Sottsbluff, iar a doua zi prin Henney intrăm În minunatul stat Wyoming. Un călăreț original. Un student traversează țara cu autostopul (9.000 km
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Nuntă călătoare”, LCF, 1974, 15; Petre Got, „Nuntă călătoare”, VR, 1974, 6; Mircea Iorgulescu, Profil: Nicolae Lupu, LCF, 1975, 25; Dorin Tudoran, Imagine și cuvânt, LCF, 1975, 40; Dana Dumitriu, Iubirea grădinarului, RL, 1975, 44; Valeriu Cristea, „Pe ușă-mi forfoteau aureole”, RL, 1976, 35; Iorgulescu, Scriitori, 93-94; Firan, Profiluri, 438-439; Romul Munteanu, Semnele realului și dimensiunea fantastică, LCF, 1996, 10; Cristea, Teleorman, 381-383. N.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
ce păcat că spuneam atât de puțin despre floarea mea... Hoinăreala mea s-a Încheiat cu o noapte petrecută În pădure („Să nu intri niciodată aici”, am fost povățuit). De cum am intrat, m-am rătăcit printre lianele multiforme În care forfoteau tot felul de arătări, despre care nu auzisem nimic; le vedeam pentru prima dată. Contrar semenilor mei, m-am Împrietenit cu aceste arătări, m-am oploșit aici mai multe ceasuri și, cu această ocazie, am pătruns o serie de taine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
apăra Taiwanul, aliații noștri Japonia și Coreea de Sud, și alți prieteni asiatici ai noștri"9. Vestea bună este că, în China, conducerea pare să fie răbdătoare. Nu sunt motive să vă treziți într-o dimineață și să aflați că Armata Roșie forfotește deasupra fabricilor și a hotelurilor de patru stele din Taiwan. Deși fiecărui succesor al lui Mao i-ar plăcea să rămână în amintire ca fiind cel care a unit țara, președintele Hu nu a arătat nicio înclinație de a mărșălui
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
în chip absolut, aceste pagini sunt încă insuficiente, adesea naive, dar în cuprinsul literaturii noastre ele reprezintă întâiele încercări. G. CĂLINESCU Nu se poate să nu observăm că, în nuvele, dar și în Viața la țară, atmosfera idilică, cu ogrăzi forfotind de orătănii, cu livezi parfumate, cu familii de mici boieri provinciali ce trăiesc printre tabieturi și vechituri sentimentale, evocă locurile și întâmplările copilăriei scriitorului. E deci un caz tipic de ideologie sentimentală, cel puțin la început. Aristocratismul scriitorului, ce stă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
iarnă. Ariciul își părăsește casa lui, săpată adânc în pământ. Ies din adăposturile lor și șopârla și broasca de pădure brună, ca și frunzișul în care trăiește. Melcii își deschid căsuța închisă pe timpul iernii cu un căpăcel. Gâzele încep să forfotească. Ciripitul păsărilor nu mai contenește: Cât suntem de ocupate!” Cu mare pricepere trebuie clădite cuiburile în care vor fi clocite ouăle din care vor ieși puișorii, adevărate ghemotoace de puf! Pentru acești micuți mâncăcioși, părinții lor vor cutreiera pământul cât
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
de-a rândul eram cu toții ținuți sub presiunea pregătirii minuțioase a expoziției noilor sortimente ale industriei alimentare. Pavilionul Apimondiei, unde urmau să fie instalate expoziția și laboratoarele Institutului de Cercetări Alimentare, ambele la Băneasa, precum și centralele noastre ale industriei alimentare forfoteau și zumzăiau aidoma unor mari stupi de albine. Albinele și trântorii din institut și centrale nu-și mai găseau liniștea, odată cu apropierea marii zile când nu regina stupilor, ci președintele republicii urma să vină în mijlocul nostru. Eveniment de mare importanță
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vânt, m-am dus în locul acela. Vântul mătura până și pietricele mărunte și ți le arunca în față. N-avea nici un rost să caut, era zadarnic! Din locul acela vântul bătea înspre baraca direcției, apoi înspre rejimka (unde, de asemenea, forfotesc adeseori supraveghetorii și de jur-împrejur zac mormane de sârmă ghimpată), pe urmă dincolo de zonă, în ulița așezării muncitorești. Un ceas întreg înainte de revărsatul zorilor am colindat încovoiat, dar degeaba. Nu mai aveam nici o speranță. Însă când s-au ivit zorile
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
mișcurici, de gîngănii spurcate, pe care toarnă acid clorhidric și le dă gata. Numai că lucrul ăsta nu-i făcut de toate burticile. Pentru că în oameni se află tot felul de burtici. Unele fine, subțiri de tot, care încep a forfoti și la un pahar de lapte. Altele mai din topor, care n-au probleme nici cu salamul vînăt, nici cu apa din Dunăre. Mă rog, fiecare cum și-a dresat delicatul rezervoraș. Unele burtici primesc rachiu de 80ș și n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un primar isteț ca un proverb și lumea îl aprecia la superlativ. Dar nici Raluca nu era o ignorantă. Intervenea cu prudență și delicatețe, mai mergea la bucătărie și ne mai aducea cîte ceva înaintea marelui atac asupra bunătăților ce forfoteau prin oale și cratițe. Cum stăteam noi nesătui de parole, sună la ușă cineva, timid, foarte timid. Adică un țîrîit scurt, aproape imperceptibil și apoi tăcere. Este familia Doagă, un prieten din liceu. Nu te incomodează, nu? Vai de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe imensul hol. Moare, țipau unele femei alergînd. Ieșim și noi și vedem îmbulzeală la apartamentul domnișoarei. Întrăm înăuntru și ce vedem este incredibil. Mă răcesc... mă răcesc... scîncea abia auzit domnișoara... Femeile o frecau cu spirt și în bucătărie forfotea o oală. Moare de foame, șușoteau gospodinele îngrijorate. Am aflat apoi amănunte. Domnișoara a făcut o vizită în Maroc. A văzut Casablanca, Rabat, Marrakesh, Meknes. Toată această destrăbălare a costat-o două sute de dinari. O familie o luase cu mașina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și, lovit de căldura toridă, năucitoare, mi-am găsit o masă la o terasă umbroasă, destul de dubioasă, nelipsită de farmecul tuturor teraselor bucureștene "destul de dubioase". Sorbeam dintr-o cola rece, privind cu plăcere la panorama zgomotoasă și multicoloră a pieței, forfotind de cea mai diversă lume, de la "șuți" care au un tip anume, numai să fii deprins cu tipologia, la precupețe grase și pensionari gravi, grijulii cu banii lor puțini; erau acolo și o mulțime de "interlopi", grăsulii, unsuroși, valutiști impertinenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
comunicăm nimic esențial, de ce să nu stăm muți și să vorbim numai prin ochi, prin gesturi, prin trupuri? Silă Azi m-am deșteptat mai devreme din cauza durerilor foarte mari de burtă care m-au apucat din senin: îmi simt măruntaiele forfotind continuu, parcă am în mine ceva străin ce nu aparține trupului meu. Mirosul de hoit mă tot urmărește de când am descoperit omul acela sfâșiat de pe țărm. De aceea mă feresc să-mi apropii gura de fața Aiei. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
urmam cu strictețe instrucțiunile primite de la conducerea M.A.E., înainte de plecare. Sosirea curierilor mi-au redus aceste preocupări, eram uimit cum toată atmosfera din ambasadă se schimbase brusc de parcă trăisem cele două luni într-o altă lume, întreaga misiune forfotea de muncă. Ambasadorul, care cu o zi înainte mă avertizase că întrerupem orele matinale de limbă spaniolă, mă chemase la orele 8,00 să-mi dea teancul de lucrări care urmau să fie predate curierilor, cu indicația să mai arunc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
formă de X unde, la o anumită dată, se întrerupe circulația, iar cei prezenți acolo, în acel moment, încep să danseze pe muzica ce se aude în difuzoarele plasate în intersecție. E un dans al bucuriei de a trăi! Străzile forfotesc de adolescenți, fete și băieți, ce imită, prin vestimentație, personajele îndrăgite din desenele animate. Panorama oferită este greu de descris în cuvinte. Japonia este fascinantă și ispititoare! Tinerii japonezi sunt veseli și plini de viață, fără a se manifesta zgomotos
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mare, încăpător, pe care de la un timp îl manipulam împreună, că ea mai scăzuse din puteri iar eu singur nu-i prea știam rostul, în care turnam perjele după ce le scote am sâmburii, bucată cu bucată. După ce totul începea să forfotească în ceaun, tot eu cu o lopățică mestecam mereu conținu tul să nu se prindă de fundul și marginile vasului, evitând afumarea povirlei. După aprecierile mamei, odată cu stingerea focu lui, când operația se considera intrată în altă fază, ea, mama
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de liliac. Ceilalți băieți nici nu respirau. În cele din urmă, îl rezemase pe Mașcatu de tocul ușii, iar pe Iscru îl așezase cu grijă pe lada pusă acum lângă fereastră. Apoi adormise buștean. În zorii zilei, când deja curtea forfotea de glasuri și mișcare, odaia grajdului era pustie. Pampu se trezise ca omul care-a dormit bine. Mai întâi plecase să privească livada înflorită. Apoi coborâse la râu, atras de focurile de pe prund. Erau acolo câteva zeci de fete, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de dragul vremurilor de altă dată. - Poate că‑i prea groasă pentru luna iunie. - Mă rog, mă aștept să mai trăiesc și În octombrie. Pe rue de Rivoli se Împăuna În sacoul Lanvin. Palatul Louvre și parcurile erau În stânga noastră. Arcadele forfoteau de turiști. - Palais Royal - a spus Ravelstein arătând cu un gest leneș spre palat - locul unde Diderot se plimba În fiecare seară purtând faimoasele lui conversații cu nepotul lui Rameau. Dar Ravelstein nu semăna sub nici un chip cu nepotul - parazitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fi atent la conversație. Ba chiar, se arăta complet nepăsător. — Văd deja Castelul Azuchi. Să ne grăbim! De el văzu În zare, Hideyoshi dădu pinteni calului, fără să mai ia deloc În seamă grijile Însoțitorului său. Intrarea principală În castel forfotea de ajutoare ale vasalilor care aflaseră despre trădarea lui Murashige și veneau la castel, precum și de mesageri șiroind din provinciile Învecinate. Hideyoshi și Ranmaru se Îmbulziră prin mulțime, până În citadela interioară, unde aflară că Seniorul Nobunaga era În toiul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
excepție, navigau din zona de miazăzi a lacului, către miazănoapte. Și mii de baloturi de orez, transportate pe drumurile de uscat, cu convoaie șerpuitoare de cai și căruțe, urcau și ele, În susul coastei, spre nord. Ca Întotdeauna, străzile din Azuchi forfoteau de circulația călătorilor și de venirile și plecările feluriților seniori. Nu trecea nici o zi În care să nu fie văzut câte un mesager galopând pe drum sau să nu treacă un sol dintr-o altă provincie. — Nu vii? Îi strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
aibă nici un adversar pe măsura lor. Toba unității lui Fujita bubuia. Părea să exprime mândria clanului de a nu avea rival și-i amenința pe samuraii călări care se strânseseră Într-un cerc protector În jurul lui Nobutaka, făcându-i să forfotească, În dezordine. Chiar atunci, un batalion de cinci sute de soldați atacă din flanc unitatea lui Fujita, scoțând răcnete războinice ca și cum ar fi fost o armată numeroasă. Norii Încă mai erau destul de roșii, dar, pe pământ, se Întunecase deja. Dengo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
său comandant, Niwa Nagahide. Deodată, Ishida Sakichi și alți patru sau cinci membri ai grupului pajilor se Întoarseră În mare grabă, dintr-o direcție necunoscută. Înainte de a merge În camera lui Hideyoshi, de pe culoar și din odăile pajilor se auziră forfotind glasuri fericite, iar Hideyoshi Îi Întrebă pe cei din jur: — S-a Întors Sakichi? De ce Întârzie atât de mult să vină aici? Și trimise un om să-l muștruluiască. Ishida Sakichi se născuse la Nagahama și cunoștea geografia zonei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe Yukisuke la Gifu În ajun. Dintr-o dată, sosi un ordin de mobilizare. Anunțul Îi surprinse enorm pe toți, chiar și pe vasalii lui Shonyu. În toiul Întregii nedumeriri, un comandant intră În camera războinicilor tineri, unde mai mulți samurai forfoteau de emoție. Legându-și, cu multă ceremonie, șireturile de piele ale mănușilor, Îi privi pe luptători cu un chip pământiu și spuse: Vom cuceri Castelul Inuyama Înainte să treacă noaptea. Așa cum era de așteptat, singurul loc calm din mijlocul agitației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]