15,024 matches
-
de aripile întrunite ale lui Vergilius, Pindar și Paul Valéry par cele patru poeme din ciclul "Anotimpurile", ceea ce nu diminuează primejdia ca poezia din Tratat să fie uneori eclipsată de narațiunea ei eseistică. Și fiindcă ambiția academică a autorului, chiar dacă formală, este vădită, nu putem trece cu vederea câteva greșeli, neintenționate sau din grabă: Salmon Rushdi, corect Salman Rushdie; oprobiu, corect oprobriu; paianuri, corect peanuri; Versacce, legatto, trovatto, corect fără dublarea consoanei finale.
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
încoace - remarca George Sebbag în Les Editions Surrealistes, IMEC, 1993 -, de când ne-am scufundat într-un haos moral, intelectual și estetic, nu este de mirare că adjectivul suprarealist (s.a.) iese din nou la suprafață". Sunt driblate, tot mai subtil, prenotările formale, sistemele articulate de creație, iscându-se o serie de replici (de multe ori naive, vlăguite) la seismul experimentalismului istoric de la începutul veacului trecut, când am asistat la acea acută dereglare de ceasuri ori schimbare de poli magnetici în compoziția muzicală
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
estetice și morale. În sens bretonian, secretul unei eventuale muzici suprarealiste ar trebui să rezide, principialmente, în scriitura automată. Dar cum este posibil să înnegrești foaia cu portative sau să faci muzică fără a ține cont de uzanțele morfologice, sintactice, formale, estetice, stilistice, depozitate în conștiința fiecărui compozitor? Simplu: improvizând. este (sau ar trebui să fie), sub acest aspect, fundamental improvizatoric, chiar și atunci când se află sub incidența variilor semiografii muzicale. O improvizație care însă nu suspendă judecata estetică și, cu
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
intitulat Contribuții socioculturale, iar al treilea pur și simplu Noi contribuții, ultima apariție poartă subtitlul Elemente de istorie culturală. Traseul pe care îl parcurg studiile reunite în aceste volume e limpede și are o coerență intelectuală exemplară: de la aspectele predominant formale, ținînd de structura limbii, se ajunge la cele mult mai complexe, în care dominantă e perspectiva istorică asupra principalelor linii de evoluție socială și culturală ale societății și asupra reflectării lor în limbaj. E o lărgire firească: un cercetător tînăr
Istorie culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12646_a_13971]
-
homo ironicus (sintagmă, recunoaștem făcută, al cărei drept de folosință ne-a fost cîndva acordat de însuși Șerban Cioculescu!) care e Barbu Cioculescu nu s-ar putea situa ,dincolo de bine și de rău", nutrindu-se chiar din disocierea și aneantizarea formală a Răului. Criticul ca atare se instituie prin stilul său ghiduș-pamfletar, cu perfide ape care apar ca niște gratuități, atunci cînd sentințele de ordin estetic și moral, de regulă geminate, nu se îndură a se rosti tăios. Nu ,dincolo de bine
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
să vorbim despre om și nu numai despre operă? Simplu: pentru că autorul e cel mai important personaj al operei sale. Pînă la urmă, ironia lui Barbu Cioculescu ni se îmbie drept o formă de sapiență moralistă, extrasă, prin subțiri țevi formale, din anecdota criticii de întîmpinare, abordată în răstimpuri.
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
Cătălin D. Constantin Simplitatea formală a poeziei lui Ioan Flora se datorează unui mod special de a lucra cu imaginile. Acestea se adună în forma lor brută, cel mai adesea în enumerări care, în aparență, mizează să construiască lipsa de sens. Dar sensul acestor alăturări
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
însă cu de-construcția? Mimându-l pe Derrida, unii compozitori solicită zdruncinarea formei, îmbrâncirea soluțiilor arhitectonice, îmbrăcate în veșminte sistematizate. Pentru ei solicitările structuraliste devin doar iluzii ale libertății de compunere, reclamând dislocări și izgoniri, evacuări și destrămări ale schemelor formale, îndelung polisate de tradiția muzicală savantă. Opusul "sfârtecat" (ca să folosim un termen introdus de Jean Rousset) reprezintă prioritatea de-constructiviștilor ce își pot revendica, la o adică, ascendența de o acută notorietate instaurată în zona criticii literare de un Bachelard
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
excesivă. într-o accepțiune largă, de-structurarea (disrupția) în plan componistic a vizat atât organizările spațiale (hors temps, cum le numea Xenakis), cât și pe cele temporale (sintactice). Pe de o parte, centrul tonal, regimul funcțional-gravitațional, de cealaltă parte, unitățile formale croite pe calapoade cadențiale. Din acel moment (începutul secolului 20) s-a declanșat aventura de-constructivismului, ofensiva periferiei asupra centrului "Este momentul în care limbajul invadează câmpul problematic universal; momentul în care lupta unui centru și a unei origini, totul
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
un bestiar medieval și copilul care pășește încrezător. Lemnul se dovedește maleabil și apt să transcrie atitudini și gesturi. Intervine și culoarea, aplicată voit neglijent și cu furie gestuală, intensificând expresia. Paul Popescu pare să aspire spre o anume coerență formală ideală, preferă formele cu respirație amplă și nu se teme de rigiditatea simetriei, pe care o convertește în structuri clar articulate. Deși ferm ancorată în sol, sculptura lui Paul Popescu sugerează totuși aspirația spre înalt, zvâcnirea, zborul. Cu totul altă
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
blîndă, care nu tulbură și nici nu distorsionează. în partea inferioară a imaginii, în regiunea gîtului și a umerilor, compoziția este susținută plastic printr-o suprafață mai amplă de alb și o pată puternică de negru care sprijină întreaga arhitectură formală și cromatică a capului. În colțul din drepta al tabloului, în zona echivalentă umărului stîng, pictorul a semnat decis cu o culoare roșie, a subliniat cu o linie groasă semnătura și a notat anul. Această pată aerisită de roșu, așezată
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
scoată în evidență efectul pedagogic al acestei experiențe asupra mea. Indiscutabil că prezența mea la "Sburătorul" mi-a ascuțit simțul critic, spre care aveam o predispoziție înnăscută. într-un fel mi-a modelat, îndrumându-mi atenția asupra modalităților de exprimare formală, chiar dacă nu am conștientizat rezultatul imediat. Dar dacă stau să mă gândesc bine, mă simt obligat să constat că, de fapt, la debutul meu în ale scrisului, la numai șase luni după moartea lui Lovinescu, a prezidat un șir de
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
recent și un alt derivat clar peiorativ, care fusese însă deja înregistrat, ca regionalism: prostăciune - "băi prostăciunea draq", steaua.ro). Furăciune este un sinonim expresiv al lui furt: inventivitatea familiar-argotică funcționează prin înlocuiri semantice sau prin substituții, reduceri ori adaosuri formale (de sufixe, terminații), producînd lungi serii de echivalențe. Termenul apare în mesaje personale din Internet, în comentarii sportive, dar și în articole de publicistică politică: "a fost furăciune pe față" (euroechipe. 123start.ro); "să fi mirosit Guvernul că-i rost
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
un astfel de temei e schițată un fel de filosofie literară, care, adoptînd principiul efortului continuu, indică prelucrarea materiei impure, în starea sa de maximă eterogenitate ce intră în "fermentație", spre a ajunge, în consonanță mateină, la pasionala decantare ultimă, formală: "Metoda mea de lucru literar este dirijată de următoarele sfaturi: 1) sfatul horațian " nulla dies sine linea (sfat pe care-l dau și altora); 2) strîngerea borhotului după metoda dicteului suprarealist, de fapt, revărsarea Katharsisului aristotelic sau a subconștientului, scoțînd
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
-și află prin conținutul lor o explicație. în lipsa unor documente care să înlesnească interpretarea, se pot face cel mult speculații sau simple presupuneri ipotetice. Trebuie luate în considerare două momente: când i-a mărturisit Lovinescu lui Monda conținutul și modalitatea formală de structurare a Agendelor (apreciate de ultimul ca alcătuind un Jurnal), destinate de critic unei apariții postume? Și: când și-a notat autorul lui Trubendal cele declarate de Lovinescu? Este neîndoielnic că Monda nu inventă pur și simplu spusele lui
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
acest experiment nu-l puteau constitui nici reveriile așezate la limita simbolismului cu spiritul jugendstilului de la începutul secolului, și nici exploziile turbionare, amestec de impulsivitate expresionistă și delicate efuziuni lirice, din anii douzeci, singura componentă stilistică aptă pentru o resuscitare formală într-o perspectivă afirmativă și eroică este aceea a constructivismului din anii treizeci. De aici se alimentează direct și se afirmă cu o enormă stăpînire de sine și programul teoretic, dar și ampla demonstrație practică a Realismului constructiv.
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
Iulia Argint In acest volum de poezii al lui Ion Horea se înșiruie melodios cuvinte cu iz patriarhal, sunt legate unul de altul gânduri care par vechi. Concepute formal și tematic în spirit pur tradiționalist, cu urme din Psalmii lui Tudor Arghezi și din lirica lui Ion Pillat, poeziile lui Ion Horea construiesc imagini picturale înnegurate, parcă ieșite toate dintr-un amurg veșnic. Li s-ar potrivi ceea ce a
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
și invizibil: "Grauri cad în pâlcuri și se-ntorc, fuioare,/ Viile pe dealuri nu mai au prea mult,/ încă-o lună, două până-o să coboare/ Duhul tău în beciul reavăn și ocult." Are loc o îmbinare armonioasă între moliciunea voluptății formale (ușor barocă) perceptibile atât în Mărturisiri, cât și în Rugăciuni, și un ton intim al destăinuirii, al dezvăluirii adevărului despre sine; o formă închisă se umple cu o deschidere, materializată într-o meditație (când cu timide ecouri dintr-o gândire
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
în suprarealism), delirul de cuvinte, alăturate aparent fără noimă, poeme fără titlu și fără final, absența punctuației și a majusculei fac din poezia lui Virgil Mazilescu o contemporană a avangardelor. În primele trei volume căutările autorului merg spre o rafinare formală a discursului. Nu ideea, nu metafizica par să-l intereseze, ci textul în sine ca realizare artistică. Această tendință, ca și lucrul îndelungat asupra versului îl apropie de poeții manieriști, pe cînd ludicul și intertextualitatea (parafraza, pastișa, parodia) îl apropie
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
într-un gen de ,admirație muzeală" față de marii critici de ieri, într-o genuflexiune continuă ce ar postula conceptul aberant al unei ,actualități" ne varietur. Autoritatea lor, atunci cînd se manifestă la acest mod înghețat, anistoric, riscă a fi exclusiv formală: Ce au spus ei cîndva continuă să fie luat drept literă de lege, judecată definitivă, atotvalabilă, deși, între timp, s-au mai schimbat și reperele culturale, și gusturile, și tehnicile de analiză". Din care motiv criticul disjunge o ,actualitate" de
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
Rodica Zafiu Rapiditatea cu care intră în circulație inovațiile lingvistice - deopotrivă formale și semantice - poate fi ilustrată cum nu se poate mai bine de un titlu jurnalistic recent: "ŤCăpșunariiť din Irak" (Evenimentul zilei = EZ, 3701, 2004, 3). Presupunem că o persoană care nu a urmărit în ultimii ani evoluțiile sociale și lingvistice
"Căpșunar" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12309_a_13634]
-
într-un gen de "admirație muzeală" față de marii critici de ieri, într-o genuflexiune continuă ce ar postula conceptul aberant al unei "actualități" ne varietur. Autoritatea lor, atunci cînd se manifestă la acest mod înghețat, anistoric, riscă a fi exclusiv formală: "Ce au spus ei cîndva continuă să fie luat drept literă de lege, judecată definitivă, atotvalabilă, deși, între timp, s-au mai schimbat și reperele culturale, și gusturile, și tehnicile de analiză". Din care motiv criticul disjunge o "actualitate" de
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
la formația sa idealistă și nu-și va găsi o linie de afirmare decât în 1956, o dată cu angajarea ca redactor la revista "Tribuna". Integrarea socială îl va obliga pe singuraticul filosof să practice o adaptare în silă la sistem, întâi formală, apoi din ce în ce mai angajantă după ce în 1966 devine redactor, iar din 1971 redactor- șef adjunct la revista "Familia", secondându-l conștiincios pe Alexandru Andrițoiu. Filosoful de mari speranțe devine publicist cultural, unul cu un orizont filosofic de filieră germană pe care puțini
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
splendid diletant" (fără malițiozitate, mi se pare infinit mai funcțională decît cea de "cititor profesionist") îl împinge pe Liviu Antonesei să intre cu dezinvoltura inocentă a unui alt Mr. Jourdain, într-o dispută veche de cînd lumea: cea dintre critica formală și critica impresionistă. Cu bucuria omului care descoperă roata, eseistul reproduce - fără a avea aerul că o știe - aproape ad litteram, argumentația lui Gaëtan Picon în favoarea criticii impresioniste. "Însă a privilegia Ťfondulť sau Ťformať nu este decît un efect, crima
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
ne facem însă cu acele opere literare în care accentul cade în mod evident pe "cum" se scrie, nu pe (despre) "ce" se scrie? Cum ar arăta o discuție despre "noul roman francez" în absența unor referiri explicite la miza formală cu totul specială a acestora. Ar înțelege cineva ceva din relatarea romanelor lui Alain Robbe-Grillet, Dans le labyrinthe sau Les Gommes făcută de cineva fără cîteva explicații minimale, dar obligatorii, privind inovațiile aduse de acestea romanului tradițional la nivelul formei
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]