431 matches
-
structuralist. Există moda scrisă, hrana scrisă etc. de care se vorbește totdeauna, astfel încît la sfîrșit regăsim ceea ce s-a introdus la început (grilele de dependență internă, sistemele de opoziții pertinente etc.). De aici rezultă efecte garantate și neînsemnate. Halucinația formalistă proprie unei epoci care a făcut din Saussure iarba-fiarelor și din Raymond Roussel totem, distrugînd punțile dintre limbaj și existență, sau mai degrabă făcînd din limbaj "sistemul de existență", nu a pregătit terenul unei istorii materiale a comunicării. Lingvistica saussuriană
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pare neproductivă din cauza modelelor binare de lucru. Mediologia, care este studiul medierilor, nu-l poate uita niciodată pe micul intermediar pe care "marii gînditori" îl disprețuiesc potrivit tradiției. Acestea fiind spuse, există studii care, fără să scape cîmpului de gravitație formalist, ne-au adus foarte mult. Mă gîndesc în special la Jean-Pierre Faye, autor al Limbajelor totalitare și al Teoriei narațiunii (1972), de care ne apropie gustul începutului și al figurilor în mișcare. Trecerea de la a spune la a face a
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
apărea decât dintr-o acceptare cel puțin tacită a dominației de către dominați. Privirea aparent dezabuzată (dar, mai ales, profund realistă și lucidă) pe care o aruncă teoreticienii elitelor asupra ordinii sociale și asupra devenirii ei are incontestabile afinități cu curentul formalist din sociologie. În această optică, moștenită de la Georg Simmel, ne este posibil să degajăm elemente formale sau structurale care sunt tot atâtea constrângeri pentru acțiunea umană, oricare ar fi obiectivele actorilor. Modalitățile de acțiune colectivă impun de îndată o anumită
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Veneto). Paradigma culturală, în acest sens, este furnizată Creștin-democrației de către Vatican. Iar pentru a vedea în ce stare mizerabilă se află ea, este suficient să-i citim revistele, ziarele oficiale, publicațiile (mai ales acel înfiorător corpus, în întregime pragmatic și formalist în același timp, în cel mai rău sens pe care l-au avut vreodată acești termeni, al Tribunalului Sacru). Chiar și acum (când ceva-ceva ar fi trebuit să se fi înțeles), italiana folosită de preoți și de creștin-democrații retrograzi este
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mai avansați și mai critici, nu-și dăduseră seama că „licuricii erau pe cale de dispariție”. Ei erau informați destul de bine de sociologie (care în acei ani provocase criza metodei analizei marxiste), dar era vorba despre informații încă netrăite, în esență formaliste. Nimeni nu putea să bănuiască realitatea istorică a viitorului imediat, nici să identifice ceea ce pe atunci se numea „bunăstare” cu „dezvoltarea” care ar fi trebuit să realizeze în Italia pentru prima dată „genocidul” despre care vorbea Marx în Manifest. După
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
punct, și examenul critic. Determinant pentru evoluția sa ulterioară a fost contactul nemijlocit cu filologia germană în anii când a funcționat la Universitatea din Dortmund. Dacă în critica românească, în acel moment, se afirma curentul criticii creatoare, contrabalansând cercetările exagerat formaliste sau de poetică neotematică, în Germania istoria literară se debarasa de studiile textimanentiste, datorită îndeosebi Școlii de la Konstanz, care fundamentase teoria receptării. Încă de la primele sale cronici M. propune un altfel de discurs critic, care nu respinge modelul călinescian (/crocean
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
starea ideală de poeticitate și diferitele ei aproximări textuale. Se regăsesc aici idei disparate, cum ar fi cele de teoria reprezentării (Gestalttheorie), din Umberto Eco („opera deschisă”), din Roland Barthes (pentru care „cuvintele produc un fel de continuum formal”), din formaliștii ruși (în modul de concepere a structurilor ritmice). Dacă într-o primă etapă teoria limbajului poetic este dezvoltată într-un sistem de opoziții - o variantă a acestora va fi prezentată în Artă și știință (1986) -, luându-se distanță critică față de
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
În zonele lor de adâncime, congruente). Pentru a fi comunicabile, Împărtășite În absență e nevoie de text, de semnificație, de lege. Orice discurs estetic tradițional pierde Însă timpul splendorii pentru că mizează pe concepte intradiscursive; jocul Înțelesurilor e predominant unul sistemic (formalist) sau referențial (mimetic). Discursul pe care Îl construiesc În această carte propune și utilizează conceptul-vedere. El nu este departe de cunoașterea poetică stănesciană sau de proiectul unei hemografii ce pornește de la scrierea cu sine avansând spre o scriere cu lumea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Popa). Verva ludică și virtuozitatea stilistică nu sunt exploatate gratuit ori tehnicist, ci sunt dotate cu o perceptibilă gravitate de fond: prozatorul are o „atitudine de estet fundamentată moral, întrucât traduce o acută ultragiere spirituală” (Mircea Iorgulescu), nu este un „formalist”, ci un moralist și un umanist lucid, dublându-și performanțele de virtuozitate cu un mesaj uman, sobru, dar consistent, epurat de sentimentalism. Romanul Oameni și umbre, glasuri și tăceri, redactat într-o primă formă în anii ’50, reprezintă centrul literaturii
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
socialsimului". Putregaiul unei atari frazeologii apare foarte extins. Ușoarele detașări de tendenționismul comunist, al cărui principal promotor a fost poetul, au un iz comic. E ca o parodie de sine, involuntară: "Era teza noastră de a combate atît orice tendință formalistă sau, hai să zicem, și cosmopolită, deși nu făceam atîta caz de cuvîntul acesta, "cosmopolitism", cît făcea Jdanov, și, mai ales, să nu ne lăsăm tîrîți nici pe o pantă a proletcultismului, care ar fi dat naștere la o literatură
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
Critica literară s-ar întemeia pe principiile invariabile ale judecății, de unde și prezența unor „reguli absolute ale frumosului”. Ca un adevărat pozitivist, autorul nu deduce însă aceste reguli din filosofie, ci din realitatea artei. Principiile esteticii sale nu mai sunt formaliste, ci istorice și sociologice, dovedind în cele din urmă înțelegere față de toate școlile artistice. În concepția lui, estetica nu trebuie să propună formule artistice, ci doar să le constate și să le explice pe acelea care există și să le
LEONARDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]
-
în fața manifestărilor culturii socialiste, adună articolele și „studiile critice” publicate începând din 1946 în „Scânteia” și „Lupta de clasă”. Înscriindu-se alături de Mihai Novicov și Nicolae Moraru printre teoreticienii realismului socialist, Ș. proclamă lupta împotriva decadentismului burghez și a manifestărilor „formaliste”, militează pentru o „cultură a maselor” și pentru instaurarea „criticii științifice”, unele articole purtând titluri ilustrative: Să luptăm pentru o critică de artă principială, pătrunsă de spirit de partid, I. V. Stalin, teoretician genial și înfăptuitor al revoluției culturale. În
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
propune U. „să recupereze imagini pierdute, abandonate, uitate, ale unui timp important pentru cultură, fără să solicite restaurările aberante ale utopiilor respective”. N-am spus încă totul despre modul de caracterizare al lui Cornel Ungureanu. El nu este deloc tehnic, formalist. Criticul nu este și poetician (ceea ce bineînțeles nu este deloc obligatoriu). Preocuparea și competența sunt doar de ordin tematic și ideologic. Poate defini foarte bine substratul socio-moral al unui scriitor sau erou literar, mai puțin (sau chiar deloc) tehnici narative
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
Ibrăileanu, C. Stere, H. Sanielevici; respinge însă ideile lui Georg Lukács, pentru că nu exprimă dialectica relațiilor dintre realismul critic și realismul epocii socialiste. Cu volumul Semnele romanului (1971) V. își schimbă punctele de reper în critică, apropiindu-se de metodele formaliste. El urmărește aici momente ale iconoclasmului românesc în istoria romanului modern și vorbește, pe urmele lui Roger Caillois, despre mimesis și romanul-oglindă, face o incursiune comparatistă analizând replici românești, însă rămâne doar un cititor neatent și superficial al romanului modern
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
al XX-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, retragerea trupelor sovietice din România, schimbarea conducerii în 1965, a determinat elasticizări în politica de îndrumare a culturii, cu urmări benefice în literatură și în toate artele. Combaterea p. ca formalist și apolitic era un alibi pentru dictatul partidului, și nu al „clasei muncitoare”, în cultură, mult mai transparentă fiind condamnarea ca deviere ideologică. Imixtiunea Partidului Comunist Român în procesele culturale și artistice s-a menținut, astfel, sub varii formule, până la
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
cercetări de lingvistică” „Lingua e stile”, „Revue roumaine de linguistique”. Scrie capitolul Limba și stilul lui Macedonski în Istoria limbii române literare (II, 1969). Semnează studii substanțiale despre parodie, grotesc, realism, comentarii pe marginea poeticii și stilisticii moderne, precum și analize formaliste sofisticate ale dramelor lui Racine, trădând un interes constant pentru clasicism, care va rodi în cărțile de maturitate. Prima sa carte, eseul Fragmente despre cuvinte, apare în 1968. Puțini știu că P. este autorul unor mici romane: Le Miroir persan
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
și un gânditor original), Julia Kristeva și Tzvetan Todorov - au contribuit decisiv la declanșarea și succesul „cotiturii (lingvistico-)literare” (linguistic/literary turn), formidabila schimbare de paradigmă a anilor ’60-’70, ajunsă și în științele sociale spre sfârșitul deceniului opt. Așa cum formaliștii ruși (Propp, de pildă) fuseseră figurile-cheie ale primului val structuralist, teoreticienii literari (în primul rând Bahtin, intrat în sistemul occidental de referințe la câteva decenii după dispariția sa tragică) și semioticienii (în ascensiune, sub înrâurirea lui Lotman, adeptul unei semiotici
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o aleasă limbă literară și la un Înalt nivel artistic, poeme străbătute de o fierbinte dragoste pentru clasa muncitoare și popor și, În aceleași timp, de ură Îndreptată Împotriva stăpânirii burgheziei și moșierimii. Au Încercat burghezia și moșierimea prin criticii formaliști, estetizanți, să Împiedice răspândirea poeziilor lui A. Toma. Ele au circulat Însă În rândurile poporului În anii de urgie fascistă, ilegal și au slujit clasei muncitoare ca arme de luptă Împotriva asupritorilor. (Ă). În proză s-a putut Înregistra Înviorarea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Negrune, tânăr Începător din Buzău, Marginaliile Îi hărăzesc aceeași soartă. I se reproduce un mic fragment din poezia Păsările negre, dar În afară de o aluzie la «pastișă», articolul nu vorbește decât despre «simboluri folosite cu multă pregnanță». (Ă). De-a dreptul formalistă și lipsită de sens apare aprecierea asupra poeziei tovarășului Dumitru Drumaru, tânăr poet descoperit și educat de Filiala din Cluj a Uniunii Scriitorilor. Despre poezia sa Aud cum crește cucuruzul se scrie În Marginalii (Ă)”. Dar cenaclul cu cea mai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o gândesc, pentru că nu o sensibilizează. La ei procesul de analiză de care vorbeam nu a avut loc, ei n-au Înțeles ce este realismul. Într-un cuvânt, cu tot paradoxul - ținând seama de felul cum sunt redactate - ei sunt formaliști, pentru că forma le apare nu ca o rezultantă a unei necesități chemată de dorința de a spune ceva, ci ca un soi de Înveliș ce se trage peste câteva idei simpliste, ca un tricou”. Așadar majoritatea nuvelelor care dădeau substanță
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
uitat și sensul meseriei lor; practica iataganului a devenit un sport În sine, anacronica unealtă ucigașă, un izvor de voluptăți, iar elaborarea sentințelor un subtil deliciu intelectual. Iată, În cutare cenaclu este condamnată nuvela unui muncitor pentrucă e „schematică și formalistă”. La „poșta” unei pagini literare se refuză un manuscris care are „șabloane”. Cutare poet e „evazionist” fiindcă scrie despre lupta popoarelor din colonii, iar Minerii, piesa lui Davidoglu, e vezi dumneata, totușiă Despre Negura nu s-a scris În anumite
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pagină, nu putem descuraja și risipi nici un elan, nici o râvnă. Deasemeni, e clar că nu putem propune un model, cu toate meritele lor, o serie de nuvele, altminteri merituoase, dar cu o tematică Întârziată (și cu atât mai puțin proza formalistă a lui Matei Caragiale). Nu putem avea o nuvelistică nouă, realist-socialistă, fără o tematică nouă, desprinsă din realitățile construirii socialismului. Cazul nuvelisticii noastre rămâne totuși foarte aproape de constatările lui Belinski: «putem vedea În școala naturalistă multe talente, Începând cu unele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acela ca opera de artă să fie o armă cât mai eficace În lupta pe care clasa muncitoare o duce Împotriva dușmanilor ei. Toate acestea nu Îngăduie criticii să adopte poziții obiectiviste, neutre; să judece opera de artă după criterii formaliste, estetizante, trecând pe plan secundar, sau neglijând cu totul rolul politic ce-l joacă o operă de artă În lupta de clasă, În lupta pentru constituirea unei societăți noi, luptă din care ea a izvorât. Ea trebuie să fie pătrunsă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
artă În lupta de clasă, În lupta pentru constituirea unei societăți noi, luptă din care ea a izvorât. Ea trebuie să fie pătrunsă ca și opera de artă de același atașament față de cauza oamenilor muncii, de aceeași intransigență față de tendințele formaliste, antipopulare. Părăsirea acestei atitudini revoluționare, duce critica spre treapta unei poziții estetizante, obiectiviste, trepte ce Îndepărtează tot mai mult critica de misiunea ei, aruncând-o pe terenul nesănătos al apolitismului, unde reacțiunea se va grăbi să o folosească drept armă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a căutat să adopte uneori o poziție neutră, să privească opera cu ochii unui spectator străin și indiferent față de scopul urmărit de operă. Preocupată să judece o lucrare literară după criterii «pur estetice», o asemenea critică diluează În sterile discuții formaliste, conținutul lucrării, orientarea ei politică, ocupându-se de aceasta pe un plan secundar. Opere așteptate de clasa muncitoare de la noi și care constituie un succes al literaturii noastre, cum este volumul de poeme Sângele popoarelor de Radu Boureanu sau romanul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]