196 matches
-
țiuit liniștea în momentele alea, cum să nu fi bâzâit ca un transformator electric când mustața lui Ian Rush tocmai se sburlea într-un vestiar, când pupilele lui Kenny Dalglish prindeau să sfârâie și să scapere ca jarul, când Whelan fornăia ușor, iar palmele lui Țețe Moraru, în celălalt vestiar, creșteau văzând cu ochii, împreună cu chica Țânțarului și cu pofta de samba a lui Gigi Mulțescu. Secundele se leneviseră, treceau șontâc, șontâc, rămâneau întruna mai mult de o mie, am renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
le-a făcut țăndări. Adormit înaintea meciului acela care a înfierbântat blocurile (gata să le pună în pericol structura de rezistență) și a filmului care a mângâiat cartierul ca un vânticel blajin (răcorindu-l), s-a foit în așternuturi, a fornăit și a respirat mai mult pe gură (din cauza polipilor), a visat, ce-o fi visat?, eu presupun că îngeri alb-roșii, fiindcă Dinamo juca semifinala Cupei Campionilor Europeni chiar în bârlogul lui FC Liverpool, iar zborul cocorilor, invocat de titlul peliculei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
juca pe Anfield Road. De văzut, n-am văzut cum mustața lui Ian Rush se zburlea într-un vestiar, nici cum pupilele lui Kenny Dalglish prindeau să sfârâie și să scapere ca jarul, nu l-am auzit nici pe Whelan fornăind și, cu siguranță, mi-a scăpat fenomenul acela ciudat care făcea ca palmele lui Țețe Moraru, aflat în celălalt vestiar, să crească văzând cu ochii, împreună cu chica țânțarului și cu pofta de samba a lui Gigi Mulțescu. În schimb, pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
arătau. Degeaba spuneam că mama lucrează la „Țăndărică“, unii își imaginau că toate păpușile au suflet, ca Pinocchio, alții luau de bună părerea lui Gigi Maimuță, care, având un unchi mașinist, la circ, văzuse cum animalele se mișcă, respiră și fornăie nu doar în timpul reprezentațiilor, ci și la menajerie. A trebuit să organizez un fel de excursie, eram cinci sau șase băieți de pe aleea Băiuț, mama ne-a plimbat prin sala pustie, prin cabinele actorilor, prin atelierul de tâmplărie, prin culisele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ci se îndreptau toate împotriva noastră: scorpionii își înfigeau ghimpii cozii în pielea pantofilor noștri, fluturii ne izbeau peste față ca să ne amețească, furnici roșii începuseră să ni se cațere pe picioare. La parter, toate animalele, acum răgând, mugind și fornăind și chițcăind și lătrând, se îndreptau asupra noastră, ca un zid de colți și coarne ascuțite. Eram izgoniți. Abia am nimerit poarta muzeului. Ni s-a părut o veșnicie până am deschis-o și ne-am strecurat în aerul răcoros
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Pollio, ne-am fugări și astăzi unii pe alții, încercând să ne nimicim. Pollio a pus la cale căsătoria lui cu Livia. Iar el s-a supus, s-a jertfit... Un urlet tăcut îi sfâșie pieptul. A renunțat la Scribonia! Fornăie mânios. N-o să lase pe nimeni să distrugă ce a construit cu prețul vieții și al fericirii sale. E obișnuit să taie putreziciunea și va tăia în carne vie, chiar dacă e vorba de propria lui familie. Întreabă cu uscăciune în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Poarta Collina de pe Quirinal. — N-o să fie însă cazul, îl aude pe Lucius Ventidius murmurând. Ai să fii ascultătoare, nu? Asta nu face parte din canon, surâde Occia. Om bun la suflet, încearcă să-i dea micuței curaj. Se trezește fornăind zgomotos. Asta-i bună! S-a înduioșat. Dar sărmanul de el iubește într adevăr copiii. Și e atât de singur. Soția lui ar fi trebuit să i se alăture astăzi. Doar este Regina Sacrificiilor și datoare să fie părtașă la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el și Vipsania parcurgeau într-o intimitate plăcută o mie sau două de pași. De oboseau, se așezau. Vorbeau. Discutau și râdeau. Ce modestă era Vipsania pe vremea aceea! Nu-i lăsa deloc impresia că-i dă lecții, ca acum. Fornăie cu putere. Ochii i se împăienjenesc și mai rău. Atât de plăcute au fost zilele acelea de la începutul căsniciei lor! Își dorea să o ducă tot așa până la adânci bătrâneți, dacă-i va fi dat să îmbătrânească. Dacă le va
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
jumătate. Uite că nici n-are nevoie să se suie pe ceva ca să vadă afară! — De ce i-o da împăratul o sabie și comandantului cohortelor pretoriene? comentează indispus Pusio. — Cui? Lui Seius Strabo? face Rufus nepăsător. Nu-l interesează. Călărețul fornăie precipitat, apoi se lasă în jos, atent să nu se lovească de tavan. — Ar putea fi periculos, murmură îngrijorat. Oi avea și eu accentul ăsta caraghios? cugetă amuzat evreul. Mai degrabă nu. Greaca și latina sunt limbile cu care a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Curtius Atticus nu mai vrea deloc să cheme medicul din oraș, mormăie cu ciudă Rufus. Evită să se uite la vreunul dintre ei. — Face economie, nemernicul! Ganymedes continuă cu o voce surdă: — Păzim chiliile de sub noi, în care dorm gladiatorii. Fornăie înfundat. — Să nu fugă cumva vreunul. N-ar avea cum, scrâșnește Rufus din dinți. — Nu ne putem sprijini nici măcar în lance, se jeluie în con tinuare veteranul, căci pe cei ce se reazămă îi ia de obicei somnul și - dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tânărului îl lovesc drept în inimă. — Luptătorii se despoaie de veșminte și sar printre săbii... Rufus nu vrea să se lase impresionat. Rânjește: — Așa, în curul gol? — Săbii ascuțite, gata să-i străpungă..., murmură Pusio mai mult pentru sine. Mai fornăie de câteva ori zgomotos. Doar nu te-oi pune acum să bocești ca o muiere, se învese lește evreul. Călărețul își trage încă o dată nasul cu putere. — Ne riscăm viața numai din plăcere. Nu pentru câștig sau plată. — Și noi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spun eu, privind-o. — Sigur că nu, rîde ea. Nici n-am visa să schimbăm lucrurile. Poate doar că am angaja bone cu normă Întreagă pe durata vacanței. Oscar Încă mai doarme liniștit, cu brațele și picioarele depărtate, sforăind și fornăind Încetișor. — Așa-i că sînt de-a dreptul superbi cînd dorm? șoptește Trish, Închizînd binișor ușa. Mergem amîndouă să vedem ce face Amy, care doarme și ea dusă. O pornim În jos pe coridor, către camera mea și a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un vibrator Înfipt n cur șaltun pizdă. Tehnologia iubirii În producție de masă. Mi se scoală umpic. Mi se scoalumpic și vorbesc cu Toal! — Ultimul lucru de care aveam nevoie — Înțeleg cât e de groaznic, doamnă acum e un cadavru, fornăie Toal. Dornan. Mai ales dacă e vorba de un lucru — A ajuns la Evening News? atât de prețios pentru dumneavoastră. Chiar În afurisita ei de găoază. — Eram sigură că Îl văzusem acolo. Aș fi — Nu până acum. putut să jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Rahat Împuțit! țip eu Înspre vagabond și amicii lui studenți. Bladesey pare un pic nervos. — Bruce, n-am putea să mai mergem În, ăăă de fapt, ăă În altă parte... — Am Înțeles ideea Bladesey. Aici pute can Scrubber’s Close, fornăi eu, uitându-mă la bețivan și la un student cu păr de negrotei și țoale pe care puștilor ăstora albi și bogați le place să le poarte. Hai la mine acasă, Îi zic. Amândoi suntem beți muci. N-o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să vă prezentați În biroul meu vineri, 4 decembrie, la 2.15 p.m., ora programată pentru informarea dumneavoastră. Stau jos și diger asta, deschizându-mi un alt Kit Kat, când Inglis și Gillman intră văicărindu-se. — Ce dimineață de rahat, fornăie Gillman. — Ceo mai fi și cu notificarea asta? Probabil că Niddrie-i strâns cu ușa de ștabi. Cazuăsta n-o să dispară, șii mai mare păcatu. Băiețiinjură Întruna și a apărut și bătrânu Gus. Bătrânui gata și el să facă scandal. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
apoi să-i săltăm. — Mda... aiurelile alea politice s-au cam răsuflat acum. Ziarele s-au săturat, iar ștabii sunt mai puțin iritați. E bine că n-am intrat În panică. Un colorat e doar un colorat de rahat, nu, fornăie el, clătindând din cap. Da, spun eu evaziv. Ăsta poate fi un test ca să mă prindă. Nu discut despre asta cu el. Bob, intru imediat În subiect frățâne. Am nevoie de o pauză. Știu că vrei să sistezi toate concediile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
din Liverpool continuă În stilul lui moralizator. Nu după ce s-a Întâmplat la Hillsborough, Souness sau Bulger... Simt o nevoie irezistibilă să-i râd În nas. Știi ceva despre cei din Liverpool? Îți zic eu ceva despre cei din Liverpool, fornăi eu. — Nu trebuie să ne zici nimic despre cei din Liverpool frățâne, noi suntem din Liverpool, se ridică el În picioare cât e de lung. — Am remarcat asta, zbier eu pe un ton glumeț, arătând direct Înspre el. Cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
În joc. De asta lucrurile au fost atât de Încurcate cu ultimul guvern laburist. Ticăloșii ăștia au pus stăpânire pe totul. Scargill și alții ca el. De-asta am fost nevoiți să-i aranjăm. — Scargill ăla a fost un intrigant, fornăie Inglis, Însă Tony Blair i-a dat ce merita, ne-a scăpat acum de sindicatele alea și de aiurelile socialiste din Partidul Laburist. Ca de obicei Lennox spune futu-i În gură pe toți. Probabil cel mai bun lucru. — Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fi avunevoie de nicio Maică Tereza pencă n-ar mai fi avut atâta sărăcie și mahalale. — Păi, zice Inglis voios, acu avem propiu nostru Parlament. Să sperăm cosă ne descurcăm mai bine! — O să fiio căruță de prostii mpuțite și tot, fornăi eu. Al cui ie rându, ce mama măsii? Dacă nu ne putem organiza să mergem la bar, nosă fim n stare să niocupăm de propriile probleme! Inglis prinde aluzia și vine cu un rând. O pierdem pe Drummond cea dezaprobatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să-mi pot trage peste cap tricoul ăla cu cercuri. — Mai Întâi am zis tricoul cu dungi, râde el. Nu mi-am putut aminti că joacă În cercuri! Slavă Domnului că ziaristul a fost de partea mea! N morții măsii, fornăie el, adică, toate echipele de scoțieni sunt cam la fel pentru mine. Toate-s de rahat, nu? Și totuși le-aș lua ajutoarele de șomaj! Încă zece mii la poarta stadionului: nu-s de lepădat, nu? În momentu ăsta l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cuvintele: AMOR OMNIA VINCIT înălța rugi fierbinți cerului înstelat, foșnitor. Zorile o prindeau încercănată în fața ferestrei, repetând mecanic rugăciuni și urmărind cu interes, fără să-și dea seama, silueta vânjoasă a rândașului Stașek, care se spăla la fântână până la brâu, fornăind. Atunci doamna Potoțki închidea cutremurată ochii și-și imagina cum bunul Dumnezeu îi trimite un înger de 1,85 metri, cu aripi mari, învăluitoare, care să se așeze în jilțul de colo, cum făcea și hatmanul când venea de la bătălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încăpătorul lavabou prafurile roșcate ale Pocuției, cele aspre din Țara Leșească, vântoasele ce se ridică și orbesc drumeții în pusta de la Pesta, glodul negru al Serbiei, nisipurile fine ale Adriaticei și în fine mirosul dulceag de mucegai al falnicei Veneții. Fornăind ca un armăsar tânăr, Iovănuț zvârlea cu clăbuci în toate părțile, în vreme ce mult mai liniștit, cu mișcări măsurate, Metodiu își masa ceafa roză, rotofeie, dibuind după ureche și niscaiva colb de Herțegovina. Apoi moldovenii noștri își scoaseră din boccele sutane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
IX-lea, cel care a provocat schisma creștină de la 1054 și căruia, de cum intră, preacuviosul Metodiu îi aruncă o chiorâșă privire. Fără prea multă vorbă, cei doi își lăsară desagii lângă masă, se spălară îndelung pe mâini și pe față, fornăind de plăcere, apoi lepădară sutanele și deoarece mai avea două ceasuri bune până la slujba vecerniei (sau vespartina collecta, cum i se zicea aiciî se vârâră în paturi. Somnul însă nu li se lipea de pleoape. Primul care glăsui fu Iovănuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
derogare dinspre mama, dealtfel, cât timp dura salutul? Cinci secunde, hai zece - fleac ieșirea mea pe calidor, cât să-l strig pe Moș Iacob și să capăt răspuns, față de ale tatei, cu bustul gol, În mijlocul curții, spălându-se cu omăt, fornăind și icnind de plăcere, minute În șir... Număram pe degetele unei singure mâini diminețile fără chemare-răspuns: o răceală zdravănă, cu temperatură mare, un viscol strașnic, de nici nu puteai deschide ușa - darmite gura, să strigi, că ți-o umplea Crivățul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
înconjurat de atîta glorie și oficialitate să cunoască, cum să zic, lumea normală, viața noastră, oamenii de bine cînd nu sînt prinși în protocoale, în disciplina ierarhiei..." Cantacuzino se înroși în obraz, putea fi și de încîntare și de stînjeneală, fornăi ca un cal la adăpat, totul la el amintea de cîmp, de viața la țară, de pădure, dacă te uitai la el nicicum n-ai fi crezut că e un boier, nu unul oarecare, ci un adevărat boier care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]