377 matches
-
începând din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, la fel ca și latura sudică. Odată cu bastionul, s-au construit și curtine care au legat noul bastion de bastionul amplasat în fața Porții Cisnădiei. Acestea au reprezentat ultimele lucrări de fortificare a orașului Sibiu. Bastionul Soldisch a fost folosit în timpul luptelor cu turcii din secolul al XVII-lea, scăpând intact. În anul 1660, el a fost asediat de Gheorghe Rákóczi al II-lea, principele Transilvaniei (1648-1660), care lupta cu un corp
Bastionul Soldisch () [Corola-website/Science/323943_a_325272]
-
după ce a devenit evident că operațiunea de debarcare nu va mai avea loc. La mijlocul anului 1942, cele două prototipuri (Krupp și Dormunder) au fost transportate în Insulele Canalului, fiind instalate la Alderney, unde au fost folosite pentru debarcarea materialelor necesare fortificării insulelor. „Pontoanele germane” (cum le numeau localnicii) au rămas pe poziției până în 1978-1979, când au fost demontate în cele din urmă. Forțele terestre au dezvoltat propriul pod portabil de debarcare poreclit "Seeschlange" (Șarpele de mare). Acest „drum plutitor” era format
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
și publice, în centru teritoriului arab, cât și în afara acestuia. Din punct de vedere a unor politicieni sirieni ai timpului, perioada 1934-1938 a fost plină de entuziasm și dorința de unire, sub stindardul arabismului, pentru arabii care trăiau fără patrie. Fortificarea și consolidarea formațiunilor evreiești cu imigranți în teritoriul Palestinei a agitat și incitat, tot mai mult, populația araba palestiniana cu care s-au solidarizat și statele arabe vecine și nu numai, ceea ce a făcut ca tensiunea în zonă să capete
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
a fost o bazilica romanica din piatră cu corul pătrat, absida semicirculara și trei nave, cele laterale fiind închise dreptunghiular. Turnul era prevăzut cu o tribuna ce se deschidea spre navă centrală. În jurul anului 1500 s-au întreprins lucrări de fortificare a bisericii, în cursul cărora clopotnița a devenit turn de apărare. Această transformare a presupus zidirea intrărilor, a tribunei de vest și a ferestrelor, precum și adăugarea de noi etaje turnului. În 1862 toate navele primesc tavane de stucatura și sunt
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]
-
a părut supărat de sexul copilului. Anul următor soția sa a mai născut o fiică, Maria Anna. Din anul 1708 a fost căsătorit cu Elisabeta Cristina, fiica ducelui Ludovic Rudolf de Braunschweig-Wolfenbüttel, cu care a avut patru copii: În amintirea fortificării cetății Alba Iulia în timpul său, denumirea germană a orașului a devenit "Karlsburg", alături de cea tradițională de "Weißenburg". Poarta a III-a a cetății Alba Iulia, cea pe care se află statuia ecvestră a împăratului, se numește "Poarta Carol" și a
Carol al VI-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299783_a_301112]
-
vremurilor. Kurt Horedt presupune că decăderea și părăsirea cetății, de unde se supraveghea și "poteca de cai" care trecea prin valea "Râului Mare", peste muntele "Scara" spre Curtea de Argeș și Râmnicu Vâlcea, s-a datorat atât construirii cetății de la Tălmaciu cât și fortificării Sibiului, locuri de unde se putea opune o rezistență mai eficientă împotriva năvălitorilor. Cetatea medievală este localizată la altitudina de 846m pe o culme aparținătoare al Vârfului Suru, culme care se află la granița dintre localitățile Racovița și Avrig. Poziția sa
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
lauri. Replica bustului a fost turnată de secția de restaurare ceramică a Muzeului ASTRA. În mai 2006, s-au finalizat lucrările de restaurare a ansamblului monumental comemorativ Francisc I al Austriei, amplasat în zidul celei de-a treia centuri de fortificare a orașului istoric. După finalizarea lucrărilor, în interiorul nișei centrale a fost amplasat copia bustului împăratului Francisc I al Austriei. La dorința Fundației austriece Klagenfurt - Hermannstadt Sibiu, Consiliul Local al municipiului Sibiu a amplasat în stânga nișei o plăcuță bilingvă româno-germană, din
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
totuși, Talcy a ramas străin modei italiene, fără rafinament decorativ și conservând în special aspectul edificiilor de la sfârșitul Evului Mediu. Fundația castelului datează din secolul al XV-lea, inițial nefiind un castel pentru persoane regale. Bernard Salviati obține autorizația de fortificare a castelului, apărând astfel drumul pentru patrule ce se vede de-a lungul donjonului pătrat. Restul castelului se inspiră din Blois, cu galeria sa cu stâlpi octogonali, susținând patru arcade cu bolți teșite, un etaj luminat de ferestre mici și
Castelul Talcy () [Corola-website/Science/315600_a_316929]
-
1877), soluția militară părea de neevitat. În aceste condiții, guvernul român a luat măsuri hotărâte începând cu 1876 pentru întărirea armatei. A fost decretată o mobilizare parțială, a fost creat corpul de observație de la Gruia, au fost executate lucrări de fortificare a mai multor puncte strategice. Toate aceste măsuri s-au luat într-o atmosferă de susținere din partea populației și cu un moral ridicat al armatei. Guvernul român a adoptat la început o politică de neutralitate față de conflictele de la sudul Dunării
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
nord cu o pradă foarte profitabilă. Confruntând acest mare spectacol de forță, Abd-al-Rahman al III-lea a fost împins să negocieze și să încheie un tratat de pace cu regele Leonului. El a încercat să continue acțiunea tatălui său în fortificarea terenurilor și a autorității regale în fața nesupusului Fernán González de Castilia. S-a căsătorit cu fiica acestuia, Urraca, și mai târziu a respins-o pentru alianța tatălui său cu Sancho. El l-a succedat pe fratele său vitreg, Ordono al
Dinastia Astur-Leon () [Corola-website/Science/331415_a_332744]
-
de Apus, s-au menținut domeniile extinse ca "villae", fermele izolate și aglomerările rurale de tip "vici". După marile migrații, unele domenii "villae" din nord au fost abandonate, ori erau utilizate drept cătune cu scop de protecție pentru locuitori, datorită fortificării cu ziduri sau valuri de pământ. Barbarii, ce locuiau în aglomerări rurale, au transplantat aceste structuri în zonele unde s-au stabilit. Biserica era a contribuit la fixarea populației rurale, fiind unitate administrativ religioasă. Locuințele erau din lemn, iar în
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
osuar. Presupunem că deja în această fază corul a primit o boltă, pereții de sud și nord prezentând o înclinare ce poate însemna nașterea unei bolți. A treia perioadă de construcție, situată în prima jumătate a secolului XVI, coincide cu fortificarea bisericii. Prin prelungirea pereților laterali ai capelei s-a racordat biserica-sală la donjon. În parterul său s-a creat o intrare pe latura estică, devenită acum peretele de vest al bisericii, intrare printr-un toc de piatră în arc frânt
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
au păstrat sectoarele de sud, est și nord-est, zidul din piatră de râu și de câmp, atingând între 5,5-7 m înălțime. Poarta a fost probabil întotdeauna situată în sud-est, drumul urcând spre ea panta lină a promontoriului. În cursul fortificării, la începutul secolului al XVI-lea, sectorul sud-estic a fost dotat cu două turnuri și două bastioane. Turnul din sud, cu trei nivele și coridor de apărare devansat pe console din lemn, și bastionul de sud sunt unite sub același
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
Ialomița" era "Naparis", înregistrat deja de Herodot. Dispariția acestui nume și înlocuirea lui cu unul slav se datorează faptului că în secolul al VI-lea, bazinul inferior al Ialomiței este ocupat de slavi, blocați aici în drumul către Balcani din cauza fortificării Dunării de către puterea bizantină. Ferocitatea primului val de năvălitori a determinat populația daco-romană să se retragă în regiuni mai ferite, fapt care a cauzat pierderea numelui antic al râului. Între ciobanii din Carpați, care coborau pe valea Ialomiței pentru a
Râul Ialomița () [Corola-website/Science/300048_a_301377]
-
bombardierele aliate au efectuat raiduri de bombardament asupra obiectivelor. În timpul luptelor, americanii au avut pierderi importante, atât datorită contraatacurilor germane, cât și ca urmare a acțiunilor infanteriștilor de distrugere a cazematelor inamice. Germanii au folosit noaptea de 10-11 octombrie pentru fortificare caselor orașului Bardenberg. Infanteriștii americani nu au reușit să cucerească orașul, fiind nevoiți să se retragă din fața unei apărări foarte hotărâte. În aceste condiții, artileria americană a preluat sarcina distrugerii punctelor întărite și a garnizoanei germane. Pe 12 octombrie, germanii
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Biserica și fortificațiile care o înconjurau odinioară sunt așezate pe un promontoriu, lângă drum. Lăcașul de cult din Veseud era o bazilică romanică ridicată în secolul al XIII-lea. Ea avea probabil tipica absidă semicirculară, care a fost demolată la fortificarea de la sfârșitul secolului al XV-lea, pentru a se clădi deasupra corului un turn de apărare cu cinci niveluri. Din bazilica romanică s-a păstrat doar arcul triumfal semicircular. O descriere a lui Friedrich Müller din 1857 amintește existența a
Veseud (Chirpăr), Sibiu () [Corola-website/Science/301752_a_303081]
-
să cucerească Belgradul într-o singură zi, dar în schimb au fost obligați să lupte de trei ori mai mult. Sârbii s-au apărat cu îndărătnicie și au reușit să provoace pierderi mari austro-germanilor. Organizarea excelentă a capetelor de pod, fortificarea lor cu lucrări genistice și sprijinul asigurat de artileria grea au asigurat în cele din urmă superioritatea necesară victoriei forțelor Puterilor Centrale. Numărul mare al capetelor de pod fortificate a permis comandamentului german să asigure traversarea a suficiente trupe în ciuda
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
a Cetățuii. Locuitorii acestor două așezări deschise au utilizat inițial locul de pe Cetățuia, întărit în mod natural și ulterior artificial cu șanțuri de apărare, valuri și palisade, pe latura de S - SV, iar în a doua etapă au procedat la fortificarea completă a platoului.” Anișoara Trincă Buruiană, "Pocreaca - File de monografie", Ed. Junimea Iași 2003
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
odinioară a Țării Românești, Câmpulung Muscel, se află orașul Râșnov, menționat deseori în documentele medievale ca orășel-târg. Cetatea este poziționată pe un deal stâncos, imprejmuit de pădure, unde singura cale de acces este dinspre est, arhitectura sa fiind adaptată reliefului, fortificarea urmărind eficiența apărării dealului. Prima mențiune documentară despre cetatea țărănească a Râșnovului datează din anul 1335 când cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor în Țara Bârsei, a fost pustiit întregul ținut, în afară de cetatea de pe dealul Tâmpa de la Brașov și
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
erau adaptate armelor de foc (archebuzelor), dar forma lor prismatică (rectangulară sau poligonală) nu asigura cea mai bună protecție contra artileriei în curs de perfecționare. În decursul timpului, acest turn a suferit o serie de reparații și modificări, lucrările de fortificare a incintei Cetății Sibiului fiind continuate în cea de a doua jumătate a secolului al XV-lea și în primele decenii ale celui următor. Forma actuală a acestui turn datează probabil de pe la începutul secolului al XVI-lea. Turnul Dulgherilor a
Turnul Dulgherilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323905_a_325234]
-
lui Boleslav al III-lea care era încă minor și care avea ambiția de a conduce. Sofia i-a susținut ambiția. În 1090, Seciech împreună cu forțele sale, a preluat controlul regiunii Gdańsk din Pomerania. Vladislav a prevenit unele acțiuni prin fortificarea orașelor majore și prin arderea altora. Câteva luni mai târziu, o rebeliune din Gdańsk a restaurat independența. În toamna anului 1091, forțele din Polonia și Boemia au condus o invazie comună dar fără succes căci Pomerania a culminat în Bătălia
Zbigniew al Poloniei () [Corola-website/Science/330728_a_332057]
-
auto este în mare parte limitată în orașul vechi, care are numeroase promenade și prăvălii. Aici se află și bisericile impozante ale orașului: "St. Martin și Herz-Jesu". După anul 1302, când localitatea a devenit oraș, s-au luat măsuri de fortificare cu șanțuri și ziduri de apărare, astfel că în anul 1355 s-a ajuns la o fortificație masivă a orașului . La început a fost clădită partea de nord a zidului între "„Dicker Turm”" (Turnul gros) și turnul "„Kallenturm”", iar partea
Euskirchen-Orașul vechi () [Corola-website/Science/310031_a_311360]
-
înalte, ușoare și aerisite. Arhitecții gotici au propus o serie de strategii care să faciliteze amortizarea presiunii. Una din aceste inovații consta în suplimentarea stâlpilor structurali cu colonete, coloane mici și subțiri care urcau pană la grinzi, susținând presiunea bolții. Fortificarea exterioară a pereților cu ajutorul stâlpilor, la care se adăugau arcele brutante, curbate peste stâlpi, și distanțele mari dintre stâlpi, constituiau elemente menite să preia presiunea laterală. Toate aceste caracteristici diminuau presiunea masei structurale în interior, permițând pătrunderea luminii prin pereții
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
incintei, bazilică fără turn care a fost datată în ultima pătrime a secolului al XIII-lea. Modificările ulterioare, făcute în jurul anului 1500, au transformat-o într-o biserică gotică de tip hală. Tot în această perioadă s-a început și fortificarea ei. Modificările se structură au presupus demolarea navelor laterale prevăzute cu bolți în cruce pe ogive. Urme ale acestei demolări se regăsesc în partea nordică a bisericii, între contraforți și peretele principal al navei. Se mai păstrează din veche biserică
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
azi închise cu cărămidă sau pietre pentru constituirea peretelui navei centrale. Odinioară aceste arcade erau deschise spre navele colaterale. Imediat demolării navelor colaterale, s-a ridicat un nivel de apărare prin înălțarea navei centrale. Clopotnița bisericii a fost edificată înaintea fortificării, probabil în secolul al XIV-lea, ea având parterul izolat prin îngroșarea zidului cu unul de cărămidă lat de circa un metru. Scutirea de impozite ce apare în documentele vremii în jurul anului 1500, mai precis în 1504, indică probabilitatea ca
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]