4,656 matches
-
ȘI FURNICA, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2122 din 22 octombrie 2016. Vine toamna val-vârtej Și așterne pe pământ Un covor de frunze bej Purtate hai-hui de vânt. Gâzele se înspăimântă Cuprinse de alergie, Aleargă și se frământă Căci mai au treburi, o mie. Doar un greier hoinărește Purtându-și vioara-n spate, Cântecul nu și-l oprește Fie ziuă, fie noapte. O furnică îl insultă, Plictisită de-al său vers: Dânsa are treabă multă, Prima e în
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
că te doare imaginea flăcării?. (Cine mai are timp). În același timp o trăiește ca pe o terapie în contra a ceea poeta numește „sfâșietoare oboseală de mine”, „Plata sau chingile timpu-lui”, „Blestem”, în contra orei fatidice, a nepăsării generalizate. Din „gânduri frământate cu lacrimi”, din silențioasa solitudine se naște acea nevoie de armonie și lumină, de regresiune spre edenul prunciei și pavăza în fața agresivității timpului, irepresibila sete de puritate ca perenă întoarcere la primordialul izvor al mitopoiezei: „pe pânzele albe ale destinului
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > LACRIMA PRIMEI UNIRI Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1953 din 06 mai 2016 Toate Articolele Autorului LACRIMA PRIMEI UNIRI O mare nedreptate mă frământă, La gândul tău, Viteaz-Mihai, Că nu accept ideea înfrântă, Chiar dacă știu că ești în rai. Eu îl blestem, în gând, pe Basta, Căci, încă, nu mi-am revenit Și nu mă-mpac pe lumea asta, Cât trupul tău e risipit
LACRIMA PRIMEI UNIRI de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380699_a_382028]
-
amor, ș.a. Aceleași sentimente nostalgice se regăsesc în poeziile: „Am vizitat lumea tăcerilor”; „În prag de toamnă” ș.a. Cântările, așteptările, întrebările rămase fără răspuns, fiorul de neliniște, l-au determinat pe autor să-i adreseze lui Dumnezeu întrebările care-l frământau, nădăjduind o limpezire a gândurilor: „Am coborât în abisul cu îngeri / Sufocat de speranțe rănite / Defilau triste cohorte de plângeri / Le-nsoțeau cei cu vieți arvunite. Bulversat am colindat universuri/ Să judec Suprema Divinitate, / Fără teamă, i-am scris câteva versuri
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
curaj adesea alerg după-mbrățișări / Să-mi aline din supliciul nefireștilor dureri / Ignorând eternitatea zilnic scrijelesc în piatră / Sentințe de condamnare pentru-o lume idolatră”. De fapt, care e soarta poetului? Aceea de a se retrage în singurătate și a frământa cuvintele ca pe aluatul dospit, pentru ca din ele să iasă o pâine rotundă. Însă nevoia de împărtășire este foarte puternică și atunci, poetul iese la rampă și-și oferă roadele gândurilor tainice, plămădite-n cuvinte. Se pare că anotimpul predilect
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
Să fiu scriitor sau poeta, Să pun suflet și rimă în versuri, Și-apoi să zâmbesc fericită! Tu știi să mă faci să pictez uneori, În tabloul enorm al vieții, Să încerc și să reușesc, Să transmit tot ce ma frământa! De ce crezi Tu că poți să faci, Toate acestea cu mine? Foarte simplu îți spun acum, Findcă TU esti CREATORUL din mine! Tu esti mama, tată, soț sau orice, Tu ești totul pentru mine, Mă smeresc acum și îți mulțumesc
TU STII... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380763_a_382092]
-
pe bastioane Nu deslușesc cum de plutesc fantasme Cum nici de-i vis ori doar ignor realul Nu am crezut și nici nu cred în basme Deși cu fiere, îmi golesc paharul! Citesc ades în “fluvii de cuvinte” Cum se frământă sufletele nude Nu pot să cred în sentimente sfinte Când înfruntăm puterile zălude. Prefer chemări să-și regăsească sensul Nu amintiri ce nu au fost trăite Când spre tăceri va trece universul Vor defila cohorte de ispite Am onorat romanța
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
singurătateDar eu rămân soldat pe bastioaneNu deslușesc cum de plutesc fantasmeCum nici de-i vis ori doar ignor realulNu am crezut și nici nu cred în basmeDeși cu fiere, îmi golesc paharul! Citesc ades în “fluvii de cuvinte” Cum se frământă sufletele nudeNu pot să cred în sentimente sfinteCând înfruntăm puterile zălude.Prefer chemări să-și regăsească sensulNu amintiri ce nu au fost trăiteCând spre tăceri va trece universulVor defila cohorte de ispiteAm onorat romanța “către nime” Cu nostalgia clipelor trecuteși-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
prin pridvorul mânăstirilor, în anturajul duhovnicesc al unor mari pustnici și trăitori, a ajuns în vâltoarea lumii unde vâslește înnebunit de dorința de a-și scoate corabia la limanul liniștit al desăvârșirii și împlinirii existențiale. Ostenit de această vâslire și frământat de dorul liniștii sufletești, autorul își propune și de data aceasta, în repetiție, ca de fiecare dată, să încheie șirul scrierilor sale cu cartea de față la care a dorit să mă facă părtaș printr-o smerită semnare a prefeței
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
nimic. Un fir fragil între două puncte! Prin sunetele împrăștiate peste tot, lacrimile pier ca aburii ceții dense, compacte, fără un punct de reper, fără urme. Un înger printre nori, în bucla de gânduri, răspândind o lumina radiantă! Cuvântul te frământă - și Cuvântul s-a făcut trup -, în puterea lui stau viața și moartea. Te îmbrățișez, frunză a copacului universal, umanitatea din fiecare picătură ce înmugurește, înveselind forma de viață! Te îmbrățișez, copac al vieții, o ușă deschisă spre a descoperi
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
trecut răvășit aparent fără glas în cuvânt regăsit sunt doar gând răsucit pe-un trecut inutil aparent retrăit într-un vis de copil sunt doar gând deportat din trecut în prezent aparent atașat pe un fals ambient sunt doar gând frământat de-un trecut violent aparent instalat pe-un prezent decadent sunt doar gând cantonat în sinapsa nebună aparent îmbunat de o simplă minciună sunt doar gând și atât nu mă vând, nu mă dau sunt orice, sunt oricât nici nu
SUNT DOAR GÂND de DORA PASCU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380809_a_382138]
-
drag pământ, le sunt și florilor casă când, culese din grădina, oamenii mă pun pe masa și m-așează delicat pe un macrameu scrobit ori, mă pun jos, pe pământ, lângă un mormânt iubit. Tot Olarul, măiestrit, mă rotește, mă frământa până când burtos cumplit mă trântește pe jos franța și-apoi, gura după gură, vin flăcăi să bea o dușca, însetați sau ponosiți, refuzați de-o muierușca. Sau decad dintr-o ulcica și mă fac strachina goală să mă vândă toți
DINCOLO DE CUCUTENI de DORA PASCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380824_a_382153]
-
eu către micul ecran. - Vai nouă!, a gemut prietenul având deja vreo trei tescovine sub frunte. Important a fost, însă, că am recunoscut-o imediat cu toții și, liniștindu-ne, ne-am apropiat și mai mult de MegaVijăn, doar prietenul se frământa inexplicabil, astfel că, până la urmă, a început să povestească: - Iubiții miei, cercetări de mare actualitate ne-arată cum că de pe la începutul lunii septembrie încep să se întoarcă demnitarii noștri de pe meleaguri lasvegasiene, caraibiene, montecarloiene - mai puțin miorițiene, e drept, dar
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
Wagner . Marea veste despre succesul Hertei Müller mi-a parvenit În premieră din Hong Kong, de la prietenul meu, poetul Martin Alexander. Iat-o: Îi mulțumesc lui Martin, care a fost primul de la care am aflat minunata veste. Un gând care mă frământă: În anul 2005 l-am comemorat la Montreal pe marele scriitor și filosof român Vintilă Horia și am cerut reabilitarea post mortem acestuia. Am aflat acum că același lucru s-a Întâmplat și În Europa, un an mai târziu, la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
sacou Închis peste cămașa albă, la care nu mai adăugase cravata, așa cum obișnuia Întotdeauna. Ieșiră Împreună. Jos Îi aștepta o mașină. Drumul până la morgă Îl făcură În tăcere. Cu cât se apropia mai mult cu atât agitația profesorului creștea. Își frământa mâinile tot mai mult. Când automobilul se opri, trupul Îi era cuprins de frisoane. Soarele Își Continua revărsarea peste pământul Încins zile de-a rândul. Intrară fără a mai fi opriți de portarul spitalului. Ajunși În subsolul camerelor frigorifice, Îl
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
din ce în ce mai glacială și penitentă. Dezaproba ceea ce făceam cu ele. Oribila religie o învăluia în umbra ei atotputernică. Ar fi trebuit să o conserv în dragoste așa cum confesorul ei o conserva în bigotism, să o brutalizez în ceremonii secrete, să o frământ ca pe o cocă recalcitrantă, care nu vrea să crească. Consimțisem să fac asta, în La Coste. Devenise fierbinte și suplă, darnică în plăceri intelectuale și în îmbrățișări mai puțin eterice. La început slăbuță și jenată, și-a desfăcut părul
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
fost IPS), se va impune cu siguranță că o institutie românească de prestigiu, precum Fundația Alexander von Humboldt din Germania! Fii bun și îngăduitor cu românii, de acolo, din Eternitate, luminat Patriarh sfânt al neamului românesc! N.B.: O intrebare mă frământa: În zilele noastre, oare câți arhiepiscopi cărora ne adresăm și de care vorbim respectuos cu ... Înalt Prea Sfinția Să sunt într-adevăr devotați slujitori ai Bisericii așa, cum a fost IPS Bartolomeu Anania? Câți Înalți Prea Sfințiile Lor, stau departe de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
căsătorie, Oana Orlea” - cf. Orlea, Oana, “Ia-ți boarfele și mișcă!!” interviu realizat de Mariana Marin, Editura Cartea Românească, București și cf. wikipedia. E-O VREME e-o vreme pe placul meu: ploioasa cu blesteme: ghirlande de voci de păsări frământa și neliniștesc aerul - la culme spinările cerului se freacă - una de alta - gata să scoată fum și scântei - să ia foc e cazul de multă - de mult mai multă furie - în această lume jalnică lume pe care nu o luminează
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ține fluture când iată trandafirul ne străpunge cu spinii calvarului când iată că un munte se prăbușește petala trandafirului peste noi Adeveriți suntem de firava lumină de palidele aureole ale florilor pregătite să moară de cucernicele gaze de rădăcinile arborilor frământând în pământ istoriile celor tăcuți prin somn taurul roșu intra în zodia nașterii tale femeie proaspătă că iarbă primăvară un ciorchine de strugure mai strălucește pe ultima ramură în ger cu dulceața lui amăgește flautul ultima ceață de îngeri din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
E. Lovinescu a pus în relație întotdeauna, nu în aceiași termeni de-a lungul timpului, modul său de a gândi literatura cu propria biografie. Autodefinirea i se părea, în fiecare etapă a biografiei sale, o datorie de onestitate. A fost frământat fără încetare de întrebarea de ce gândește așa și nu altfel. Într-o primă fază a crezut că ideile vin dintr-o anumită psihologie, pentru ca ulterior să se lupte cu propriul temperament moldovenesc, orientat greșit (liric, nostalgic, pasiv, rural sau provincial
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
fost IPS), se va impune cu siguranță că o institutie românească de prestigiu, precum Fundația Alexander von Humboldt din Germania! Fii bun și îngăduitor cu românii, de acolo, din Eternitate, luminat Patriarh sfânt al neamului românesc! N.B.: O intrebare mă frământa: În zilele noastre, oare câți arhiepiscopi cărora ne adresăm și de care vorbim respectuos cu ... Înalt Prea Sfinția Să sunt într-adevăr devotați slujitori ai Bisericii așa, cum a fost IPS Bartolomeu Anania? Câți Înalți Prea Sfințiile Lor, stau departe de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
căsătorie, Oana Orlea” - cf. Orlea, Oana, “Ia-ți boarfele și mișcă!!” interviu realizat de Mariana Marin, Editura Cartea Românească, București și cf. wikipedia. E-O VREME e-o vreme pe placul meu: ploioasa cu blesteme: ghirlande de voci de păsări frământa și neliniștesc aerul - la culme spinările cerului se freacă - una de alta - gata să scoată fum și scântei - să ia foc e cazul de multă - de mult mai multă furie - în această lume jalnică lume pe care nu o luminează
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ține fluture când iată trandafirul ne străpunge cu spinii calvarului când iată că un munte se prăbușește petala trandafirului peste noi Adeveriți suntem de firava lumină de palidele aureole ale florilor pregătite să moară de cucernicele gaze de rădăcinile arborilor frământând în pământ istoriile celor tăcuți prin somn taurul roșu intra în zodia nașterii tale femeie proaspătă că iarbă primăvară un ciorchine de strugure mai strălucește pe ultima ramură în ger cu dulceața lui amăgește flautul ultima ceață de îngeri din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în legătură cu impresarul Hugo Knepler din Viena, care imediat îmi răspunse favorabil, așa că concertul meu se fixează pentru începutul lunii martie în sala Konzerthausului. Însă nu socotisem...nesiguranța și nestatornicia vremii tulburi încă. Iată că izbucnește o revoluție în Austria, veșnic frământată de zvârcoliri politice. Mi se scrie că trebuie deocamdată să renunț la concertul de acolo, lucru care îl și fac, însă nu prea bucuroasă, iar o amânare a plecării mele mult dorite în străinătate și atât de necesară mie! Iar
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
ca și cum ai vrea să faci incizii extrem de fine nu cu bisturiul, ci cu drujba. Numai că pe cît de veche este această problemă pe atît de longevivă este istoria recrudescențelor ei, dovadă că, în secolul XX, un Tudor Vianu era frămîntat la rîndul lui tocmai de rezolvarea aceleiași probleme. Cum poate așadar un om care folosește termeni generali să descrie o realitate a cărei existență, fiind unică în individualitatea ei, nu poate fi redusă la schemele teoretice din mintea lui? Mereu
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]