680 matches
-
pline de oameni foarte frumoși, seamănă, de obicei, cu un alai funerar. —Gingertini? Întrebă un chelner, oferindu-ne o tavă cu băuturi de culoare oranj aprins. Ca tot restul personalului din noapteaaceea, era și el costumat ca Donald Trump 1: frac, freza de rigoare, bronzul ireal. Chelnerițele erau clone ale Melaniei 2, cu părul brunet pieptănat În cocuri Înalte ca niște zgârie-nori, având forma unor stupi și cu trupurile Înghesuite În niște rochii de mireasă atât de strâmte, că amenințau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
el, înainte de-a-și da duhul, a văzut o lumină blajină risipindu-se prin frunzișul mestecenilor, o lumină din ce în ce mai intensă, reveria propriei lui nunți cu fata cu părul negru legat în coadă, așa de frumoși unul lângă altul, el în frac, ea într-o rochie ca spuma laptelui, radiind amândoi sub cântări pravoslavnice și cine știe cum ar fi fost dacă n-ar fi fost golul insipid al lui Souness și pianistul băutor, brutal, curvar și cartofor a primit din partea sorții ce merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
zis, văzuse și el filmu’. Să stau să se încalțe. Primu’!, zice Pipiță și o taie în jos pe scări, se aruncă pe balustradă, alunecă, bufnește îngrozitor, se dă iar pe balustradă, cade pe trepte, se ridică, înjură de morți, frac’su râde de se sparge, îl face prost, îi arată el cum te dai ca lumea pe balustradă, pe bune, Migu e artist, alunecă rapid, mai întâi pe burtă, apoi pe fund, aplauze, ceva?, mare lucru, îl îngână fra’su
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
poveste. Nu, de fiecare dată văd un tip care aduce destul de bine cu Fred Astaire : talie Îngustă, picioare lungi și o bărbie ca bombeul unei cizme. CÎteodată, sînt chiar și Îmbrăcat ca Fred Astaire. În această scenă anume, sînt În frac, În picioare am ghetre, iar pe cap joben. Cu picioarele Încrucișate la glezne, mă aplec cu grație și-mi las greutatea pe un baston cu măciulie de argint. Vă e greu să stați atîta cu sprîncenele ridicate ? Uneori, cînd trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la mustăți și bărbi, vărs aftershave-ul în ciulama, împing mobila prin casă și vă recit din proletcultiști când vreți și voi să v-o puneți. Scot fotografia clasică a „Voievozilor” și-i desenez o cruce deasupra capului și tipului în frac, cu mustață de d’Artagnan, Mircea de-acum șase ani. *** - A sunat Marcu să-ntrebe de traducere, o aud pe Carina din bucătărie. E gata? Cică trebuia s-o predai de săptămâna trecută... - Nu. - N-o să iei mai nimic luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Broadway spre portarul de la Hotelul Congress. Sunt o femeie cu o jumătate de față sosind la un hotel de lux, unul dintre hotelurile alea ca un palat uriaș din teracotă smălțuită construite acum o sută de ani, unde portarii poartă frac cu galoane aurii pe umeri. Eu port un peignoir și-un capot de baie. Fără văluri. Jumătate din capot s-a prins în portieră și a fost târâtă pe autostradă pe ultimii treizeci de kilometri. Penele mele de struț put
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Penele mele de struț put a fum și încerc să păstrez secret faptul că sub braț țin o pușcă așa cum aș ține o cârjă. Mda, și mi-am pierdut un sabot, unul din saboții ăia cu tocuri înalte. Portarul în frac nici nu se uită la mine. Mda, și părul meu, îl văd reflectat în placa mare de alamă pe care scrie hotelul Congress. Aerul rece de noapte mi-a transformat frizura de frișcă glazurată cu unt într-o ciufuleală câlțoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mințea lăsîndu-te să trăiești o clipă de miracol oriental într-o lume pe deplin europeană. Amestecul, lucrurile mai mult bănuite decît arătate, încărcătura, abundența care voia neapărat să se arate, lîngă care se adăugau livrelele majordomilor cu peruci pudrate, smochingurile, fracurile și costumele de stradă, uniformele cu fason englezesc ale militarilor, cuvintele franțuzești care zburau dintr-un colț în altul al salonului, cărțile de vizită ce treceau discret de la o persoană la alta, saluturile reținute aproape prusace, chiar stilul de petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ponosit, dintr-o leafă de inspector, oricît de bună ar fi fost, nu poți să te îmbraci așa încît să arăți ca la tine acasă în odăile palatului Cantacuzino. Daca privea bine salonul era plin de uniforme, ici-colo cîte un frac ori o redingotă, numai el părea să fie îmbrăcat în costum la două rînduri, de lînă, e drept, dar un costum și nimic mai mult. Iar cei în uniformă ieșeau bine oricum, uniforma este cum este și altfel nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rămasă de la vreo operă, cu bucle cărunte. Cârlionții îi atârnă, uzi de la sudoarea de pe față, și Mama Natură spune: — Numai mie mi-e cald? Ducele Vandalilor suflă greu, cu umărul apăsat de greutatea domnului Whittier, gâfâie și trage de gulerul fracului. Chiar și momâia purpurie parca-ar fi umedă de sudoare. Se simte mirosul de clei de aeromodele al cetonelor. Din cauza foametei. Și Reverendul Fără Dumnezeu spune: — Nu-i de mirare că ți-e cald. Ți-ai pus peruca invers. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dintr-un capăt la celălalt Ce naiba fac ăștia cu atâta lumină? bombăni omul cu Magazinul. Poți să ai lumină, dacă n-ai căldură, tot aia e... Am văzut femei cu rochii decoltate, domnule, declară emoționată adolescenta strabică. Și bărbați În frac... Unde? Întunericul devenise atât de dens Încât vocea care se auzi venea parcă din pereți, sau chiar din ei, media stranie a tăcerilor lor, a unei mase comune, informe, care Îngloba indiferența glacială a doamnei de lângă geam, zâmbetul vag al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu se ratează. Iau asupra mea panotarea. Și rochia pe care tocmai ți-ai cusut-o, se grăbi el să adauge. Ar da prestanță evenimentului... Pot veni așa cum sunt acum, la urma urmei, căci nici tu nu vei fi În frac. Cred că nu. Asta Înseamnă: pantaloni de velur, adică ăștia pe care Îi porți acum, pulovărul Daniel Echter, nou, dar dégriffé, iar În picioare o pereche de Trapper's aproape noi. Plus o cămașă potrivită. Și cam atât. Cam second
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar ține o spadă. Puțin mai departe, într-o firidă adâncă, un Humphrey Bogart ursuz, învăluit în pânze de păianjen, stătea aplecat peste un pian cioplit din topor, cu paharul de piatră cenușie ridicat în mâna de piatră cenușie pe fracul de piatră cenușie. La capătul străzii, am trecut cu pași mărunți pe sub o arcadă năruită și am intrat în ruinele unei mari piețe deschise, cu o baie romană în mijloc. Baia era pe jumătate goală și apa care mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
reușesc să-l visez. E prețul fugii de moartea lui. Plătesc că nu m-am zbătut să-l țin "dincoace": "Trăiește de dragul meu"; că am refuzat să-l îngrop, să-i plîng la groapă. Am, lîngă pat, o fotografie în frac, după concert, mărită mult, pînă la mărime naturală. E un contur din carton. Ca al artiștilor din holul cinematografului "Victoria". Îi privesc figura dăruită. Da, avea o figură dăruită pentru scenă. Îmi alunec degetul pe cuta de pe frunte nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
atunci, de felul cum arătam. Îmi explic vălul kabul. Cu Iordan, eram sclava mahomedană a bărbatului. N-aveam ochi, timp pentru altcineva; mă aflam dincolo de timp. Îmi duc buzele peste zimții fotografiei, cu el în blugi și-n haina de la frac: " Uite suma contradicțiilor tale, Iordan. Fracul și ginșii". Păi da, învăț de la tine să fiu șleampăt. Ești cam șleampătă, Dințișor". Observația m-a iritat. "Dă-mi un motiv să fiu femeie (era după sărutul care mă aruncase într-un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
explic vălul kabul. Cu Iordan, eram sclava mahomedană a bărbatului. N-aveam ochi, timp pentru altcineva; mă aflam dincolo de timp. Îmi duc buzele peste zimții fotografiei, cu el în blugi și-n haina de la frac: " Uite suma contradicțiilor tale, Iordan. Fracul și ginșii". Păi da, învăț de la tine să fiu șleampăt. Ești cam șleampătă, Dințișor". Observația m-a iritat. "Dă-mi un motiv să fiu femeie (era după sărutul care mă aruncase într-un mic haos). Lasă-mă să te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ea, nu ea pe tine", l-am auzit spunîndu-i unui elev. În '3l-32, organiza o formație de cameră. Făceau turnee la Soroca-Bălți-Orhei; la Chișinău-Tighina-Cetatea Albă. În săli improvizate, uneori la zero grade, dar cu guler tare, "Take Ionescu", și-n frac. Fusese, mai înainte, asistent la Catedra de pian a Conservatorului din Cernăuți. Director, conu' Alecu Zirra. Naveta cu un avion nesigur, de două locuri. Tremura de frig în spatele pilotului. Mi-am amintit de asta dînd peste Arii românești, înregistrarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în cealaltă extremă, a unei retorici pompoase, la fel de vulgare în eleganța lor căutată ca vulgaritatea propriu-zisă. Personajele lui Marius Olaru nu ies pe stradă îmbrăcate în pijama, ca personajele unor autori din noul val, ci trebăluiesc la bucătărie îmbrăcate în frac, ceea ce este cam același lucru. Umor fort ´ at Laurențiu Orășan este un om cultivat și un profesionist al scrisului, în sensul că folosește limba română cu precizie, în cunoștință de cauză. Greșeala sa constă în convingerea că poate scrie literatură
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sală ardea cu toate cristalurile aprinse În plafon, pe mese cu fețe scrobite și cu tacîmuri de argint, anume spre a scînteia cît mai tare. S-au servit băuturi În pahare și ele la fel de scăpărătoare. Domnul Bailey a apărut În frac, făcînd semn că dorește să fie ascultat. Și-a salutat pe rînd invitații, neuitîndu-i pe cei doi dregători de pendule, poftiți și ei ca martori a ceea ce avea dumnealui să spună. Și-a amintit apoi de părinții părinților lui alungați
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu un cearșaf și ascultam minunea de concert. Așteptam cu nerăbdare să intre pe scriitura partiturii cei pe care mai târziu aveam să descopăr că sunt bașii, pe care mi-i imaginam că erau niște broscoi minunați îmbrăcați în superbe fracuri verzi. Când concertul lua sfârșit, îmi luam notițe în memorie, îngânam uneori acordurile, îmi imaginam că sunt Dirijorul de Verde sau prim-solistul acestui extraordinar cor. Într-o seară, când bunica a închis, în plin concert, fereastra, am slobozit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mult ca pe Natsume Soseki, cel mai mare romancier realist din perioada Meiji. Iată cum trăiește el, dureros, în 1901, confruntarea cu masivitatea londoneză: "În ceea ce îi privește pe japonezi, fie că sunt îmbrăcați în haine de seară sau în frac, nu au nici o prestanță. [...] Mai mult decât atât, sunt mărunt. Nu am întâlnit până acum pe cineva mai scund decât mine. Nu sunt nici lat în umeri. Când îmi spun: Ia uite, un personaj caraghios se îndreaptă spre mine", nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
este însă greu de reprimat pentru un scriitor român, cu atât mai mult pentru un estet ca Alexandru Paleologu. Portretul poetului devine o combinație de lucruri citite, auzite și imaginate. „Venea elegant și purta foarte bine, cu dezinvoltură și prestanță, fracul. Iată o primă negare a legendei conform căreia era tot timpul neglijent și i se plimbau insecte suspecte pe guler. Pe urmă, dansa foarte bine vals și era plăcut în conversație. Ușor timid cu persoanele pe care nu le cunoștea
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
subiect al unei nuvele: „Lângă ușa mea, la numărul 12,/ Vali își numără gradele. Are trei linii pe piept/ și așa o distincție îi face inima să bată mai repede/ sub uniforma celestă de caraliu. Pe de-o parte pentru că frac-su,/ mortu', nu s-a ales decât cu două linii, iar pe de altă parte pentru că mă-sa, de asemenea moartă, l-a trimis după liceu/ să munceasă la gater. Îl aud prin pereții subțiri: «1, 2, 3. 1, 2
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
parte pentru că mă-sa, de asemenea moartă, l-a trimis după liceu/ să munceasă la gater. Îl aud prin pereții subțiri: «1, 2, 3. 1, 2, 3. 1, 2, 3...» Patru/ s-au dus de când i-am mâncat coliva lu' frac-su,/ care, rămas singur și beat în circă, privind/ poate la un film cu cauboi, a învârtit tacticos pistolul din dotare/ pe deget, până când și-a izbit țeava de țeastă. Și-a făcut poc." (pag. 58) Titlul acestui poem e
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
recurg la o engleză de mâna a doua, lipsit fiind astfel de toate acele dispozitive - oglinda înșelătoare, fundalul de catifea neagră, asociațiile și tradițiile implicate și implicite - pe care iluzionistul băștinaș le poate utiliza în chip magic, fâlfâindu-și cozile fracului, pentru a transcende într-un fel personal moștenirea primită". Ei bine, acolo unde artistul însuși, precum și cititorul de bună credință, văd liniile de forță ale creației, chinul de a prinde în cuvinte suferința, dar și triumful sufletului omenesc, controlorii minții
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]