240 matches
-
aceasta, pentru a vedea momentul În care apare subiectul multiplu. Eu cred că apare mult mai devreme decât În postmodernism. Ștefan Borbély: Aș avea și eu de făcut o distincție aici. Fragmentarismul modern nu este același lucru cu fragmentarismul postmodern. Fragmentarismul modern este o funcție derivată din intuiție. Toată ideea pornește de la faptul că intuiția, prin fluxul mental sau psihic fragmentar prin care ea se relevă, garantează autenticitatea nemijlocită, totalizatoare a percepției. Modernismul mai spune că În momentul În care eu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
percepției. Modernismul mai spune că În momentul În care eu elaborez un discurs sistemic, un suprasens ordonator, pus deasupra intuiției, eu alterez inocența autentică a percepției totalizatoare prime și Îmi construiesc o anumită identitate intelectuală sau textuală, retorică, secundară. Dimpotrivă, fragmentarismul postmodern este postsistemic și portantul lui nu mai este intuiția, ci deconstrucția rațională, ludică a sistemicului... Sanda Cordoș: Bun, asta e foarte interesant și duce mai departe discuția, În termeni mai coerenți. Doru Pop: Eu aș vrea să te Întreb
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
formulezi la un mod foarte sobru și academic argumentul detașării tale de calea asta, pornind de la sugestia pe care o aminteam mai la Început, existentă deja În text, și anume că viziunea postmodernă este una nominalistă. Postmodernismul se Împacă cu fragmentarismul și cu lipsa ori pulverizarea sensului spunând „Nimic nu mai este real”. Or, tu spui cu totul altceva decât nominalismul și altceva decât postmodernismul În sine. Pe această diferență, pe acel altceva cred că trebuie mers. Corin Braga: Da, termenul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cartea (poezia, „verbul”), un fel de biografie „salvată”, după ce a fost descompusă și restructurată ca text. Discursul liric, lacunar și derutant, alătură rezonanțe ale poeticii lui Lucian Blaga cu unele note avangardiste. Deși absorbit câteodată de retorica șocantă și de fragmentarismul limbajului, poetul are o sensibilitate mai apropiată de marile teme - iubirea, poezia, moartea -, pe care o locvacitate neliniștită și încordată pare a le asedia continuu. Proza scurtă și publicistica lui Ș. oferă o fațetă complementară, abia vizibilă în poezie; inspirate
STEFANACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289901_a_291230]
-
-n ritmul unui vers”. Alte poeme sunt semnate de Șerban Bascovici, Al. Vițianu, Eugen Ștefănescu-Est, Const. T. Stoika, George I. Stratulat, C. R. Ghiulea și Ch. Poldy (Leopold Chefa). Selecția de proză e la fel de coerentă programatic. Un adevărat indicator de direcție - fragmentarism, frazare discontinuă, torpilarea tuturor clișeelor sentimentale și literare prin acumulări în exces, alternate cu adnotări în zeflemea - sunt textele lui Adrian Maniu Cântec pentru când e întuneric (inclus și în Figurile de ceară), Noapte de mai, Mirelà, Minciuni trăite, pe cât
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
definiți: „talentul personajului” (potențialul marilor personaje de a permite interpretări noi, în funcție de epocă, mediu sociocultural, talent regizoral și actoricesc) și „cultura rolului” (pregătirea culturală a actorului, cunoașterea epocii în care evoluează personajul interpretat etc.). Lucrările secvente, deși dominate de același fragmentarism, pun premisele unor panorame care țin seama îndeobște de criteriul valorii - există și excepții: de exemplu, supralicitarea lui Aurel Baranga - și sunt deschise la inovație - studii despre teatrul experimental în Prezența teatrului (1968) și, tot aici, despre viziunea regizorală a
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
începe doctoral și tehnic, devine un pasionant excurs în simbolismul cultural al culorii, în cheie comparatistă. În Tradiție, inovație și spirit critic se distinge, în istoria paradigmelor, arta care „face artă despre artă” de arta „care face artă despre viață”, fragmentarismul primei tendințe putând totuși contribui la edificarea spirituală a omului ca totalitate, după cum - tot prin spirit critic - absolutizările pot contribui la construirea globalității spirituale. Remarcabile sunt tonul comprehensiv, hermeneutica asociativă și precizia caldă a prezentării unor artiști ca Theodor Pallady
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
de a preschimba lucrurile”; finalul ironizează însă asemenea superstiții feudale: „După aproape două secole de astfel de minuni, magia sau mecanica fantastică a iubirii și urii nu ne mai sperie, nemaiavând pentru nici unul dintre noi nici un secret”. Continuând publicistica prin fragmentarism și eterogenitate, primul volum al seriei Memorii din când în când (2003) este deopotrivă o pledoarie pro domo și o colecție de reflecții și portrete în care calitatea morală a personajelor e derivată, în chip previzibil, din raporturile acestora cu
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
suliman”. Începând cu poemele publicate în 1915 în „Cronica”, lirismul lui, evoluat în răspăr cu idealul compoziției sinestezice și imagistica de tip romantic-compensator, relevă pregnant categoriile structurante și tensiunile definitorii ale modernității literare: distanțarea ironică, tendința către depersonalizare, disonanța neliniștitoare, fragmentarismul, refuzul retoricii. Poemul Un căscat în amurg se detașează atât de cadrul fastuos-maladiv al melancoliei simboliste, cât și de fadul idilism sămănătorist: „...De o săptămână nici un factor poștal n-a mai sunat din corn, călare / în schimb, iată un popă-negru
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Botez, Însemnările unui belfer, pref. edit., Cluj-Napoca, 1974; George Coșbuc, Poezii, pref. edit., Cluj-Napoca, 1979; Eterna epigramă, pref. edit., Cluj-Napoca, 1981; Mircea Vulcănescu, Războiul pentru întregirea neamului, pref. edit., Cluj-Napoca, 1991; Caietul cu poeți, Cluj-Napoca, 1996. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Fragmentarism și viziune critică, RL, 1973, 49; Ulici, Prima verba, I, 45-47; Al. Dobrescu, Destinul formelor literare, CL, 1974, 1; G. Gheorghiță, Comentarii de poezie, R, 1974, 1; Laurențiu Ulici, Riscurile meseriei, RL, 1974, 8; Alexandru Ruja, Lirica între sinteză și
POANTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288857_a_290186]
-
cronotopul universului închis, prin reprezentarea (schematic) contorsionată a lumii, populată de oameni-voci-manechin. Majoritatea prozelor sunt parabole și par a fi construite, într-o manieră bizară, prin înțesarea metaforelor sau a nucleelor liricoide sau eseistice pe un vag schelet epic. Cultivarea fragmentarismului și a rupturilor epice sau finalul, imprevizibil, obscurizează și mai mult conținutul unor scrieri ce par emanația unei schizoidii auctoriale. În general, aspectul de incoerență vine din amalgamarea mai multor formule tematice și narative, din beția de cuvinte sau din
PORUMBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
M. cultivă în poezie versul tensionat, eliptic, de o concentrare studiată, încât de multe ori poemele au fie dimensiunea unui haiku, fie se coagulează ca suită mozaicată de imagini. Coerența de suprafață a poemului este ignorată, efectul imediat al acestui fragmentarism fiind impresia de distanțare contemplativă, de sublimare a trăitului în „peisaje” nu o dată ermetice, în scene construite cu migală artizanală. Poemele, purtând conotații ludice, ironice, livrești, „reprezintă aluzii la o inhibiție a ființei” (Gheorghe Grigurcu), disimulând tensiunea existențială echivalată în
MURESAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288307_a_289636]
-
celor nouăsprezece trandafiri: „la Eliade, revelațiile sunt construite de autor, iar nu trăite de acesta și, la o analiză minuțioasă, își dezvăluie lipsa de autenticitate literară și umană”. În schimb, cea de-a treia secțiune (Teze neterminate) mizează pe avantajele fragmentarismului și pe insolitul asocierilor, fiind un montaj de texte care speculează contiguitățile imprevizibile. Captivante și plauzibile în ansamblu, unele juxtapuneri - cum ar fi analogia dintre Liviu Rebreanu și Hegel pe baza unor afirmații decontextualizate din Ion - resimt însă o aplecare
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
de pildă, traducător din Shakespeare, „aparițiune neobișnuit de interesantă” și pentru elita apuseană. Dacă Frânturi de cultură bucovineană, ce are meritul de a constitui un document cultural solid în slujba ideii de românism dincolo de granițele politice, este oarecum grevat de fragmentarism, Marginalii junimiste, volum dezvăluind aceeași răbdătoare pasiune de cercetător, se bucură, în schimb, de o perspectivă integratoare, de judecăți de valoare mai prudent afirmate și oferă numeroase oaze de plăcere intelectuală, lipsa de pedanterie și rafinamentul „arheologului” literar creând o
PAPUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
nu e o poveste”, cum își subintitulează autorul scrierea, conține tribulațiile unui student la Paris, tânărul consumându-se febril între aventurile sentimentale și aspirațiile spirituale, cuprins de stări aproape extatice, umbrite însă din ce în ce mai intens de senzația unei singurități fără ieșire. Fragmentarismul narațiunii, vizibil aici, caracterizează și Serile singurătății (1996), mai mult un demers în scopul elucidării unor sensuri religioase și filosofice prin intermediul ficțiunii literare. Operă a ultimului deceniu al vieții, Poeme filocalice (1999) vin să vorbească despre o citire mistică a
MIRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288176_a_289505]
-
aibă biografie anterioară, venind dintr-un trecut incert și deplasându-se spre o țintă nebuloasă. De fapt, acest gen de personaj consuna cu noile formule literare create de experimentele moderniste. Dezintegrarea eului, mutarea accentului de pe descrierea evenimențială pe analiza interioară, fragmentarismul proceselor psihice, fluxul conștiinței n-au rămas achiziții ale cercului închis al elitei. „Mărcile înregistrate” Virginia Woolf sau James Joyce iradiază în direcții neașteptate, creând epigoni chiar în zonele extrem-marginale ale literaturii. Ca locuitor al nebuloasei lumi moderne, Philip Marlowe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din 1996 redactor-șef la „Moldova”, iar din 1997 secretar al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România. I s-au acordat numeroase premii în Republica Moldova și România. Poezia sa nu urmează programatic o anumită orientare (tradiționalistă, modernistă, postmodernistă), deși fragmentarismul este o trăsătură a viziunii moderne asupra lumii. B. scrie un jurnal liric „în fărâme” aforistice, pendulând între haiku și concetti. Glacial-intelectualizată, poezia înclină spre definiții lapidare în stil gnomic („Doar un fir de nisip încape/ Între inimile noastre. Din
BUTNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
confundat cu metoda. Obiectul, într-adevăr, al romanului vizează de atâtea ori sufletul, conștiința. Dar interesează cum este semnalată această lume a in-teriorității. Este prezentată ori reprezentată, punctată, sugerată ori desfășurată în detaliu? Eseizată ori epicizată? Însăși formula de jurnal, fragmentarismul viziunii, cinetismul pasajelor ar trebui să ghideze impresia critică. Chiar și maniera de a ne introduce - e un fel de a spune - în spațiul interiorității sale divulgă un demers non-analitic. Delicatețea lui fundamentală și sensibilitatea nevrotică a autorului-narator-personaj nu îngăduiau
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
liric care se simte ultragiat de real, în abordarea căruia se manifestă însă cu dezinvoltură, deși nu poate fi ignorată autocenzura, până la un punct, a expansiunilor sufletești, pe care și-o impune. Scrise în vers liber, apropiindu-se uneori de fragmentarism, poemele din volum pot fi considerate o ilustrare a postmodernismului, aici regăsindu-se multe dintre atributele fenomenului cultural amintit, între care desolemnnizarea discursului, apelul la intertextualitate, la parafrază, prezența ludicului (spre exemplu în etimologii fanteziste: domnule Becket / pare-se / am
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
moartea, singura instituție care-mi impune respect, și care, față de apocalipsa de fiecare zi, sosește enervant de încet. Ipostaziind cei doi poli amintiți, poetul apelează, prin urmare, la elemente de estetică postmodernistă (ironie, autoironie, ludic, cotidianul ca sursa de inspirație, fragmentarism, transtextualitate sub diferitele ei forme definite de G. Genette, oralitate la nivelul expresiei etc.), fără a dezavua, de exemplu, temele consacrate ale literaturii, a căror tratare e străbătută de o tristețe profundă, incurabilă a insului hipersensibil, care ia totul în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în care transcenderea, gardată de îngeri albaștri sau numai rază / altoită pe mine, se face doar fragmentar, când Se iscă de-a valma ferestre / În cer. Este o poezie inițiatică, scrisă în vers liber, pusă sub semnul postmodernismului (prin intertextualitate, fragmentarism, amestecul de gravitate și ironie etc.) încă din titlul, unde absența inițialei majuscule oferă un incalculabil șir de conotații, cu toate că, de obicei, se consideră că poezia de inspirație religioasă e, cu precădere, apanajul literaturii tradiționaliste. Pisarul - ipostază a artistului creator
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ceva în plus, neînscrise în vreo curgere cronologică. La acestea se adaugă așa zisele unități narative cu planuri schimbate și cu actanți diferiți. S-ar putea trage concluzia că există un sistem propriu, probabil cu o cheie a segmentarismului ori fragmentarismului, știută numai de autor, latura reflexivă stând alături de cea obiectivă, încât cititorul trebuie să fie foarte atent la originala construcție. Evadarea în vis și reconstituirea lumii din perspectivă pur subiectivă, așezată pe straturi, este prezentă peste tot. Oricum, literatura este
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ea este cerută de speranța în viitorul ultim: „Omul se are pe sine în-suși, dispune de sine însuși, se înțelege pe sine însuși și înțelegând, rememorându-și trecutul său și actualizând își prevede viitorul”. c) A ajuta la eliberarea de fragmentarismul istoriei. Istoria, astăzi, este prezentată ca o serie punctiformă de fla-shes-uri fără nici un fir conductor. Este posibil să surprindem evanghelic sensul harului momentului pe care îl trăim acum; criza, care astăzi se trăiește în ceea ce privește speranța, ne poate aminti că nu
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
nici una, nici alta și să te prezinți mai degrabă ca un vrednic tradiționalist sau, dacă nu așa, atunci cu hotărîre să reneg toate acestea, altfel să privesc și spre stânga cea pururea tânără să tropăi, postmodern să mă ilustrez, adeptul fragmentarismului celui alunecos să mă revelez public. La întrebarea tradiționalistă a meșterului zidar Petrea din Maramureș (care tocmai munca la negru la subsemnatul execută, iară coregionalii săi îi spun P'ea): "Placu-ți, dumitale, dom' prefesăr, la fitness", eu răspund: "Placu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
autentismului antiromanesc, va fi apreciat după război Jurnalul unei surori de caritate al doamnei Fulmen, mărturie a experienței de infirmieră din perioada retragerii în Moldova. Garanții ale autenticității sînt consemnarea personală a istoriei necunoscute „din spatele frontului”, prezentarea nudă a suferinței, fragmentarismul modern și observația poetică: „Cartea aceasta nu e un roman. Nu propune și nu dezleagă, printre peripeții și episoduri, o factice intrigă literară. E o suită de crochiuri, de priveliști...” (în Adevărul, an XXXIII, nr. 11056, 20 aprilie 1920). Articolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]