251 matches
-
cele mai „convingătoare detalii” despre hoțiile lui Iohannios și Ponta odată ce ne-am obișnuit ca ele să fie cât mai bine create, alimentate și prezentate de cei mai talentați fabricanți de sfori din Țară și din străinătate. Totuși, românii noștri franțuji, ne pot explica de ce și cum au stat ei atât de cuminți în urmă cu câțiva ani când, pe o ploaie torențială care i-a determinat pe români să abandoneze orice intenție de a-și mai exercita dreptul la vot
A TRECUT ŞI ZIUA ROMÂNIEI... (SCRISOARE ADRESATĂ UNUI PRIETEN DE LA ANTIPOZI) de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371894_a_373223]
-
Doi specialiști francezi în domeniu zic așa: "Ei sînt conduși "pudic" la garaj, unde, continuînd să fie remunerați, adesea cu sume importante, nu li se cere nimic altceva decît să tacă". Terapia asta pompadouriană o fi ținînd la manierații de franțuji, în grajdurile lui Augias al nostru... mă îndoiesc. Aici, totul trebuie chiuretat. Și mamoșul nu este acum decît unul singur, Stere Gulea. Va putea fi el atît de crud, să radă fără riscul apariției unei infecții postoperatorii? Ca regizor de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
E o carte pe care-o citește acum, cu sufletul la gură, toată Europa. Autorul și titlul: Peter Collet, Trupuri străine. Exhaustiv ghid al celor mai varii comportamente ale diverșilor europeni, cu discrepanțe care înmărmuresc și amuză. Doar o picanterie: franțujii, marii pupăcioși ai continentului acum, erau devansați, cu secole în urmă, net, de englezi. Cînd, în 1527, galantul George Cavendish vizitează castelul unui nobil francez, este primit de doamna casei, care-i declară: "Fiindcă ești englez și în țara ta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nou ales (cum ar fi băiatul tatei), decît să-i mătrășească pe-ai lui Clinton (și Gore) și să-i oploșească pe-ai lui (și-ai babacăi)? Numai că America n-a cunoscut și nu va cunoaște ceea ce noi (de la franțuji) numim restaurație. Pentru că America n-a fost și nu va fi în veci călcată de ruși (de franțuji nici atît). Așa că să nu ne-ngrijoreze pe noi, din punctul ăsta de vedere, America: știe ea prea bine ce să facă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să-i oploșească pe-ai lui (și-ai babacăi)? Numai că America n-a cunoscut și nu va cunoaște ceea ce noi (de la franțuji) numim restaurație. Pentru că America n-a fost și nu va fi în veci călcată de ruși (de franțuji nici atît). Așa că să nu ne-ngrijoreze pe noi, din punctul ăsta de vedere, America: știe ea prea bine ce să facă și cînd pe fotoliul lui Lincoln se suie Budulea Taichii. Să ne îngrijoreze, cu adevărat, furia restaurării activismului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gura acestui republican facies te-aștepți oricînd să iasă distihul: "Țărani și muncitori noi sîntem/ Partidul mare muncitor", din nu mai știu care imn (că multe au fost în jumătatea de secol proletar; nu unul și bun, ca la britanici, franțuji sau americani), versuri la care "și-au adus aportul" (ca să fiu în ton) numiții președinți. Ei bine, rar, foarte rar, cînd dau peste Surprize, surprize, marfă am slavă domnului. La una din cele mai recente, iese la rampă omul meu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
exponate, cu periculoasa blondă și cu... și cu..., vai, eleganta cutie de prezervative Sensations, lăsată, insidios, pe masă, martori acustici a ceea ce se întîmpla dincolo, în fund, dacă doar rezum, e pentru a nu risca o neavenită contaminare cu recomandatul franțuz. Oricum, noaptea se cerea împlinită, circular, cu ceva mai vesel. Și cum se putea face asta decît, înapoi, la Georgel, unde, întorși, am regăsit, înzecit, antrenul preinaugurării. Ne-am cufundat în el ore bune, ca-n titlul pînzei lui Aman
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e provocată de o „primblare pitorească” prin urbea care etalează atâtea frapante contraste: un „teatru curios, decorat cu palaturi și bordeie lipite împreună”. Alte contraste, insolit amalgam de Orient și Occident, îl perplexează, la Balta Albă, pe vizitatorul neprevenit (un franțuz, în cazul de față), făcându-l să aibă uimiri de călător ingenuu (Balta Albă). Cozeur fermecător, A. seduce prin umorul fin și o bună dispoziție plină de antren (Borsec ș.a.). Doar uneori, ca în Vasile Porojan, aducerile-aminte se aburesc de
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Pantofi, de o măsură deosebit de mică, monopolizează rafturile de jos. În fața șifonierului, o ușă pe jumătate deschisă lasă să se Întrevadă o Sală de Baie. Uși batante În fundal”. Intră Autorul - Teogonistul nostru În persoană - „servil, precedat de un Valet franțuz, În Jachetă de mătase albă și șorț de batist”. Astfel sunt cele două Secte care, În momentul de față, Împart cea mai instabilă parte a Poporului britanic; și agită această veșnic tulburată țară. Pentru ochiul Observatorului politic, relațiile lor reciproce
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ei, care nu știa să facă dragoste (ei exprimau ideea mult mai verde) și le încredințase, pare-se, amănunte comice („haioase”, a afirmat unul) despre comportarea lui. Îi ascultam sperând ceva revelații erotice. Deodată, a fost menționat numele partenerului persiflat: Franțuzul... Era porecla mea, de care eram mai degrabă mândru. „Franțuzul” - un francez, pe rusește. Printre râsetele lor, am prins un schimb de replici aparte, între doi prieteni, în chip de conciliabul: „O să ne ocupăm de ea, în seara asta, după
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mult mai verde) și le încredințase, pare-se, amănunte comice („haioase”, a afirmat unul) despre comportarea lui. Îi ascultam sperând ceva revelații erotice. Deodată, a fost menționat numele partenerului persiflat: Franțuzul... Era porecla mea, de care eram mai degrabă mândru. „Franțuzul” - un francez, pe rusește. Printre râsetele lor, am prins un schimb de replici aparte, între doi prieteni, în chip de conciliabul: „O să ne ocupăm de ea, în seara asta, după dans. Amândoi, de acord?” Am ghicit că era vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în chip de conciliabul: „O să ne ocupăm de ea, în seara asta, după dans. Amândoi, de acord?” Am ghicit că era vorba despre ea. Am părăsit ungherul în care eram ascuns și m-am dus spre ieșire. M-au zărit. „Franțuzul! Franțuzul...”, șoapta aceea m-a însoțit un moment, apoi a pierit în primul val de muzică. A doua zi, fără să anunț pe nimeni, plecam la Saranza. 3 Mergeam prin orășelul acela somnoros, pierdut în mijlocul stepei, ca să distrug Franța. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
chip de conciliabul: „O să ne ocupăm de ea, în seara asta, după dans. Amândoi, de acord?” Am ghicit că era vorba despre ea. Am părăsit ungherul în care eram ascuns și m-am dus spre ieșire. M-au zărit. „Franțuzul! Franțuzul...”, șoapta aceea m-a însoțit un moment, apoi a pierit în primul val de muzică. A doua zi, fără să anunț pe nimeni, plecam la Saranza. 3 Mergeam prin orășelul acela somnoros, pierdut în mijlocul stepei, ca să distrug Franța. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Berlin? Aver fin insere Lait. Chind intreabă cine scrie jurnalele franțuzești? Aver // fin insere Lait. Și la ghizetăr rumuna di pi Bikireșt 27 7r nu sunt jidij? ' Adiki... vorbă si fii... Dar la" Presă"... la "Presa" di pi Bikireșt este franțuz... Vermont heist din Grinberg. {EminescuOpVIII 362} Și știi dimiata cine ești stăpân în țara Moldovii? Crezi că rumunu? Rumunu bun să are, rumunu bun la prașăli... rumunu nu stăpân. Stăpînu ist Leizer zollzan-gezind. INT [ENTATIONEM] Și cât ai să iei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
1926), intriga romanescă se simplifică în favoarea notelor de drum și a descrierilor de peisaje, iar dialogurile capătă naturalețe. În 1925 U. iese din tiparele preocupărilor anterioare odată cu comedia într-un act Carte de bun trai, „o bluette, cum ar zice franțuzul”, dedicată în semn de prietenie și admirație lui Valjan. Din lămurirea preliminară reiese că nodul dramatic i-a fost sugerat de o schiță a tatălui său din Legende române (o indicație de regie situează acțiunea în iatacul boierului Costache, prefect
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
atît de aproape de baleniera străină, încît Stubb se jură că vede mînerul sapei sale printre saulele încolăcite în jurul cozii uneia dintre balene. Ă Frumos animal e șacalul! exclamă ei rîzînd batjocoritor, la prova balenierei noastre. Știam eu că broscoii ăștia franțuji n-au habar de vînătoare. Li se întîmplă să-și lase la apă ambarcațiunile cînd văd niște brizanți, pe care-i iau drept jeturi de cașalot, da, zău! Ba, uneori pleacă din port cu cala plină de lăzi cu luminări
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
imperturbabilul și solemnul Bunger, adresîndu-i-se lui Ahab, cu o mică plecăciune - căpitanul meu e glumeț cîteodată, cred c-ați băgat de seamă și dumneavoastră, da și debitează multe vorbe de duh. Dar aș vrea să spun, en passant, cum zic franțujii, că, în ce mă privește, eu, Jack Bunger, fost membru al cuviosului cler, sînt total abstinent - nu beau niciodată... Ă Apă, asta nu bea niciodată! exclamă căpitanul. Apa îi provoacă un fel de crize, crize de hidrofobie... Să n-audă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Mă interesează să prind structura acelei filosofii ortodoxe pe care am intuit-o la un moment dat în cursurile lui Nae Ionescu. Din păcate, noi n-am făcut altceva, în teologie, decât să-i maimuțărim fie pe nemți, fie pe franțuji, fie pe ruși (cu câteva serioase excepții).” E aici ironie puțin acidă, umor tandru și ceva (falsă) autopersiflare, dar și un adevăr care sare în ochi - balansul între contrarii: socializare sau recluziune, trăire pură sau productivitate editorială, erudiție sau angajare
BADILIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
o întrebare. Dacă la comerț și la primării erau femei cu experiență de shopping, tot așa părăginite arătau toate? La fel de jegoase? Mă întorc în sat. E drept, acolo nu e jeg. Bălegarul de pe ulițe este natural. Îmi amintesc de un franțuz de la Sorbona venit la o școală de vară de filosofie în Bucovina. Ieșeam de la Agapia. Pe șosea, pe linia continuă, o vacă se bălega alene. Șoferul a oprit autocarul și a stins și motorul până ce vaca a isprăvit. Franțuzul m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un franțuz de la Sorbona venit la o școală de vară de filosofie în Bucovina. Ieșeam de la Agapia. Pe șosea, pe linia continuă, o vacă se bălega alene. Șoferul a oprit autocarul și a stins și motorul până ce vaca a isprăvit. Franțuzul m-a întrebat pe un ton nedumerit: - Mihaela, în ortodoxie vaca e un animal sacru? I-am îndrugat niște gogoși despre dimensiunea mai ecologistă a ortodoxiei și despre faptul că satul românesc este o eco-comunitate. Trăim, ca să zic așa, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să zacă pe alei două secunde. Venea câte un tip, de ziceai că-i chelner de mare casă, și le strângea imediat. Fumam afară. Era așa de curat, că îngropam mucul țigării în pământ. Aveam seminarii zece ore pe zi. Franțuji de la Sorbona îi priveau pe cei de la Geneva ca pe niște provinciali. Swițerienii păreau obedienți în fața lui guru sorbonez. În realitate erau iritații, cât se poate. Mie puțin îmi păsa de rivalitățile lor, dar am constatat repede că băieții ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
analitică. Pe când noi fuseserăm obligați să ne cam couchăm cu toate, mai puțin cu filosofiile moral-politice. Așa că, eu interveneam în discuții din perspectiva celorlalți: a lui Popper, Quine, Wittgenstein, Ryle. Colegii elvețieni mă încurajau de pe margine să îi miruiesc pe franțuji: - Bine le faci! Ne-am săturat de aerele lor de superioritate! - Dar de ce nu polemizați cu ei? - E complicat, ei sunt Centrul! Buricul franțuzesc al pământului. Au fost câteva lucruri șocante. Atunci când am ajuns la hotel, un domn bătrân mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tărie de acum. Simt cum vasul meu se umple cu apă curată, limpede, poate chiar tămăduitoare. Întâlnit în stație iar cu Nela. Tot mai buhăită, umflată, nervoasă. Spune că iese la pensie, anticipat, nu mai rezistă. Noii lor patroni (niște franțuji) se poartă mizerabil. Îi tratează ca pe sclavii din colonii. Directorul lor spune că chiar a fost în Mozambic, a condus o firmă acolo și angajații năpăstuiți au vrut să-l împuște. E furioasă mai ales de neputințele ei, boli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-L caut. Mi-a deschis poarta. Mi-a arătat calea. Trecut de timpul crâșmelor, Biblioteca mă primește, zi de zi, lăsându-mă să-mi urmez pașii spre măreția înfrângerii. Citisem în nu știu ce carte (sau poate văzusem într-un film?) că franțujii, când pun capăt relației cu o femeie, o invită la un restaurant și petrec câteva ceasuri. Un fel de cină de adio, destinsă, ca și cum în ducerea clipelor cât mai plăcute îngropi povestea de iubire asfințită. După întâmplarea din tren, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
galbenii în pungă. De dorurile nevestei nu-și dădea seama, fiindcă șperla de lângă el știa să-l îmbrobodească... ― Și crezi că hangița nu voia de adevăratelea să se lase pradă lotrului? - a întrebat țârcovnicul. ― Da’ dumneata nu știi ce spun franțujii? - a întrebat profesorul. ― Ce spun? ― Că femeia e ca pisica; se duce la cine o mângâie... ― Asta-i drept, frate. Am mai auzit eu de întâmplări din aiestea - s-a auzit un glas din fundul vagonului. ― Într-una din seri
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]