120 matches
-
hidoasă); Pag. 597: „Mila slăbește pe cel miluit și pe cel care milostivește”. În alt loc această pidosnicie: „Surplusul milosteniei vine de la Diavol”(pag. 549); Pretindea acest fanfaron că-i poliglot, știind, mai ales, limba franceză. Drept care, a abuzat de franțuzisme precum, „falacios, (a) fomenta, (a) perpetra, compars, comprador” etc., pe care Însă le a folosit greșit. Iar termenului „catilinar” (derivat din substantivul propriu Catilina) i-a dat cu totul alt sens decât cel consacrat. Cum să cunoască o limbă străină
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de dialog pe care am surprins-o, întîmplător, pe stradă. Ce-o fi vrut să spună franțuzoaica ? Și dacă are dreptate ? Dar în ce sens ? Sigur nu în sensul restrîns, extrem de peiorativ și eminamente moral cu care a intrat acest franțuzism în uzajul limbii noastre. Mult mai vechiul „a parveni”, din latinescul pervenire, era mai neutru, mai apropiat de „a ajunge”, „a reuși”. Poate că de aici trebuie începută „hermeneutica” acestui dialog. În orice caz, dacă înlăturăm adaosul excesiv de reprobabil din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
eventual, parvenise sau era pe cale să parvină. Și, dacă stăm să ne gîndim puțin, nici nu prea ar fi avut cum. Oricum, frenezia parvenirii fusese lansată, iar aceasta era un lucru firesc ! Cea mai vizibilă a fost, evident, categoria (alt franțuzism !) de nouveaux riches, a „burghe zilor gentilomi”, a celor „cu bani, dar fără cultură”. Poveste veche și mereu surprinzătoare. De la „cocalari” la „baroni” și „moguli”, ea a împînzit țara și a populat imaginarul colectiv. Unii dintre ei au început să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
facto: poeții români sunt cei care i-au urmat pe cei germani și francezi, nu invers; societatea românească e modernă În măsura În care a preluat modele de structurare occidentale, mai mult sau mai puțin asimilate. Limba română ea Însăși e plină de franțuzisme, iar studiul folclorului românesc este o idee și ea preluată din setul de reprezentări romantice despre lume pe care nu limba română le-a emis prin vocea sau pana unor savanți. Dacă lumea aceasta are o coerență, atunci ea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și ale burgheziei ajunse de a mima obiceiurile protipendadei. Comicul vine din caricarea nu atât a gesturilor, cât a limbajului. Din împerecheri de arhaisme, neologisme și expresii populare, F. știe să obțină efecte de o anume savoare. Jargonul împestrițat cu franțuzisme al celor două „prețioase ridicole” din mahalaua Bucureștilor, Elenca și Luxandra, anunță, prin nostima lui bizarerie, vorbirea fistichie a Chiriței lui Vasile Alecsandri. SCRIERI: Din ale lui Costache Facca, în I. Heliade-Rădulescu, Diverse, vol. V: Poezii inedite, București, 1860; Comodia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
Înalt în orgă prismei cântăresc / Un Săturat de semn, poros infoliu. / Că fruntea vinului cotoarele roșesc, / Dar soarele pe muchii curs -de doliu [s.n.]". 24 Cf. Giles Deleuze, Le bergsonisme, 2004, p. 63. 25 Atributul "vegetale" este, credem noi, un franțuzism, si desemnând un alb comparabil cu cel al fildeșului (Fr. ivoire vegetal), astfel că sintagma "raze vegetale" înseamnă "raze albe" sau "raze de lumină". 26 Henri Bergson, "L'Évolution créatrice", în Oeuvres, 1970, p. 617: "La conscience est la lumière
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ani. Caragiale prezintă, încă din prima comedie, aspirația personajelor către un nivel superior de viață. Dintre cele două eroine ale Nopții furtunoase, știm numai despre Zița, cea tânără, că a urmat pensionul. În limbajul ei, dar și al celorlalte personaje, franțuzismele deformate, evident, se învecinează cu expresiile mahalalei. Interjecțiile „tu“, „fă“ sunt înlocuite de franțuzismele „madamo“, „mersi“, „musiu“, „mă musiu“, „musiu neică“, care, deși au o oarecare încărcătură de ură și desconsiderare, păstrează tonul de politețe. Mai mult, eroii lui Caragiale
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
viață. Dintre cele două eroine ale Nopții furtunoase, știm numai despre Zița, cea tânără, că a urmat pensionul. În limbajul ei, dar și al celorlalte personaje, franțuzismele deformate, evident, se învecinează cu expresiile mahalalei. Interjecțiile „tu“, „fă“ sunt înlocuite de franțuzismele „madamo“, „mersi“, „musiu“, „mă musiu“, „musiu neică“, care, deși au o oarecare încărcătură de ură și desconsiderare, păstrează tonul de politețe. Mai mult, eroii lui Caragiale sunt pudici. Ei folosesc stăruitor cuvântul „pardon“: „Pardon, scuzați“ (Rică, către Veta) sau „Scuzați
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cărți și de către unul (sau chiar mai multe) lobby uri redacționale. N-am intenția de a da lui Sorin Antohi sugestii în această privință. Dar poate că textele sale mai vechi, de tinerețe, ar trebui periate puțin de nu puține franțuzisme, unele dizgrațioase. Bursierul meu Herder ratat (în 1985), în împrejurări cel puțin totalitare, Sorin Antohi este azi un autor de la care se poate învăța și care va deschide, îmi place tot mai mult să cred, un nou drum în istoria
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
1834-1865), care a rămas cu reputația unui neologizant rizibil: Și bellă, grațioasă, ca astra tremurândă Ce spuntă-ntîi pe ceruri era Ella de blândă. Din ochii ei azurul tot sufletul răpea, Din buză-i toată vorba "amor, amor" zicea. De fapt, franțuzismele și italienismele sunt prea multe pentru o operă poetică: verdură, mund, vermeliu, eclatant, nemic, vil, folastru, gueră, famă, donzelă, capelură, selbă etc. Și muntenismul e reprobabil: ăla, d-alea, a Românie. Depărățeanu espaniolizează (a tradus din Cancioneros de Romances și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
C. Negruzzi. Era natural ca acest curent să se nască în Moldova. Acea tradiție culturală, de care am vorbit, se opune curentului falsificator latinist. E vorba atunci de apărat caracterul vechi tradițional al limbii și literaturii, împotriva latinismului și a franțuzismului. Atunci tradiția literară moldovenească își va găsi un aliat în literatura și limba populară. Alexandru Russo spune: " Cercetez literatura și dau de o amestecătură indigestă de limbi neolatine, de o sumă de idei luate fără nici un sistem de la străini și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
poetice din Muntenia se resimt în cea mai mare parte de lipsa de cultură și de spirit critic a provinciei lor. Dovadă Bolintineanu, ale cărui defecte se reduc, mai toate, la lipsa lui de cultură; dovadă un Depărățeanu, victimă a franțuzismului datorit lipsei de spirit critic a culturii muntenești. Dar, încă o dată, Muntenia și-a plătit tributul către românism prin lupta ei pentru crearea României moderne, ceea ce constată, dar nu înțelege Alecsandri, când în scrisorile sale2 nu mai isprăvește cu sarcasmele
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
întotdeauna, și-a dat seamă de cele ce se petreceau în fața sa: "Moderna ură politică a moscalilor, de care poate frații de peste munți, ca mai depărtați, nu erau și nu sunt pătrunși ca noi, ne-au aruncat în italienism, în franțuzism și în alte isme, ce nu erau și nu sunt românism, însă primejdiile politice, în cât privește robirea sufletului român, au trecut, adevăratul românism trebuie a-și ridica capul"1 . A. Russo a scris mai mult, a adus mai multe
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pe caricaturizare, nu se-ncurcă. Am spus, vorbind de Muza de la Burdujăni, că scriitorii vechi au umorul facil și procedeul copilăros. Iorgu se întoarce acasă și scandalizează pe toți invitații lui Enache prin manierele sale, prin disprețul său și prin franțuzismul său contractat la Sadagura. Găsește o singură ființă care-l "pricepe", pe Gahița Rosmarinovici, o văduvă bătrână, pretențioasă, franțuzită, o "précieuse ridicule", în genul Muzei de la Burdujăni. Tânărul Iorgu declară un amor ridicol de înfocat Gahiței, care, firește, i-l
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în adevăr, când limbile românești nu se croiau peste munți, se croiau în București - am văzut pentru ce; și erau combătute în Moldova, unde spiritul critic s-a trezit de la începutul culturii din veacul al XIX-lea. Alecsandri a combătut franțuzismul, ridiculizîndu-l în diferite tipuri, ca Iorgu de la Sadagura, Cucoana Chirița, Gahița Rozmarinovici etc. Desigur că franțuziții nu vorbeau chiar așa cum îi pune Alecsandri să vorbească, dar exagerarea este un drept al scriitorului satiric. Poate că Alecsandri a fost chiar prea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
luptat școala critică? Dar versurile lui Rică Venturiano adresate Ziței! Nu vedeți pe poetul netalentat și ridicol, răsărit în urma introducerii stângace a culturii apusene, pe poetul împotriva căruia a luptat atât dl Maiorescu! Dar Zița, cu limba ei împestrițată de franțuzisme, care vorbește cu dispreț despre "mitocanul de Țîrcădău", bărbatul ei! Nu vedeți în ea pe Gahița Rozmarinovici ori pe Coana Chirița a lui Alecsandri, pe femeia care a apucat să se "civilizeze" mai înainte de bărbați?! Vorbind de teatrul lui Alecsandri
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
artă se mută în Muntenia, pentru că acum formele noi și-au dat rezultatele, iar clasa care a rezultat, burghezia, era în Muntenia, și nu în Moldova. Moldova criticase ridicolul unei alte societăți de tranziție, izvorând din amestecul de Orient și franțuzism, cel de la 1840. E teatrul lui Alecsandri. Acum, amestecul acesta nu mai era clasa Cucoanei Chirița, ci burghezia, și cum în Moldova nu exista burghezie, nu avea cum să apară aici un "Alecsandri" al acestei epoci. El a apărut unde
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
part of the country, used to spend a considerable part of their lives in Paris. Among them, especially during the 19th century, francophilia manifested at times the naïve exaggeration and the excessive imitation that made it (under the name of franțuzism) the subject of literary, theatrical and journalistic satire in Romania. Romanian writers writing in French and living in France as well as Romanian artists, philosophers or scientists were numerous in the 20th century. One can think of Tristan Tzara, Marthe
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
boierești, dar în scurtă vreme au fost asimilate în mediile târgovețe, iar de acolo au ajuns - simplificate, adică adaptate la puținătatea ingredientelor existente în mediul rural, însă reprezentând totuși un caz fericit de comunicare între straturile „socio-culinare“ -, în bucătăria țărănească. Franțuzismele, apărute târziu în bucătăria aristocratică, au influențat masiv și repede meniurile târgovețe, dar nu au ajuns pe mesele țărănești. Atât de rapidă și de puternică a fost influența gastronomică occidentală, încât unele texte literare ne oferă detalii amuzante despre perioada
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Julieta la Mizil (apărută în volum în 1907), intertextualitatea cu opera caragialiană vizează, în primul rând similitudini de la nivelul expresiei verbale, explicabile și prin oglindirea aceluiași univers uman cu rele, necorectate deprinderi lingvistice. Hiperurbanismele de tipul "cremenal", "sicretu", "coraj" și franțuzismele "alivoar", "bonsoar", "musiu"129 etc. dau o notă caragialescă replicilor, recunoscută chiar și de cei care ar fi putut să pună aceste agramatisme pe seama tendințelor generale de epatare prin limbaj ale vorbitorilor de la răscrucea secolelor al XVIII-lea și al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]