529 matches
-
repede memoria și am oferit un recital de vis, timp de peste zece minute. Și ce aplauze! Nu numai milițienii erau în delir. Chiar și muzicianul oficial al școlii și-a călcat pe orgoliu și m-a lăudat public, recunoscând, cu franchețe, că nu se aștepta să cunosc și să interpretez atât de fericit această "bijuterie a spiritului mozartian". Imaginați-vă apoi ce a urmat... Nu mi s-a mai sugerat să merg în curte, să mă recreez, alături de cotarlă. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
până jos, constata mulțumit că toate sunt la locul lor, iar inima îi vibra, îi creștea în piept și i se umplea de o trufie fără margini. Apoi, începea să povestească ce vrei și ce nu vrei cu o deosebită franchețe, căci întotdeauna, în compania unui prieten iubit, inima omului este aplecată spre sinceritate. În sumbra dimineață, la care m-am oprit eu cu povestirea mea, trezindu-se din somn - în chip tare curios - mult mai târziu decât de obicei, acesta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cei doi copii, ca să mai pălăvrăgească despre una-alta cu mine, cu profesoara. La un ceai. Nici măcar. Rezvan urăște chiar și asepticul ceai verde la pliculeț, pulberea amară folosită pentru ceremonie nu poate intra, de la bun început, în discuție. Cu franchețea ei candidă, cu monstruoasa ei inadecvare, cu imensa ei impudoare metafizică, Rezvan participă la ceremonia ceaiului, dar refuză să guste din licoare. Este ca și cum copilul care urmează să fie botezat ar refuza scufundarea în cazanul cu apă. Urmăresc, în timp ce mâinile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mine. Corpul mitic Nu există decât un templu în univers, iar acela este trupul omenesc. Novalis Unul dintre lucrurile care te frapează de la bun început la japonezi este curiozitatea lor copilărească, o anumită candoare greu de definit, însoțită de o franchețe de neimaginat. Această franchețe, ce pare paradoxală la un popor atât de retras și de alunecos, caută să te descoasă pe tine, cel ciudat, cel atât de altfel, purtând mituri de care nu ești nici măcar conștient, ca pe o mantie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
există decât un templu în univers, iar acela este trupul omenesc. Novalis Unul dintre lucrurile care te frapează de la bun început la japonezi este curiozitatea lor copilărească, o anumită candoare greu de definit, însoțită de o franchețe de neimaginat. Această franchețe, ce pare paradoxală la un popor atât de retras și de alunecos, caută să te descoasă pe tine, cel ciudat, cel atât de altfel, purtând mituri de care nu ești nici măcar conștient, ca pe o mantie nobilă și singuratică, până în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
scandal, un denunț. Și iar o iei de la capăt. Trase o dușcă din ulcea, mijindu-și ochii, dar nedezlipindu-i de pe căpitan. Asta-i viață? Diego Alatriste ridică din umeri. — Ai o idee mai bună? Îl privea drept În față, cu franchețe, pe fostu-i camarad din Flandra. Nu toți avem bafta de-a fi locoteneți de alguazili, zicea gestul lui. Saldaña se scobi Între dinți cu o unghie și dădu de două ori din cap afirmativ. Amândoi știau că, fără diversele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Își mângâie cu două degete mustața, dând impresia că se străduiește să-și amintească, poate că da, pe stradă... Adică pe Strada Mare, sau prin preajma Ieronimilor, știu eu, prin locurile acelea... Dădu din cap afirmativ, cu o presupusă și deliberată franchețe. Asta se prea poate. Olivares Îi susținea privirea, impasibil. — Atât? — Atât. Timp de o câtime de secundă, căpitanului i se păru că deslușește o mijire de zâmbet În barba feroce a favoritului. Dar de asta n-a fost sigur niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
impun adăugând după câteva clipe de gândire că nu-i cerea câtuși de puțin să scrie elogios despre primul ministru și despre cabinetul lui... Și eu am crezut așa mai demult, dar nu mai cred, îi mărturisise Bart cu aceeași franchețe. Mă rog, admisese amicul Doru ridicând din umeri, fiecare cu părerile lui! și-l lăsase singur în birou, să se ocupe de treburile redacționale presante. Aparițiile repetate în emisiunile Cameliei, unde se adunau mulți dintre veteranii mass mediei naționale, de la
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
stil pe care Tudor Vianu l-a numit scriptic. Este însă totodată un stil dens, ferm, cu acel curaj al afirmației care-l relevă pe criticul de vocație. Mihail Sebastian nu umbla pe două cărări ca să-și spună opinia cu franchețe despre o carte neizbutită, chiar dacă era semnată de un scriitor ce se impusese prin opere de valoare". Și Nicolae Manolescu așază sub semnul oralității critica lui Sebastian: "criticul este spontan și franc, comunicativ până la ușoara familiaritate cu cititorul [...], uzând de
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
fiecare replică, însă această punere în oglindă cu suprapunerea afectelor relevă fascinul cinematografiei proiectat pe chipul gangsterului mesmerizat. Pentru ca John Dillinger să devină ceea ce este are nevoie de această lume iluzorie a peliculei. Cu un gest necugetat, dar de o franchețe și magie pe care filmul lui Michael Mann reușesc să le redea, Dillinger pătrunde chiar în sediul poliției din Chicago, protejat și nu prea de ochelarii săi cu lentile fumurii și poate admira expuse peste tot fotografiile sale și ale
For he’s a Johnny Good Fellow... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7024_a_8349]
-
farmaciile, bărbații își scoteau căciulă sau pălăria." Este o plăcere să descoperi (fie și în publicații modeste, care nu anunță că reinventează literatura) parfumul trecutului. C.V.-ul lui Marin Ioniță Cu prilejul împlinirii vârstei de optzeci de ani, cuceritorul, prin franchețe și umor, scriitor Marin Ioniță (cândva, emul al lui Nicolae Labiș, la Școala de Literatură), isi schițează - în revistă ARGEȘ nr. 7/ 2009 - un C.V. care poate fi opus, ca model de simplitate, autoironie și bun-gust, autoglorificărilor pline de pretiozități
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7031_a_8356]
-
Marius Robescu... eu -însoțită de CN. Negoiță, profesorul de română, din liceu, alluiMarius. Nu apăruse încă volumul tău de debut, dar se vorbea, printre colegii mei, cu admirație despre tine. Erai tunsă scurt, cu un breton puțin rebel. Aveai o franchețe pe care o exprimai în puține cuvinte, cu acea vocepregnantăpe care ai păstrat-o ^pînă azi. Exista atunci un „proiect de zbor"? Va fi avut el o legătură cu ce ți-a fost dat „să petreci" în deceniile care au
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
de urechi/ Îmi place axiomul cel tacit, ființi spurcate:/ Popoarele există spre a fi înșelate", se răfuiește cu temporizarea, nu dezinteresată, pe care nespusul lucrurilor pe nume o presupune. Politețea, așadar, e înșelătorie. Și asta o face de ocolit. După cum franchețea are riscuri, și politețea are ghimpi. De ne-am aminti doar tandrele înțepături pe care le schimbă, revăzuți peste ani, doamna B. și naratorul din O alergare de cai ("Cum, doamna mea, porți ochilari? Ce, ai pleșuvit? Tragi tabac? Ți-
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
ea ca de o plagă. Lucrurilor trebuie să li se spună pe nume. Manierele supraviețuiesc (o vreme...), convenția nu, tratată cu apa tare a liminarei sincerități. Cît despre punctualitate, Proștii lui Rebreanu e ceea ce modernitatea pare să aibă de zis. Franchețea ei, cu superiorități abia schițate înainte, se arată tot acolo: "semeț în sufletul său rânced că poate certa și el pe cineva care-i mai slab decât dânsul..."
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
în colimatorul lui Nicolae Florescu: persistența mentalității pentru care inconformismul n-ar fi de "bonton", întrucît nu se cuvine "să te iei" de unele nume în vogă, indenegabilă reminiscență a conformismului de dinainte de '89. Străin de sumisiunea conjuncturală, optînd pentru franchețe, d-sa e, am zice, un inconformist moderat (căci se raportează mereu la "învățămintele" istoriei literare denunțînd "asaltul bezmetic al formelor fără fond"). Propozițiile contestatare ce ni le oferă au de regulă un bun simț ce le propulsează în sfera
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
copilăresc. În Nouă povestiri, J.D. Salingers traversa frontierea dintre adulți și copii, pentru a releva o legătură de profunzime, este forța care lucreză tăcut în Jomar cu chipul său copilăresc și cu o anumită stângăcie. Se face remarcată o anumită franchețe în relațiile pe care le are Jomar, este ea una care-i caracterizează pe acești oameni ai nordului pentru care tăcerea vorbește adesea? În drumul său spre casă, Lotte reprezintă o altă expresie a însingurării, în absența unei familii formate
Go North by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7231_a_8556]
-
de fapt, de valutare a poeziei contemporane. Adeseori gargara în jurul temelor mari declanșează adevărate furtuni de entuziasm, pe câtă vreme rafinamentul stilistic e taxat semidoct drept manierism. Dar cum să vorbești despre așa ceva în cazul unui autor a cărui principală calitate e franchețea? Doar pentru că volumul se deschide cu o confesiune care nu disimulează travaliul? Prea puțin! Poemul e realmente frumos: „scot cuvintele/ din poem/ cu îndârjirea cu care/ bunicul scotea cu securea/ bucățile de lemn/ dintr-un par/ până când îl ascuțea atât
Polemici cordiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5968_a_7293]
-
pot reține în bîrlogul intimității mele" - p. 69), uitînd că tocmai androginia e condiția subtilității de spirit. La fel, autorul își reproșează atitudinea prea fățișă, de o directețe mergînd pînă la agasare, din cauza căreia prietenii îl ocolesc, cînd de fapt franchețea poate fi considerată un semn al nobleței de caracter. La fel, autorul își impută lipsa de tenacitate și delăsarea („Diem perdidi! Sufăr de akrasia. Știu ce vreau, știu ce am de făcut, dar mi-e lene și nu fac nimic
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
clintit,/ Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit." Un romantism și exuberant, și leneș, găsind fericirea în profitul special pe care ți-l pot da bunurile comune, e genul acestor însemnări de vară, destul de puțin credibile, cu toată aparenta lor franchețe. Fiindcă, oricât de sublimă, natura rareori poate suplini societatea... Dacă Noaptea de mai e programul unei dezertări colective, Castele în Spania descântă mântuirea individuală, una foarte lumească, luând, însă, tiparele din Scripturi: „De-ar vrea norocul să-mi zâmbească/ Și
Bagdadii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6275_a_7600]
-
dramatică și în dexteritatea sintactică, atîta doar că patosul ei nativ, de temperament zvîcnind la cele mai mici amănunte, n-are urmă de blîndețe: autoarea e o natură aspră care descrie fără ezitare, uneori cu brutalitate, episoadele trăite. E o franchețe fără menajamente în tonul Dorei Petrilă și o onestitate care nu ține seama de pudori etice: a se vedea scena întîlnirii cu Gheorghe Dinică (pp. 218-220), aflat în stadiu final de degradare psihică (coptura Alzheimerului îi ștersese cu totul memoria
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
redefinit în bine TVR 2, TVR 3 și TVR Info, iar TVR 1 pare să fi ieșit din zona aceea a transmisiilor anoste, adormitoare. Un aer proaspăt se simte mai ales la emisiunile informative, ce abordează chestiuni de interes, cu franchețe și pertinență a opiniilor. Merită să exemplificăm aici cu o rubrică zilnică, introdusă în telejurnalul matinal de pe TVR 1, intitulată „De ce-aș citi?” și susținută de Tudor Călin Zarojanu. Pledoariile sale pentru lectură și pentru literatură sunt convingătoare, au
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5425_a_6750]
-
s-au schimbat), ceva rămâne intact. Nu-i greu de bănuit ce anume. Lirismul elementar. O bună intuiție în privința aceasta avea Raluca Dună atunci când insista (în numărul trecut al revistei) asupra continuității valorice. Metoda lui Marius Ianuș, întemeiată pe o franchețe adeseori casantă, nu admite, de fapt, scăderi semnificative. Odată familiarizat cu poezia lui, cititorul n-are altceva de făcut decât să-i recunoască forța. (Dincolo de simpatii sau idiosincrazii.) Forță substanțială, care vine de undeva din interior. Căci un lucru e
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
Sorin Lavric Cărțile unui ambasador nu prezintă interes decît într-o singură împrejurare: cînd autorul reușește să uite de regulile jargonului diplomatic, alegînd franchețea opiniilor personale în locul acelei exprimări protocolare care preschimbă orice alocuțiune într-o procesiune inertă de fraze șablon. Cu alte cuvinte, ambasadorul trebuie să iasă din pielea diplomatului și să revină la stadiul unei conștiințe autonome. Dacă izbutește acest lucru, frumusețea
Tradiția elenității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6731_a_8056]
-
la care, prin forța lucrurilor, are acces. (Cealaltă, interioară și vibrantă, nu e implicată în redactare. Sensibilitatea acesteia e reală, dar impalpabilă. Iată încă o dovadă a invaziei la care mă refeream mai sus.) Câte din sursele pe care, cu franchețe, Elena Vlădăreanu le indică într-o notă finală sunt oare preluate necritic? Ce au în comun Jamie Oliver, cataloagele Ikea, presa cotidiană, revistele glossy, documentarele postului TV Antena 3, vorbele de duh ale celebrităților mai mici sau mai mari și
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
născut să fie: critic literar. Despre cum a început colaborarea cu RFI, ne dă o mărturie chiar autorul, într-una dintre ultimele scrisori ale acestui volum, alcătuit cu admirabilă grijă de Livius Ciocârlie. Ce rămâne din paragraful acesta e tocmai franchețea cu care Raicu își afirmă, în ciuda tuturor parantezelor modestiei, devotamentul natural pentru scris. Inutil să mai spun că, în ce-l privește, a scrie nu înseamnă altceva decât a comenta vibrant literatura. Cele câteva rânduri se referă la Alexandru Papilian
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]