132 matches
-
și adusese știri bune. Nu era primul, căci mai venise unul prin Salonic câteva săptămâni înainte cu d. Victor Antonescu în uniformă franceză; văzuse pe Ionel și pe Saint-Aulaire la Iași și pornise înapoi fără să-l descopere guvernul. manifestații francofile Spiritele erau atât de agitate, încât, fără a ști de unde, se răspândise, la 23 octombrie/5 noiembrie, zvonul că ar fi sosit la Athénée Palace 238 mai mulți ofițeri francezi. Gheorghiu veni în fugă să ne previe, îi văzuse, zicea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
duioasă: "Contopirea aceasta o făceam toți la noi în casă, și mama, și tata, și frații mei; ca și cum Provența n-ar fi fost decât o prelungire a Moldovei, ca și cum cerul ei senin ar fi fost una cu cerul toamnelor Iașului". Francofilul (stins la 31 decembrie 1956, la 82 de ani) convorbea cu Perrault și Descartes, cu Musset, Zola, Rostand, Richepin, Proust și Anatole France, cu Romain Rolland, François Mauriac, Francis Carco, Paul Valéry, cu Pierre Louys și Guyau, cu mulți alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
schimb, faptul că un om nu e lătrat de câinii satului este, pentru mentalitatea populară, un simptom de non-alteritate, de apartenență la același neam. „Francezii și românii sunt cu adevărat din aceeași rasă - Îi explica În 1918 un țăran român francofil generalului Berthelot -, căci atunci când soldații francezi trec printr-un sat românesc, câinii nu latră” <endnote id="(670, p. 175)"/>. „Bocceagiii, al căror număr e mare - scria Alecu Russo despre Iașii și locuitorii lui În 1840 -, Își strigă marfa, ducând după
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Lorena, cu Israelul În rolul Prusiei, ei tremurând vitejește, asemenea b)trânului Înv)ț)tor din povestirea patriotic) a lui Daudet Vive la France! Am spus despre Gouri c) are une bonne gueule pentru c) este, ca și Shahar, un francofil. Nu stie deloc englezește. Vorbim În francez), mai mult sau mai putin corect. Îmi cere p)rerea despre atitudinea Franței fâț) de țara sa și-i menționeaz) pe intelectualii francezi care viziteaz) Israelul, printre ei și Michel Butor, care demonstreaz
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
barcă remorcată de fregata germană. Pentru orice probleme, fie și de mai mică importanță, Roma consulta Berlinul sau îl urma într-o asemenea măsură încît, spre exemplu, marchizul Visconti Venosta, bătrîn diplomat încărunțit la școala franceză lui Cavour, de tendință francofilă certă, care a jucat un rol eminent în fruntea departamentului Afacerilor Externe și mai ales a delegației de la conferința pentru Maroc de la Algésiras, declara deschis domnului Al. Lahovary, pe atunci șeful meu la Legația de la Roma (venit să solicite sprijin
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pe lîngă birourile mele... Cînd colegul meu meu francez mi-a povestit, rîzînd, această glumă bună, n-am putut să-i ascund că urmările mi se păreau supărătoare și că Directorul politic (al MAE italian, n.t.), deja foare puțin francofil din convingere, nu va întîrzia, după ce va fi fost "săpunit" de Duce, să încerce să se revanșeze, înmulțind demersurile sale neplăcute. Crescendo-ul atacurilor împotriva Franței a permis, într-adevăr, să se constate în ce măsură fascismul nu avea în vedere o
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
când mamele își petrec întregul timp afară din casă este poate și mai rău. Pe vremea copilăriei mele atracțiile publice fiind aproape neexistente, toate petrecerile se făceau în familie. bucureștiul în 1871 [Politica. Revoluția din Ploiești. Scrisoarea către Ambron. Curentul francofil. Politicianismul. Petiția de la Iași. Literatura. Cestiunea evreie. Finanțele. Teatrul. Târgul Moșilor. Tragerea la semn. Orașul. Tipuri bucureștene. Viața bucureșteană. Moravuri și farse. Ziariștii și scriitorii. Oamenii zilei. Doctorul Drasch. Întâiul congres al presei.] politica La guvern era partidul conservator. Ministerul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
întemeiate, trebuie să remarcăm astăzi înalta ținută morală a tânărului principe Carol, care, neuitând, cum era firesc, originea sa germană, încerca cu sinceritate să înțeleagă și să se integreze în viața noii sale patrii, atât de puțin primitoare, deocamdată. curentul francofil Curentul contra domnitorului era hrănit și de sentimentul francofil al publicului. Victoriile armatelor germane, departe de a înfrânge acest sentiment, îl îndârjea încă și mai mult, iar partidul liberal se folosea de această dispoziție a spiritului public spre a lovi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
tânărului principe Carol, care, neuitând, cum era firesc, originea sa germană, încerca cu sinceritate să înțeleagă și să se integreze în viața noii sale patrii, atât de puțin primitoare, deocamdată. curentul francofil Curentul contra domnitorului era hrănit și de sentimentul francofil al publicului. Victoriile armatelor germane, departe de a înfrânge acest sentiment, îl îndârjea încă și mai mult, iar partidul liberal se folosea de această dispoziție a spiritului public spre a lovi în domnitor. Prin grădinile de petreceri, prin celelalte localuri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din istoria Bucureștilor. Studiu introductiv 5 Notă asupra ediției (1987) 35 Notă asupra ediției (2013) 39 bucureștii de altădată O lămurire 45 În București 49 bucureștiul în 1871 59 Politica 59 Revoluția din Ploiești 66 Scrisoarea către Ambron 68 Curentul francofil 71 Politicianismul 71 Petiția de la Iași 74 Literatura 84 Cestiunea evreie 94 Finanțele 100 Teatrul 101 Târgul Moșilor 109 Tragerea la semn 110 Orașul 112 Tipuri bucureștene 153 Viața bucureșteană 156 Moravuri și farse 161 Ziariștii și scriitorii 166 Oamenii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Înseamnă a vorbi despre modernitate. În cealaltă parte, postmodernismul (se spunea mai puțin postmodernitate) era deja o vulgată literară, pentru unii, un avatar al limbajului prețios, pentru alții, iar numele postmodernilor străluceau ca la cinema. Asta pentru că fiecare, anglofilul, respectiv francofilul, era mult mai puțin nominalist decît se pretindea. Fiecare credea că, În vreme ce deconstruiește adevărul, Îl afirmă. PÎnă și numele maeștrilor gîndirii din Franța, Derrida și compania, Înseamnă ceva peste Ocean și altceva dincoace. Am avut ocazia, În cei mai bine
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Această alegere ilustrează bine dorința Francofoniei de a se deschide din ce în ce mai mult către țările Europei Centrale și de Est și vă pot asigura că țara noastră face tot ceea ce-i stă în putință pentru a răspunde acestei provocări. Dacă legăturile francofile țesute de secole de către țara noastră și ancorarea istorică a limbii franceze nu mai trebuie demonstrate, nu ne rămâne decât să continuăm eforturile pentru a valorifica această moștenire și de a consolida cât mai mult folosirea limbii franceze și difuzarea
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Andrei Gheorghe: Eu! Mihai-Răzvan Ungureanu: Aferim! Andrei Gheorghe: Domnule Gigi, nu da cu pietre! Mihai-Răzvan Ungureanu: Iar femeile educate și, la rându-le, destul de volatile moral. Nu foarte surprinzător însă, mai târziu, mai apare o calitate, aceea că toți sunt francofili și francofoni. Andrei Gheorghe: Da, asta este o calitate. Mihai-Răzvan Ungureanu: Ca să vezi paradoxul. La sfârșit de secol XIX, două treimi din Parlamentul român vorbea germana, membrii parlamentului știau germana mai bine decât știau franțuzește. Andrei Gheorghe: Mi-aduc aminte
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
tendința: în fond, locație rămîne, indiferent de filiera romanica sau neromanica pe care intră sau reintră în română, un termen de origine latină; un împrumut mai recent impus azi de modă anglofila - înlocuiește astfel împrumuturi mai vechi aduse de modă francofila. Singurul lucru care tulbură logică acestor repetate înnoiri este existența conotațiilor stilistice, componența evaluativa a termenilor. Deocamdată și cel puțin pentru o vreme de acum înainte, locație va avea conotațiile de tehnicism și anglicism pentru care, de altfel, este preferat
“Locatie” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13743_a_15068]
-
Raskolnikov, Kirilov, Stavroghin sau Ivan Karamazov. De aici și latura slavofilă a lui Dostoievski, care se manifestă prin idealizarea comunității rurale rusești, "obșina" ("община"), o structură socială organică, unitară, bazată pe tradiție și ortodoxism. Descoperirea acestei lumi primordiale de către intelectualul francofil Stepan Verhovenski, la sfârșitul romanului "Demonii", demonstrează credința scriitorului că occidentaliștii, rușii „corupți” de ideile Europei, mai pot fi încă recuperați de "obșina". Într-un articol neterminat, intitulat "Socialism și creștinism", Dostoievsi împarte istoria omenirii în trei epoci de dezvoltare
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
în decembrie 1742. Apoi, el a obținut un avantaj în fața facțiunii franceze și a fost numit Cancelar al Afacerilor Externe în 1744. Totuși, Elisabeta, care nu voia să implice Rusia într-un război, a păstrat echilibrul acordând titlul de vicecancelar francofilului Mihail Voronțov. În 1746 Rusia a negociat o alianță cu Austria. Rusia a intrat în sfârșit în război când Marea Britanie a promis să-i plătească o subvenție. În 1748 armata rusă a pornit spre Rin, lucru care i-a determinat
Elisabeta a Rusiei () [Corola-website/Science/308549_a_309878]
-
aceea, în 1898, armata franceză și cea britanică erau cât pe ce să se lupte la Fashoda. Însă tensiunile dintre cele două țări s-au atenuat la încoronarea regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit, ce era francofon și francofil. Primit cu ostilitate în Paris, a îmbunătățit relațiile cu Franța. Astfel, s-a format Antanta. Împăratul german Wilhelm al II-lea al Germaniei a dus o politică globală-Weltpolitik, o politică colonială, ocupând numeroase teritorii africane și intrând în conflict direct
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
desemneze un candidat al lor. După dispute aprinse, a fost acceptat comandantul micii armate moldovene, Alexandru Ioan Cuza (care nu participase la întâlnire). La adunarea propriu-zisă, Cuza a fost prezentat drept variantă de compromis între conservatorii filoruși și liberalii pro-occidentali (francofili). Oamenii lui Sturza au fost surprinși să constate că acesta este respins și în schimb adunarea îl votează în unanimitate pe Cuza. Gruparea lor, susținută de mercenarii polonezi ai lui Wierzbicki, care plănuia să acționeze doar pentru a liniști eventualele
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
1999 în 10 Things I Hate About You, o adaptare modernă a lui Shakespeare, Îmblânzirea scorpiei. În 2000, a început să studieze la Columbia University. A studiat și istoria, literatura și poezia franceză la General Studies. A devenit un absolut francofil și un vorbitor de limbă franceză. El a spus ca mutarea "forțată" la New York l-a ajutat să se dezvolte ca persoană. Filmul ce a apărut în 2001, Maniac, a fost filmat într-un spital de boli mintale; Mysterious Skin
Joseph Gordon-Levitt () [Corola-website/Science/314509_a_315838]
-
care transporta 700 de oameni, hainele și multe din efectele personale ale Ioanei, a eșuat pe un banc de nisip și a trebuit să fie abandonată. Ajunsă în țările nordice, Ioana nu a fost primită de către logodnicul ei, datorită opoziției francofililor de la curtea lui Filip. Căsătoria formală a avut loc în 20 octombrie 1496, la Lier, la nord de Bruxelles, Filip fiind fascinat de frumusețea Ioanei. Imediat cei doi soți se îndrăgostesc nebunește. Între anii 1498 și 1507 ea a născut
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
Nikola, care fusese instruit de mic pentru cariera militară, și-a petrecut o parte din fragedă lui copilărie la Trieste în casa familiei Kustic, căreia îi aparținea mătușa să, prințesa Darinka, soția lui Danilo al II-lea. Prințesa era o francofila înflăcărata și la sugestia ei tânărul prinț moștenitor a fost trimis la Liceul Louis-le-Grand din Paris. Spre deosebire de contemporanul sau, regele Milan I al Șerbiei, prințul Nikola a fost puțin influențat în gusturile și obiceiurile sale de educația pariziana; tânărul luptător
Nikola I al Muntenegrului () [Corola-website/Science/319517_a_320846]
-
sau și Al Doilea "Reich") din care făcea parte și teritoriul Saarlandului. După Primul Război Mondial, în 1920, conform Tratatului de la Versailles a fost creat protectoratul Ligii Națiunilor Saar, aflat sub administrația Franței timp de 15 ani. Din nefericire pentru francofili, în 1935, conform unui referendum organizat de Liga Națiunilor, majoritatea covârșitoare a populației s-a declarat pentru alipirea la Germania. Teritoriul, împreună cu o parte din Palatinat și cu departamentul Moselle, a format "Reichgau"-ul numit Westmark. La sfârșitul celui de-
Saarland () [Corola-website/Science/297275_a_298604]
-
al "Historische Zeitschrift" și al "The English Historical Review". Implicarea lui Nicolae Iorga în dispute politice și cauza iredentistă au devenit caracteristice în viața sa în timpul Primului Război Mondial. În 1915, în timp ce România era încă neutră, a trecut de tabăra predominant naționalistă, francofilă și pro-Antanta, cerând purtarea unui război împotriva Puterilor Centrale pentru a recupera Transilvania, Bucovina și alte regiuni deținute de Austro-Ungaria; pentru a-și atinge scopul, a devenit un membru activ al Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor, și a
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
din Chicago, unde va ține și o conferință, excursia fiind descrisă în paginile jurnalului său. A tradus masiv literatură americană, în special autori dramatici, dar a tradus și din limba rusă. Într-o perioadă în care majoritatea intelectualilor români erau francofili sau germanofili, Petru Comarnescu a făcut o figură aparte, orientîndu-se spre spațiul cultural american. Este de asemenea autorul mai multor monografii sau prefețe publicate la editura Meridiane, consacrate unor mari pictori români sau străini. Jurnalul său, publicat postum, într-o
Petru Comarnescu () [Corola-website/Science/316617_a_317946]
-
România. În operele sale, Ion Luca Caragiale face portretul mai multor personaje de snobi care imită fie marea burghezie, fie cultură unei țări străine. Unele dintre aceste personaje sunt fictive (Nae Cațavencu, Conu Leonida), altele reale (Barbu Delavrancea la Berlin, francofil disprețuind tot ce este german). Înainte de valul de francofilie descris de Caragiale, existase un snobism filelenic datorat prezenței și influenței Fanarioților, snobism care mai apare încă la unele din personajele sale, precum și în multe dintre patronimele și prenumele lor. Pe lângă
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]