135 matches
-
ar fi dorit să fie mai degrabă învinși lîngă Franța decît învingători contra ei, Cristian Preda, Adriana Ghițoi, Valentina Sandu-Dediu, Paula Iacob, totul întregit cu un frumos dosar, prefațat de Alina Ledeanu - Ardealul omagiază Franța, despre un Sibiu germanofon și francofil, din iarna lui '44. Remember-ul lui Doinaș, citat de Alina Ledeanu, o spune: "}ărâna-n sînge, pradă cutezanței,/ părea în clătinare un vulcan/ cînd, ca niște apostoli ai speranței,/ noi am adus cîntînd omagiu Franței,/ gîndindu-ne la spiritul german." Francezii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6727_a_8052]
-
alergia la insubordonare și varietate, groaza mediocrității (și a oficialității) față de per sonalitatea alchimică, senin însumatoare de polarități. Boală veche. La fel fusese-n vremea boierimii degrab’ tăietoare de capete, potrivit facțiunilor turcofile sau rusofile, apoi a burgheziei germanofile sau francofile, întru pacostea comună și folosul alogeniei hrăpărețe. Ca și la instaurarea monarhiei, în vremea carlismului, legionarismului, antonescianismului ș.a.m.d. Totul, cu o istoriografie mai mereu pigmentată partizan, de la Xenopol și Iorga la Florin Constantiniu, de la Hasdeu și C. Giurescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
tendința: în fond, locație rămîne, indiferent de filiera romanica sau neromanica pe care intră sau reintră în română, un termen de origine latină; un împrumut mai recent impus azi de modă anglofila - înlocuiește astfel împrumuturi mai vechi aduse de modă francofila. Singurul lucru care tulbură logică acestor repetate înnoiri este existența conotațiilor stilistice, componența evaluativa a termenilor. Deocamdată și cel puțin pentru o vreme de acum înainte, locație va avea conotațiile de tehnicism și anglicism pentru care, de altfel, este preferat
“Locatie” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13743_a_15068]
-
Ungaria comunistă și a fugit, după toate probabilitățile, în Rusia Sovietică. Ai putea presupune că, fiind căsătorit cu o austriacă și făcîndu-și studiile în Germania, Dan Bogdan e germanofil. În realitate, tocmai fiindcă e căsătorit cu o austriacă, afectează sentimente francofile sau anglofile. Dacă însă cineva atacă Germania, atunci Dan Bogdan o apără. Dintr-un sentiment greoi de lealitate, Dan Bogdan e totdeauna contradictoriu, cu încetineală. Poate fi câștigat după o mare incubație intelectuală, după care devine un prieten obstinat. Succesul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
schimbat de la vârsta de nouă ani, îți ascunzi secretele la fel de prost! Chiar a meritat osteneala să te lauzi!” Asta nu m-a împiedicat să cad din nou în picioare cu iuțeala fulgerului: -Nu e nimic de mirare, părinții mei erau francofili. -Dar pe dumneata te-au numit Olaf. -Erau și patrioți. Trebuie să pun la încălzit mâncarea de ieri seară. O să vezi, e mai bună a doua zi. Așteptând să fiarbă apa pentru paste, amestecai în tocănița al cărei sos se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
artist", de pildă, de unde vine și sugestia extraordinarelor scene finale, circul improvizat cu cîini-roșiori și cocoși). Frizeria, baia publică, bodega și sala de bal epuizează întregul spațiu național, unde se petrece totul: politichie, amoruri cu pandalii, înfiorări patriotarde și spasme francofile. Jegul, mocirla drumurilor străbătute cu picioarele goale și adusă pe podelele balului, privatele mustind de zoaie unde se fac confesiunile amoroase, unde se schimbă costumele și unde damele republicane își amestecă lacrimile, târgoveții și bulgarii care dau năvală la bal
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îndrepta spre germani. Despre germani a și vorbit mai târziu, de altfel. Numai că sper, dragul meu, că tot ce am povestit până acum n-are să te facă să concluzionezi c-aș fi germanofil ! Preferințele mele coincid cu ale majorității francofile, dar la vârsta mea frumos mi-ar sta să fac în stradă agitație cu tricolorul ? Nu m-am simțit nicio clipă în stare să provoc, prin glasul meu, dureroasa jertfă a războiului. De aceea, când aud atât de des cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
arată dialogul celor două culturi aflate într-un schimb de lungă durată, cu beneficii de ambele părți. Cum ar fi fost literatura română fără Baudelaire al ei, Tudor Arghezi, sau fără Ion Minulescu, sau fără atâția alți autori francofoni și francofili până în fibrele cele mai intime ale ființei lor artistice... Și cum ar arăta literatura franceză fără un Tzara, Ionesco sau Cioran, Gherasim Luca sau Benjamin Fondane sau Nicolae Breban ? De neimaginat ! Revendicați de ambele spații, iată-i pe aceștia, alături de
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
discipline în școlile franceze. Ne mândrim cu ei. - România este o țară francofonă. Care este rolul ei în promovarea idealului de cultură în U.E. ? - Vă rog să-mi permiteți să mă refer acum la întreg spațiul românesc, profund francofon și francofil, deoarece francofonia unanim recunoscută din Republica Moldova vine să întărească percepția europeană asupra românilor ca excelenți vorbitori și rafinați cunoscători ai culturii și spiritualității franceze, vectori ai afirmării noastre europene. De aici derivă poate, și o parte a rolului pe care
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
estimarea datei la care ar putea fi rezolvată această solicitare. Vă mulțumesc ! (Întrebare, aprilie 23, 2012, Parlamentul României) Francofonie Domeniul meu de suflet ! Am atras multe ironii în presa locală, ca politician francofon, militant activ pentru păstrarea tradiției francofone și francofile în spațiul românesc. Nu le-am înțeles și am continuat să lupt. Ca membru în Delegația Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Francofoniei, dar și în Grupul Parlamentar de Prietenie cu Republica Franceză-Adunarea Națională, am intervenit pe subiecte precum: problema
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
abordări pragmatice și a unei agende continue care să depășească problemele administrative. Jean-Claude Mignon a avut căteva intervenții în cadrul cărora a recunoscut „istoria noastră comună“, “legăturile de prietenie care trebuie să se întărească“, spunând că “românii sunt francofoni dar și francofili”, acestea nefiind doar niște vorbe de complezență. Consider că dialogul de ieri a fost unul de mare sinceritate și pentru că, în ultima sa intervenție, Jean-Claude Mignon a mărturisit că “se simt jenați” de faptul că românii trăiesc cu impresia că
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
virtuoasă și virtuoză! Colț de lume tihnit și nebănuit în zgomotul orașului. într-una din acele zile blânde, în pauza danturilor de Brahms, doamna Schmidt, ca glumă, pusese o placă la gramofonul nou al tânărului Schmidt, o haimana de licean, francofil aprig, și care proclama că neamțul Schmidt e pur alsacian. Placa era vestitul Oyral Melodie purtată prin toată Europa de turneul revistei Tour du Monde. Oyral nu era numai o canțonetă care a prins, era însuși afișul muzical al acelei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
anume categorie de tineri care erau îndrăgostiți de tot ce este franțuzesc. La fel cum tinerii ruși din Tokyo, îmbrăcați cum își închipuie că se îmbracă muncitorii lor, se adunau prin anumite baruri ca să cânte cântece populare rusești, și acești francofili se adunau în cafenele ca aceasta, cu berete pe cap și cu cărți sub braț, ca să ofteze după chanson-uri franțuzești și să facă pe grozavii. Takamori nu se simțea în largul lui în astfel de locuri; el prefera barurile învecinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
compara cu Parisul, nu? Adresându-i-se lui Gaston și Tomoe, Ōkuma nu mai contenea cu critica la adresa orașului Tokyo și a Japoniei. Disprețul pentru țara în care s-au născut și pentru orașul în care trăiau îi caracteriza pe francofili. Chiar dacă nu înțelegea ce i se spune, Gaston se holba pur și simplu la Ōkuma cu niște ochi mari și cu gura pe jumătate căscată. Takamori, deși nu era prea ager de felul lui, și-a dat seama că Ōkuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sub tabloul de bord deformat, era o mănușă de damă, o mănușă prăfuită din velur. Reușea oare actrița, așezată în mașină, cu fața acoperită cu machiajul morții, să vizualizeze victima reală, aceea rănită în accidentul care zdrobise mașina - o gospodină francofilă de periferie, poate, sau o stewardesă de la Air France? Îi mima oare din instinct pozițiile, transformând în propria sa persoană magnifică rănile unui accident banal, petele de sânge și suturile repede date uitării? Ședea în mașina avariată ca o zeitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vehicul de cultură) se formează aproape în întregime în zona «tradiției moderne» sau a «tradiției rupturii»”. Prima „ruptură” literară și culturală majoră are loc între ideologia posteminescianismului ruralist, paseist etnicist și xenofob, deviată către reacționarismul populist, și cercul estetizant, cosmopolit, francofil al lui Alexandru Macedonski. Stigmatizat de opinia critică în urma nefastei epigrame antieminesciene („Un X pretins poet...”) pe fondul emergenței mitului postum al „poetului național”, mentorul Literatorului va rămîne practic singurul animator al „noului curent”, pînă la începutul secolului al XX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al „poetului național”, mentorul Literatorului va rămîne practic singurul animator al „noului curent”, pînă la începutul secolului al XX-lea. Eclectic, impur și mimetic la rîndu-i, primul romantism românesc de la mijlocul secolului al XIX-lea fusese revoluționar, cosmopolit, progresist și francofil; prin Eminescu și prin filtrul junimist devine metafizic, conservator și germanofil, impunînd o ontologie lirică, un limbaj omogen și prefigurînd - deja - spiritul Decadenței. „Liniile de forță ale vocației poetice eminesciene” - observă același V. Ivanovici - vor determina „în dublu sens evoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poezie de cunoaștere” simbolistă (Lidia Bote) este oarecum inadecvat: avem de-a face cu o poezie a experienței totale/esențiale, analogon al misticii... În termenii lui Blaga, influența idealistă germană/eminesciană asupra estetismului românesc a fost una „catalitică”, iar influența francofilă/latină a lui Macedonski - una „modelatoare”. Decadentismul românesc va fi, de altfel, legitimat estetic și filozofic prin idealismul subiectiv al unui Rémy de Gourmont, autorul din Le Livre des Masques fiind puternic îndatorat romantismului și idealismului subiectiv german. Simptomatică este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ani; situația socială a contribuit într-o nu mică măsură la refuzul literaturii anterioare” (ibid., p. 267). În România, prima ruptură literară modernă - inițiată de cercul Literatorul lui Al. Macedonski - fusese o alternativă poetică estetizantă, urbană și cosmopolită, de obediență francofilă, față de populismul posteminescianismului sămănătorist: o aristocrație de drept poetic, o afirmare a artei pentru artă și a limbajului autonom, nonmimetic, „purificat” al poeziei noi. Primele articole programatice folosesc denominațiuni vagi, cu conotații „noviste”: „Poezia viitorului“ (1892) de Al. Macedonski, „Noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alcătui sumarul volumului Plumb (1916). După 1895 apar, de asemenea - sub patronajul lui Alexandru Bogdan-Pitești -, primele expoziții de pictură ale „independenților” din România și primele reviste de artă deschise fenomenului modern. Revista Literatorul a lui Alexandru Macedonski și satelitele ei „francofile” (Revista ideii, Revista literară, Revista olteană, Revista orientală. Révue franco-roumaine, Revista contimporană, Liga ortodoxă ș.a.), dar și numeroase publicații mai eclectice (Revista modernă etc.), găzduiesc producții estetizante autohtone sau traduceri din simbolismul european. Efemera revistă Linia dreaptă (1904) a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Galaction), de rentieri ruinați și urmași ai micii boierimi scăpătate (Macedonski, Anghel, Ion Vinea), de provinciali eșuați în boemă (Mircea Demetriade, Iuliu Cezar Săvescu), de amploaiați bucureșteni bine situați, neofili formați în atmosfera boemei pariziene (Ion Minulescu), de profesori gimnaziști francofili (Bonifaciu Florescu, I.M. Rașcu) de universitari latiniști cu bovarisme poetice moderne (Ovid Densusianu-Ervin ș.a.), de amatori de artă rafinați, cu situație socială bună (Eugeniu Ștefănescu-Est, Ion Pillat). O utilă schiță sociologică în acest sens găsim în Poezia simbolistă românească, Antologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
altfel, primul studiu amplu și informat despre simbolism, datorat Izabelei Sadoveanu) și, adeptă a unei heteronomii specifice, nu este deloc indiferentă față de estetic. O variantă academizantă de modernizare a literaturii are loc prin intermediul lui Ovid Densusianu, pe linia unui latinism francofil de sensibilitate neoclasică. Declarat simbolistă, longeviva publicație Vieața nouă (1905-1925) va milita - la fel de dogmatic ca și adversarele ei tradiționaliste - pentru modernitate și citadinism. „Simbolismul” ei e, de fapt, un academism modern, atras de vitalismul solar al lui Verhaeren și Vielle-Griffin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Daniel Echter, nou, dar dégriffé, iar În picioare o pereche de Trapper's aproape noi. Plus o cămașă potrivită. Și cam atât. Cam second hand. Și mie Îmi ceri ținută ca la decernarea premiilor Oscar. A Césarurilor, mai bine zis. Francofil fiind, ești automat americanofob. Există cuvântul? Da, există: și cuvântul și resentimentul. Pentru că nu toți se dau În vânt după jinși, presupun... Se prea poate... Strada Îl contrazicea Însă la fiecare pas: filmele, tonetele cu coca, pepsi, hot-dog, hamburger și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
industriale, primul cu victime la scară industrială, Henry a prevăzut consecințele catastrofale ale conflictului european mai curând decât majoritatea englezilor. La numai două zile de la declararea stării de război, Îi scria prietenei sale Edith Wharton, ca și el anglofilă și francofilă (neștiind când și unde avea să Îi parvină scrisoarea, căci se afla cu mașina undeva, În Spania, când se făcuse mobilizarea și expirase ultimatumul): „Mă simt aproape insuportabil Împovărat de această prăbușire a civilizației noastre“, după care a rămas definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pun piedici eforturilor franceze, în această perioadă învățămîntul în limba lui Dante cunoscînd un deosebit avînt. Reprezentantul Franței explică: Dacă înainte de război, limba noastră era vorbită în toate mediile cultivate, nu se mai poate spune același lucru și astăzi, numărul francofililor din această țară rămînînd același, în vreme ce populația ei a crescut de la 6 la 20 milioane de locuitori, din care 25% sînt refractari la cultura noastră". Față de acțiunea culturală a Franței se manifestă încă un blocaj, acela operat de poetul și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]