111 matches
-
vor apărea în varianta finală: o discuție cu generalul după execuția lui Svoboda; un dialog purtat în tranșee între Bologa și Cervenco cu privire la război; o vizită făcută de doamna Bologa în spitalul militar din Târgu Mureș, după ce Apostol fusese rănit; fraternizarea „intelighenței românești și ungurești” monorene de la cazină; o scrisoare emoționantă a lui Apostol trimisă din temniță mamei sale, precum și un scurt capitol final în care Ilona venea în zorii zilei să-și plângă iubirea pe mormântul logodnicului ei. Versiunea finală
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Limbajul eroului dobândește, potrivit lui George Călinescu, „un misticism profetic, cu o puternică sentențiozitate ibseniană, ceea ce dă cazului său o și mai cețoasă obscuritate cazuistică”. Numit de generalul Karg în curtea marțială ce urma să judece 12 țărani români, învinuiți de fraternizare cu inamicul, Bologa încearcă să dezerteze, dar, epuizat fizic și moral, este prins de patrula condusă de locotenentul Varga. I se oferă o încercare de scăpare, dar o respinge resemnat, considerând că o viață smulsă prin minciună nu ar mai
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
de armată. O dată cu intrarea României în război la 15 august 1916 împotriva puterilor Antantei, comandamentul trupelor austro-ungare, precum și cel german nu au mai avut încredere în trupele române ce luptau pe frontul de răsărit contra celor rusești, temându-se de fraternizarea cu acestea sau de dezertări în masă. În consecință, Divizia 35 austro-ungară din rândurile căreia făceau parte mulți români a fost mutată pe frontul italian pentru a lupta contra trupelor italiene și franceze. Din cauza intensei propagande de aruncare a armelor
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Imperiului Roman când în perioada doliului romanii purtau niște veșminte din lână de culoare închisă numite "pulla". Din timpul Evului Mediu și al Renașterii există obiceiul de a purta doliu nu doar pentru cei apropiați ci și în semn de fraternizare cu unele tragedii mai îndepărtate. De exemplu, regina Elisabeta I a Angliei și întreaga sa curte s-au îmbrăcat în doliu cu ocazia primirii ambasadorului francez după masacrul împotriva protestanților care a avut loc în Franța și care este cunoscut
Doliu () [Corola-website/Science/306136_a_307465]
-
poliția au făcut victime de ambele părți. Protestatarii au prădat secțiile de poliție și s-au înarmat. După trei zile de demonstrații, țarul a mobilizat trupele din garnizoana orașului pentru a suprima revolta. Soldații au rezistat la primele încercări de fraternizare și au ucis mulți demonstranți. Cu toate acestea, noaptea, o parte a trupelor s-a alăturat treptat taberei insurgenților, care au putut astfel să se înarmeze mai adecvat. Între timp, țarul, disperat, nemaiavând mijloacele de a guverna, a dizolvat Duma
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Mobile". El a înființat și un port de ape adânci pe Insula Dauphin întrucât golful Mobile și râul Mobile erau prea puțin adânci pentru vasele maritime. Populația coloniei a fluctuat în următorii câțiva ani. În 1704, parțial din cauza temerilor că „fraternizarea” a soldaților francezi cu femeile băștinașe poate duce la un conflict, Bienville a aranjat aducerea a douăzeci și patru de femei din Franța. Prin tradiție, tinerele au fost alese din mănăstiri, deși majoritatea proveneau probabil din familii sărace. Domnișoarele au fost găzduite
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
obini îi ajută pe coloniști să câștige. Drept mulțumire pentru ajutorul acordat, generalul Gau recunoaște legitimitatea înființării coloniei Roanoke, deși ea nu aparține Conclavului. Cu toate că gestul său a ajutat colonia, John este conștient că Uniunea Colonială îl va acuza pentru fraternizare cu inamicul. Prin urmare, părăsește Roanoke împreună cu Jane, Zoë și cei doi obini, alăturându-se Conclavului. Dorința lui nu este de a ataca Uniunea Colonială, ci de a dezvălui Pământului ținut în ignoranță adevărul despre spațiul cosmic și rasele care
Ultima colonie () [Corola-website/Science/323752_a_325081]
-
înainte trebuie să continue în același ritm”. Scopul acestor ordine sunt neclare chiar și în zilele noastre, dar conținutul celui dintâi s-a răspândit rapid în rândurile soldaților italieni, care au început să sărbătorească sfârșitul războiului, existând chiar cazuri de fraternizare cu soldații francezi. Comandanții au primit ordine să explice corect situația trupelor din subordine: ostilitățile aveau să fie reluate în cele din urmă. În acea zi, Mussolini a avut o întâlnire cu Hitler la München în timpul căreia dictatorul italian a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
a surplusului nu a avut rezultate vizibile din cauza rezistenței (uneori și cu forța) opusă de populație. În armată, disciplina militară s-a evaporat. Întregi unități renunțau la executarea ordinelor. Comandanții nedoriți erau schimbați de subordonați și dați afară. A început fraternizarea cu inamicul. Noul ministru de război A. F. Kerenski a vizitat unitățile militare și le-a cerut soldaților să-și facă datoria. La s-a deschis primul congres al tuturor sovietelor deputaților muncitorilor și soldaților. În pofida propunerilor bolșevicilor de a
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
locuri și populația băștinașă (spre deosebire, de exemplu, de Imperiul German, unde anumite unități erau sprijinite să rămână în același loc). Soldații strămutați își făceau adesea stagiul militar în celălalt capăt al Dublei Monarhii, strategie prin care se dorea evitarea fraternizării cu populația în caz de tulburări sociale. Dislocarea și fragmentarea trupelor era însă și rezultatul lipsei cazărmilor. Lipsa era atât de mare, încât uneori chiar și unele companii trebuiau să fie despărțite de batalionul lor și adăpostite separat. După ce în
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
altele decât cele pe care le-am avut în vedere făcând propunerea, la sugestia lui Sică Alexandrescu și, cred, a lui W. Siegfried, faptul esențial e că evenimentul s-a soldat cu un succes deplin. Mi-e greu să uit fraternizarea dintre interpreți și publicul de emigranți din sală, masa dată de Elvira Popescu în onoarea foștilor ei colegi în somptuoasa-i reședință din apropierea Parisului, de bucuria lui Sică și a celorlalți actori când au citit relatările elogioase ale presei pariziene
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]