442 matches
-
au dominat intreaga seară. Jonas Kaufmann este un tenor liric care a reușit să surprindă acea poezie romantică a rolului. În celebra arie „Winterstürme wichen dem Wonnemond” a fost sublim, m-a emoționat până la lacrimi prin căldura glasului și delicatețea frazării. Eva-Maria Westbroek se dezvoltă ca o soprană wagneriană de viitor (am văzut-o și la Covent Garden, în Elisabeta din „Tannhäuser”), are un acut sigur și precis, posedând o voce egală, cu armonice frumoase și de calitate. Are ținută impunătoare
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]
-
melodiosserafic, într-o literatură controlată de critici formați la școala metafizicii luminoase, a idealității pure, nepregătiți să suporte un țipăt expresionist de o asemenea intensitate. Greu de crezut, dar până la urmă acest copil isteric a fost adoptat. Suflul interior al frazării - vuietul fierbinte al unei topitorii gigantice - s-a dovedit capabil să aglutineze fracturile sintactice, distorsiunile, derapajele imaginației, să topească erorile și extravaganțele și să impună o asemenea poezie. O poezie ce pare tot timpul a fi pe punctul să eșueze
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
Gabriel Croitoru - vioara I -, care i s-a alăturat relativ de curând, ceilalți instrumentiști sunt aceiași din 1987, când a fost înființat: Nicușor Silaghi, vioara a II-a, Marius Suărășan, violă și Vasile Jucan, violoncel. Cu un sunet cultivat, cu frazare coerentă, inteligentă, sensibilă, cu simțul construcției fără fisuri, cei patru muzicieni au reușit să confere un echilibru clasic celor două lucrări brahmsiene - Cvartetul de coarde în la minor, op. 51 nr. 2 și Cvartetul cu pian în fa minor, op.
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
făcut o parte din "ucenicie", s-a făcut simțită de la primele acorduri ale Concertului în Re major pentru vioară și orchestră de Ceaikovski. Orchestra și-a depășit rolul de simplu acompaniator, astfel încât, violonistul - cu un sunet pur, rafinat, cu o frazare mlădioasă și o tehnică dezinvoltă - deși au existat și unele pasaje discutabile - a regăsit, în ansamblul clujean, un partener fidel, complementar. Din păcate însă, acustica Bisericii a estompat, uneori până la limita inferioară a audibilității, rezonanța muzicii! Cristian Mandeal a strălucit
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
condus vocea cu siguranță, împlinindu-și glasul care ne apare în prezent frumos timbrat și rotund cu acute sigure, dar mai ales cu o interpretare foarte nuanțată și sensibilă. Ne-a impresionat în aria "E lucevan le stelle" printr-o frazare de mare rafinament și sensibilitate. Revelația serii a fost baritonul gruzin George Gagnidze ce ne-a propus o interpretare total particulară a baronului Scarpia. Având un glas negru, cu acute puternice, el a fost cinic, alteori brutal, senzual până la obsesii
Eveniment în lumea operei by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6698_a_8023]
-
funcționar imperial, interesul nostru față de un asemenea destin crește și mai mult. Partea a patra este și cea mai bine realizată artistic. Revenind, la decenii distanță, asupra luptelor dramatice din Apuseni, condeiul memorialistului capătă ritm și o dinamică alertă a frazării. Narațiunea, sacadată ca și mersul trepidant al bătăliilor, captivează și convinge prin autenticitate. Anticalofilismul lui Moldovan este de altă calitate decât cel al lui Lăcusteanu. Ar fi ceva de spus și despre ediție, în ciuda faptului că, de regulă, despre o
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
dramatică, cu un timbru bogat, plin de culoare și omogen în emisie. L-am apreciat mai ales în duetul „La ci darem la mano” din opera Don Giovanni de Wolfgang Amadeus Mozart (aici cu valențe de bariton liric, susținîndu-ș i frazările în concordanță cu partenera, conducîndu-și glasul cu expresivitate), împreună cu soprana Alexandra Cristian, masterandă în anul II, pe care am mai urmărit-o în acest recital cu o arie din opera Nunta Jeannettei de Victor Masse, cu o coloratură bine stăpînită
Daruri muzicale: un recital al tinerilor interpreți by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4717_a_6042]
-
unele de maturitate (cel mai vechi e din 1977, cel mai nou, din 2006), autorul își schițează un inedit autoportret. Se poate vedea ușor că, scrise din impuls personal ori la comandă, „minciunile” sale sunt foarte unitare ca stil și frazare, căci imită voci și locuiesc circumstanțe străine cu o familiaritate remarcabilă. „Scrisul cu bucuria lui intrinsecă” (spune undeva) l-a stăpânit de la început întreg, cu toate valențele în alertă. Spumos, stufos, gâlgâitor, doldora de ambiguități și niciodată definitiv, scrisul lui
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
este exigent”. Cititorii României literare de acum aproape un deceniu, ca și cei ai „Dilemei vechi” de astăzi pot depune mărturie în sensul acesta. Experiența de cititor i-a servit din plin scriitorului Marius Chivu. Nu în problemele de bună frazare a poemelor (căci acesta e un truc care se învață relativ rapid), ci în buna orientare a întregii cărți. vîntureasa de plastic fiind, într-adevă r, o carte acut tematizată, cu atât mai acut cu cât are o tensiune epică, dificultatea
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
desparte,/ citește acest vrednic domn,/ uitând de masă și de somn?/ La pagina vreo patru sute,/ privirile i-au fost cusute/ cu ața literelor mici/ ca niște rânduri de furnici./ Țesut în scumpa terfeloagă,/ El, unul, pare că se roagă... Virtuozitatea frazării lirice se pliază, în cazul lui Șerban Foarță, pe o irepresibilă exigență formală, dincolo de care imaginarul, bine strunit în mecanismele artificiilor retorice, își expune relieful său contorsionat și himeric: „Ce înger mântuie,-n ev, roza/ din coloritul nul, mai știu
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
acea dexteritate vicleană a încercării de-a împăca toate părțile, a evitării subiectelor spinoase, a menajării cu osebire a celor resimțiți drept influenți”. Și în cartea Amintiri și portrete literare (2003) regăsim cumpănirea expresiei, echilibrul de atitudine și de ton, frazarea armonioasă sau expresia de o sobrietate deloc căutată, dimpotrivă, izvorâtă din chiar temperamentul criticului. Evident, trebuie să avem în vedere faptul că aceste texte au un statut oarecum hibrid, că ele se hrănesc dintr-o foarte limpede dualitate de atitudine
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
absurdul acestui provizorat existențial este evident. Gestapoul îl va aresta pe Jean Bonet, care va dispărea într-un lagăr de concentrare. M-am întors la film ca la un mijloc de a vorbi despre istorie în termenii unei anecdote fără frazarea complicată a diverselor teorii. Am sentimentul că ieșind din această poveste mulți dintre tinerii spectatori cred că ceea ce s-a întâmplat nu numai că nu-i privește, dar așa cum cred și elevii din Valul, nu se mai poate niciodată întoarce
Caravana cinematografică – 2011. O perspectivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5563_a_6888]
-
seriile de vise, trăite, parcă, și ele, cu ochii deschiși. Indiferent că e vorba despre pasajele scrise cu italice și adresate unui iubit pierdut sau de acelea care alcătuiesc de fapt substanța cărții, redactate cu corp de literă normal, delicatețea frazării rămâne neschimbată. Magda Cârneci creează deliberat două forme de manifestare pentru, în definitiv, același registru. Numai forme. Numai ambalaje. Cât de autonom și de interșanjabil e conținutul, se vede din reluarea câtorva eșantioane din Prolog (p. 16) în Marele șah
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
reverii și revelații, din care abia poetul mai rupe câte-o bucată de înțeles. Și nu o face oricum, ci urmând un protocol care e și al lui Doinaș, de pildă. Moartea din Simpozion, presimțită fără să fie declarată, are frazarea din Mistrețul cu colți de argint: „În grădină păleau cupidonii de piatră/ Și ghirlandele verzi de pe grinzi lunecau./ Băutura pesemne era fermecată/ Căci în juru-ne toți, rând pe rând, adormeau.// Și-adormiră m și noi pân-la urmă de vinul/ Pe
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]
-
ce dovedesc deschidere spre valorile majore ale literaturii române, comprehensiune față de diverse stiluri și forme literare, dar și capacitatea de a surprinde esențialul din multitudinea de aspecte mai mult sau mai puțin accesorii ale unui text literar. Precizia aserțiunilor, echilibrul frazării și densitatea expunerii sunt, în aceste cărți, elemente constitutive. Ștefan Borbely surprinde, de altfel, timbrul acestei voci critice atrase mai ales de raportul inefabil dintre viață și text, de relația paradoxală dintre reverberațiile artei și reprezentările fenomenalității: „Decadent discret, Constantin
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
atenției textul, cu organicitatea lui specifică, în litera și, mai ales, în spiritul lui. Nu se poate ignora, de asemenea, generozitatea criticului, dimensiune temperamentală constitutivă, astfel încât, chiar atunci când atitudinile sale sunt mai rezervate, ele sunt atenuate de arpegiile voluptuos-rafinate ale frazării („Ceea ce miră la un intelectual de profunzime și tonică seriozitate, așa cum îl cunoaștem pe Dan C. Mihăilescu, este încântarea obtuză, tenacitatea atașamentului său față de o capitală ce poartă în ea toate, dar absolut toate, păcatele distilate în «retortele de fier
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
seară l-am ascultat pe Lucian Corchiș, un tenor de o rară sensibilitate și muzicalitate, care știe să-și dozeze glasul, fără a forța acutul, are o eleganță specială în interpretare, dovedind, de fiecare dată, o subtilitate aparte în tehnica frazării. Celelalte roluri de barzi au fost executate cu multă onestitate de tineri interpreți foarte bine aleși: Vasile Chișiu dublat de Dan Indricău, Daniel Madia și colegul său Andrei Lazăr, basul Filip Panait. Toți au creat cu omogenitate și simț al
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
de departe; că pot construi pe seama lui edificii trainice 7. De la semănătorism încoace, Creangă a trebuit să treacă printr-o lungă receptare identitară, care a obosit și s-a uzat în timp, prin suprasolicitare, dar care nu a putut explica frazarea cultă, densă în volute, „cărturărească” a paginii sale, cu sonorități adesea complicate, de slujbă și oratoriu liturgic bizantin. Intervine însă aici o demonstrație subtilă care merită urmărită până la capăt. Având în spate „o concepție, etică, umanistă străveche”, Creangă se îndepărtează
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
complexe exigențe; și totul este în partitură. Tânărul bariton Daniel Pop are un timbru frumos și o muzicalitate aleasă, dar lipsa de experiență inerentă a lăsat, mai ales ca prestație scenică, impresia unui „Don Giovanni” fără Don, chiar dacă sensibilitatea și frazarea suplă l-au avantajat în momentele lirice (duetul cu Zerlina, Serenda) și lasă să se întrevadă că timpul va aduce consistența vocală și maturitatea necesare. În distribuția a doua, Eugen Secobeanu are avantajul unei experiențe bogate, dezinvoltură și o anumită
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
lungi la masa de lucru, pînă tîrziu în noapte, cu o „productivitate” - cel puțin în anumite perioade - incredibilă. Citea la fel, „înghițind” în timp record - și fără să-și diminueze atenția, cu observații de maximă acuitate, pînă la detaliile de frazare - cărți, reviste, lucrări ale elevilor sau ale studenților săi, orice. Și-a asumat condiția de prozator, de eseist, de profesor ca pe una de mare muncitor al lecturii și al scrisului, de „salahor” intelectual. Îi puteai urmări tenacitatea ca manifestare
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
parte din marele efort de ansamblu, din autoconstrucția despre care vorbesc; însă mă gîndesc acum la scriitura propriu-zisă, ca desfășurare, ca travaliu, ca avans progresiv în teritorii din ce în ce mai îndepărtate, prin foraje mereu mai adînci, fără nici o economie de efort; la frazările lui bogat-exploratorii, enumerative, sinonimice, continuate pînă cînd formulările se încarcă de expresivități nuanțate și de sensuri multiple, suprapuse delicat ori desfoliate asemenea. În fond și la urma urmei, figura lui stilistică definitorie asta este: enumerația prelungită pentru obținerea de extensii
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
eufoniei, și nu viteza derulării ei. „De cînd s-a năruit lumea din punct de vedere muzical? (Și asta chiar s-a întîmplat!) De cînd se fac înregistrări.” (p. 57) Înregistrarea modifică tempoul de execuție, alterînd sunetul. Mai mult, orice frazare sonoră e o succesiune irepetabilă de tonuri, fiecare ton pregătind terenul pentru ivirea celui următor, ca într-o înlănțuire care, odată pornită, curge ca o cascadă al cărei curs nu mai poate fi schimbat. Din acest motiv, aceeași secvență, cîntată
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
tonuri, fiecare ton pregătind terenul pentru ivirea celui următor, ca într-o înlănțuire care, odată pornită, curge ca o cascadă al cărei curs nu mai poate fi schimbat. Din acest motiv, aceeași secvență, cîntată din nou, va da naștere altei frazări, ceea ce e totuna cu a spune că în muzică nu există repetiții. A cincea a lui Beethoven e de fiecare dată altă cascadă alcătuită din alte armonice însoțitoare. Exigența eufoniei nu pune accentul pe melodie - care e acel șir de
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
Definitoriu pentru modalitatea critică a lui Ion Simuț este chiar stilul cărților sale, un stil marcat nu de rafinament și subtilitate exegetică alexandrinistă, de abundența mijloacelor de expresie, ci, mai curând, de economie a procedeelor, de sobrietate și limpezime a frazării, fără ca prin aceasta autorul să-și reprime cu totul fascinația pentru eseu ("Trebuie să spun însă că eseul (...) este pentru mine mai mult o aspirație, adevărata vocație mi-o văd - dacă nu cumva mă înșel - în critica literară de interpretare
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
acestei cărți, în timp ce tentativa de frescă a societății românești se deapănă secvențial, în chip de scene dintr-un scenariu de teatru. Autorul pare să-și premediteze relatarea albă, previzibilă, liniară, ca și cum și-ar fi propus să dea o antologie a frazării mimetice, o partitură de temerare locuri comune narative, nuanțate subteran cu o abia sesizabilă ironie parodică. Povestea devine cu atât mai credibilă cu cât personajele constată pe propria piele că nimic nu mai e ca înainte, că indiferența inerțială și
Politică și amor în obsedantul deceniu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11227_a_12552]