35,905 matches
-
al Spaniei, unde am avut mulți discipoli. Eu sunt mândru că am reușit să creez o pepinieră de balerini în Spania. - Știu, Gelu Barbu, că tu nu ai încetat să-ți iubești țara și prietenii. Dovadă fiind și întoarcerile tale frecvente acasă, după Revoluție. - Eu mă consider până astăzi balerinul român sau româno-canarian, așa cum mă numesc concetățenii mei, deși sunt de mulți ani cetățean spaniol. Viața mea se derulează între două patrii: țara mea natală, unde revin după Revoluție în fiecare
Viață de balerin - interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/12684_a_14009]
-
ale perfectei libertăți de opinie și ale naturalelor controverse decurgînd din postulatul rațiunii personalizate. întrucît lungile conversații "se purtau sub cortul lucidității, al sincerității critice, al amendării oricărei aproximații, sub flamura aceluiași simbol, al rațiunii, dar, și deloc paradoxal, în frecvent dezacord pozițional, cu ridicări de voci, amenințînd cu admonestarea". Avantajul a fost enorm. Adolescentul Barbu s-a pus la curent cu figurile, cu activitatea, cu atmosfera a ceea ce istoria literară a nominalizat drept a treia generație postmaioresciană, din care a
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
română actuala (1948), admite pe lui antepus pentru nume atipice (Cati, Fofo, Mimi), dar consideră că extinderea să la numele terminate în -a (lui Corina, lui Maria) se datoreaza "străinilor" din interiorul țării, sau măcar influenței lor, fiind oricum mai frecventă printre ardeleni și bucovineni, pentru că "din pricina împrejurărilor, sensibilitatea lingvistică a conaționalilor noștri este mai redusă". La cîteva rînduri distanță, străinilor și ardelenilor li se adaugă alte categorii umane: formele menționate caracterizează "vorbirea oamenilor semiculți" (...), "în special pe a femeilor, aproape
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
de un umor amar și o ironie care te duce cu gîndul la Bellow. Să poți cunoaște o femeie este drama lui Yoel, un agent de rang înalt al Serviciilor Secrete Israeliene, căruia deformațiile profesionale, reticențele, secretivitatea, rezerva autoimpusă, suspiciunile, frecventele călătorii de serviciu i-au modificat viața personală de soț și de părinte, imprimîndu-i o amprentă de artificialitate și convenționalism. Moartea soției într-un accident tragic, în timp ce el se afla în străinătate, îi răstoarnă radical existența. Yoel se retrage din
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
Rodica Zafiu Trecînd în revistă, săptămîna trecută, utilizările actuale ale cuvîntului drac (frecvente în oralitatea popular-familiară și în textele spontane), observam mai ales variațiile sale de pronunție și de scriere: trunchierile, rostirile regionale, inovațiile glumețe și mai ales eufemizante. Subiectul este însă destul de complex, așa încît cred că merită să enumerăm și principalele
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
limbi (în franceză, de exemplu: combien diable...? comment diable? oů diable? pourquoi diable? etc.; cf. TLF, Le Trésor de la langue française informatisé), desigur cu diferențe în preferința pentru cuvîntul care denumește diavolul sau pentru alte expresii transgresive. Mult mai puțin frecventă pare a fi în romînă, în aceleași contexte, construcția - poate fenomen de hipercorectitudine sau de atracție - cu forma de genitiv-dativ dracului: "Ce dracului să-i fac ?"; Numai o secundă... nu știu ce dracului!..."; De unde dracului ai mai venit și dumneata?" (revistarespiro.com
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
dracu ("slab ca dracu", Geniu pustiu). Și la Caragiale apar ambele forme de transcriere ("Unde dracul s-a băgatără?", Tren de plăcere; "să vază ea pe dracu!", Art. 214), cu o mai mare frecvență a celei fără -l. În construcții frecvente și mai puțin motivate semantic, se produce ușor o apocopă, o trunchiere și mai marcată: cea a articolului în formă de genitiv-dativ, -lui. Căderea acestui segment final nu are loc în mod obișnuit, în alte cuvinte, tocmai din pricina rolului său
Drăcuieli by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12853_a_14178]
-
onomatopeele benzilor desenate; am mai vorbit despre interjecțiile de adresare (mă, măi, bă, fă, bre etc.), a căror mulțime și specializare sociolingvistică e o trăsătură specifică românei. Mă opresc acum asupra cătorva exemple jurnalistice din ultimii ani, care ilustrează uzul frecvent și inovativ al interjecției ăn româna actuală. Într-un articol, de exemplu, repetiția subliniată a unei exclamații amestecănd nemulțumire și resemnare e ănsoțită de variația interjecțiilor - deh " eh " hăm " hei -, sugerănd de fiecare dată o ușoară modificare a tonului: "Deh
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
într-o perspectrivă mai largă, al culturii creative - a constituit practic singura opoziție amplu articulată la presiunea uniformizatoare, depersonalizantă a statului polițienesc comunist". Exegetul are dreptate cînd semnalează și dezvoltarea fenomenului în direcția unor plusări "sistematice" (în orice caz foarte frecvente), de ordin estetic, acoperind necesitatea încurajării morale a unei rezistențe, acel "joc al supralicitărilor apte să creeze sau să alimenteze acele vitale prestigii personale și, în ultimă instanță, și supraindividuale, de breaslă". Plusări nu chiar lipsite de consecințe secundare negative
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
apolitică prin absorbția tuturor culorilor politice, dar și una umanitară sui generis ce tinde să se substituie ajutorului social prin încurajări, e drept, mai mult morale. Iar de aici se poate trage ușor concluzia că unitățile de măsură cele mai frecvente în acodarea premiilor au fost interesul administrativ și duioșia. Cum și una și alta există de cînd e lumea, premiile înseși au început să refuze cronologia și să iasă, la rîndul lor, din timp. Premiul pentru pictură, sculptură, grafică, decorative
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
eu, cum pare să creadă strâmb d-na Domnica Theodorescu, ci însuși Tudor Arghezi. La remarca mea că "profesorul" se va supăra, a replicat prompt: "Dar ce! Și-a făcut cavou în versurile mele?!". Era, în fond, o replică la frecventele vizite - într-o vreme - ale "profesorului", care durau puțin, dar în timpul cărora el verifica prin tot felul de întrebări despre oamenii de odinioară memoria poetului, întrebări directe și uimiri tot atât de directe: "Ce memorie, dom'le! Ce memorie!" Pe Tudor Arghezi
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
crearea de imagini, nu e de mirare că adjectivul prost poate fi însoțit, în română, de serii bogate de comparații sau de alte determinări cu valoare superlativă. Ele reflectă, printre altele, modul prototipic de a înțelege prostia. Sintagma cea mai frecventă este cu singuranță prost ca noaptea, în care termenul comparației asociază hiperbolic lipsa de inteligență întunericului. Mai banale sînt comparațiile animaliere: etaloanele prostiei par a fi, în română, oaia, găina și gîsca. Motivate global, dar surprinzătare în fiecare caz în
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
bază. În fapt, acesta se calculează pornind de la o sumă diminuată. Cu cei vreo doisprezece euro cu care pesedeii au mărit acum leafa, un tânăr profesor poate să-și plătească tramvaiul sau să cumpăre două, maximum trei, cărți. O imagine frecventă în orice metrou occidental � oameni citind absorbiți câte o carte � este exclusă în România. La noi, ori citești, ori călătorești! (Ori emigrezi în occident, și le ai pe amândouă!) Ineficiența cronică a mișcării sindicale din România te duce cu gândul
Tradarea pe bază de cotizație by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12461_a_13786]
-
fragilitatea echilibrului politic din întreaga Transcaucazie, unde identitățile, religiile și etniile au fost dintotdeauna amestecate. Autorul, ziaristul britanic Neal Ascherson, se dovedește un bun cunoscător al realităților din zonă și, în același timp, un fin analist al evenimentelor politice (de la frecventele "puciuri" și confruntări între rebeli, până la "revoluția trandafirilor" din noiembrie 2003 și ascensiunea președintelui Saakașvilli, de la precaritatea situației economice - e greu să parcurgi pasajul în care se specifică, de exemplu, că un profesor universitar gruzin primește salariul de 15 dolari
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
Rodica Zafiu În româna vorbită - populară, dialectală, familiară sau argotică - e mai frecventă trunchierea cuvintelor prin pierderea unui segment final (apocopa: dom', juma', tre', poa') decît prin pierderea unuia inițial (afereza: neața, mata). în principiu, ambele scurtări, favorizate de ritmul rapid al vorbirii, depind de poziția accentului într-un cuvînt izolat sau cuprins
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
sintactică. Evident, acestea pot fi desemantizate, ceea ce le face suprimabile: segmentul final din lucrul dracului poate fi redus (în lucru dracu'), pentru că termenul drac funcționează în context ca un simplu semnal afectiv, nemaicontînd funcția sa strict gramaticală. Apocopa e mai frecventă dialectal; e considerată o caracteristică a graiului maramureșan (mămăli' cu brî' cu la'), în care funcționează și în onomastică - Gheo', Ilea'. De altfel, onomastica e unul dintre domeniile în care găsim ambele procedee, în care apelative cu valoare afectivă sînt
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
Postfață. Ion Bogdan Lefter comentează încercarea nereușită de a-l situa pe Nichita Danilov fie de-o parte, fie de cealaltă. Dilemă tipologică datorată tematicii mai degrabă vechi și infuziilor de gravitate, de sacralitate, de patetism, care nu sunt prea frecvente în manierele literare actuale. Dacă lipsesc elementele de recuzită contemporană, de civilizație a sfârșitului și începutului de secole 20-21, înseamnă că pragul spre postmodernism nu e trecut?" Se pot trasa afinități neomoderniste și simptomuri postmoderne, dar este dificil să-l
Poetul în ultimii 25 de ani by Raluca Ciochină () [Corola-journal/Journalistic/11428_a_12753]
-
riguroasă caracteristici de marcă ale comentariilor sale făcute la microfoanele posturilor de radio ,Europa Liberă" sau ,Deutsche Welle"), pentru a-și scrie primul său roman. Decizie riscantă într-o vreme în care memoria publicului este scurtă, căderile în anonimat sînt frecvente, iar lectura din scriitorii români contemporani nu este pentru cei mai mulți o prioritate. Nu știu cîți ar fi avut îndrăzneala să încerce un asemenea drum. Trebuie să spun însă, din capul locului, că pariul lui Filip Florian cu literatura este unul
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
păstrat însă pseudonimul "literar" (numele său adevărat, Târnăcop, sugerînd demolări și lovituri brutale), deși impostura "distinsă" și muzicală formează cu persoana lui un involuntar oximoron. A făcut - ca mulți alții de teapa lui - carieră ca om de afaceri și are frecvente apariții publice în calitate de PDG al Institutului de Consultanță Imobiliară, profesor de gestiune imobiliară, expert în domeniu, proprietar al unei luxoase reviste de arhitectură și decorațiuni interioare, ce mai, un VIP al tranziției din România. Cum s-a produs tranziția lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11447_a_12772]
-
scenariul basmului, pentru care era consacrat limbajul arhaizant-popular: , Ce ține boierul să verifice? Fecioria fetei? Hărnicia ei? Nici vorbă. IQ-ul" (România literară, 30, 2003, 20). În spațiile de pe internet deschise discuțiilor libere, referirile la limitele intelectuale ale interlocutorilor sînt frecvente, IQ-ul substituind în stilul colocvial posibile exprimări mai vulgare: ,vorba unuia: tu ori ai IQ-ul negativ ori nici tu nu crezi ce zici" (chip.ro); ,de când scrii pe forum ți-a mai crescut IQ-ul?" (forum.jurnalul.ro
IQ -ul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11481_a_12806]
-
totală, chinuind-o veșnic, stăpânind-o despotic și transformând-o într-o însușire intrinsecă a obiectului, fără antecedente și fără posteritate, transferată într-o trăire psihică. Acest tip de falsitate comică nu poate fi suportată, ci numai ignorată. De aci frecventele avertismente ale autorului în această privință. Tirania formei asupra materiei violentate de Demiurg, care provoacă râsul prin aparența ei, este sadică și abuzivă, exprimând protestul pasiv, și cu atât mai dureros în neputința lui, împotriva grimaselor comice care le-au
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
format după toate regulile de corectitudine gramaticală, enunțul Să mergem, Vasile! e complet neautentic ca replică în dialog, funcție pentru care ar trebui transpus în ceva de genul: Hai să mergem, măi Vasile! Enunțurile de primul tip erau de altfel frecvente în dialogurile din multe filme românești mai vechi, contribuind la impresia de artificialitate pe care o creau oricum subiectele și situațiile descrise. Exemplele care urmează - extrase mai ales din forumuri și stenograme ale unor talk-show-uri ,depozitate" pe Internet - ilustrează folosirea
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
vechea ediție era invers). Se abolește un semn distinctiv al intelectualului cult față de insul incult: forma recomandată de persoana I singular a verbului a continua este de acum înainte (eu) continui, nu (eu) continuu: s-a preferat o formă mai frecventă în uz și care avea un oarecare suport analogic; de fapt, verbul a continua este o excepție, un împrumut recent greu de adaptat morfologic și fonetic din cauza hiatului u-a: singurele verbe cu care l-am putea compara fie primesc
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
ale silogismului fac o eroare care, sporind înțelegerea, sacrifică lirismul. O "zeamă de creier", cum a numit Al. Piru opera poetică a Anei Blandiana, nu e un calificativ prea măgulitor pentru nici un practicant al genului. Și totuși, cel puțin la fel de frecventă este și greșeala contrară, aceea de a pune pe hîrtie tot ce-ți trece prin cap, fără un minim control artistic, într-un fel de dicteu automat smuls avangardiștilor și făcut accesibil, în chip democratic, tuturor veleitarilor. Cred că nițel
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
un chat ("sunt doar un biet chatist care te-adoră", agonia.ro). Ca numeroase alte formații de la cuvinte și expresii englezești ("Conglomeratul new-age-ist", "ghiveciul new-age-ist", danionvasile.ro), cuvîntul chatist ridică unele probleme de scriere și pronunțare. În jargonul computeristic sînt frecvente enunțurile pe jumătate glumețe, caracterizate prin abuzul de neologisme, precum fraza de mai jos, în care apar un substantiv și un adjectiv formate de la numele unor sisteme informatice bine cunoscute: "eu una mă gândeam că linux-iștii ar fi tentați să
De la drujbist la chatist by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11677_a_13002]