1,352 matches
-
Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Frumos și trist e cerul, altar fără hotare. Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. O inimă duioasă pe care neantu-o doare ! Frumos și trist e cerul, altar fără hotare, Iar soarele-n apune se-neacă-n propriu-i sânge. O inimă duioasă pe care neantu-o doare, Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
viețuitoare: căprioarele alergau în toate direcțiile, tăind pădurea în lung și-n lat, fără oprire; păsările comentau guralive, ducînd informațiile dintr-o parte în cealaltă și înapoi; pe pămînt și prin apă, prin copaci și prin văzduhul necuprins, toată suflarea fremăta între întrebări și răspunsuri. Lupino nu putea face altceva decît să aștepte. Nu avea voie să se implice în căutare: ca să nu le încurce, căprioarele i-o ceruseră deschis. Dar tot ele aveau grijă să-i trimită, din vreme în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
orașului este arhiplin. Deși este o banală zi de marți, bărbați și femei, cei mai mulți, poartă haine de sărbătoare. Se anunță o zi frumoasă, cu un soare dulce, cum sunt aproape toate zilele de mai în această parte a țării. Lumea freamătă de nerăbdare, cei mai scunzi își întind gâtul să vadă mai bine pătratul imens din mijlocul aeroportului. „Când vine? Întârzie mult? Nu începe?” - sunt întrebările care întretaie murmurul de deasupra acestui furnicar uman. Pe la nouă, în fine, apare coloana de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
o trase aproape, lipind-o de pieptul lui. Atingerea aceea o făcu să tremure ușor, în timp ce pielea obrajilor se încinse, arzând-o. Femeia din oglindă nu era ea. Ne se recunoștea în femeia aceea care o privea cu ochi tulburi, fremătând de dorință, doar imaginându-și prezența și atingerea tandră a străinului. Se îndepărtă de oglindă și alergă rușinată afară, alungând imaginea străinei care o bântuia. Aerul rece readuse culoarea naturală pe obrajii care îi trădaseră intimitatea gândurilor. Respiră adânc de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mă apuc de scris, nu de pictură. Însă habar nu au... Pictorul dădu din mână a lehamite, mai aveau doar câțiva pași până la intrândul acela, erau depășiți de oameni care alergau, toți se duceau acolo, dincolo de zidul despărțitor al arenei fremăta mulțimea nerăbdătoare, caii nechezau, și-i putea imagina în două picioare, mușcând zăbalele, cu coamele în vânt, strânși de picioarele musculoase ale cavalerilor pregătiți pentru a (muri, prinde batista domniței?) arăta de ce sunt în stare, într-o după amiază de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Poate că fotograful și-a adus aminte de copilăria sa, în acele momente, atunci când zâmbea și închidea ochii pentru ca surpriza să fie cât mai plăcută, iar emoția cât mai mare. Poate că a tras aer în piept. Nările sale au fremătat, cu certitudine, din dorința de a simți cât mai mult din toate mirosurile altei realități. Cu aparatul de fotografiat agățat de gât, cu mintea vraiște de atâtea cuvinte și de atâtea ipoteze pe care nu le-ar fi luat niciodată
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
gura cerului,/ Să tacă!/ Ating cu ea stelele fierbinți,/ Mângâi frunte de lună,/ Dezmierd întunericul.../ Ascult susurul sălbăticiei,/ Vulcanul care ucide viața/ Cu lava amorului fierbinte,/ Cutremure, zguduie furtuni/ Din temelii/ Din cascade se prăvale,/ Prin vene sângele nebun.../ Marea freamătă, agitată de doruri/ Și oceanul culege lacrimi/ Apuse, de amoruri..." Ne-ați spus că vă interesează părerea unor specialiști, sincer! Și cum nu putem fi noi aceia, ci niște invidioși răutăcioși, nu vă putem spune altceva, decât că ați greșit
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
Și pîinea este moale și cornul e cu sare / Și mama se-ngrijise de ceapă și cuțit.// E-o noapte-așa de bună, ca apa de izvor / Ce-o sorb cu toată fața răsturnată pe unde./ Mi-s mîinile-afumate și freamătă ușor, / Și-o gravă bucurie mă pătrunde" (Adolescent). La fel o chermeză rustică ce, în ciuda localizării sale ardelenești, nu e decît o pastișă după Labiș: "Căciulile se-neacă smintite, în tavane, / Ardeleneasca țuică întunecă mărgele./ Femeile bronzate pe țîțe, frate
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
din sutien pe sub rochia de mireasă. Fața ei era ca o lună și rima perfect cu luna din carpeta de pe peretele alăturat, unde un cerb privea duios cum ciuta lui bea apă. Desigur, animalele erau în rut, iar nările cerbului fremătau de miresmele pline de feromoni eliberate de sexul cald și umed al tovarășei lui. Peste puțin timp avea să părăsească postura maiestuoasă, cu luna profilată între coarne, se va urca cu picioarele din față pe ea și, cocoșat, va căuta
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
înalțe și puțină iarbă ici-colo - am gândul că ploaia e cea care împarte viața. Acolo jos, unde orașul băltește între aceste coaste, duc o viață frumoasă. Ochii prind amploarea trunchiului și vântul năpădește printre frunze. Cyborg dă restart și natura freamătă sub electricitate. Marte Am mers și eu, și soarele pe o muzică de Lax. Dintr-o mașină neagră, suflul lor deasupra noastră - vâlva și căldura. Întreg orașul era un lac de benzină, lucios ca o tapițerie de latex - un fel
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
originea românească a tatălui este de altfel amintită: "Fiecare creație a lui Cara Costea șconform ortografiei numelui de artistț conjugă un desen riguros cu o materie carnală care nu datorează nimic întâmplării și se însuflețește de culori care fac să freamete, să fiarbă sau să cânte pânzele sale precum sângele unei emoții transfigurează un chip și fac să bată inima./ Acest aliaj de rigoare și de baroc, de senzualitate ținută în frâu de o construcție stăpânită, seamănă acestui pictor, născut în timpul
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
înavuțirii, nici mirajul puterii și nici măcar perspectiva celebrității profesorale nu au exercitat asupra lui efectul transfigurator pe care aceste două elemente, o pădure și o limbă, l-au avut asupra gîndirii sale. Cuplat la aceste veritabile surse de energie, Heidegger fremăta la propriu, aducînd pe lume o gîndire pe care o îmbrăca apoi în sunetul unei limbi pe care numai nativii o puteau gusta în deplinătate. Dar, de îndată ce era decuplat de cadrele dătătoare de tonus creator, Heidegger se stingea repede pe
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
trei, cu care narează, mai departe, sau comentează cu corpurile tinerii din "insectar" întîmplările protagoniștilor dezvoltă, plastic, o poveste vizuală foarte puternică. Trupuri de tineri, oricînd posibile victime pentru creiere bolnave, pentru crime oribile, pentru acte de terorism nemiloase, palpită, freamătă la vedere, în căsuțe bine delimitate. Insectarul imaginat de Radu Afrim și Cosmin Florea devine un punct tare al spectacolului. Pus în picioare, exponatele-victime își arată, ca într-un tablou-colaj, propria istorie. Fie doar subiectul unei povestiri scrise de scriitorul
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
nu merita, era prea frumos... Și pe mine ... A destupat șampania, au băut câte un pahar, fata i se părea o zeitate gingașă și păgână, plină de iubire, voluptate și sexualitate. Picioarele fetei se desfăceau ritmic iar cele două pulpe fremătau promițând voluptăți nepământene. Contabila divină s-a ridicat, a Început să se dezbrace lasciv, a rămas numai În minima lenjerie intimă, s-a apropiat de Rică, tot numai o apă fierbinte, i-a așezat o mână pe după gât, apoi pe
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
excepția ridicată se judecă la Curtea Constituțională. Chiar dacă e în mod vădit abuziv invocată, excepția întrerupe cursul procesului, iar cei trimiși în judecată câștigă timp. Cimitirul dosarelor - Curtea Supremă Însă cimitirul dosarelor, capătul final al tunelului, unde așteaptă cu mustățile fremătând șobolanii rețelei, se cheamă Înalta Curte de Casație și Justiție. Cu puterea sa neobișnuită de sinteză, senatorul Voicu întocmește rapid schița locului: „Toată România-i la ei! Da, toată ajunge la ei. Păi, au avut o sută de dosare, sunt
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Să recitească CTP portretele făcute de prietenul său de idei, Nistorescu, în Cotidianul, unor Patapievici, Liiceanu, Cărtărescu, Lăzăroiu, Voinescu etc. Sau te pomenești că tocmai ei or fi „inșii din secta Martorii lui Băsescu“ și că, în sinea lui, CTP freamătă de bucurie citind Topul fripturiștilor întocmit de Nistorescu? Își mai amintesc dl CTP, dl Nistorescu de listele „cu susținătorii lui Băsescu“ întocmite de Cotidianul și Realitatea TV în plină campanie electorală? Eu îmi amintesc cum m-am trezit anul trecut
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
fac trăiesc clipa cu tot sufletul... Badea Costache, retras mai în lături, clipea des, încercând să oprească o pârdalnică de lacrimă - perlă incoloră - care, scăpată din îmbrățișarea pleoapelor, se rostogolea pe obrazul brăzdat de cute... Măriuca și Didina, alături de Petrache, fremătau de emoție. La invitația gazdelor, învățătorul și Costăchel au urcat în cerdacul școlii. Dragi părinți, bunici și elevi - a cuvântat unul dintre învățători. În acea clipă, o liniște de templu s-a înscăunat în rândul adunării. Pentru că începem anul școlar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cu care și-a anunțat sosirea. O veste ce m-a lăsat fără grai. Neașteptată. Imaginația a Început să-mi lucreze febril. Deja Îl vedeam arzând de nerăbdare... nerăbdarea de a-i mângâia umerii catifelați și rotunzi, mijlocul subțire, sânii fremătând de atâta așteptare... Și „ea” abandonându-se până la uitare În brațele celui Îndrăgit. Și doar m-a „avertizat” și mi-a lăsat suficient timp pentru a lua o hotărâre: „Vrem cu adevărat să fim Împreună?”. M am smuls repede din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
m-a făcut să am o oarecare trăsărire sau ce m-a fascinat În prima clipă În care am zărit-o: părul negru ca abanosul, alunecâd În valuri molatice pe umerii albi; trupul subțire, ca de viespe, sau picioarele lungi fremătând sub rochia scurtă, cloșată, de culoarea merelor verzi. Vântul se furișa silențios printre trecători, reușind să-i mângăie discret părul, coapsele... Soarele se juca cu șuvițele rebele, creionând reflexe ce ți captivau privirea. Miruna! strigă cineva cu glasul ușor tremurat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
plesnind în frunze. Mișcare, taină, viața năvălind nestăvilită. Se oprește fascinată și se uită la tulpinile teilor, la coroanele umbrind amurgul. Mângâie copacii cu senzația că sevele curg prin mâinile ei. Ochii i se dilată în lumini verzi întunecate, nările freamătă, simte cum piciorul îi devine mai elastic, călcătura mai săltată. Clipe nebune, natură molipsitoare. A visat, a iubit în imaginație, dar sângele și carnea ei nu au cunoscut acel amestec amețitor de plăcere care îți frige simțurile. Ca atunci când dorința
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu mai am text. Mi se rupsese banda. Îmi cer scuze cu un gest și fug din restaurant. Alerg în cameră, acolo mă uit în oglindă, mă aprinsesem în obraji, ochii mi se dilataseră de parcă înghițisem o sticlă de atropină, fremătam toată. Intru sub duș. Îmi schimb hainele. Parcă eram turbată. Mă purtam ca o mașină stricată. Cobor la restaurant, intru în bucătărie, îmi bag nasul în oale, muștruluiesc vreo doi bucătari, mă răstesc la una dintre femeile care ajutau la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ochii Săi, ochii Săi negri, am găsit eterna și adânca noapte pe care o căutam; am plonjat în tenebrele lor teribile și încântătoare. Mi se părea că ei fac să țâșnească din străfundurile ființei mele o vigoare imensă. Pământul îmi fremăta sub picioare și, chiar dacă aș fi căzut, aș fi încercat o plăcere inexprimabilă. Inima înceta să-mi mai bată; îmi ținui răsuflarea; îmi era teamă să respir și să O văd dispărând ca un nor sau ca un fum. Tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe cap. Muzică plină de o semnificație profundă, în care se regăseau toate secretele magiei, superstițiilor, viciilor și suferințelor popoarelor Indiei. Pe parcursul mișcărilor sale armonioase și al chemărilor senzuale, al gesturilor hieratice, baiadera se desfăcea ca o petală de trandafir. Fremăta pe toata lungimea umerilor și brațelor, se înclina, se ridica din nou. Ce impresie puteau să-i facă tatălui meu toate mișcările sale, care comportau sensuri nepătrunse și vorbeau un limbaj mut? Mai ales dacă adăugăm caracterului voluptuos al spectacolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Zâmbea, mușcându-și în joacă degetul de la mâna stângă. În sfârșit, au înfășurat-o cu o eșarfă albă, iar rochia ușoară de mătase neagră i-au întins-o la soare. M-am lungit pe nisip, sub bătrânul chiparos. Auzeam apa fremătând, iar murmurul ei mă făcea să meditez la cuvintele incoerente pe care le pronunțăm în vis. Îmi înfundam involuntar mâinile în nisipul cald și umed, pe care îl strângeam în pumni. Era asemenea cărnii unei fetițe care ar fi căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de-a face. Da' acuma știu, tată!", zise el încercând să arboreze o siguranță sfidătoare. "CREZI CĂ DE ACUM, ȘTIINDU-NE, VEI AVEA VREUN AVANTAJ? NOI SUNTEM PESTE TOT." Am făcut imediat semn și celorlalți erau mii și mii care fremătau de nerăbdare să participe la jocul de-a scrisul pe perete. Textul înnegri aproape întreg zidul. Domnul director Ciucurel se făcu dintr-odată palid și simți nevoia să-și lărgească nodul cravatei. "Deci, baba aia dă Fito nu era nebună
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]