584 matches
-
pe care o provoacă diferența sexuală în cazul bărbatului, confruntat cu o sexualitate feminină pe care nu o stăpânește prin intermediul propriilor categorii. În cadrul pornografiei, bărbatul își construiește un univers în care totul este pe măsura lui, la modul acelui "ca și cum" freudian: știu bine că femeile nu sunt așa, și totuși... Pandantul acestui tip de producții, în lumea feminină, ar fi literatura sentimentală, care se hrănește din toate lucrurile de care bărbații le frustrează de obicei pe femei. Să reținem, de altfel
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
grup al sectei milenariste, în cadrul căruia evidențiază figura lui Maxim Muscă, șeful mișcării. Personaj dostoievskian, acesta oscilează între abjecție și candoare, micime sufletească și extaz, prăbușire și înălțare morală, impunându-și cu forța personalitatea. Fără limită (1936), roman cu accente freudiene, urmărește frământările sufletului modern într-o lume care și-a pierdut credința, autorul trasând cu precizie, chiar dacă fără a descoperi întotdeauna motivații convingătoare, istoricul disoluției unei căsnicii. Sectorul cel mai rezistent al scrierilor lui P. îl reprezintă însă nuvelistica, grupată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
trebuiască douăzeci de homari atârnați la gât. În viață ne plac o mulțime de lucruri cât timp le facem, dar dacă nu le facem nu avem senzația că suntem privați de ceva. Unii caută motive psihologice adânci, de genul „sindrom freudian", „copilul care suge la țâța mamei". Dar lucrurile stau exact pe dos. În mod obișnuit, ne apucăm de fumat ca să demonstrăm că am crescut și am devenit adulți. Dacă ar trebui să sugem din biberon în public, am muri de
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
numai dacă nu se prăbușește și nu se fisurează în vis, ceea ce trebuie interpretat ca o pierdere a punctelor de reper. Dar, ca orice structură verticală orientată spre cer, coloana semnifică tensiunea spirituală și spiritul înălțător sau, într-o abordare freudiană, erecția virilă. Comerț, magazin A face cumpărături echivalează cu reîncărcarea bateriilor, cu reaprovizionarea cu energie, dorință și vitalitate. Magazinul este locul alegerii, dar și al tentației. Pune la dispoziție lucrurile de care cel ce visează are nevoie pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
libertății și constrângerea afectivă. Acțiunea subiectului este limitată, mărginită, lipsită de profunzime. Este obligat să își țină în frâu pulsiunile, dorințele sau ambițiile. Puț Deoarece exprimă îngroparea resurselor, dimensiunea lor ascunsă, latentă și accesibilă doar inițiaților, puțul este simbolul inconștientului freudian (pulsiunile refulate, experiențele trăite, istoria personală), ca și al inconștientului jungian (cunoașterea universală, istoria umanității). Îl invită deci pe cel ce visează să caute înăuntrul său, să analizeze situația, să meargă la esența lucrurilor. În plus, puțul din legende, adăpost
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
de sfaturile pe care guru le dă mortului, de la primele simptome ale desprinderii de viață, pînă la topirea definitivă în pacea nirvanei. Această parte este dominată de o geografie funerară specifică și de reprezentări fantasmatice, în cel mai autentic imaginar freudian, pe care individul și le închipuie în legătură cu lumea „de dincolo”. Cartea egipteană a morților, și ea tradusă recent, a fost adusă prima dată la cunoștința cititorului român tot de Mircea Eliade, în „Știu-tot”, din 1925, o publicație școlară de popularizare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
oamenilor de idei? După Simonide, pentru care pictura era ca o "poezie mută", iar poezia ca o "pictură sonoră", Poussin își definea meseria ca "o artă care se ocupă de lucrurile mute". Nu același lucru se poate spune despre inconștientul freudian, a cărui muțenie vorbăreață cheamă acel amestec instabil de interpret și ventriloc pe care-l numim psihanalist? E drept că animalul vorbitor rămâne "mut de admirație" în fața unei imagini frumoase și că niciodată nu va reuși să-și transmită în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
transformă așadar în Memoria colectivă, ajungînd de la o memorie psihologică la o memorie culturală. Evoluția de sens a curentului de memorie marchează evoluția gîndirii lui Halbwachs: curentul de memorie oscilează între o reinterpretare a inconștientului bergsonian (sau chiar a celui freudian) și afirmarea eternității memoriei. Primul text lung pe care-l inserăm ca text omis și nebifat de Halbwachs (adică un text pentru a cărui utilizare Halbwachs pare să ezite) este cel în care Halbwachs neagă inconștientul și mecanismul acestuia de
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
consistență și amploare realității, putând fi înțelese dintr-un anumit punct de vedere, ca o formă a conceptului imitatio dei, ca un împrumut sintetic de esență între valorile faptelor divine și a celor umane. Asociind aceste aspecte cu anumite interpretări freudiene privitoare la geneza trăirilor religioase, referitoare la înțelesurile relației tată-fiu, putem găsi o justificare a raporturilor stabilite între divinitate și omenire, ca și a sentimentului de subordonare și dependență, despre care amintește Rudolf Otto112. Revenind la ideea principală de fundamentare
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a problemelor, cu proiecția spre viitor, cu dinamismul, autodeterminarea și adaptabilitatea la situații mereu noi. De asemenea, libertățile sexuale actuale, dinamica specială a familiei, modelele particulare, informaționale ale educației, marele acces la mass-media, relativizează o serie de aspecte ale concepției freudiene. În schimb, corpul doctrinar al psihanalizei a stat la baza unor noi arii de investigare a psihismului individual care fac în continuare parte din recuzita înțelegerii psihismului persoanei umane. Metoda hermeneutică, prin care „celălalt” este interpretat pe baza a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Însemnări despre Constantin Noica, ATN, 1985, 5; Gabriel Liiceanu, Filosofia și paradigma feminină a auditoriului, VR, 1985, 7; Eugen Simion, Sfidarea retoricii, București, 1985, 206-211; Sorescu, Ușor cu pianul, 31-38; Constantin Barbu, Rostirea esențială, București, 1985, passim; Gheorghiță Geană, Paradigma freudiană a paideii, VR, 1986, 8; Adrian Marino, Logica teoriei literare, TR, 1986, 40; Gabriel Liiceanu, Epistolar, București, 1987; Marin Diaconu, Constantin Noica, „Revista de filosofie”, 1988, 2; Gabriel Liiceanu, Adsum? Modelul cultural și urgențele istoriei, „22”, 1990, 45; Lovinescu, Unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
la nevroză. Esența simbolizării este o comparație în care primul membra al comparației este refulat. Ceea ce astăzi este corelat simbolic, probabil în timpurile străvechi era unit conceptual și verbal (Jung). în vise apare această formă de expresie arhaică disparată. Hermeneutica freudiană ține seama de structura aparatului psihic. Interpretarea viselor este cea mai bună paradigmă pentru interpretările 105 hermeneuticii psihanalitice. Interpretarea invocă chiar o posibilă rezistență la adevăr a celui analizat. Metoda se verifică prin coerența sensului descoperit și eliberează bolnavul atunci când
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în conștiință, această oglindire este consecința aplanării „conflictului” dintre persoană și lume. 2.2.1. Modele ale persoanei umane Esența teoriei „metapsihologice” a lui S. Freud este că: persoana umană este alcătuită din inconștient, subconștient și conștient. Caracteristică pentru versiunea freudiană a inconștientului este existența unui „determinism intrapsihic”. Ego-ul, factor de ordonare, reprezintă o instanță ce poate fi dezechilibrată atât prin cauze psihice (traume afective), cât și prin epuizarea nervoasă sau prin atingeri somatogene (de exemplu boli infecțioase). C. G. Jung
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
p. 220). Becker demonstrează că teoria lui Bethune conform căreia recombinările sunt conștientizate numai atunci „când se redobândește lanțul asociațiilor” a anticipat întru câtva concepția lui Freud (1995, p. 220). În realitate, destul de mulți autori au anticipat aspecte ale viziunii freudiene fără a surprinde structura alcătuită de Freud. În 1877, Jevons susține că geniul este „fundamental creator” și se manifestă acolo unde există o „deviație de la tiparele tradiționale de gândire și acțiune” (Becker, 1995, p. 225). Unii pot vedea aici o
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fi, Între ceea ce au și ceea ce ar fi putut avea, și Între ceea ce au făcut și ceea ce ar fi putut face. Sentimentul devine din ce În ce mai frustrant pe măsură ce oportunitățile se reduc și anii se adună. Este În ultimă instanță ceea ce În concepția freudiană constituie conflictul dintre sine, eu și supraeu (id, ego și superego), care la rândul său se poate adăuga cauzelor ce pot genera violența, măcar și prin faptul că aceștia au tendința de a deveni intoleranți, critici vehemenți și chiar adversari
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
critic", se spune într-unul din extrasele, de proveniență catolică, citate de Moscovici (1976, p. 397). Re-valorizarea dimensiunii spirituale a omului sau a unei "psihologii a adîncurilor" este, de exemplu, privilegiată, în detrimentul unei lecturi atee, pansexualiste și materialiste a presupozițiilor freudiene. [Spre deosebire de modul "difuzării"], "propagarea are ca obiectiv provocarea unei conduite la toți membrii unui grup [...]. Spre deosebire de difuzare, unde este vorba întotdeauna de o incitare la luări de poziție parțiale sau "atomizante", aici remarcăm apariția unei construcții de ansamblu care își
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
experiență de cunoaștere prin imagine (id est: imaginală). Cât privește dezbaterea teoretică despre catharsis, în unele studii de dată ceva mai recentă s-a stabilit deja că, din punct de vedere al reprezentării vieții interioare, melodrama ilustrează, în termenii psihanalizei freudiene, structura traumei patogenetice, deoarece, la fel ca personajele de pe scenă, receptorul experimentează afecte sau emoții elementare într-o formă primară, irepresibilă. Pe de altă parte, e bine cunoscută analogia dintre efectele cathartice ale teatrului și cele ale psihodramei metodă curativă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Lovinescu trădează presupusul model ibsenian și, în loc să pună accent pe factorul etic și social (esențial în drama burgheză), absolutizează determinismul biologic, ceea ce o face să graviteze pe altă orbită estetică, alături de Năpasta 108, de Patima roșie, dar și de dramele "freudiene" ale lui Blaga (îndeosebi de Fapta, republicată ulterior cu titlul Daria). Ca atare, deși teoretic am văzut că respinge determinismul (corespunzător ideii de fatalitate existențială)109, identificabil și în tragedie, și în drama naturalistă, deși sancționează vehement dramatugia lui Caragiale
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
prezența (în ciuda așteptărilor, Memoriile nu înregistrează decât portretul public al autorului, dimensiunea "apolinică" a personalității). Nu întâmplător, întreaga literatură a lui Lovinescu se focalizează asupra psihologiei erotice (complet eludate în paginile memorialistice propriu-zise) și a modelării de sine, confirmând ideea freudiană a terapiei prin scris (formă de sublimare a pulsiunii libidinale), asumată explicit 110 de teoreticianul mutației valorilor estetice. Bineînțeles, segregarea autorului empiric de lumea ficțiunilor sale devine operantă doar la nivel teoretic, din necesitatea de a distinge pactul ficțional-estetic de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se supună acum tânărul intelectual înclinat să-și facă din femeie un idol e chiar sexualitatea ceea ce înseamnă că sexualitatea e "concepută, paradoxal, ca o etică", instinctul fiind "absorbit de moral și legitimat"197. Nimic mai adevărat. Dar această "răstălmăcire" freudiană a "salvării" prin întoarcerea la condiția animalică nu sugerează oare ireversibila disoluție a universului tragic, de vreme ce tragedia e și "o lume a eroilor excepționali și a deznodământului catastrofic"? În ce constă excepționalitatea eroilor lovinescieni? Și ce "catastrofă" le pecetluiește destinul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Lulù identificăm, e drept, vechea structură a tragediei dar în varianta sa degradată (istoricizată), de melodramă. Câteva cuvinte, acum, și despre "paradoxala etică a sexualității" la care trebuia convertit Andrei. Ligia Tudurachi sesiza, cu sagacitate, că în romanul lovinescian "tensiunea freudiană între libido și conștiință nu funcționează", ceea ce face ca Id-ul "să se articuleze fără dificultăți în ordinea ideală a super-ego-ului". Or, dacă Peter Brooks nu greșește, aceasta e chiar definiția melodramei, înțeleasă ca luptă de afirmare a Sinelui ("the
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
al celor doi" (op. cit., p. 45). În opinia noastră, dimpotrivă, proza lovinesciană se înscrie programatic în alt registru estetic (al melodramaticului), încălcând pactul mimetic, al literaturii "realiste": prin urmare, "peisajul" lovinescian e o proiecție imaginară a interiorității "psihice" (în termeni freudieni, o afirmare a id-ului, cu care luptă în zadar "eul" personajului). 136 Nuvela scriitorului francez a inspirat muzica genialei opere a lui Georges Bizet, elogiată de Nietzsche ca model absolut al artei cu ecouri adânci în sensibilitate (e vorba
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
rațional și cauzal, parte a societății și naturii împletește magia cu vrăjitoria, oracolele și religia. Nu putem sintetiza fenomenul social pe care îl reprezintă magia, așa cum îl văd antropologii și sociologii, fără a ne opri o clipă asupra influentei viziuni freudiene. Sigmund Freud în Totem și Tabu, încearcă o apropiere între credințele copiilor, nevrotici și sălbatici. După Freud aceștia își asumă dorința de a atinge un final mult așteptat, teorie depășită de Levi-Strauss prin focalizarea unui limbaj structural de termeni cum
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în subconștient și a individului de a se analiza el singur: cunoaște-te pe tine însuți. Aici intervine teoria semnelor și tălmăcirea a ceea ce au ele ca înțeles, semnificație în raport de lumea materială sau cu conștiința umană. Deci teoria freudiană, nonexistențialistă după Marx, include structuralismul, empiricismul în care credințele și dorințele își asumă rolul determinant asupra viitorului unui om. Cercetarea științifică trebuie să aducă explicații cauzale, să identifice punctul obiectiv în care acești factori pot fi recunoscuți și studiați. Dacă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nicăieri și căzută pe lucruri, ca nimb și pecete a unei supraexistențe". Numai acest pasaj ar merita multă aplecare, dar nici acesta, nici stilul stihial ca năzuință formativă formulat de Blaga, nu constituie obiectul prezentării noastre. Credeam că studiind psihanaliza freudiană voi întâlni elemente care să-mi declanșeze acea stare necesară concepției spirituale 371. Interpretarea sa asupra statuii lui Moise de Michelangelo, personaj căruia-i împrumută ceva divin, deosebit, necanonic chiar, m-a atras. Liniștea aparentă" și "clocotul interior", extraordinar receptate
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]