582 matches
-
literatura, muzica sau plastică, uratului, în sensul de hybris, cuvantul latin pentru lipsa măsurii. Artă că fabrica de monștri, cum spune Jean Clair: chipul, corpul și sufletul uman își pierd armonia și seninătatea. Se schimonosesc: obraze asimetrice, corpuri torturate, suflete freudiene. S-a remarcat demult că arta modernă e mișcata de dorință (sexuală), spre deosebire de artă clasică dăruita, ea, plăcerii (spirituale). Nu se poate nega lărgirea ariei tematice și stilistice din artă modernă. E absurd să spui, ca Jean Clair, ca, despărțita
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
și trebuie primul să știi că, de la un moment dat, cantitatea trece în calitate!”. Pe Călinescu îl regăsim, în paginile memorialistului, histrionic precum îl știm, în episoade savuroase, dar în plus, Crohmălniceanu semnalează în opera călinesciană nenumărate teme de „interes freudian”, printre care și... preferința pentru amazoane, altfel spus „înclinația spre masculinizarea obiectului erotic” (vizibilă, aflăm, chiar și în corespondența intimă a criticului cu soția sa, Alice). Recunosc că pe mine m-a interesat în mod special capitolul „Amintiri de la Junimea
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
Morar acțiunea desprinderii de identitatea nocivă și îmbrățișarea copilăriei contrafăcute (livresc). Când e înghițit de Istorie, eroul lui Morar scapă aparent de anatema stendhaliană și trăiește diferit fragilitățile biografice. Nu Napoleon, ci Mareșalul Antonescu orientează (dostoievskian) imaginarul spre un tată freudian ce desăvârșește, în primă fază, o autoritate râvnită. De aceea, el renunță la compasiune - simplă „capcană” existențială, cum spune, și la iubire (episodul Djinga). Cultivă în schimb disprețul și alimentează trufia - polii de altădată ai ascensiunii lui Sorel. Doar că
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
pentru a treia oară. Făcurăm încă o dată dragoste" (Incognito). Iar dacă cititorul scârbit mai are un pic de răbdare, iată și o scenetă de incest între frate și soră, în care autorul ține să se destăinuie că e preocupat de freudiene apetituri: "Printre ramurile subțiri și aduse, zării pe Filip în pielea goală, întins pe nisip și sprijinit în coate. Alături de el Valentina (soră-sa), lipită de el, cu capul pe spate. Se sărutau și Valentina scotea un geamăt ușor. Cu
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
o sursă inepuizabilă de piste false și de misreadinguri. Do Not Cross nu face nici ea excepție de la o formulă ce riscă să devină marcă înregistrată prin amestectul de formule și de registre stilistice aparent incompatibile: romanparabolă, thriller senzaționalist, pastișă freudiană, psy gotic ș.a.m.d. Un singur lucru rămâne totuși cert: avem nevoie de mai mulți scriitori îndeajuns de cruzi (și, de ce nu, puțin sadici...) încât să însceneze cititorului astfel de perversiuni narative.
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
de altfel, una din țintele prozatoarei în cele trei cărți amintite: a sugera uscăciunea, a reduce într-o proză "de atmosferă" toată gama omenescului la datele cotidianului (refulare, nemulțumire, revoltă mocnită, resemnare în promiscuitate și derizoriu). Nu lipsesc, desigur, accentele freudiene, protagonistele căutînd cu o voluptate mereu stinsă "vîrtejul violent de sentimente". Umilința reprezintă reperul sigur, cel mai important, al "micilor existențe" din Îngeri maculați; lui i se supune, ca la o fatală comandă, tot ceea ce poate însemna "viață" (iubire, căsătorie
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
a individului, inferior lui Ludwig, o alternativă necesară, o experiență tentantă. Conștiința Hildei, mutilată de captivitatea prelungită și întunecată de suspiciunea exasperantă, o conduce involuntar spre sfidarea moralității de cuplu. Prozatorul sugerează că atracția Hildei pentru Ivănescu este o răbufnire freudiană a unei refulări nocive, ce nu mai putea fi cenzurată. Un freudism schematic a fost de ajuns pentru ca o critică îngăduitoare să considere romanele Subiect banal și Hilda foarte moderne (de o ,supremă modernitate", consideră exagerat Henri Zalis în postfața
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
a devenit apoi catolic conservator și regalist; a pictat o Crucificare atomică, inspirată parcă din fizica cuantică; și a murit privind cerul de deasupra casei sale părintești, cu ochii țintă la un alt tată, transfigurare cerească a propriului său (dificil, freudian) tată. Oricât de diferite sunt aceste biografii de secol XX, ele reprezintă lucrarea, opera ineluctabilă a șansei, o șansă de fier de-a dreptul, acel "coup de dés", celebra aruncare a zarurilor, care dictează cu o autoritate uimitoare asupra modului
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
calm: e din cauza emisiunilor tv de divertisment pentru zilele de Paști. Problema ți-o rezolv eu după sărbători, că am pe cineva la Bălăceanca, numa' vezi să nu-ți revii între timp... De fapt, e doar un puseu de tip freudian după ce austriacul s-a încontrat Jung... Coryntina își scuipă în sân, Jerome și Schwartzeneger - fiii noștri - încep să scâncească, soacra lui Haralampy comunică în continuare cu Dumnezeu prin scorojeala sufrageriei, iar eu mă luminez că va avea loc o nouă
Din apocaliptica soacrei lui Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10692_a_12017]
-
de la volumul din 1988. Creditul acordat cunoașterii prin simțuri, ochiul deținând primatul (83%, după J.A.Comenius), nu i se arătă îndeajuns pentru ceea ce ar vrea să exprime autorul. Și atunci, începe interogarea acelui psyché, pe care nici explicațiile triadei freudiene nu-l suplinesc. Numai cazna cuvân tului, cum ar fi zis învățatul brâncușiolog V.G. Paleolog, nu ne lasă niciodată la răspântia întrebărilor. Ieșirea în larg, așadar, începe de la imperceptibilul sine, care, la poetul Virgil Dumitrescu, începe firesc cu ziua lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
înguste ale scientismului și asimilă posibilitatea altor tipuri de cunoaștere în care se regăsea problematică psihologică universală (religie, alchi-mie), dar se păstra în coordonatele raționalității deliberative, bazată pe observație și verificare. Psihanaliza culturală a renunțat la biologismul unilateral propriu metapsihologiei freudiene și s-a aplecat asupra condiționării valorico-atitudinale a eului, explicând funcționarea acestuia și etiologia nevrozelor în legătură cu modelul comportamental dintr-o societate dată21. Pe această cale, mecanismul constrângător al cenzurii și refulării a fost relativizat, în sensul că nu mai constituia
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
susceptibila să alimenteze activismul voinței individuale în alcătuirea cadrului de viață. Actualmente influență ideologică a psihologiei a scăzut, corespunzător scăderii prestigiului operativ al științei ca atare. Așa-numita postmodernitate nu mai contesta o interpretare sau alta, în sensul disputelor dintre freudieni și jungieni, ci însăși posibilitatea cunoașterii obiective a realității, înlocuită cu pluralitatea "lecturilor" subiective. Se neagă astfel principiul îndreptățirii științifice în sine, iar categoria umanității este golita explicit de conținutul substanțial, care presupune tocmai identificarea generica a eului, dincolo de expresiile
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
Russet), precum și cîteva apariții care sprijină înfruntarea celor doi (Șoimul, Uleul, Crocodilul, Corbul și alte cîteva). Întreaga secțiune a doua se transformă în lauda de sine a Inorogului, a autorului însuși, care întreține cu dușmanul său Hameleonul o relație ciudată, freudiană: Hameleonul vrea să-l ucidă pe Inorog, dar simte față de acesta o atracție irațională, aproape sexuală. Portretul pe care i-l face Inorogului este opera unui îndrăgostit; nu ne miră că îi oferă fascinantului dușman chiar pe frumoasa lui soție
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
ar plăti din greu să mai aibă măcar o fărîmă din realitatea ei. Cît despre amintirile bune de atunci, nenumărate desigur, ele sînt bine ferecate în casetuțele memoriei. Rămîn, din păcate, mai mult cele urîte, cele jenante, cele cu miez freudian, cel pentru care ai face orice terapie numai ca să scapi de ele. Rep.: Ești femeie, scriitoare, mamă și soție. Care este ordinea în care abordezi aceste ipostaze ale feminității? Care dintre ele e cea mai importantă pentru tine și de ce
Femeia de lângă Mircea Cărtărescu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18840_a_20165]
-
pentru o autonomie funcțională, nu genetică a spiritului conștient. Adică deși spiritul își are originea în suflet, în zona inconștientului, totuși el își poate controla sursele sufletești din care provine. Nu riscă o astfel de viziune, ce ține de paradigma freudiană, de data aceasta, să epuizeze spiritul în conținuturi sufletești?” (p. 107). Urmărind firul discuției și fiind atent la amalgamul de concepte mult prea mobile, începi să observi că ai de-a face cu o revrăjire a lumii prin limbaj, aspect
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
din ce În ce mai mult noii cunoscuți, Întrucât existau anumite povești - bunăoară, istoria constituției proprii și a multiplelor amendamente ale acesteia sau amintirile din anii petrecuți În străinătate - pe care era nevoită să le repete la intervale regulate. Acestea trebuiau exteriorizate, ca visele freudiene, ca să nu-i cotropească mintea și să-i atace nervii. Dar Beatrice avea o poziție critică față de femeile americane, mai ales față de populația flotantă de foste locuitoare ale Vestului. — Vorbesc cu accent, dragule, Îi explica lui Amory. Nu cu accent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
carnea lui, sufletul lui, ansamblul exprimând în cuvinte diferite una și aceeași realitate atomică și materială. Gândirea epicuriană vine așadar din trupul lui Epicur. Astăzi, ideea pare banală, mai ales după demonstrarea neurobiologică certificată a omului neuronal sau după cea freudiană a omului libidinal, dar, cu patru secole înaintea erei noastre, ea făcea o adevărată spărtură în cerul filosofic, asemeni unui fulger uriaș și de lungă durată. Carnea gândește, trupul reflectează, materia elaborează, atomii cugetă. Și aceste procese complexe iau naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Cu încruntare mă-ndoiesc de acest astru." Ulalume În cunoștință, în sfârșit, de conținutul volumului Cuvinte potrivite, iau seama că titlul se irizează de un anumit humor. Asemenea titlu nu s-a putut prezenta poetului decât (veritabil act stâng și freudian) într-una din acele stări de amurg în mijlocul vieții diurne, pline de "actes manqués de la vie". Adevărate potriviri de cuvinte: aceasta este poezia Arghezi, așezare mozaicală după o foarte primitivă preocupare de culoare, niciodată ridicată la vibrarea și incandescența modului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
acestei explicații care miroase-a strană. Dimpotrivă, făcând din Rimbaud un precursor, suprarealiștii refuză bucăților lui reprezentative orice idee de metodă. Sau, mai de-grabă, le atribuie un curios procedeu aleatoriu, datorit unei simple ciocniri de cuvinte. Dar catolici sau freudieni se înșală cu toții căutând să-l încorporeze pe Rimbaud clanului lor. Asemeni poemelor cosmogonice ale lui Parmenide sau asemeni lui Lucrețiu, opera lui precede și chiar prelungește știința. Dacă am fi fost ispitiți de împerecherile înșelătoare de cuvinte, ar fi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lucru: băutură. „Aștept zadarnic, aștept și visul se sfârșește în așteptarea asta.” Dimineața, dramaturgul îi povestește visul rezumat mai sus psihiatrului din clinica în care era internat (probabil doctorului care i-a prescris “drogurile”). Este profund nemulțumit de explicația simplist freudiană dată de psihiatru și ajunge la concluzia că visele lui sunt de fapt reflectări foarte directe, nesublimate, ale realității. În aceste condiții, este rezonabil să bănuim că lui Eugène Ionesco i-au fost într-adevăr prescrise injecții cu medicamente psihotrope
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
pe care o descoperim în nuvela Donna Alba, dar este atras și de Claude Farrere și Pierre Loti. Îl preocupă obsesiile conștiinței turmentate. Toate nuvelele lui Gib poartă amprenta analizei stărilor sufletești ce populează abisul ființei umane, inconștientul acesteia. Explicația freudiană a genezei stărilor nevrotice este plauzibilă. În analizele psihice ale situațiilor și ipostazelor eroilor săi, face o autentică explorare psihanalitică, prin instinctul său de analist și mai puțin printr-o aplicare a informațiilor sale în această disciplină.În nuvela Vedenia
DIMENSIUNEA PSHIPATOGRAFICĂ ŞI DE OBIECTIVIZARE ÎN PROZA LUI GIB I.MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352306_a_353635]
-
la făcut pe Herbert Marcuse să-i atribuie o înțelegere paradoxală ,că istoria permenentei ciocniri între” logosul dominării” și „logosul satisfacerii”,între dorință și rațiune,coliziune însoțită de sentimentul morții și anxietății este o emanație hegeliană proiectată pe un ecran freudian.(Herbert Marcuse,Eros and Civiliyation,A Philosophical Inquiry into Freud, New York,Vintage Books,1955, p.102-107). Mai realist decât gânditorii amintiți mai sus care au meditat și comentat conștiința nefericită a fost poetul și filosoful B.Fundoianu,pe numele său
CONŞTIINŢA NEFERICITĂ A LUI HEGEL PRIN GÂNDIREA EPOCII LUI B.FUNDOIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356998_a_358327]
-
înseamnă a fi descalificat , nu! Percepție generalului nu ascunde doar predilecția pentru o modă culturală, ci constituie un semnal al mentalități frustrate. Normalitatea îl face să se simtă apostrofat fizic, simte nevoia unui alint infantil, se recomandă tratament cu teoria freudiana ce dezvolta simțul comun. Frustrarea generalului e o stare de fapt, expresia unei neputințe. Sociologic acum generalul nostru cu a lui frustrarea e și el om ce trăiește printre alții cu pulsiunile și impulsurile interioare bine înfipte în cutia craniana
FRUSTRARE GENERALULUI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355119_a_356448]
-
la făcut pe Herbert Marcuse să-i atribuie o înțelegere paradoxală ,că istoria permenentei ciocniri între” logosul dominării” și „logosul satisfacerii”,între dorință și rațiune,coliziune însoțită de sentimentul morții și anxietății este o emanație hegeliană proiectată pe un ecran freudian.(Herbert Marcuse,Eros and Civiliyation,A Philosophical Inquiry into Freud, New York,Vintage Books,1955, p.102-107). Mai realist decât gânditorii amintiți mai sus care au meditat și comentat conștiința nefericită a fost poetul și filosoful B.Fundoianu,pe numele său
CONŞTIINŢA NEFERICITĂ A LUI HEGEL TRĂITĂ PRIN GÂNDIREA EPOCII DE B.FUNDOIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355654_a_356983]
-
frumusețea iubirii sau s-o criticăm pur și simplu, pentru că încă mai... EXISTĂ! (Referință critică Gheorghe A. STROIA) ***14. AGAFIA DRĂGAN (Focșani) - ILUZIA REGĂSIRII (versuri) Actul subiectiv al tristeții, născut dintr-o mare nefericire la pierderea iubitului cu implicații aproape freudiene, amintește de tragedia greacă. O Medee contemporană își strigă de pe culmi înalte negrul sentiment al unei mari pierderi, datorită Destinului. O singurătate zdrobitoare iscă în vers o jale pustiitoare. Alteori pune în gura iubitului declarații de dragoste pline de tristețe
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]