201 matches
-
pe perete, sunt prezentate două secțiuni una a unei vaci, alta a unui porc, zonele "anatomice" fiind clar definite pentru novici: chuleta, cupim, picania, pierna, filete, care... Pentru prețul fix menționat, ți se plimbă pe sub ochi și nas chelnerii cu frigări lungi de 1 metru , oferta fiind pentru început de carne de pasăre, apoi porc și vită. La restaurantele noastre, comanzi simplu o friptură de porc sau vită, la brazilieni și porcul, dar mai ales vita au cam 15 specialități și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
rerzervi pentru ce-ți poftește apetitul. Lângă fiecare client se află o fisă sau un mic cilindru din lemn, jumătate roșu și jumătate verde. Când vrei să mănânci, ca la semafor pui "semnalul" pe verde, și imediat apare chelnerul cu frigarea, când vrei să te odihnești, îl pui pe roșu!(Îmi amintesc de o scenă hazlie apropo de carnea braziliană. Am menționat călătoria mea în septembrie 1991 la Bienala de la Sao Paulo, însoțind artiștii de la Teatrul Național București și Teatrul "Bulandra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ajungea cam pe la vremea prînzului, era Cerdacul, un restaurant-pavilion, construit din lemn și împodobit cu ramuri de brad, fără ferestre și fără uși, ceva numai pentru vară. Se mînca păstrăvi din apa de munte și pui fripți. Mirosul puilor de pe frigarele din spatele pavilionului se simțea de departe și ne mărea pofta de mîncare, care nu ne lipsea după o jumătate de zi de mers prin plin aer de munte. Drumul pînă la Slănic, pe valea rîului cu același nume, era o
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
misiunea”, îl auzeam adesea, cu urechile mele, lăudându-se în fața unor gură-cască, printre care mă număram și eu; nu mă las, bă, până nu-i jupoi de vii pe spurcații de jidani! Pe toți, până la unu‟. și-i pun pe frigare. Până le-o trece pofta tuturor ițicilor, ștrulilor și leibovicilor să ne mai sugă din sânge. Asta-i misiunea dată de căpitan! Își încheia el de fiecare dată alocuțiunea șablon. Cum spuneam, când se înapoia, spre seară, din târg, cu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
cămașa verde pe el și încins cu centură cu diagonală, îl urmăream prin crăpătura gardului și eram curios : și-a îndeplinit sau nu misiunea? În orice caz, n-am auzit de evrei jupuiți de vii în Pungești, sau puși pe frigare. Ițic, Ștrul, Leibovici și toți ceilalți își vindeau, bine mersi, mărfurile din prăvăliile lor prospere. Și nu eram nici chiar atât de naivi încât să-l credem pe cuvânt pe domnul Boacă-legionarul că negustorii noștri evrei își potoleau setea cu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
în 1960, lasă mărturie scrisă cu mâna proprie (10 pagini) care confirmă ceea ce au spusă și doftoroaiele satului: „Din lipsă de tratament medical, sătenii se tratau cu legături din buruieni de leacă și descântece băbești. Pentru ursit se întrebuința strânsul frigărilor, pentru boala cu numele lingoare se întrebuințau buruieni ca: iarba lui Tatin, iarba mare, crăpușnică și odolean ...” Doi frați luncași, trăitori în București prin 1970, au lăsat amplă mărturie scrisă, pentru alcătuirea unei monografii a satului. La capitolul despre starea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
apucai tot mereu mai la deal și acolo văzui, pe lângă focuri mari și aprinse-n lumina soarelui - focuri ce lingeau cu galbenele lor limbe lungi aerul cel senin și rece - șezând roată de jur împrejur cete de români, iar pe frigări lungi frigând berbeci și oi, chiuind, cântând, horind - într-o parte unii jucau pisând pământul pietros cu opinca cea ușoară, pe când unul șezând pe-un bolovan fluiera în fluier de soc. Chiuiturele vesele, fumul înălțîndu-se din focurile multe, fețele cele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
te‑ai adresa, nu ți‑ar răspunde. Când isprăveam cu plaja, restaurantele se deschideau. Cotlete, pui și homari erau oferiți de vreo douăzeci de grătare Înghesuite unele Într‑altele În stradă, cu mai multă flacără decât era nevoie pentru o frigare normală. Și fiecare tarabă avea propriul ei crainic‑reclamagiu, care rânjea, urla, râdea, agitând În mâini homari vii, ținuți de antene sau de coadă. Dacă vreo parte a creaturii se desprindea și cădea pe jos, cu atât mai mare distracția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ca fundal orchestral foșnetul mării. Sprijinit de brațele ei priveam norii de musculițe palid gălbui, filând cu sutele În fuioare unduioase. Probabil că era vremea lor de Înmulțire. Și peste ceața mișcătoare plutea negura fumului de la grătare, iar strigătorii din fața frigărilor, copii ai lui Belial, râdeau, orbiți de soare, legănând În mâini homarii vii - suspendați de antene, pentru a‑i tenta pe turiști. Simțeam că paradisul ăsta tropical n‑o să‑mi meargă niciodată la inimă. Și În timp ce Rosamund Îmi cânta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
poeme a lui Browning. Mă răzvrătisem Împotriva lui Browning. Acum Îl puneam pe același plan cu bucătăria franceză a vecinilor mei. Dar n‑aș fi renunțat la revista prietenului meu Durkin - exemplarul cu canibalii. Rămăsesem agățat de carnea omenească la frigare, de canibali și de capetele tăiate, cu ochii Înălțați de la iarba Împroșcată cu sânge și de la stâncile Înghirlandate de orhidee. Carnea de om ca delicatesă apăsa - recunosc - conștiința mea contaminată. Boala mă făcea deosebit de susceptibil. Pentru nimic În lume n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
foame a răbdat, un ou mic, handicapat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? Și vioara: "Scârț-Scârț!" Apăru și Luana. Cum să iei dintr-un coteț Un porc gras și nătăfleț Care-i mare și habar n-are Că e gata de frigare fiindcă, prostul, a mâncat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? Și iar "Scârț-Scârț!" În final, își uniră vocile și încheiară: Și-am putea continua Toată noaptea, uite-așa, Animale sunt destule... Dar de ce să plictisim lumea ce s-a adunat? Haideți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de porumb ai însuși Domnului Ion Creangă! Armata de verișoare (mă înrudeam cu tot satul!) dansa săltat, îmbujorată de plăcere, la orice mică întîlnire, incitată de admiratori, chiuind scurt, răsfățat, impudic - parcă erau străpunse toate deodată și învîrtite într-o frigare uriașă, alegorică. Tractoriști comuniști și beți conduceau tractoarele lor comuniste, deh!, cu remorcile doldora de pîini cît roata, pe traiectorii putrede ca și capitalismul, în zig-zag, în bisectoare, în secante teribile cu gospodăriile vraiște, în teorema lui Pitagora! La mesele
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
h, urmat fiind de trenul regal. În acest timp, Anghel Saligny se afla sub pod, pe o șalupă, în mijlocul constructorilor. La ora 16 a început banchetul; miile de țărani au fost serviți cu „carne de berbece și vițel fript în frigare, pâine, vin bun”. În cuvântul său, Carol I a făcut referire la podul lui Traian și la cele trei sferturi de veac de când dorea realizarea edificiului: „o lucrare trainică și nepieritoare, care trebuie să arate lumii că vrednic este poporul
Agenda2006-05-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284702_a_286031]
-
un grec din Gnosa lui Pitagora Și-un Vlah din Erezia lui Plato, Cercetând învățătura nouă prin Agora Au luat-o-n brațe, au sărutat-o și-au preschimbat-o. La Agapele Mielului pe Cruce Se tăiau berbecuți înfipți în frigări, La Cinele Adunaților Hekatei de pe răscruce Veneau, se ghiftuiau toți flămânzii Aflând limanul Supremei Purificări Până la Săptămâna Nouă Cu-A Brânzii, în tot felul de Biserici și Adunări Ale Agnețului Fiul Blândei Miori. Iarăși De-Odată Ca Niciodată înflori comerțul
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
reacționează așa cum se așteaptă vrăjitoarea: Mihnea încalecă, tresare, calul sau cade și el are reflexul de a sări la timp din șea, apoi "iară încalecă" și se apără frenetic cu sabia ("sabia sfârâie", zice Bolintineanu, de parcă ar vorbi despre o frigare într-un ospăț haiducesc), și-și continuă galopul până când, cu sau fără vină, e salvat de zorii zilei. Marile poeme îngăduie și părți alandala, tirade, etc. Mihnea și babă zdrobește în copitele calului propriile-i neîmpliniri, instalându-și grandoarea prin
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
trei zile, în perioada 26-28 septembrie. Ele se serbează „pentru că-i rău de lupi, ce fac zbranca printre dobitoace”. În aceste zile nu se mătură prin casă, nu se râșnește, nu se macină, nu se coasă, nu se umblă cu frigări sau țăpoaie, topoare și alte unelte ascuțite. Ultima zi a acestora, numită „Haritonul” este ținută îndeosebi de femei, pentru a nu înnebuni.
Septembrie la români: credințe populare. De se consideră pregătirea pentru o nouă viață by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/73943_a_75268]
-
războiul era pe sfîrșite./ Se-mpușcau ultimele ordine. În cîmp / Se spînzurau ultimele tunuri de propria lor umbră, / În casa noastră se-mpărțeau darurile" (Sfîrșitul războiului). Și face loc cu ingenuitate unor ecouri din Moartea căprioarei: "Slănină încrestată, înfiptă pe frigare, / Ce lacom o-nveșmîntă al nărilor rit. / Și pîinea este moale și cornul e cu sare / Și mama se-ngrijise de ceapă și cuțit.// E-o noapte-așa de bună, ca apa de izvor / Ce-o sorb cu toată fața răsturnată
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
icoane, cine candile, cine cărți, cine sfeșnice, cine lumînări, cine aur, cine mărgăritariu, cine inele, cine brățări, cine oglinzi, cine piepteni, cine arginturi, cine arămuri, cine talere, cine tipsii, cine linguri, cine furculițe, cine tingiri, cine capace, cine pirostii, cine frigări, cine grătare, cine sfeșnice, cine mucări, cine velințe, cine strae (...)” E aproape de prisos să mai precizăm că tot acest inventar, în aparență prozaic, se prelungește în spațiul purei gratuități cum se întîmplă, de pildă, și în Manualul întîmplărilor (în conversația
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
atât de mult de casă Încât se rătăci. Și nu mai reuși să găseasca drumul Înapoi. Cum hoinărea el Încoace și Încolo, Îl găsi un zmeu. Și zmeul acela se gândi că după ce o să mai crească, o să-l pună În frigare. Însă fetele zmeului (avea zece fete) Îl Îndrăgiră atât de mult pe Ghiocel, Încât Îl considerau fratele lor mai mic. Și nimic nu mai făceau fără Ghiocel. Se jucau cu el, mâncau odata cu el, se culcau În același pat
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
zer și caș din sat. Într-adevăr, mai toți făceau brânză, însă o aveau arvunită toată la negustorii lor, și în casă păstrau foarte puțină pentru mâncare. Arhitectul visase un prânz sălbatic, cu un miel ori cu un ied la frigare. Nici vorbă nu putea fi de așa ceva. Turmele, foarte departe de sat, erau ale boierilor, oamenii aveau câte o capră, două pentru lapte, mai mult nu. Însă Ioanide, care auzise grohăituri și guițări și zărise câteva scroafe scurmând cu râtul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
când nu-l pot obține pe cel de ministru. Voluptăților orientale s-au substituit altele: plăcerea de a citi, de a călători. Strămoșul lui Hagienuș vorbea poate turcește și mânca friganele cu migdale și scorțișoară. Acum Hagienuș devora mușchi la frigare și se ocupa cu misterele cabire. Cine-i vedea spunând anecdote cu găina lui Conțescu și pisica saltimbancă ar fi zis că are de-a face cu niște semidocți. Dimpotrivă, Suflețel, Hagienuș erau putrefiați de cultură. - Să-mi oprești osul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
hotel ptu! // o luat de la Leizer o sută de mii de galbene, l-o pradat, l-o pus pi 276r. cruci, l-o botezat cu de-a silă, l-o pus s-o minince carni di pork, i-o bagat frigari pe ghit, o taiet pe Ruhla niu, și vine atunci comisie și iar comisie și iar comisie... unt was is geweizen? o tras pe Leizer de urechi... Crez dimiata chi noi n-avem puteri? Ei vai... chind întreabă cine scrie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toate închietorile, pe urmă mă apucă de mâna dreaptă și iar mi-o trosni și pe aceasta. Îmi lăsă mâinile și se legă de picioare, de genunchi; pe urmă, întocmai cum întoarce cineva aripele unui pui când îl pune în frigare, așa îmi suci mâinile la spate și făcu ca să-mi pîrîiască, trosnind, osul spinării. Acum văzui că nu mai e de glumă! Așa mă spăriai încît scosei un țipăt, socotind că mi-au frânt mijlocul, gândii că m-au lăsat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stăteam cu ochii închiși, extatică, decât când i-am deschis și l-am văzut pe Ed privindu-mă amuzat. Bănuiesc că dacă tot îți mai e foame după ce termini tot, putem omorî unul dintre cai și-l putem pune în frigare. Nu e o idee așa de rea. Trebuie să mărturisesc că nu reușesc să stabilesc o legătură afectivă cu acest animal. Ed s-a așezat lângă mine, iar eu i-am pregătit unul dintre sandvișurile mele turtite. Pe final începuseși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Ce imprudență... Cum ai putut să-l găzduiești? EMMA: Despre ce imprudență vorbești? EMMA: Voi, bărbații, care sînteți gata de orice violență; ce-ai avut cu el? CHARLES: Ce să am? EMMA: Atunci de ce l-ai spintecat, prințișorule? Hai, lasă frigarea din mînă, că nu te prind scenele astea... Tocmai tu, alinătorul suferințelor! Ca să vezi! Ai studiat chirurgia? CHARLES: Emma! Știi bine de ce l-am... l-am... EMMA: L-ai sfîrtecat ca pe un purcel! CHARLES: A vrut să... S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]