646 matches
-
fi suveran, impunându-se ca suprema cauzalitate a fabricării de text. Fiind unul din marii semioticieni ai momentului, e de la sine Înțeles că Umberto Eco va dori să de-construiască În computer corpul romanesc al inițierii. Astfel se convertește abisal frivolitatea genului polițist prin amplificarea cadrului investigat. Tradiția și-a inventat labirintice scenarii inițiatice, prin care ascunde cu strictețe ceea ce trebuie să rămână secret. Cu cât căutarea e mai Îndârjită, cu atât secretul rămâne mai impenetrabil. Scopul inițiaților, al celor numiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cei de sus. Când republicanii de ieri se bucură de favori și distincțiuni la cari nu i-ar îndreptăți nici o ordine de lucruri în vro altă țară, nu li [se] poate refuza oamenilor onești o reparare a atingerii suferite prin frivolitatea elementelor roșii cari au votat darea în judecată, fără ca unul măcar din această plebe să aibă curajul a o și susține înaintea forului cuvenit. Iată dar înțelesul vorbelor noastre. Ele sunt spuse condiționat, nu absolut. Repetăm că vorbim aci de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Sânt frivoli, ușurei de minte și nu se sfiesc de-a sacrifica orice interes național fie popularității, fie celui mai îngust interes de partid, fie chiar unui interes individual. Scabroasa afacere e o dovadă nu numai de corupție, ci de frivolitate în momentele cele mai grave ale unei națiuni. Tot cu atâta frivolitate se votează legile și bugetele, tot cu acel zâmbet, atât de corupt încît seamănă a inocență copilărească, s-a interpretat reversibilitatea și multe altele. De aceea, chemați a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
orice interes național fie popularității, fie celui mai îngust interes de partid, fie chiar unui interes individual. Scabroasa afacere e o dovadă nu numai de corupție, ci de frivolitate în momentele cele mai grave ale unei națiuni. Tot cu atâta frivolitate se votează legile și bugetele, tot cu acel zâmbet, atât de corupt încît seamănă a inocență copilărească, s-a interpretat reversibilitatea și multe altele. De aceea, chemați a controla afacerile publice, nu fac decât votează totul en bloc, de aceea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
răsare din existența chiar a elementelor roșii din țară. În mînile unui alt partid poate că d. Brătianu ar deveni un instrument mult mai puțin periculos, de nu folositor, pentru politica poporului român. Contagiatu-s-a oare și grupul moderat de frivolitatea aceasta când nu se sfiește, în vreme de grea cumpănă, de-a proclama starea de asediu contra partidului conservator cu care a luptat împreună? Voiește oare să imiteze pe proorocul reversibil, care, după căderea Plevnei, în loc de-a gândi la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nu există pentru un asemenea partid. Izvorul întăritor al istoriei naționale, iubirea de limbă, de datini și de popor sânt înlocuite la tinerime și ceilalți prin romane franțuzești și cântărețe pribege ale cafenelelor străinătății. Un aer bolnăvicios de corupție, de frivolitate, de câștig fără muncă a cuprins plebea noastră roșie și infectează chiar sfera ce rămăsese neatinsă de acest spirit. A crede că o reacție puternică, în senzul național și istoric al cuvântului, ar mai fi cu putință la noi în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
care îi face biografia e să o sesizeze". Succesul inițiativei unui biograf constă în inteligența de a nu oculta petele din viața celui despre care se pronunță. Totul trebuie dezvăluit: boli, eșecuri, vicii, mizerie fiziologică și scăderi morale: "Nu din frivolitate sau plăcerea perversă de a le scormoni și etala, ci pentru a lărgi înțelegerea surselor talentului (subl.m) și dincolo de acestea complexitatea naturii umane". În definitiv, sunt dovezi ale erudiției și ale capacității de evocare. Constantin Călin îndeplinește cu prisosință
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a poporului românesc decât "Lipitorile", în care ovreiul vorbește ovreiește, grecul grecește - astfel încît te miri de ce sârbul nu vorbește sîrbește? 2 Comediele cele mari și pline de spiritul cel mai fresc ale d-lui M. Millo, cari însă în frivolitate întrec încă și pe ale d-lui Alesandri. 3 Comediele fără de spirit și mai cu samă fără de legătură ale d-lui Pantazi Ghica, pline de frazeologie franceză, la vederea cărora te 'ndoiești de vezi caractere ori numai păpuși, căci vorba
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
geniu și inima a "Cîntecelor și a plângerilor ", a "baladelor" - sânte oglinzi de aur ale trecutului românesc. Dacă am fi să alegem între comediele lui Alesandri și dramele lui Bolintineanu, sigur c-am trebui să alegem comediele, cari, cu toată frivolitatea lor, respiră pe fiece pagina o mulțime de spirit, de caracteristică și de viață palpitantă; pe când dramele d-lui Bolintineanu nu au nici un fond de viață, ba încă adesea respiră un fel de imoralitate crasă și grețoasă. (Vezi d. e. Ștefan-Vodă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nostru e încă vergin și necorupt de veninul farselor și a operelor franceze și nemțești? - Din contra... să ne folosim de împregiurarea asta așa de favorabilă, într-un timp în care atmosfera Europei întregi e infectată de corupțiune și de frivolitate, ca tocmai într-un asemenea timp noi să dedăm publicul nostru, folosindu-ne de neesperiința lui, cu creațiunile geniilor puternice, cu simțăminte mari, nobile, frumoase, cu idei sănătoase și morale. Dar mi va replica cineva cumcă publicul nu va înțelege
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ciocurile groase și roșii. Mă gândeam că preocuparea unei femei trebuie să fie doar dragostea. Sau, în alte cazuri, doar un copil. Și acceptam să mă amuz și să obiectez la acest gând în mintea mea frivolă. Cât despre această frivolitate a minții - aș fi putut să profit de vechiul proverb că lucrurile foarte însemnate stau la baza celor frivole. În primul rând că ce e grațios provine din ceea ce e îngropat la mare adâncime. Dar întrucât astfel de considerații înțelepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
după această oră era Întâmpinat cu o privire severă și scrutătoare, indicându-i-se totodată din ochi ceasul de pe perete. Jucării de plastic, colorate În nuanțele primare, ședeau proptite de pereții zugrăviți În galben și dădeau evenimentelor o notă de frivolitate. De-a lungul acelorași pereți, se Întindea, Într-o manifestare de veselie curând Înăbușită de fumul de țigară și de nervii iritați, o friză compusă din desene În creioane colorate, ale căror subiecte păreau a fi mai cu seamă Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lui era continuu prezentă, ca o ocupație, ca o parte necesară a unei stranii „îndatoriri“ ce i se înfățișa mereu, cu tot mai multă forță și tot mai hidoasă. Influențele temperante, în măsura în care izbuteau să-i pătrundă carapacea, îi apăreau drept frivolități, pierdere de vreme. Zăcuse în brațele Dianei, blând ca un miel. Venise la picnicul familiei lui. Venise, desigur, ca să-i agaseze și pentru că toți se așteptaseră să nu vină, și pentru a-și dovedi lui însuși până unde ajunsese prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întâmplările îl mâhniseră foarte mult pe Emma și, pe de altă parte, el, Tom, ar fi putut apărea (întrucât făcuse o glumă sau două), că ia lucrurile mult prea ușor. Privirea severă a lui Emma părea să-l acuze de frivolitate. Tom simțea, cu amărăciune, că, în ce-l privește pe Emma, el nu era în stare să țină pasul, și că în ultima vreme devenise în ochii prietenului său o persoană mai curând ordinară decât extraordinară. Tom era obișnuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i frecventa pe mai-marii zilei, pe cei puternici, a călători, a face politică sunt tot atâtea vicii, perversiuni și obiective care corup existența. Căutarea acestor false valori nu poate duce decât la decepție, deziluzie și regrete. Ficțiuni, praf în ochi, frivolități, fleacuri și vanități... în schimb, plăcerile bune, cele ale filosofului, întrețin o relație directă cu a fi. De altfel, numiții filosofi pot gusta aceleași plăceri ca și ceilalți - de exemplu, prostituatele trecute ale lui Aristene, dar și prăjiturile și mesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și am făcut cîțiva pași prin cameră, pentru a-mi ordona cît de cît gîndurile. La naiba cu toate poveștile voastre! Eram momit, mi se Întinsese o cursă, simțeam că nu trebuie să accept provocarea, dar nu mă puteam abține, frivolitatea și caracterul meu labil mă Împingeau, mă lăsam tras În urzeala lor, cu o anumită voluptate, aș zice. Dar ceva din toată povestea Îmi scăpa, Îmi aluneca mereu printre degete - un rest pe care nu-l Înțelegeam, ceva ca o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
descrie aceste excese: Ne putem face ușor o idee generală despre forma relațiilor sociale produse de o asemenea situație economică: dar nu este îmbucurător și nici instructiv de a urmări în particular creșterea luxului, a prețurilor, a moliciunii și a frivolității. În jurul anului 651 apar pentru prima dată mai mulți lei în arena romană, în anul 655 primii elefanți (...). Luxul creștea de asemenea în domeniul construcțiilor și al grădinilor; somptuoasa casă urbană a oratorului Crasus (mort în anul 663), renumită mai
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
îl și salvează pe Cioran: „Fiind organice, așadar insolubile, contradicțiile mele m-au predestinat eșecului. Mă îndrept spre el fără remușcare, în chip aproape triumfal” (III, 311). În caiete recunoști tot ceea ce Cioran ar fi putut să ascundă: meschinării, lașități, frivolitate, iluzii, frustrări, violențe. Abia prin ele Cioran se legitimează. Numite, explorate, ele nu numai că explică resorturi nebănuite care ar fi putut să înspăimânte, dar relevă nevoia torturantă de a fi și disperarea de a fi el însuși. Așa încât, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
demoralizate fiindcă nu mai au nimic de așteptat. Cam asta ar fi drama lumii de aici” (8 septembrie 1968 Ă 427). Marile încercări prin care ai săi, de-acasă, au trecut constituie, iată, șansa atingerii adevărului, sau măcar șansa ocolirii frivolităților de tot felul. Aceeași seninătate o descoperă la Wolf Aichelburg. Îi scrie în 1970: „Nu preget să mă minunez cum ai reușit să-ți păstrezi seninătatea după toate încercările prin care ai trecut. Și nu ești singurul. Mă gândesc, între
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Poate dintr-un motiv pe care-l invocase la un moment dat Eminescu în Icoană și privaz, text, de asemenea, de substanțială factură cioraniană. Oricum, scrisul este numai iluzia unei salvări. Tocmai de aceea Cioran se lansează “în disperare și frivolitate” (17 noiembrie 1983Ă 576). Iată motivul pentru care, în vreme ce Noica devenise extrem de serios, el îi citea pe Schopenhauer, Nietzsche, Dostoievski. Lipsit de entuziasm, Cioran nu riscă în nici un fel să devină ridicol. Îi rămân la îndemână ironia, umorul, scepticismul sau
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fel, însă, sentimentul deșertăciunii. Într-un loc, vorbind de poemele lui Emily Dickinson, Cioran își reproșează că n-a avut curajul și nici energia să-și asume pe deplin singurătatea. Continuă: „Dar prea adesea am fugit de ea, din lașitate, frivolitate sau teamă. Am ocolit numeroase abisuri, din calcul și instinct de conservare” (I, 66). Așadar, singurătatea ca abis, în care Cioran se privește pe sine, dar de care se îndepărtează adesea, căutând o salvare în prezența celorlalți, în flecăreală, în
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sau teamă. Am ocolit numeroase abisuri, din calcul și instinct de conservare” (I, 66). Așadar, singurătatea ca abis, în care Cioran se privește pe sine, dar de care se îndepărtează adesea, căutând o salvare în prezența celorlalți, în flecăreală, în frivolitate, în prezența mulțimii. În fine, dacă ar fi să invocăm cu adevărat soluțiile salvării, ar trebui să enumerăm mersul pe jos, munca fizică, peisajele, mai ales toamna, și... gramatica. Gramatica, îndoiala, scrisul, scepticismul sau ura. Iată, abrutizarea ca extaz, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lucide care au existat vreodată. Suntem frivoli, bârfitori, superficiali, dar în același timp amari și, sub aparența de fanfaroni, nihiliști până la disperare” (I, 140-141). Ce portret mai bun al lui Cioran decât acesta? Sub masca fanfaronadei, nihilismul, sub acela al frivolității, luciditatea, sub chipul superficialității, disperarea. Așa încât, toate defectele își au reversul lor, iar nefericirea de a fi român devine șansa accederii la sens. Nu întâmplător, își spune la un moment dat: „Sunt român: trebuie să plătesc pentru asta. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-i frecventa pe mai-marii zilei, pe cei puternici, a călători, a face politică sunt tot atâtea vicii, perversiuni și obiective care corup existența. Căutarea acestor false valori nu poate duce decât la decepție, deziluzie și regrete. Ficțiuni, praf în ochi, frivolități, fleacuri și vanități... în schimb, plăcerile bune, cele ale filosofului, întrețin o relație directă cu a fi. De altfel, numiții filosofi pot gusta aceleași plăceri ca și ceilalți - de exemplu, prostituatele trecute ale lui Aristene, dar și prăjiturile și mesele
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din Roma, care așa cum sugerează și numele era foarte bogată, duce din partea naratorului la condamnarea bogățiilor lumești excesive. și un decret al Senatului roman care le-a permis femeilor să afișeze public bijuteriile și podoabele personale îi inspiră reflecții împotriva frivolității care distruge averea bărbaților, sporind-o în schimb pe cea a femeilor. Naratorul ofteză, recunoscând retoric că nimic nu mai poate fi făcut, deoarece timpurile deveneau din ce în ce mai prielnice femeilor, era o epocă efeminată, bărbații transformându se în simpli sclavi ai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]