34,305 matches
-
Autorului zvon de cerbi și căprioare trece peste codru-n flăcări, sună cornul peste ape, căpriori să se adape, căprioare vin prin timpuri aducând miros de toamnă, zvon de schimb de anotimpuri. sună cornul printre codrii, dulce corn de eminesc, frunzele-i răspund agale, dorului cum îi șoptesc. sună cornul melancolic peste toamna mea de vis, amintiri din altă lume cu misterul lor închis. unde ești copilărie să săruți codrul și cerul când umblai hai-hui în noapte dând în stele cu
UNDE EŞTI COPILĂRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Unde_esti_copilarie_ion_ionescu_bucovu_1348121927.html [Corola-blog/BlogPost/343835_a_345164]
-
săruți codrul și cerul când umblai hai-hui în noapte dând în stele cu arcerul, îngânând vorbele-n șoapte? când vorbeai cu stelele și intrai în hore mari și jucai cu ielele, în cântec de lăutari? codrul desfrunzit te cheamă, cade frunza veștejită, el ți-a fost tată și mamă în povestea ta vrăjită. luni, 17 septembrie 2012 Referință Bibliografică: unde ești copilărie / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 629, Anul II, 20 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
UNDE EŞTI COPILĂRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Unde_esti_copilarie_ion_ionescu_bucovu_1348121927.html [Corola-blog/BlogPost/343835_a_345164]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > E-ATÂTA GOL ÎN JUR... ȘI-ATÂT DE MULTĂ TOAMNĂ Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 316 din 12 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului În ruginiul toamnei, când frunzele coboară, Prinos melancoliei din clipe de iubire, Prin amintiri tăcute și gânduri se strecoară Frânturi din visuri vechi, căzute-n adormire. Sub nucul din poiană, lângă sărutul verii, Bucăți din umbra-i deasă, aleargă risipite, Prin pajiște, mai umblă doar
E-ATÂTA GOL ÎN JUR... ŞI-ATÂT DE MULTĂ TOAMNĂ de MARIN BUNGET în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/E_atata_gol_in_jur_si_atat_de_multa_toamna.html [Corola-blog/BlogPost/357171_a_358500]
-
tăcute și gânduri se strecoară Frânturi din visuri vechi, căzute-n adormire. Sub nucul din poiană, lângă sărutul verii, Bucăți din umbra-i deasă, aleargă risipite, Prin pajiște, mai umblă doar umbrele tăcerii Ascunse printre visuri, în clipele-adormite. Privirile-aruncate pe frunzele de tei Când mâinile iubirii se căutau tăcând, Le poart-acuma vântul pe margini de alei. Mirificul parfum... miroase doar în gând. Un fruct rămas stingher, în mărul auriu, Acoperit cu golul din frunzele căzute, Ca un stăpân, în spațiul rămas
E-ATÂTA GOL ÎN JUR... ŞI-ATÂT DE MULTĂ TOAMNĂ de MARIN BUNGET în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/E_atata_gol_in_jur_si_atat_de_multa_toamna.html [Corola-blog/BlogPost/357171_a_358500]
-
Ascunse printre visuri, în clipele-adormite. Privirile-aruncate pe frunzele de tei Când mâinile iubirii se căutau tăcând, Le poart-acuma vântul pe margini de alei. Mirificul parfum... miroase doar în gând. Un fruct rămas stingher, în mărul auriu, Acoperit cu golul din frunzele căzute, Ca un stăpân, în spațiul rămas acum pustiu, Se vrea un martor viu al vremilor trecute. E-atâta gol în jur... și-atât de multă toamnă. Prin frunza risipită îi stă acum culoarea. Dar dărnicia ei, îi dă un
E-ATÂTA GOL ÎN JUR... ŞI-ATÂT DE MULTĂ TOAMNĂ de MARIN BUNGET în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/E_atata_gol_in_jur_si_atat_de_multa_toamna.html [Corola-blog/BlogPost/357171_a_358500]
-
Un fruct rămas stingher, în mărul auriu, Acoperit cu golul din frunzele căzute, Ca un stăpân, în spațiul rămas acum pustiu, Se vrea un martor viu al vremilor trecute. E-atâta gol în jur... și-atât de multă toamnă. Prin frunza risipită îi stă acum culoarea. Dar dărnicia ei, îi dă un iz de doamnă Și-n tot ce-a dăruit se lăfăie savoarea. Când față de frumos ne paște lăcomia, Din frunzele-arămii, mai strângem câte una, Să punem vieții dar, să
E-ATÂTA GOL ÎN JUR... ŞI-ATÂT DE MULTĂ TOAMNĂ de MARIN BUNGET în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/E_atata_gol_in_jur_si_atat_de_multa_toamna.html [Corola-blog/BlogPost/357171_a_358500]
-
Muntenia, respectiv locul meu natal, bradul se folosea doar la nunți având același simbol-viața și iubirea eternă. La terminarea nunții, bradul se prindea la poarta mirelui. Celții considerau vâscul de origine divină, întrucât nu avea rădăcini dar își păstra prospețimea frunzelor precum smaraldul, strălucirea. Vâscul se culegea numai în perioada de după solstițiile, de vară și de iarnă. Folosit în ritualurile celtice, el era tăiat cu o seceră de aur, de un preot cu rang înalt, îmbrăcat în alb, iar ramurile trebuiau
TRADIŢII LA ROMÂNI-CRENGUŢA DE VÂSC de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Traditii_la_romani_crenguta_de_vasc_floarea_carbune_1355055248.html [Corola-blog/BlogPost/365772_a_367101]
-
credința ajungând până în Evul Mediu, fiind răspândită în toată Europa. Toți cei care atârnau vâscul în casă, de Crăciun, aveau credința că planta aceasta atrage norocul și belșugul, îndepărtând certurile, ajutând la menținerea armoniei în familie, alungând bolile și demonii. Frunzele verzi și strălucirea fructelor albe sunt legate de nașterea Mântuitorului. Cununa de vâsc este întruchiparea aureolei care înconjoară creștetul micului Iisus, din momentul nașterii Sale așa cum este reprezentat în icoane. Cununa din frunze uscate de vâsc se păstra tot anul
TRADIŢII LA ROMÂNI-CRENGUŢA DE VÂSC de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Traditii_la_romani_crenguta_de_vasc_floarea_carbune_1355055248.html [Corola-blog/BlogPost/365772_a_367101]
-
armoniei în familie, alungând bolile și demonii. Frunzele verzi și strălucirea fructelor albe sunt legate de nașterea Mântuitorului. Cununa de vâsc este întruchiparea aureolei care înconjoară creștetul micului Iisus, din momentul nașterii Sale așa cum este reprezentat în icoane. Cununa din frunze uscate de vâsc se păstra tot anul, fiind protector al casei și leac pentru multe boli. De asemenea, se credea că vâscul poate stinge focul, idee născută din credința străveche conform căreia planta era adusă de fulgere pe ramurile copacilor
TRADIŢII LA ROMÂNI-CRENGUŢA DE VÂSC de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Traditii_la_romani_crenguta_de_vasc_floarea_carbune_1355055248.html [Corola-blog/BlogPost/365772_a_367101]
-
Autorului Cu fiecare zi murim cîte puțin... Cu fiecare zi murim cîte puțin dar noi de asta nu avem habar ne străduim din ce în ce mai mult să strîngem de-ale gurii în hambar. Nu mai privim un răsărit de soare și nici o frunză legănată-n vînt uitînd că viața aceasta-i trecătoare și sîntem doar o umbră pe pămînt. Si trece timpul, așa, pe nesimțite cum trece ploaia-n zilele de vară și ne trezim, deodată, Doamne, că-n viața noastră ni se
CU FIECARE ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Cu_fiecare_zi.html [Corola-blog/BlogPost/360897_a_362226]
-
știu ce-a fost, visam adevărat. Am învățat să-nnot prin apele sărate, Să nu mă las învinsă de nici un muritor, Să beau din cupe, viața adeverită-n fapte Deși, sunt o nălucă pe culmea norilor. Mă vei ascunde poate sub frunza ruginită Strivindu-mi versul care iubire-ți picura Dar, n-ai sa poți uita o șoaptă nerostită De stropul plin de suflet care te înconjura. Te voi păstra, în suflet, cum este scris destinul Sorbindu-ți clipa surdă din ghearele
VIS ADEVĂRAT de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Vis_adevarat.html [Corola-blog/BlogPost/357029_a_358358]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VALSUL FRUNZELOR Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1374 din 05 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Scăldate de ploaie și bătute se vânt, cad frunze-ngălbenite în al doinei cânt. Copacii își legănă crengile de dor, după frunze căzând de bruma toamnelor
VALSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1412494144.html [Corola-blog/BlogPost/362750_a_364079]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VALSUL FRUNZELOR Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1374 din 05 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Scăldate de ploaie și bătute se vânt, cad frunze-ngălbenite în al doinei cânt. Copacii își legănă crengile de dor, după frunze căzând de bruma toamnelor. De vânt și ploaie, într-un vals amețitor, în lacrimi se îneacă plânsul frunzelor. Sentimente dragi de frig sunt alungate că, îngheață iubirea în suflete calde. Idee-mi mângâie tâmple-ncărunțite, să o înaripez spre zări
VALSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1412494144.html [Corola-blog/BlogPost/362750_a_364079]
-
Articolele Autorului Scăldate de ploaie și bătute se vânt, cad frunze-ngălbenite în al doinei cânt. Copacii își legănă crengile de dor, după frunze căzând de bruma toamnelor. De vânt și ploaie, într-un vals amețitor, în lacrimi se îneacă plânsul frunzelor. Sentimente dragi de frig sunt alungate că, îngheață iubirea în suflete calde. Idee-mi mângâie tâmple-ncărunțite, să o înaripez spre zări nesfârșite. De ea îmi brodez smaraldele privirii, cu fire toarse din fuiorul iubirii. Cu valsul frunzelor și jalea
VALSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1412494144.html [Corola-blog/BlogPost/362750_a_364079]
-
îneacă plânsul frunzelor. Sentimente dragi de frig sunt alungate că, îngheață iubirea în suflete calde. Idee-mi mângâie tâmple-ncărunțite, să o înaripez spre zări nesfârșite. De ea îmi brodez smaraldele privirii, cu fire toarse din fuiorul iubirii. Cu valsul frunzelor și jalea din gânduri, acorduri de liră îmi aștern pe rânduri. O harpă răsună prin crengi desfrunzite, tristețe să ducă în zări nesfârșite. Și inima-mi plânge de jalea frunzelor. Pe covorul lor aștern lacrimă de dor. Vântul rece suflă
VALSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1412494144.html [Corola-blog/BlogPost/362750_a_364079]
-
smaraldele privirii, cu fire toarse din fuiorul iubirii. Cu valsul frunzelor și jalea din gânduri, acorduri de liră îmi aștern pe rânduri. O harpă răsună prin crengi desfrunzite, tristețe să ducă în zări nesfârșite. Și inima-mi plânge de jalea frunzelor. Pe covorul lor aștern lacrimă de dor. Vântul rece suflă prin copaci desfrunziți, când de iubite frunze au fost părăsiți. În rădăcini coboară dorul frunzelor, prin iarnă să-și ducă destin necruțător. Speranța vieții din muguri să răsară, cu iubirea
VALSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1412494144.html [Corola-blog/BlogPost/362750_a_364079]
-
liră îmi aștern pe rânduri. O harpă răsună prin crengi desfrunzite, tristețe să ducă în zări nesfârșite. Și inima-mi plânge de jalea frunzelor. Pe covorul lor aștern lacrimă de dor. Vântul rece suflă prin copaci desfrunziți, când de iubite frunze au fost părăsiți. În rădăcini coboară dorul frunzelor, prin iarnă să-și ducă destin necruțător. Speranța vieții din muguri să răsară, cu iubirea renăscând în primăvară. © Maria Filipoiu 22.09.2014 Referință Bibliografică: VALSUL FRUNZELOR / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN
VALSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1412494144.html [Corola-blog/BlogPost/362750_a_364079]
-
prin crengi desfrunzite, tristețe să ducă în zări nesfârșite. Și inima-mi plânge de jalea frunzelor. Pe covorul lor aștern lacrimă de dor. Vântul rece suflă prin copaci desfrunziți, când de iubite frunze au fost părăsiți. În rădăcini coboară dorul frunzelor, prin iarnă să-și ducă destin necruțător. Speranța vieții din muguri să răsară, cu iubirea renăscând în primăvară. © Maria Filipoiu 22.09.2014 Referință Bibliografică: VALSUL FRUNZELOR / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1374, Anul IV, 05 octombrie
VALSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1412494144.html [Corola-blog/BlogPost/362750_a_364079]
-
copaci desfrunziți, când de iubite frunze au fost părăsiți. În rădăcini coboară dorul frunzelor, prin iarnă să-și ducă destin necruțător. Speranța vieții din muguri să răsară, cu iubirea renăscând în primăvară. © Maria Filipoiu 22.09.2014 Referință Bibliografică: VALSUL FRUNZELOR / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1374, Anul IV, 05 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
VALSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1412494144.html [Corola-blog/BlogPost/362750_a_364079]
-
a adormit liniștită, trecând în lumea viselor. Se făcea că ea s-a trezit într-o pădure plină de cântece și flori, o pădure ca cea în care se rătăcise Albă ca Zăpada. În jurul ei, copacii aveau crengile doldora de frunze iar cornii își întindeau ramurile încărcate cu flori aurii, de parcă ar fi vrut s-o mângâie și s-o învăluie cu parfumul lor gingaș. „Minunată pădure!" își spuse fetița și porni voioasă pe cărările ei, hotărâtă să-i descopere misterele
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
ești? Dar Vara dispăruse precum apăruse, pe nesimțite...După plecare Verii, soarele s-a ascuns după nori iar pădurea a început a se agita. Din senin, se stârni vântul și se făcu frig iar din copaci începură să cadă primele frunze îngălbenite. Mergând pe cărare, vedea cum frunzele galben-ruginii se desprind din copaci, cum dansează în aer, apoi se aștern lin pe potecă. O frunză ruginie i se prinse în păr, lângă buchețelul de micșunele. Fetița era încântată pentru că voia să
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
nesimțite...După plecare Verii, soarele s-a ascuns după nori iar pădurea a început a se agita. Din senin, se stârni vântul și se făcu frig iar din copaci începură să cadă primele frunze îngălbenite. Mergând pe cărare, vedea cum frunzele galben-ruginii se desprind din copaci, cum dansează în aer, apoi se aștern lin pe potecă. O frunză ruginie i se prinse în păr, lângă buchețelul de micșunele. Fetița era încântată pentru că voia să semene și ea cu o zână. Căutând
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
Din senin, se stârni vântul și se făcu frig iar din copaci începură să cadă primele frunze îngălbenite. Mergând pe cărare, vedea cum frunzele galben-ruginii se desprind din copaci, cum dansează în aer, apoi se aștern lin pe potecă. O frunză ruginie i se prinse în păr, lângă buchețelul de micșunele. Fetița era încântată pentru că voia să semene și ea cu o zână. Căutând un loc însorit, pentru că i se făcuse frig, zări o făptură misterioasă, lângă trunchiul unui copac despuiat
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
micșunele. Fetița era încântată pentru că voia să semene și ea cu o zână. Căutând un loc însorit, pentru că i se făcuse frig, zări o făptură misterioasă, lângă trunchiul unui copac despuiat de veșminte. Bănui că este Toamna, după trena de frunze ce-i împodobea veșmântul. Pentru că a început să plouă iar vântul să bată din ce în ce mai tare, Alexiei i se făcu pielea ca de găină și se adăposti în scorbura călduroasă a bătrânului arbore. - Doamne, ce frig e! exclamă fetița supărată. De ce
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
bată din ce în ce mai tare, Alexiei i se făcu pielea ca de găină și se adăposti în scorbura călduroasă a bătrânului arbore. - Doamne, ce frig e! exclamă fetița supărată. De ce ești așa de furioasă?! E frig, ai alungat păsările și ai scuturat frunzele copacilor. -Eu ador frigul și zilele mohorâte, nu-mi place căldura! îi răspunse zâna. Chiar de mai apare și Soarele uneori, nu mai are puterea din vară. Și asta mă bucură nespus de mult, hohoti Toamna spre disperarea fetiței. Când
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]