34,387 matches
-
de specificul și tradițiile poporului român ( S. Mehedinți, Le pays et le peuple roumain, G. Dem. Teodorescu, Vasilca, Plugușorul, Orații de nuntă), de românii din alte țări, ca cei din Valea Timocului, de religie, de biserică, de regalitate etc. Victor Frunză constată în același timp caracterul antisemit al volumului Publicații interzise, situație paradoxală, întrucât în conducerea P.C.R. și a administrației de stat existau în acea perioadă mulți evrei. Astfel, se interzic toate lucrările privind rolul economic și cultural al evreilor, titlurile
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
de P.C.R. Pentru mine răsfoirea acestei cărți negre (Cartea cărților interzise) este un prilej de îndurerată rememorare a unor vremi sub care am trăit mereu cu spaima cenzurii și mai ales cu frâna trasă a autocenzurii, nu o dată mutilante. Victor Frunză a făcut un admirabil gest pedagogic, prin puterea exemplului negativ, și a oferit un bogat material viitorilor istorici literari, gest care trebuie încă o dată apreciat. comunismul a operat sângeros nu numai în lagăre și închisori, dar, și nu în cele
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
perenitatea învederată de geniul creștinismului, de la sonetele lui Dante și Eminescu, la siderala elegie blagiană. "Noblețe" nu este doar unul din sonetele demne de orice antologie, ci și marca stilistică a omului și poetului Gheorghe Pituț: Culoarea morți-i frumusețea/ frunzelor galbene ce cad/ de mii de ani pe-același vad/ dar fără ură, cu tandrețea/ timpului-gâdele nomad/ care ne-nvață ce-i noblețea/ de a te pierde cu suplețea/ și pacea unui trunchi de brad./ La fel de anonimi sunt sorii/ ca
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
ce cad/ de mii de ani pe-același vad/ dar fără ură, cu tandrețea/ timpului-gâdele nomad/ care ne-nvață ce-i noblețea/ de a te pierde cu suplețea/ și pacea unui trunchi de brad./ La fel de anonimi sunt sorii/ ca fiecare frunză-n parte/ noi singuri însă vestitorii,/ prin care spiritu-și desparte/ vasele vii de cele moarte,/ cântăm luminile erorii". Gheorghe Pituț, Când îngerii adorm pe crengi, Sonete, Editura Decebal, 2003
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
al vîrstei lor își răspund cu dezinvoltură. Sufletul copilului se vădește prea analitic, fiind precumpănitor spontan-sintetic: "prima dată muri pe șezlong la știrile de seară/ înainte de a trece pe HBO plopii/ băteau în geam cu brațe subțiri/ de care atîrnau frunze/ ca niște rufe sfîșiate de vînt spălate/ de ploaia măruntă de toamnă frunze/ încă verzi chiar dacă ușor/ îngălbenite pe margini parcă/ scriau ceva cu vîrful umed/ pe pereții scorojiți de la etajul trei/ mîine am să mă duc să citesc gîndi
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
fiind precumpănitor spontan-sintetic: "prima dată muri pe șezlong la știrile de seară/ înainte de a trece pe HBO plopii/ băteau în geam cu brațe subțiri/ de care atîrnau frunze/ ca niște rufe sfîșiate de vînt spălate/ de ploaia măruntă de toamnă frunze/ încă verzi chiar dacă ușor/ îngălbenite pe margini parcă/ scriau ceva cu vîrful umed/ pe pereții scorojiți de la etajul trei/ mîine am să mă duc să citesc gîndi/ a doua oară era în grădină acasă/ în aceeași zi a săptămînii și
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
bavareză", în schimb, e o atent controlată construcție stilistică, cu multe din accentele sarcastice de revoltă față de mersul culturii române din interviurile și articolele lui Gelu Ionescu („Asta e - la tîrlă n-ai nevoie de dicționar, îți ajunge cîntatul din frunză. Sau behăitul incontinent al ovinei mitice, zisă și mioriță."); e deja o „declarație publică" din care eul încearcă să se extragă, dintr-un fel de prea multă discreție. Gelu Ionescu e un om care-și refuză amăgirea (sînt aproape dureroase
Document moral by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13863_a_15188]
-
între Mulți văd lumea/ Mare, mare mare (sus), Puțini pricep/ Adânca ghicitoare (jos), Ascuțimea minții/ Ne dă mângâiere și Prin răbdare/ Căpătăm putere (de-a stânga și de-a dreapta). La mijloc, poemul: Din el iese ori se ascunde/ N-are frunze are rude/ De vorbim nu ne aude/ Cântă dacă nu se pierde/ E oriunde e și vede/ Îl vedem și nu ne vede/ În semeni nu se încrede. Totul se încheie într-o concluzie valabilă, deloc greu de acceptat: Vedem
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13885_a_15210]
-
Dar, mai ales, sper să se termine războiul, să revăd The Best of Absolutely Fabulous, să mai particip la un lanț viu în jurul Parlamentului, să fac piața, să mă mai enerveze Patapievici la televizor, să zac tăcut și să tai frunza la cîini, să citesc ce mai vînd oamenii prin ziare, să stau indiferent la soare, să-mi mai lipsească Tita Chiper, Lila, Mariusz, "Prietenul meu elefantul"...
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
împlinea. Gîndindu-mă la asta, surîsul mi s-a căscat ca un fermoar. Hoinăream lăsînd seara să moară printre bălăriile căii ferate. În chip de act final al verii, se mișca roind către nord un puhoi de fluturi roșii asemănători oarecum frunzelor veștede, ca un preambul la căderea frunzelor moarte, ca un soi de balet postum. Cum eram în lichidare de gînduri și planuri, fluturii aceia roșu-închis păreau și ei resturi măturate ale unor hîrtii rupte în bucățele, care nu aveau cum
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
a căscat ca un fermoar. Hoinăream lăsînd seara să moară printre bălăriile căii ferate. În chip de act final al verii, se mișca roind către nord un puhoi de fluturi roșii asemănători oarecum frunzelor veștede, ca un preambul la căderea frunzelor moarte, ca un soi de balet postum. Cum eram în lichidare de gînduri și planuri, fluturii aceia roșu-închis păreau și ei resturi măturate ale unor hîrtii rupte în bucățele, care nu aveau cum să-și ia zborul, rostogolite de vîntul
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
trandafiri sculptați în lemnul alb lăcuit. Nu mai puțin străluceau în ochii mei vrăjiți micile comori ale fetei, pe care mi le prezenta pe rând: Arlechinul ei drag cu capul de porțelan și vestminte din atlaz de un alb lucios, frunzele albicioase ale unui edelweis presat sub sticlă, pergamentul mângâios al unei cărți cuprinzând peripețiile hazlii, mult gustate și de mine, ale lui Max und Moritz și, ceea ce mă uluia de-a dreptul căci nu mai văzusem până atunci, sătucul nemțesc
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
le scuturase mai devreme pe fereastră și le bătuse cu o lingură de lemn trebuiau puse înapoi pe jos. Erau trei carpete: cu model roșu și portocaliu, verde și violet, maro și albastru. Covorul era galben cu un model de frunze verzi. Sută la sută nailon și, după cum spunea Chanu, foarte rezistent. Canapeaua și fotoliile aveau culoarea balegii uscate, care era o culoare practică. Puseseră învelitori de plastic pe tetiere ca să le protejeze de părul unsuros al lui Chanu. Erau aici
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
mai ales aceasta e însușirea viței de vie care se agață de copacii înconjurători. Când coardele viței de vie se agață de ramurile de sus ale copacilor, târându-se pe ele, se întind până la mare depărtare și fac prin desișul frunzelor lor un acoperiș întins. Asta e și însu șirea mirurilor, a parfumurilor. Parfumurile sunt păstrate în casă, dar adeseori mirosul lor plăcut se răspândește prin ferestre pe ulițe, pe străzi, în piață și vestește trecătorilor calitatea parfumurilor din casă. Dacă
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
întâi un istoric al poporului român, prezintă o serie de evenimente și figuri reprezentative (Ștefan Cel Mare, Mihai Viteazul, Războiul pentru Independență, cu cântece populare despre Carol I), unele rășluiri din hotarele țării, reflectate în cântecul popular, ca în acesta: ,Frunză verde măr uscat,/ Fi-i-ar neamul blestemat,/ Fi-i-ar casa tot pustie/ Și copiii-n pușcărie/ Cine pe rus l-o făcut/ Stăpân dincolo de Prut." Punctează adesea momente istorice cu reflexul lor în cântece: Deașteaptă-te române, Hora Unirii
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]
-
din bucate,/ De parc-aș bănui c-ai pus otravă./ Vorbim de moarte. Cu intimitate." (Zburător); De la-nceputul lumii-ascunde/ O taină-n veci ținută,/ În care nimeni nu pătrunde./ Precum o surdo-mută." (Luna); "plopi foarte drepți/ lumânări până-n cer/ având frunzele-n formă de inimi/ în fibrilație..." (Împădurire). Dacă aici câte un cuvânt e plasat anapoda, tulburând platitudinea strofei în felul toporului aruncat în apă, în alte contexte se înșiră versuri înmărmuritoare, care dau întreaga măsură a non-talentului autoarei: "Memoria atârnă
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
scrisoare/ plicul era gol/ și a treia zi mi-a sosit o scrisoare/ goală și ea" (Fără titlu). Privind pe fereastră, vede un peisaj suprarealist: "nedumerit am privit pe fereastră/ prin zăpada înaltă/ o cîrjă împingea o roabă/ încărcată cu frunze de laur" (ibidem). îl bîntuie vise excentrice, evocînd "un ținut o patrie/ neconsemnate pe nici o hartă" (Mesagerul bibliofililor). în această perspectivă ațîțată găsim o contopire a fastuoasei nostalgii simboliste cu șocul suprarealist, precum o alinare a banalității ce-a configurat
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
pastelist letargic cu neașteptate, nevoite pusee de vitalitate: "La o parte, la stînga, petuniile gingașe mă întărîtă. Îmi sug cu roșul lor nervii. Foile sînt prea late. Mă aplec; apropii obrazul, înfășurîndu-l. Crinii albi, cu polenul răvășit pe sălbioarele de frunze se abat în buchete despicate. Mă dor degetele, fiindcă n-am îngăduiala să le înmoi, să-mi mînjesc palmele, să le frec. Dalii, pretutindeni dalii. Aceeași înecare voluptoasă scutură lalelele. Bujorii, stînjeneii mă orbesc în roz, în violet. Pentru mine
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
Când e vorba de istorie Pietrele au cuvântul... Când soarele era pe la cumpănă, plecasem trei bărbați într-o călătorie sentimentală, trăgând, parcă, toamna după noi. Eram fericiți că peste sufletele noastre ningea cu curcubee de frunze. Discutam fără noimă, discutam orice, pentru că fiecare, pe dinlăuntrul său, se gândea ce va simți când va păși pe acel petec de pământ ce colcăie de istorie. O barcă, cu veșnicul nea Grigore la vâslă, câteva clipociri de apă și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
acorduri elegiace în rondeluri: „Mă-ndepărtez de toate câte-un pic, Imagini triumfale sunt ruine, Amurg efeminat de trestii, zic Și trestiile se dezic de mine”. (Rondel cu trestii) sau în haiku-uri: „și lacrimile/ care n-au mai fost frunze/ n-au mai fost frunze” (La moartea tatălui), „ți-e rugul monarc/ Ioană d’Arc/ Ioana mea d’Arc/ ce a-sfințire (Amurg). În cea de-a doua plachetă - „7 rostiri” (PIM, Iași, 2015) - , îi găsim poezia într-o tonalitate
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
-ndepărtez de toate câte-un pic, Imagini triumfale sunt ruine, Amurg efeminat de trestii, zic Și trestiile se dezic de mine”. (Rondel cu trestii) sau în haiku-uri: „și lacrimile/ care n-au mai fost frunze/ n-au mai fost frunze” (La moartea tatălui), „ți-e rugul monarc/ Ioană d’Arc/ Ioana mea d’Arc/ ce a-sfințire (Amurg). În cea de-a doua plachetă - „7 rostiri” (PIM, Iași, 2015) - , îi găsim poezia într-o tonalitate de predicție: „astupă-ți urechile
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
Viața scrisă a unui om scapă printre degete trăiri simple date de mirosul primăvăratec al pământului reavăn, de stingerea zăpușelii zilelor de vară în apa unui râu, de înfruptarea din fructele luate din pom, de foșnetul pașilor prin covorul de frunze, toamna, de bucuria fulgilor sturlubateci de nea și atâtea altele aflate într-o continuă remodelare într-o singură zi, darămite în atâtea decenii? Suntem convinși că înșiruind nume de oameni și de locuri, ani, studii, lucrări, ocupații, funcții, opere, misiuni
Semnal editorial şi Publicistic – Nicholas Buda şi Anastasia (Ana) Buda, Mitropolitul Antonie al Ardealului. Rugul aprins al conştiinţei neamului, [Corola-blog/BlogPost/94341_a_95633]
-
în tradiție, ci întregul sistem de valori clădit de omenire de-a lungul mileniilor. În prima parte a spectacolului, scena este dominată de imensul fundal - stop-cadru al unui prag de infern: perdeaua celor 9 brazi despuiați de veșnicia verde a frunzelor pârjolite de un suflu incendiar trecut că fulgerul prin pântecul pădurii seculare. Brazii aceștia, dezbrăcați de orice urmă de demnitate, fără crengi și cu vârfurile retezate, au culoarea alb-gri. Nu este acel gri-șobolan (gri-jeg, gri-antijeg), pe care destui proprietari comozi
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Bd. Ștefan cel Mare din Iași, cum s-a transformat unul din centrele istorice ale orașului în 72 de ani? Orașul teilor, orașul lui Mihai Eminescu a devenit orașul salcâmilor japonezi, se pare că acum toți care au alergicie la frunzele de tei se pot plimba liniștiți pe pietonalul Ștefan cel Mare din Iași. Prima imagine datează din anul 1941 și este făcută de către Willy Pragher, un mare fotograf neamț de război, se pot observa teii de pe bulevard. Dar atenție teii
Cum arata in 1941 si cum arata in 2013 Bulevardul Stefan cel Mare [Corola-blog/BlogPost/94721_a_96013]
-
apropie, doar, Sărbătoarea“. Ziua e clară lângă noi, aud cum mai cade o nucă pe acoperișul de ardezie, pune punct oare cărei fraze? Animale noi se învechesc prin tufișuri, dar mâine va fi mâine. În vara asta a mea, indiană, frunzele arțarilor roșii, canadieni, - s-au românizat și ei, se pare, căzând în sângele meu. EXCLAMAȚII O, marea oboseală dintre două linii paralele! O, drama bătrânelor linii care-au uitat ce-i iubirea din cauza distanței mereu legale a contemplării! CERC În
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]