366 matches
-
14.12 gsm carte vremea nemernicilor http://melidonium.ro/wp-content/uploads/2015/01/VREMEA-NEMERNICILOR.pdf Pot să o trimit și pe suport hârtie, dar așa e mai ușor de făcut traducerea în germană și engleză. Există tehnologie de ultimă generație! Poate că ați și frunzărit-o!?! Toate bune, GSM N.B. Victor Ponta se mândrește cu realizările mărețe! Se „mândrește”, cumva, și cu creșterea datoriei externe cu încă 11 miliarde de euro, creșterea deficitului bugetar, creșterea șomajului sau creșterea euro? Se mândrește și cu starea învățământului
TABLETA DE WEEKEND (121): SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE ANGELA MERKEL ŞI BARACK OBAMA de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/384464_a_385793]
-
Poeme > Emoție > EU VOI TREMURA PRIN FRUNZA-ȚI Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Oare de ce-mi faci din ramuri, plopule? Șoptești ceva Și mă chemi să vin la tine frunzărind în limba ta, C-a venit un vânt aseară, așa, dinspre răsărit, A-nceput să sufle-n codru și pe tot l-a despletit. Tu, parcă n-ai vrea din toamnă să pornești așa golaș, Ai câtă, cum câtă omul
EU VOI TREMURA PRIN FRUNZA-ȚI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382475_a_383804]
-
2017 Toate Articolele Autorului Ați mai văzut vreun tânăr citind o carte în metrou ? Dacă răspunsul este afirmativ, acela era un mutant ! Câte odată, mai puteți vedea o doamnă mai în vârstă citind o carte religioasă, un bărbat mai tomnatic frunzărind un ziar sau o tânără parcurgând cu interes un roman de dragoste. Dar, trebue recunoscut că avântul enorm al civilizației și tehnicei a început prin folosirea pe scară mare a hârtiei și accesul tuturor la cititul cărților și ziarelor. Numai
CINE MAI CITEȘTE ....CĂRȚI ? de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382887_a_384216]
-
Ediția nr. 1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Dr. Cornelia Păun Heinzel: “Magia unei vechi fotografii” Alexandru studia cu interes, în sala bibliotecii universitare, cursurile de geometrie diferențială. Era student la “Matematică” și se afla în sesiune. Deodată, frunzărind cartea din care ìnvăța, printre foi, găsi o fotografie. Era o poză alb negru, veche. “Este din epoca trecută, din socialism”, gândi tânărul, privind-o fascinat. Observă că ceva în poză îl fermeca cu totul și nu știa ce anume
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
finețe - să nu se aducă vreo atingere, oricât de mică (fie și numai în planul discuțiilor, ipotezelor, sugestiilor), odorului de neprețuit ce traversase patru secole de istorie tumultuoasă și pe care îl avea în grijire: Biserica Sfintei Mânăstiri de aici. Frunzărind revista ,,Lumea monahilor” - condusă inspirat de Răzvan Bucuroiu și de Cristian Curte -, aveam să constat că grupajul cel mai semnificativ, pe deplin meritat, este dedicat regretatului Vasile Prescure: 12 pagini din 62, format A5. Cele două evocări - semnate de Arhimandrit
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
sau „Curajosul salvator a readus turistul la viață“ sau „Vestitul nostru oaspete doboară ursul“. Bódog Arthúr, întemeietorul revistei și eternul ei redactor-șef, publicist de felul lui, mi-a povestit apoi de multe ori că, la începutul începuturilor, el a frunzărit și a analizat revistele din toate țările, Doamne iartă-mă, mai dezvoltate ca a noastră, și a eliminat greșelile, a învățat, a tras concluziile necesare și că el regretă cel mai tare că acesta era rezultatul muncii sale. Odată cu sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ca pasta de dinți. Vocea ei era și mai artificială decât perlele din urechi. Pe o masuță de cafea din sticlă neagră erau câteva reviste, aranjate meticulos, atât de aliniate de parcă abia fuseseră scoase de la presă. Am vrut să le frunzăresc, dar toate aveau titluri de genul Business World sau Resources Management, nici măcar o rețetă pe care să o rupi. Hello! sau Woman’s Weekly au fost probabil deja șterpelite. —Domnișoara Jones? a spus recepționera. Doamna Archer vă poate primi acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și am auzit sunînd clopoțelul de deasupra ușii care se deschidea. Am crezut că era Fermín, care uitase ceva, sau poate tata, care se Întorsese de la Argentona. — Cine-i? Trecură cîteva secunde fără să primesc nici un răspuns. Am continuat să frunzăresc registrul de comenzi. Am auzit pași prin prăvălie, rari. — Fermín? Tăticule? N-am primit răspuns. Mi s-a părut că deslușesc un rîs Înfundat și am Închis registrul de comenzi. Poate că era vreun client care nu observase afișul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
facile, copiază din filme, a luat și din Almodovar și a pus o scenă din film într-un spectacol, așa fabula nebuna, eu nici n-am văzut filmul ăsta, fata s-a pus rău cu toți regizorii de azi... Am frunzărit hârtiile alea, eu aș juca, i-am spus repede, piesa parcă-i făcută pentru mine, nu pentru prietena aia a ta, cine este?, soția unui mare actor! Mai mare ca mine?, l-a umflat un râs strepezit pe Maestru. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o dată piesa, citise și Freud pentru montarea ei, așa îi venise, să citească Freud, trebuia să își explice reacțiile, traumele, subconștientul, visele personajului. Acuma, era acasă la iubitul drag, doar că găsise printre cărți un carnet pe care întâmplător îl frunzărise, uitând de sine, așa, în viteză... și pe a doua pagină a văzut niște nume, „Romanița-Dăscălița, cu țâțele ca bostanii”, urmau altele și altele, un nume unguresc, „Ildi-cea-durdulie, cu bretonul în formă de V”... și „Anita, care merge de parcă doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dă-i drumul. Lasă-ți plete și scrie poezii, ca tipul ăla, D’Invilliers, de la revista Lit. Amory a Întins leneș mâna spre teancul de reviste de pe masă. — I-ai citit ultima capodoperă? — Nu scap nici una. Sunt rarități. Amori a frunzărit publicația. — Hei! a strigat surprins. E Încă boboc, nu? — Da. — Ascult-o pe asta! Sfinte Dumnezeule! „Vorbește o subretă: Ziua se-mbracă-n falduri de neagră catifea, Lumânărele dalbe, În cleștii argintați, Cu flăcări tremurânde, sunt niște umbre-n vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lui Hering până să plecăm în plimbarea aia a noastră. Cu aceste gânduri și cu încă altele în minte, am cercetat apartamentul. Am făcut-o repede, dar amănunțit, ridicând saltelele, examinând recipientele existente, dând covoarele la o parte și chiar frunzărind printr-un set de manuale medicale. Am reușit să descopăr o coală întreagă cu timbre vechi care celebrau a cincea aniversare de la venirea la putere a naziștilor, timbrele care apăreau constant pe scrisorile de șantaj ale lui Frau Lange. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Glumiți, desigur. Erau în mod sigur nimic mai mult decât niște prostituate ordinare. Le prezintă oamenilor drept actrițe, dar sunt prostituate. Streicher se află în spatele celei mai mari părți din prostituția organizată din acest oraș. Deschise dosarul și începu să frunzărească prin formularele de plângere: — Atac la pudoare, distrugere, sute de acuzații de corupție - Streicher conduce orașul ăsta ca pe regatul său personal și scapă cu fața curată. — Acuzațiile de viol sună interesant, i-am zis. Ce s-a întâmplat? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mișcare bruscă. Mă speriu cu ușurință și atunci devin violent ca să-mi acopăr jena. Care-i cuvântul pe care doctorii de țăcăniți îl folosesc pentru asta? Lângă fereastră se afla un fișier mare. L-am deschis și am început să frunzăresc prin dosarele lui Kindermann: — Comportament compensator, am zis. Astea sunt două cuvinte, dar bănuiesc că așa se numește. Știi, nu ți-ar veni să crezi unele dintre numele pe care prietenul tău Kindermann le-a tratat. Fișierul ăsta zici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Actele la control, vă rog! — N-am înțeles, spuse Felix S 23. Cine sunteți dumneavoastră? — Sunt robotul-major URSU Vasile. Actele la control, vă rog! — Poftiți, spuse nedumerit Felix, întinzându-i actele. — Mda, actele la control... spuse robotul-major ca pentru sine, frunzărind actele. Ați depășit viteza. — Cum s-o depășim?! Avem o viteză standard, n-o putem depăși! — Nu discut! spuse robotul-major. Ați depășit viteza. — Uite ce e, tovarășe: noi avem o misiune, nu putem întârzia, spuse Felix S 23. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se auzi în pâlnie. — „New Century”, spuse nedumerit Dromiket 4. Cine or fi ăștia? — Stejerane - spuse comandantul Felix S 23 -, ia uită-te tu în dicționarul spațial-român și vezi ce-nseamnă. Stejeran luă dicționarul de pe poliță și începu să-l frunzărească. — „New” înseamnă nou, iar „Century” înseamnă... un moment... secol, veac sau grup, colecție de-o sută. „Noul Secol” sau „Nou Veac” sau „Noua Colecție De-o Sută”, cam așa ar veni. — Noua Colecție De-o Sută? făcu întrebător Felix S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
din 07 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Confesiune Mi se năzări așa deodată Să-mi răsucesc cuțitu-adânc în rană, Cam cum ar face un cavaler nipon Abstractizându-și viața demodată. Și-am mers destins din stradă-n stradă, Cu ochii frunzăream absent la case. Un strigăt mi se răsucea în carne Și-n piept mă pârjolea adânc zăpadă. Se-albea decembre. Spre ziua de Crăciun Treceam umil printre pereți de sticlă. Gându-ndepărtat ca o mână tristă Se-arcuia pe sânii
CONFESIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363833_a_365162]
-
de somn. A revenind în cameră, s-a îmbrăcat cu un tricou subțire și un pantalon alb scurt, apoi a trecut pe la bucătărie să vadă dacă mama sa are cafeaua făcută. Prefera cafeaua tare, mai amăruie și călduță, servită în timp ce frunzărea ziarele sau citea câteva pagini dintr-o carte sau revistă. Mama sa purta o discuție „aprinsă” pe probleme casnice cu menajera, în timp ce savura din ceașca cu cafeaua ce invadase întreaga încăpere cu aromă. Din când în când rupea dintr-un
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
prioritate cel cu familie! Man reuși să schițeze un zâmbet: - Sigur că da, cunosc reperele valorice promovate de către partid și le apreciez. Chiar anul acesta voi avea și eu nuntă. Galiț căscă ochii. Se concentră câteva momente asupra dosarului, îi frunzări ultimele file, după care ieși din spatele mesei: - Nu deținem informații despre viitoarea ta soție. Se află în câmpul muncii? De când vă întâlniți? Man depuse ceva efort pentru a-și aminti numele, dar, odată ce și-l aminti, acesta se scurse lejer
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
născută, Eu o trăiesc nu-n ziua care doare, Ci-n viitor, în clipa neavută Și-am să iubesc în moarte și mai tare! „(povestea mea ...)” Dezamăgirea actuală a poetului - (2) Eu scriu. Tu scrii. Ei nu citesc! Arar mai frunzăresc cuvinte, Picnic frugal printre morminte, Un fel de-a fi mai nelumesc. Le e de-ajuns că se iubesc, Și nu-și mai dau răgaz s-alinte Lacrimi de dor, doar iau aminte La tot ce-i nou. Ba chiar
CRISTALUL OGLINZII ÎN MOIRATE APE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368556_a_369885]
-
atât de utilizați au înțelesuri ce diferă de la un sex la altul, după cum încearcă să ne elucideze anumiți specialiști. Ori, după cum am scăpări, oarecum, privind aceste diferențe de sens (în funcție de sex?) am să menționez câteva cărți pe care le-am frunzărit ( dacă nu am cuprins exact înțelesul nu pot spune că le-am studiat. Părerea mea personală este că dacă cineva chiar fără școli înalte și fără atâtea... dacă s-a menținut la cota onestității, atunci există mari șanse de fericire
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367771_a_369100]
-
musca pe căciulă. Farmecul lecturii prozei umoristice scrise de Dorel Schor este atât de mare, valoarea sa în aur este atât de evidentă încât, recunosc, pentru a da doar un exemplu, am luat recenta sa carte ca doar s-o frunzăresc, eventual să și scriu - dacă-mi iese - două, trei rânduri; doar suntem prieteni, ce naiba! Am deschis-o la-ntâmplare, așa, de-o părere. N-am mai lăsat deoparte această bijuterie de scris românesc din condei de evreu. M-am regăsit
„CHEMAŢI DOCTORUL” DE DOREL SCHOOR de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367421_a_368750]
-
simte. - Nu bine, mi-a răspuns. Am niște valuri de căldură, sunt nervoasă și transpir. - Probabil legat de climacterium, am riscat o explicație. - Parcă poți să știi? a aprobat ea. Cu încălzirea globală, avem în toată lumea un climacterium insuportabil. *** - Am frunzărit cartea de telefon și am dat de niște nume cam ciudate, îi spun domnului Ghezuntertoit. Închipuiește-ți că pe unul îl cheamă Zigzag, pe altul Țațașvili și pe altul Pompă. - Și ce-i cu asta!? îmi răspunde logic Ghezuntertoit. Nu toate
REPLICI LA REPLICI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367422_a_368751]
-
s-a dus deja un an! Nu am cu ce mă lăuda, pentru mine zilele sunt trase pe un calapod ce nu lasă loc de interpretări ori variații. Mă scol cu noaptea-n cap, mă postez în fața calculatorului(mașinărie de frunzărit timpul!), mai scriu, mai citesc, mânânc ca să nu zic că n-am nimic în stomac și mai mult din fugă, seara mă uit la tv, mă mai cert cu muierea, mă culc.. A doua zi da cappo, pe aceeași linie
JURNALUL UNUI OM NEÎNSEMNAT (FRAGMENTE) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366910_a_368239]
-
în Ediția nr. 1103 din 07 ianuarie 2014. Mi se năzări așa deodată Să-mi răsucesc cuțitu-adânc în rană, Cam cum ar face un cavaler nipon Abstractizându-și viața demodată. Și-am mers destins din stradă-n stradă, Cu ochii frunzăream absent la case. Un strigăt mi se răsucea în carne Și-n piept mă pârjolea adânc zăpadă. Se-albea decembre. Spre ziua de Crăciun Treceam umil printre pereți de sticlă. Gându-ndepărtat ca o mână tristă Se-arcuia pe sânii
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]