KorAP: Find »[drukola/base=frustrație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...19 >

460 matches

Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466

III. Concepții și interpretări ale fenomenului de frustrație Cap. IV. Situații de frustrare și tipurile respective de conduită Cap. V. Frustrația în procesul de integrare socială a personalității Cap. VI. Fenomenul de frustrație din perspectiva psihopatologică Cap. VII. Sentimentul de frustrație în opere literare Capit. VIII. Frustrația „Eului”: sentimentul de autovinovăție, de culpabilitate Referințe bibliografice CAPITOLUL I „Integrarea” și „frustrația” în sistemul științelor despre om Faptele curente de viață arată că există o gamă foarte largă a gradelor de frustrare, care

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
de frustrație Cap. IV. Situații de frustrare și tipurile respective de conduită Cap. V. Frustrația în procesul de integrare socială a personalității Cap. VI. Fenomenul de frustrație din perspectiva psihopatologică Cap. VII. Sentimentul de frustrație în opere literare Capit. VIII. Frustrația „Eului”: sentimentul de autovinovăție, de culpabilitate Referințe bibliografice CAPITOLUL I „Integrarea” și „frustrația” în sistemul științelor despre om Faptele curente de viață arată că există o gamă foarte largă a gradelor de frustrare, care diversifică formele de trăire internă și

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
V. Frustrația în procesul de integrare socială a personalității Cap. VI. Fenomenul de frustrație din perspectiva psihopatologică Cap. VII. Sentimentul de frustrație în opere literare Capit. VIII. Frustrația „Eului”: sentimentul de autovinovăție, de culpabilitate Referințe bibliografice CAPITOLUL I „Integrarea” și „frustrația” în sistemul științelor despre om Faptele curente de viață arată că există o gamă foarte largă a gradelor de frustrare, care diversifică formele de trăire internă și de manifestare comportamentală la frustrație: de la frustrarea ușoară și pasageră, inerentă oricărei forme

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
de culpabilitate Referințe bibliografice CAPITOLUL I „Integrarea” și „frustrația” în sistemul științelor despre om Faptele curente de viață arată că există o gamă foarte largă a gradelor de frustrare, care diversifică formele de trăire internă și de manifestare comportamentală la frustrație: de la frustrarea ușoară și pasageră, inerentă oricărei forme de activitate, care reprezintă o condiție a dezvoltării psihice generale, a maturizării sistemului personalității, până la cazurile individuale în care sentimentele de frustație se stabilizează, devenind deosebit de complexe și de intense, fapt caare

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
dezvoltării psihice generale, a maturizării sistemului personalității, până la cazurile individuale în care sentimentele de frustație se stabilizează, devenind deosebit de complexe și de intense, fapt caare le transformă în adevărate dominante ale personalității, cu rol perturbator în activitatea persoanei. Conceptul de „frustrație”, alâturi de alte noțiuni psihologice, cum ar fi de exemplu cele de „statut și rol social”, „nivel de aspirație”, „nivel auto-estimativ” etc., poate servi la realizarea unei ample scheme descriptive și explicative a personalității. Fenomenul de frustrație, generalizat, a constituit

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
persoanei. Conceptul de „frustrație”, alâturi de alte noțiuni psihologice, cum ar fi de exemplu cele de „statut și rol social”, „nivel de aspirație”, „nivel auto-estimativ” etc., poate servi la realizarea unei ample scheme descriptive și explicative a personalității. Fenomenul de frustrație, generalizat, a constituit punctul de plecare în elaborarea unor teorii asupra personalității, afectivității și psihozelor. Desigur, trebuie neglijat - ne avertizează Vasile Pavelcu - „aspectul practic, terapeutic sau pedagogic al teoriilor, precum și de deosebita importanță ideologică, politică a unor aseemenea teorii”. Numărul

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
în elaborarea unor teorii asupra personalității, afectivității și psihozelor. Desigur, trebuie neglijat - ne avertizează Vasile Pavelcu - „aspectul practic, terapeutic sau pedagogic al teoriilor, precum și de deosebita importanță ideologică, politică a unor aseemenea teorii”. Numărul mare de lucrări consacrate fenomenului de frustrație în literatura psihologică, îndeosebi cea apuseană, dovedește marea importanță pe care psihologii o acordă acestui fenomen în aproape toate ramurile psihologiei: normale și patologice, generale și tipologice, sociale și etnologice, judiciare și industriale, psihopedagogice etc. Toate ramurile științelor despre om

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
în aproape toate ramurile psihologiei: normale și patologice, generale și tipologice, sociale și etnologice, judiciare și industriale, psihopedagogice etc. Toate ramurile științelor despre om sunt susceptibile de a furniza un bogat material faptic și suficiente coordonate pentru explicarea fenomenului de frustrație. Este utilă, în acest sens, schițarea unui tablou al posibilitșților de investigație oferite de aceste discipline cercetătorilor care-și propun realizarea analizei psihologice a fenomenului de frustrație, și relevarea contribuțiilor de ordin teoretic și practic pe care o astfel de

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
a furniza un bogat material faptic și suficiente coordonate pentru explicarea fenomenului de frustrație. Este utilă, în acest sens, schițarea unui tablou al posibilitșților de investigație oferite de aceste discipline cercetătorilor care-și propun realizarea analizei psihologice a fenomenului de frustrație, și relevarea contribuțiilor de ordin teoretic și practic pe care o astfel de analiză le poate aduce la realizarea unei integrări socio-morale a personalității. 1. Psihologia copilului și Psihologia pedagogică oferă un teren propice de investigare a fenomenului de frustrație

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
frustrație, și relevarea contribuțiilor de ordin teoretic și practic pe care o astfel de analiză le poate aduce la realizarea unei integrări socio-morale a personalității. 1. Psihologia copilului și Psihologia pedagogică oferă un teren propice de investigare a fenomenului de frustrație. Se cunoaște faptul că drumul dezvoltării copilului implică situații de criză sufletească contrindicații interioare, nesiguranță, însingurare etc. - condiții indispensabile maturizării sale psihice, formării viitorului adult. Nu întotdeauna s-a dat o interpretare adecvată acestui complex proces al maturizării. Este cunoscută

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
nu și îndatoriri; în plus, s-a observat că acești copii sunt incapabili să suporte o tensiune emotivă, sau să găsească satisfacție în acțiunile care implică efort. În prezent, tot mai multe experiențe ți studii psihologice ne confirmă faptul că frustrațiile moderate din timpul copilăriei pregătesc organismul în lupta cu stressorii, sporind gradul toleranței persoanei la frustrare. În această privință se cere, însă, determinarea unui prag optimal al frustrării. Acest prag, care vizează gradul intensității sau durata frustrătii, este direct condiționat

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
vârsta adultă, contactul afectiv și social al acestora se realizează mult mai greu, iar în unele cazuri se constată fenomene nevrotice sau întârzieri mentale. 2. Psihopatologia și Psihologia medicală oferă, de asemenea, un teren fecund de investigare a stărilor de frustrație. De fapt, noțiunea de frustrație, deși este folosită mai des în psihologia normalității, ea este mai adecvată domeniului psihopatologiei. Transpusă în limbajul științei Psihopatologiei, noțiunea de frustrație semnifică o varietate de tulburări emoțional-motivaționale, diferite ca structură și grad de complexitate

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
social al acestora se realizează mult mai greu, iar în unele cazuri se constată fenomene nevrotice sau întârzieri mentale. 2. Psihopatologia și Psihologia medicală oferă, de asemenea, un teren fecund de investigare a stărilor de frustrație. De fapt, noțiunea de frustrație, deși este folosită mai des în psihologia normalității, ea este mai adecvată domeniului psihopatologiei. Transpusă în limbajul științei Psihopatologiei, noțiunea de frustrație semnifică o varietate de tulburări emoțional-motivaționale, diferite ca structură și grad de complexitate. În general, fenomenul frustrației este

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
Psihologia medicală oferă, de asemenea, un teren fecund de investigare a stărilor de frustrație. De fapt, noțiunea de frustrație, deși este folosită mai des în psihologia normalității, ea este mai adecvată domeniului psihopatologiei. Transpusă în limbajul științei Psihopatologiei, noțiunea de frustrație semnifică o varietate de tulburări emoțional-motivaționale, diferite ca structură și grad de complexitate. În general, fenomenul frustrației este strâns legat de psihopatii și psihogenii, dar psihopatologii și psihiatrii (ex. A.I. Ploticer) includ în sfera conceptului de frustrație și alte tulburări

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
de frustrație, deși este folosită mai des în psihologia normalității, ea este mai adecvată domeniului psihopatologiei. Transpusă în limbajul științei Psihopatologiei, noțiunea de frustrație semnifică o varietate de tulburări emoțional-motivaționale, diferite ca structură și grad de complexitate. În general, fenomenul frustrației este strâns legat de psihopatii și psihogenii, dar psihopatologii și psihiatrii (ex. A.I. Ploticer) includ în sfera conceptului de frustrație și alte tulburări, cum ar fi: stări depresive (însoțite de unele atitudini caracteristice: izolare, refuz de a colabora, pesimism etc.

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
Psihopatologiei, noțiunea de frustrație semnifică o varietate de tulburări emoțional-motivaționale, diferite ca structură și grad de complexitate. În general, fenomenul frustrației este strâns legat de psihopatii și psihogenii, dar psihopatologii și psihiatrii (ex. A.I. Ploticer) includ în sfera conceptului de frustrație și alte tulburări, cum ar fi: stări depresive (însoțite de unele atitudini caracteristice: izolare, refuz de a colabora, pesimism etc.), stări anxioase (deși lipsește obiectul amenințător, subiectul se afșă sub imperiul unei frici excesive), extrema labilitate emoșională (însoțită de o

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
dintr-un complex de emoții diferite care desemnează, adesea acea stare numită de unii psihologi „frustrare agresivă”). Psihologia medicală, prin cele două roluri importante ale ei - participarea la formularea „Diagnosticului” și la realizarea „actului terapeutic” - contribuie la cercetarea raportului dintre frustrație și patologie (somatică sau psihică). Studiind, printre altele, efectele psihologice ale bolii, implicațiile etico-psihologice ale relației „medic-bolnav”, psihologia medicală oferă clinicianului posibilități mai mari de înțelegere și apreciere a unor modificări psihice din evoluția dinamică a procesului de îmbolnăvire, atât

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
de frustrare: „Dialogul interpersonal cu bolnavul este tot mai mult înlocuit de dialogul medicului cu aparatele, pe seama și în dezavantajul bolnavului. Astfel, bolnavul care solicitase nu numai un sprijin tehnic din partea medicului, ci și unul subiectiv, afectiv, trăiește o adâncă frustrație: pe de o parte are impresia că este neglijat sau ignorat, pe de altă parte este complexat de limbajul și datele tehnice care sporesc incomprehensiunea limbajului medical”. 3. Criminologia, ca ramură a științei dreptului, își propune clarificarea, din punct de

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
conflictelor, când se produc restructurări profunde în sfera personalitâții, când are loc trecerea de la stadiul căutării de sine la cel al afirmării de sine, când apar „numeroase cazuri de dezadaptare, de rupere a echilibrului psihic în favoarea emoționalității. Cercetarea fenomenului de frustrație la vârsta pubertății ne poate furniza, prin urmare, date valoroase referitoare la: gradul dezvoltării independenței tânărului și a toleranței acestuia la frustrare; dezvoltarea conștiinței răspunderii și a obligațiilor față de societate; nivelul de socializare și de integrare socio-morală etc. 4. Psihologia

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
cu o serie de probleme ale Antropologiei și Etnologiei care, în vederea caracterizării colectivităților umane, fac apel la studiul psihologic. Africa, Insulele Hawaii au HYPERLINK "constituit.de"constituit, de regulă, terenul de aplicare a tehnicilor psihologiei experimentale, îndeosebi a „Testului de frustrație Rosenzweig” (test care a suferit, cu această ocazie, unele transformări și adaptări), rezultând o serie de studii interesante prin problematica lor: ex. cercetarea asimilării interculturale, a problemei „occidentalizării” și a prevederii convertibilității populațiilor locale la munci industriale de tip occidental

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
care nu sunt decât un răspuns foarte contingent la, un mediu particular, drept un tablou universal”. Același psiholog surprinde cu finețe câteva din cauzele care explică diferențele semnificative existente între diferitele colectivități etnice, relevând astfel largile posibiltăți pe care studiul frustrației le pune la îndemâna etnologului: „Societățile omenești nu sunt omogene din punct de vedere cultural, e evident. Rezultă de aici impulsurile antagoniste care se repercutează în psihismul individual. Prins între aspectul legilor și caracterul parțial al aplicării lor, între simțul justiției

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
ca determinanți incapacitatea sau refuzul individului de a «juca jocul». Atenția este atrasă, îndeosebi, de tulburările de sexualitate, de greutățile de afirmare a Eului, zone preferențiale de manifestări ale conflictelor care angajează personalitatea socială”. (op. cit., p. 90). 6. Desigur, fenomenul frustrației se conexează și cu unele probleme ale Psihologiei sociale și ale Psihologiei profesiunilor, contribuind la adâncirea studiului relațiilor interpersonale de grup, sau a unor aspecte legate fie de fenomenul adaptării („eșecul de adaptare”), fie de cel al succesului în alegerea

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
Psihologiei sociale și ale Psihologiei profesiunilor, contribuind la adâncirea studiului relațiilor interpersonale de grup, sau a unor aspecte legate fie de fenomenul adaptării („eșecul de adaptare”), fie de cel al succesului în alegerea și exercitarea unei profesiuni („conflictul vocațional”). Studiul frustrației sociale contribuie, mai ales,1a adâncirea cunoașterii factorilor dinamici ai raporturilor interpersonale și a mecanismelor conflictelor intramicrogrupale: „Practicienii dinamicii grupului arată că ceea ce blochează, progresul unui grup către soluția unei probleme este mai puțin o chestiune intelectuală sau operatorie, cât

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
fi și ajutat în acest proces dificil și foarte complex de „autoclarificare” vocațională). În felul acesta, autodeterminarea, pregătită prin autocunoaștere și autoapreciere realistă, va conduce, în cele din urmă, la alegerea liberă și adecvată a profesiunii viitoare. * * * Fenomen general uman, frustrația se plasează, așadar în centrul probleamaticii umane, a problemei educației, a formării și integrării etico-sociale a personalității. Studiul acestui fenomen contribuie la elucidarea numeroaselor probleme ridicate de diferitele ramuri ale științei despre om. Dintre aceste probleme, pe un prim plan

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
în așa fel a valorilor și a normelor morale, încât ele să poată acționa ca motivații interioare. Integrarea morală, a personalității nu se poate realiza, altfel spus, în afara unității dintre atitudinea interioară și normele morale sociale. CAPITOLUL II Obstacol, conflict, frustrație, stress Clarificarea ambiguităților terminologice existente în literatura de specialitate în legătură cu fenomenul de frustrație implică analizarea lui în strânsă legătură cu alte fenomene similar, cu care se află în raporturi de intercondiționare: „obstacole”, „conflict”, „stress”. Fenomenul de frustrație este aspect al

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]