138 matches
-
Dar Jefferson Dayles trebuia să-și liniștească propria conștiință. Reuși să zâmbească. - Nu, rosti el, nu trebuie să uităm de bani. Ei sunt un ajutor prețios pentru un trai bun, așa mi s-a spus. Ca funcționar, Prowse se cam fudulea. Își cheltuia o mare parte din bani pe haine și forfotea întruna în sus și-n jos pe coridoarele lungi ale Oficiului de Asigurări Sociale, pe lângă oamenii care nu se prefăceau, ci munceau cu adevărat. Curat, spilcuit, omulețul își cultiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
că n-au fost nemții primii, vedeți? ... Apoi a spus același lucru pe românește și m-a trimis să-l chem neapărat la el pe tata: — ...că am ceva bun pus deoparte... Înțelegi ce Înseamnă „pus deoparte?“ — Separat! m-am fudulit eu și am tuns-o la fugă cu invitația. Treaba asta cu nemții care trebuiau să fie primii a stîr nit multă sfadă prin Rătești. Erau oameni care se Îmbătau ca să se poată supăra și să spună că rușii nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în administrarea unei bătrâneți care semănă tot mai mult cu o viață normală, dar mai ales cu una activă. Mai toți pensionarii sunt voluntari în programe publice, dedicate celor aflați în dificultate. Și asta nu o fac pentru a se fuduli, ci pur și simplu dintr-o pornire interioară. A ajuta un om în nevoie și a sădi un copac li se par australienilor lucruri cu sens, firești, ceva ce ține de respirație. Există desigur o luptă cumplită pentru bani, putere
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în straie tărcate, făcute ca din piele de râs, nici Profetul nu părea să știe a vorbi românește. Nici nu au negustorit multe cuvinte, dar Vartolomei, înainte de a-i pofti în casă, a socotit că e potrivit lucru să se fudulească, arătându-le cele două juninci, contractate cu statul, cu obligația de a le livra la greutatea de 400 kile, fiecare. Cele două juninci contractate mestecau, pe gânduri, lângă mama lor, în grajdul plin de paie și de fân. Se uitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zi la alta, Până la ultima silabă-nscrisă-n timp; Și ierii noștri toți au luminat smintiților Drumul spre-a morții pulbere. Stinge-te, tu, flacără de-o clipă ! Viața nu-i decât o umbră călătoare, un biet actor Ce-și chinuie și fudulește ora lui pe scenă Și-apoi nu-l mai auzi nicicând: e-o poveste Spusă de-un idiot, gălăgios și plin de furie, Și ne-nsemnând nimic. (Macbeth, V, 5) Iar neliniștea Sonetelor, care vorbesc despre trădarea iubitei cu cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și lipsește doar mențiunea că în zilele noastre, ne credem mult mai cu moț decât atunci, și se observă că am făcut progrese imense și la a râde ca proștii de noi înșine. Doamne, ce ne mai place să ne fudulim. În privința aceasta am atins fără prea mari eforturi, culmea ridicolului: ne lăudăm cui vrea să ne-asculte cu înfrângerea propriului popor, prin ciuruire, sărăcire, umilire, alungare peste hotare... Și fataliști, stăm ca proasta-n răscrăcărată-n fân, de ne calcă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pentru a-și da importanță, în timp ce a mai făcut două piruete, una pe stânga și cealaltă pe dreapta, evazându-și în semicerc aripile, în timp ce trăgea ocheade fierbinți către curcile aflate în asistență. După ce și-a scuturat penele, făcea pași destul de îngândurat fudulindu-se cu penajul lui destul de alb, după care s-a adresat celor de față: -Stimată audiență, doresc din partea domniilor voastre disciplină, liniște și o reală înțelegere pentru ca procesul să decurgă în bune condițiuni iar noi, arătând cu aripa către jurați, un
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de forțe și de factori putea să aibă influență asupra unei persoane anume, asupra unor grupuri de oameni și chiar asupra fenomenelor naturii: ploi, fulgere, cutremure!... Nu fusese prea atent Profesorul atunci; i se păruse că bătrânul încerca să se fudulească, aducând în discuție lucruri peste condiția sa; meșterul părea puțin băut. Regreta că nu reținuse mai mult din cele auzite. Ce legi descoperise Ceasornicarul? Ce mecanism? Din zdrențele alea de cărți aflase. Dar cum deslușișe graiul? Mai mult întrebări; Profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ucigând pe Cuciureanu Ilarion, Davideanu Ion, Isopescu Vasile, Andrișan Ion... mulți gospodari fiind răniți și alții închiși; Catrina Bucevschi născând în închisoare printre consătencele ei arestate.Asemenea fapte se consumau pe întreg cuprinsul țării, de aceea dăm și cazul tulcenilor Fudulea Nicolae zis Cușa, Stere M. Grasu zis Tecu, condamnați la moarte într-un numeros grup cu ani grei de detenție, confiscarea averilor și deportarea familiilor conform sentinței Curții Militare de Casație și Justiție din 17 August 1950. Tot bucovineni, făcând
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pale, ușoare ca adierea de pasăre, a franțuzitelor în teci de hermină, cu pantofi mofturoși sau cu sandale de lamé, a eleganților strânși în ghete de lac și-n corset, cu buzele melodramatic fardate și obrajii albiți farmaceutic cu pudră, fudulindu-se ca niște curcani sub pălăriile de panama. Traversară astfel viscerele și viețile mai multor otrăvitoare, a unei moașe, ce, din prea adâncă plictiseală, axfisia gemenii, a unui anarhist bulgar, a unui maniac ce aerisise noaptea plămânii proprietarilor pensiunii în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din nou... Uite cana! Vezi cana aia? Cum să n-o fi văzut, dacă era cana mea? - Deci o vezi! Este o cană obișnuită, albastră, rotundă. Ridic-o cu vorba! 198 DANIEL BĂNULESCU În lumea malefică bucureșteană, toate nearătările se fuduleau, tîrîindu-se, pe bulevardele cerului, purtîndu-și fiecare numele lor. Doar un puradel de spirit, răzvrătit și demoniac, cules pe vremuri de țăranul Andruța de prin codrii Scorniceștiului și ajuns, între timp, mâna dreaptă a Marelui Conducător politic al României, nu se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Aș mai pune și eu și ne-am face un rost, cum îmi place mie, c-am auzit că ar fi cumpărat unii locuri aici, zilele astea. Începe să miște. Crește mahalaua. - Centru o să fie groapa asta a noastră, se fuduli Grigore, că eu i-am spus Aglaiei: "Ce știi tu? Ăsta e loc cu viitor, măcar că nu mai terminăm noi cu astupatul!" - Așa e, dădu și muierea din cap. O să fie bine și pentru noi. - O să fie, coană Aglăițo! Să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
muierile se trezeau vândute cu totul. Ce câștigau, în buzunarele slutului se scurgea. Nu trecu mult, și nu-l mai cunoșteai. Se înțolise, făcuse burtă, lumea zicea că are case în altă mahala. Umbla duminica pe Grivița în trăsură, se fudulea, ținea o ibovnică, o îmbrăcase, o încălțase. Cine mai era ca el? Cam îmbătrînea și-l învinsese lăcomia de bani. A dat dracului toate târfele, a vândut ce avea și și-a ridicat o brutărie lângă ulicioara lăutarilor. Credea că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scotea dintr-o dată măduva galbenă și putredă. Din când în când, ridica ochii. Tot nu mișcau. Când dădea iama în grămadă însemna că terminase. Lua unul de blană și-l târnosea. Ieșea tot praful din el, pînă-l sângera. Sătul, se fudulea privindu-i cum se încaieră pentru ciozvârta rămasă. Plecau pe urmă mai departe. Mahalaua creștea spre Filantropia, și-ntr-acolo apucau, pe sub gardurile negre, pe la grădinile oltenilor, pișîndu-le verzele putrezite, apoi se întorceau spre groapă, coborând pe drumul îngust. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care ipocriții modestiei (adică toată lumea) l-au inventat de teama sentimentelor adevărate. Ar fi, de aceea, o greșeală să credem, cum probabil o fac mai toți, că trufia ar fi doar vanitatea dovedită În relațiile noastre cu femeile. Nu! Există fuduli de tot soiul: unii prin naștere, alții datorită averii, ambiției, științei. Tufière e unul dintre ei, Turcaret - altul. Dar cum femeile ne preocupă mult În Franța, am numit trufie mai ales vanitatea celor care plac femeilor și se cred irezistibili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
bărbat care nu se resemnase nicicum. Acesta era Tumanbay. El se pregătea să scrie paginile cele mai eroice din istoria orașului Cairo. ANUL LUI TUMANBAY 923 de la hegira (24 ianuarie 1517 12 ianuarie 1518) Stăpân peste Cairo, Marele Turc se fudulea, ca și cum ar fi ținut să-și aștearnă umbra de neșters peste fiecare loc sacru, peste fiecare cartier, fiecare poartă, peste orice privire înspăimântată. Înaintea lui, pristavii nu mai conteneau să vestească populației că nu mai avea a se teme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
l-am găsit extrem de frământat de problema personală a Îmbătrânirii. De cum m-a văzut, a ținut să remarce cu satisfacție că situația lui este mai bună decât a mea, deși este cu treizeci de ani mai bătrân decât mine. Se fudulea cu Premiul Nobel pe care tocmai Îl primise și m-a invitat la un restaurant scump și la modă din Paris, ca să stăm de vorbă de la suflet la suflet. Din păcate, Întâmplător am o aversiune morbidă față de restaurante și bistrouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
demenții din Dreapta Creștină. Despre milionarii de douăzeci de ani punct com. Despre Canalul TV de golf. Despre Canalul de futaiuri. Despre Canalul de vome. Despre capitalismul triumfător, căruia nu i se mai opune nimic. Și despre cât suntem toți de fuduli, de mândri de noi înșine, în timp ce jumătate din omenire moare de foame, iar noi nu mișcăm un deget ca să îi ajutăm. Eu nu mai suport, domnilor. Vreau să ies din joc. HARRY: Să ieși? Și unde vrei să te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nu, e al dumitale. El Începu să râdă cu plăcere de consternarea ei. Ce vrei să spui? Nu-l pot primi. Trebuie să fi costat ceva lire. — Zece, spuse el mândru. Zece lire. Își strânse nodul la cravată și spuse, fudulindu-se: — Asta pentru mine nu-i nimica. Dar Încrederea lui În sine și mândria din ochii lui o Înstrăinară. Ea spuse, cu serioasă suspiciune: — Unde vrei s-ajungi? Ce crezi că sunt eu? Biletul zăcea Între ei. Nimic n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
înfiorătoare de nervi nestăpîniți atunci cînd vedea un om. Acesta era și motivul pentru care Vasile veghea foarte atent ca nu cumva Cezar să dea peste vreun copil sau chiar peste un om. Numai că omul este zidit să se fudulească, să se fălească cu realizările sale. Pe strada Strugurilor locuia și un bețivan care avea și el un cîine enorm și ucigaș notoriu. MacKena, cum îl botezaseră copiii, se lăuda că Fiara sa, chiar așa îl chema, Fiara, sugrumă orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se dezbrăca mai încerca să-i schimbe obiceiurile. Cine să mă vadă, dragule? Mama, stă cu tine. Sforăie de la lăsarea întunericului. Dar mai trece cineva... Din stradă nu vede nimeni. Cu un binoclu, totuși s-ar vedea. Abia te poți fuduli cu ce ai! Frasin era un zgîrcit fără pereche. Iluminarea curții se făcea prin furt de la iluminatul străzilor. Avea sisteme de supraveghere, dar care nu înregistrau ceea ce vedeau. Cum, necum, dar pe Botgros l-a surprins, așa cum ne învață proverbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ghența îi plăceau înfloriturile cu coloare albastră. Găzduiam în odaia mare care avea două paturi. Pe cel cu tăblii din lemn zăcea clituită zestrea. Eu dormeam în cel de alamă. Pe jos, petecarele miroseau a muced. Pe perete gazda se fudulea cu o Răpire din serai iar lîngă ușă era bătută o ramă băițuită, plină cu puchiței albi de vopsea. În ea ședeau, băgate strîmb, fotografii de-ale lui nea Manalache: militar, de mînă cu nevasta, în postură de nun mare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de dicton. - Nu semnează nimeni condica pe-aici? - Îndefinitiv, da. Cu aceeași plăcere cu care, strecurat în casă ca să îndese în boccea albituri și care întîmplător dă peste un inel pe noptieră, un borfaș îl trage pe deget și se fudulește cu el la gagică, Jugan se folosea de această sclipitoare expresie care îi particulariza vorbirea, conferindu-i în ochii consătenilor, prin asociere cu serviciul, prestigiu. Reieșea din meditația forfetarului că șeful e stăpîn. El îi are pe toți la mînă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de boierul cel bătrân, mereu cu un semn de întrebare în privire. Ceilalți schimbau vorba, parcă i-ar fi speriat întrebarea sau cel puțin n-ar fi vrut s-o înțeleagă. Chiar Trifon Guju, răgușit de cât răcnise și se fudulise de când cu bătaia jandarmilor pe care el o socotea biruința lui proprie, numai mârâia și dădea din umeri. Mai spre amiazi însă se pomeniră cu Anton nebunul. Sosea din jos, mai zdrențăros de cum plecase acum câteva zile, asudat și murdar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o să-ți mai placă. Nu ne jucam pe-acolo. Când eram noi copii, cartierul ăla de blocuri nu exista. Abia se făcuseră două-trei, lângă gară. Oamenii se uitau la blocuri ca la niște ciudățenii, cei care stăteau în ele se fuduleau că au apă caldă. Și-acum, uite, sunt generații întregi care nici nu mai știu ce înseamnă casă la curte. Te-ai cățărat vreodată într-un copac ? — Nici măcar pe o motocicletă, râse ea. — Hai să te duc acasă. Fata ezită
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]