738 matches
-
spate și în timp ce fata încerca să ghicească ce ascunde scoase la iveală o nuielușă. Două secunde îi trebuiră copilului să perceapă pericolul și s-o rupă la fugă. Ca într-un film cu Tom și Jerry, Luana și Bica se fugăriră până în grădină. Mai iute, fetița ajunse lângă gard și zăpăcită de desfășurarea prea rapidă a evenimentelor se chinui să-l escaladeze. Bătrâna venea din urmă gâfâind, hotărâtă și cu o privire de foc. Luana, când arunca ocheade înapoi și tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vizionare, rămași singuri, Luana și Dan erau nevoiți să apeleze la varianta Ema. Se pornea, astfel, un circ în toată regula. Știind că un joc în doi nu are nici un farmec, Ema se lăsa rugată. La nesfârșit! Mătușa Vanda îi fugărea din fața ușii, reproșându-le că nu-i luau odorul în seamă decât atunci când îi înghesuia nevoia. Copiii se lansau într-un șir de explicații agitate. Ema nu știe jocul, nu vrea să învețe, nu prinde mingea, nu poate să alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înfipt, pe-o coastă, deasupra. Se adunau pe mese zeci de schelete, numai bune să hrănească armata de câini ce mișunau în campus. Mâncarea cea mai vânată erau macaroanele cu brânză. Atunci furtul de porții atingea cote alarmante. Bucătăresele îi fugăreau pe hoți în jurul meselor și cel care reușea să-și păstreze porția de mâncare sustrasă era ovaționat la scenă deschisă. Luana se întorcea acasă cu mațele ghiorăind. O suna pe Sanda să-i trimită mâncare. Femeia se urca în tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu voiseră ca ea să fie martorului mituirii morale a zugravului și acum devenise incomodă? Plecă și o silă imensă îi îngreuna cugetul. I se părea că totul este întinat. În stratul de ceapă din fața unui bloc doi câini se fugăreau a hârjoană. Un gest animalic atât de simplu și răscolitor în mârâiturile și în lupta lor. Nu mai știa ce avea de făcut. Tu înveți? Auzea întrebarea sâcâitoare a tatălui, înveți sau te ții de prostii pe acolo? Nu uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fără să ascundă totuși o rezervă în fața Carminei. Într-o zi, în timpul unei averse de ploaie le-a urmat în camera de dormit, cu paturi suprapuse, cu ștergătoare rotunde împletite din pănuși de porumb risipite pe ici, pe acolo. Veniseră fugărite de răpăiala ploii, acum se foiau printre paturi, își ștergeau părul, scormoneau printre bagajele lor puține, mirosea a veșminte umede, a transpirație, a sânge. Acolo, în casa cu plafonul scund muntencele își simțeau neputința de a se lupta cu imensitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și multe alte obiecte aveau mâini, picioare, nas, gură, ochi, și se comportau ca oamenii. Am vizitat și grota în care era ascunsă lampa lui Aladin, iar noi ne-am putut îndeplini toate dorințele. Tom și Jerry încă se mai fugăreau și făceau tot felul de pozne. Bugs-Bunny ronțăia din morcovul său. Acolo tot timpul e cerul senin, iar veselia domnește pretutindeni. După ce ne-am spălat pe mâini, am fost poftiți la masă. Meniul era foarte bogat. Eram așa de veselă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
neabătută. Într-un cotlon al minții mă întrebam prudent ce se întâmplase cu ludovicianul. — Ești în siguranță pentru moment, zise Scout, ca și când mi-ar fi putut citi gândurile, ridicând o clipă ochii de la o bucată de șuncă pe care o fugărea prin farfurie, încercând să prindă niște boabe de fasole. Rechinul ăla n-are cum să ajungă aici în viitorul apropiat. Aș spune că ai cel puțin două zile la dispoziție. — Ce-a fost chestia aia de pe motocicletă? am întrebat. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Breslașu l-a scos pe Geo Dumitrescu din partid, în '57. Pentru Beniuc, Blaga era "un șarpe care trebuie zdrobit". Oscar Lemnaru a contribuit mult la exilul lui Mircea Eliade. Cu ajutorul colegilor de breaslă și-al lui Breslașu, au fost fugăriți din țară și Vintilă Horea, și Cioran, și Paul Sterian, și Horia Stamatu. Crainic, Gyr, Voiculescu, Dinu Pillat, Noica, Streinu au înfundat pușcăria. Cînd Vasile Voiculescu i-a cerut ajutor, Zaharia Stancu i l-a refuzat. Bogza, la fel. Atotputernicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în picioare, a început să alerge după el spre propria lui stupefacție, însă, fără nicio șansă de a-l prinde, pentru că Jorge era în una din acele sesiuni somnambulice în care se visa, probabil, într-o întrecere atletică sau era fugărit de cineva. Atunci ologul se oprește, în deplină cunoștință a facultăților sale motorii, dintr-odată revenite la realitate. De fapt, se oprește ca să poată reflecta la inutilitatea gestului ce încerca zadarnic să-l poată atinge pe Jorge. Toate ziarele locale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
arbuști verzi cu trunchiurile și crăcile enervate. Un univers calm, ondulat se deschide în fața ochilor, un spațiu cristalin, desfășurat într-un timp paralel, încetinit, dilatat; un spațiu al umbrelor și al spectrelor ce se mișcă relaxat, fără grabă, la ralanti. Fugărit și hăituit din toate părțile, odată ajuns în acest fund de lume, descoperi dintr-o dată că ai foarte mult timp. Pentru că aici nu e nimic care să te streseze sau să te mâne din urmă, pentru că aici nu consumi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
justificare logică, spiritele sunt de mucava, bolnavii sunt închipuiți, vindecările miraculoase sunt probe de prestidigitație. Fiecare, prins în acest joc, își joacă rolul său, inclusiv echipa de filmare din fața adevăratei echipe de filmare, ce trebuie să simuleze imortalizarea miracolelor. Unii fugăresc cu mâinile prin aer curenții energetici, alții incantează rugăciuni. Cei în cărucior par să știe totul și sunt plini de solicitudine. Din când în când, câte unul se individualizează din mulțime și ține câte o cuvântare pe amvonul din holul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
piuitul. Fiind un trafic de retragere spre casă, tot orașul era un univers de piuituri. Girofarul ambulanțelor se rotea în sensul invers al acelor de ceasornic și sirena suna de la Do la Si în octava a II-a. Un câine fugărea prin iarbă o pisică, cu coada ridicată ca o lance, vibrând amenințător pe la botul mâței, care se retrăgea zbârlită strategic cu dosul spre înainte. Știrile de la un radio portabil au început cu informațiile meteo și cele sportive, pe dos ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la ale căror ferestre luminate electric nu se văd copii strigându-și temele, brațe goale de femei întinzând pe sârmă rufele, tata asudând pe răsaduri, câinele amușinând prin preajmă, dudul din care săream pe țigla casei, urmărind de sus copiii fugăriți de la Dunăre, loviți de aceleași brațe goale, cu tulpini de trandafiri, pe spate și pe mâini, toate, toate aveau să preceadă începutul a ceea ce avea să devină și a ceea ce este acum orașul. Eram orașul-fantomă, în orașul care se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu peticirea acoperișului cu un carton vetust, de pe vremea împușcatului. În tinerețe n-a fost un om rău și, chiar profesional, a depășit cu puțin stadiul de mediocru. Cu timpul însă, parcă era posedat de un duh rău. Și-a fugărit familia din casă și și-a adus o babă nouă la domiciliu. Împreună cu nefericita achiziție complota cum să-și dezmoștenească copiii și cum să mai facă un rău pe acest pămînt înainte de a fi înghițit. În fond, nu ăsta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și păreau interesați de discuție. La un moment dat, apare un om știrb și cam prost îmbrăcat. Prostiți oamenii care nu vă cunosc, dom' Juncu. Cine ești dumneata? se răstesc cîțiva. Vecinul ăstuia. Oamenii care sînt vecinii lui l-au fugărit prin cartier pe mincinos. Ce chelfăneală i-au tras! Juncu își pierde cumpătul și-l ia de guler pe Toma. Ce cauți aici, mă, nesimțitule? Vedeți, oameni buni? Iar mă ia la bătaie. Eu spun adevărul despre șarlatan. Spumegînd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cățelul? Rex! strigă Ilarion deschizînd o ușă. Rex, minusculul cățel aleargă fericit la stăpîn. Amîndoi se pupă pe bot. Crezînd că și eu trebuie să fiu salvat, Rex se dă cu pupurile și la mine. Încet, amice. Întîi să fiu fugărit și abia apoi... Continui pe un ton serios: Deci, l-ai șmanglit! Cam așa ceva. Liniștea serii pune stăpînire și pe noi. Medităm profund de tot. Și Rex tot asta face. Deh, ca între înțelepți. Un ziarist pocăit Mircea Armașu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
stradă cu o sapă. Trec pe stradă ca să nu-i folosesc trotuarul. Ați văzut animalul? Ce animal? Taximetristul, a întors în dreptul porții mele. Și? Dacă îmi lovea poarta? Chiar. Deci ați ieșit la război cu sapa? Da, că m-a fugărit cu un levier! Văd că nu v-a ajuns din urmă! Chiar regretam că taximetristul n-a insistat destul. Proprietate privată și el... dobitocul. Văd că aveți un muncitor, schimb subiectul. Un noroc chior. Cum așa? Este handicapat, doarme pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mare!... Văzînd că ușa postului de miliție e deschisă, am bătut și am intrat grăbit. La birou, șeful de post Stan Marinescu, prietenul meu iute la vorbă. — Nenea milițianu’, știți, o motohaliță... — A cui, mă, cum o cheamă? — Ăăă... a fugărit-o pe mama Floare, acuma, la șură... Cum zici că o cheamă? Mai zi o dată! — O motohaliță, dar să vă luați și pușca cu care ați Îm pușcat ieri alea două ciori! Stan Marinescu era un bărbat cu mișcări repezi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ar fi vapoarele de porțelan Însoțite de păsări albe pe ape largi cît cerul, furtuni pe mare care sting soarele În plină zi, valuri cît casa, case cît norii de Înalte, trenuri care umblă pe casă, alte trenuri care se fugăresc Între ele pe sub pămînt, dolari de argint, o moară de mînă pentru făcut bani, oameni cu pielea neagră, butoaie de bere care vin singure acasă la lucrătorii din fabrică la fiecare sfîrșit de săptămînă și un cîntec - engleza lui mi-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
șefa bucătă reselor. Cinci imagini Îmi mai stăruie În minte din poveștile ei bucureștene: iarna atît de grea, Încît Îngheață și crapă pompa de apă din curte; lampa care se leagănă În plafon cînd Începe să se cutremure pămîntul; dulăul fugărit de hingheri, atît de mare, Încît, dînd năvală prin tarabele de pe Calea Moșilor, răstoarnă toate gălețile cu bragă; tramvaiul tras de patru cai zdraveni, versurile și melodia cu „Un’ te duci tu, mielule? Recomandat de arhitectul său, Pomean, cu englezeasca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în timp ce Ștefănel, destul de răsărit acum și pe deasupra semănând leit cu tatăl său, mai puțin faptul că el nu era surd, o zbughi ca din pușcă pe poarta casei și începu să urle și să alerge prin curte ca un sălbatic, fugărind găinile pașnice și stârnind o hărmălaie cumplită, până în clipa când vecinul Caloianu, venit și el să dea o mână de ajutor la descărcarea lucrurilor din mașină, îl amenință pe bulgărește cu o sfântă de bătaie, dacă nu voia să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
te îmbrânci în uliță! Controlează-te, plodule! Bine, mamă! De-amu n-ai să mă mai vezi... și a trântit poarta în urma ei. În uliță, surpriză cât roata morii! Tata Constantin venea agale către casă. Încotro, Ionela? Mama m-a fugărit de-acasă! Hai înapoi și-om ajunge cumva la o înțelegere, că doar ești fata noastră! Și, până una-alta, încă mai răspundem de tine! De viața ta de azi și de mâine! Hai acasă!.. Și fătuca l-a urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
iubit mai mult. Nu era obișnuit cu câini, că noi de mulți ani nam mai ținut pe lângă casă. Să știi că este un câine foarte bun. Cum simte ceva, cum latră. Nu mai intră găini din vecini, pisici, că le fugărește. Oamenii cu atât mai mult nu pot intra. Am vorbit cu tatăl tău să procure o plăcuță pe care să scrie „câine rău”, s-o fixăm la poartă ca nu cumva să muște pe cineva, că nu putem să ținem
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
La una din opriri, Matei a revenit cu întrebarea. Când îmi arăți dovezile logodnei tale? —Ești nerăbdător? Foarte mult. Și dacă nu ți le arăt, ce ai să faci? s-a îndepărtat alergând prin zăpadă. — Nu mă poți minți, a fugărit-o Matei. A ajuns-o, a prins-o în brațe și poruncitor i-a cerut dovada. Cecilia ca să nu mai lungească jocul i-a spus că nu s-a logodit, dar a vrut să-l necăjească. Cuprinși de o supremă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
m-am aplecat și l-am așezat întocmai în poziția în care îl găsisem mai devreme. Apoi, trăgând adânc aer în piept, m-am îndepărtat ușor și cu mințile rătăcite... În ziua aceea, n-am mai fost în stare să fugăresc niciun șobolan. februarie, 2013 Istorisiri nesănătoase fericirii 77 Loc predestinat artierele mărginașe și sărace, ce înconjoară de jur împrejur cam fiecare oraș, întotdeauna sădesc fiori adânci de spaimă și de încordare tuturor celor care le străbat și care de bună
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]