1,409 matches
-
fragmente liniștite, descriptive, fără titlu, fără nimic spectaculos, deocamdată, dintr-un poem compus din bucățele. "De trei ori am conjugat/ tăcerea,/ zămislindu-se doar dintr-un poem,/ Un anotimp fiind prea simplu/ Să exiști, dar să nu fii/ Același vers fugar,/ Absent de rimă". Acest ultim vers credem că este incorect, imprecis, cu spiritul limbii române totuși încălcat. Poate meditați la rigoarea căreia toți ar trebui să ne supunem. Tăcerea decade/ metaforă perpetuă,/ decodificând ploaia din clipă./ Cu fiecare anotimp,/ dezbrac
Actualitatea by Ioan Hada () [Corola-journal/Journalistic/8106_a_9431]
-
seară, cu câteva minute înainte de orele 18:30, la Stația Piața Unirii 2, pe un peron ticsit de trecători grăbiți, sunt așezate un scaun, un stativ cu partituri și o orgă. Doi tineri își reglează instrumentele înaintea concertului, sub privirile fugare ale bucureștenilor care și-au terminat serviciul și aleargă spre casă. Niculai Dobrovicescu și Alexandra Dobrescu sunt numele scrise pe un flip chart improvizat, iar cei doi muzicieni emoționați aproape se împiedică de el, în încercarea de a pune totul
Metrou în ritm de "Bolero" by Toma Teodora Antonia () [Corola-journal/Journalistic/81077_a_82402]
-
stadiilor prin care trece e prin ea însăși grăitoare: acum student la Medicină, peste puțin timp delincvent ideologic, acum mîncînd la trapeza Mînăstirii Antim, peste puțin timp cărînd hîrdăul cu fecale la Jilava, acum student la Teologie, peste puțin timp fugar în Munții Gorjului, azi intendentul Palatului Patriarhal și omul de încredere al lui Justinian Marina, mîine dușman al poporului aruncat în bolgia cu tuberculoși de la Aiud, azi dramaturg și prozator, mîine potențial înlocuitor al patriarhului Teoctist după 1989. Cele mai
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
cu mitraliera pregătită să secere tot ce-i încăpea în cătare. Într-una din diminețile cu ger năprasnic din iarna lui 1945, așteptân-du-l pe „nacealnic”, ca să-i trimită la doborât copaci în pădure și fasonat bușteni, a aruncat o privire fugară la termometrul expus parcă voit în văzul prizonierilor: erau minus 45 de grade C. La orizont mijea un soare firav, care se pregătea să-și arate dinții. Camaradului Radu Verbițki i-a înflorit un zâmbet pe obrazul supt și brăzdat
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
În cele din urmă, e o pledoarie pentru relativism și diversitate. Nicio întâmplare cu oameni nu are final unic și absolut, mai încape un rest, o nuanță, o prelungire. Literatura lumii e plină de remake-uri și repovestiri. Într-o paranteză fugară, aș zice că intertextualitatea nu e departe de o asemenea abordare: o secvență cu nume de proprietar cunoscut e pusă în alt context și ținută să spună mai departe sau altfel decât a spus deja în textul originar. Jocul lui
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
năduf. Și de concediu, egoistă mică ce ești...adăugase mama arătându-i trenul căutat. Un personal tras pe linie și deja plin. Prin urmare singura posibiliate de a ajunge la mare, rămânea călătoria pe culoar În picioare. După o trecere fugară prin câteva vagoane cu locurile ocupate, se opriseră cele două “Excursioniste”, Într-un vagon la Întâmplare, dar pe culoar. Numai pentru geamantane au reușit să găsească locuri undeva În apropiere, ca să nu Încurce și mai mult circulația pe culoarul vagonului
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
era ceva extraordinar. În copilărie purtase numai Îmbrăcăminte “inventată de mama”, așa se lăuda la școală către colegi. Desigur că erau deosebite de ce se găsea În comerț, dar era și mai economic, le lucra mama, cumpărând numai materialul. Un gând fugar Îi trecuse prin minte Andreei: va reuși vreodată să-i dăruiască mamei ceva care să compenseze toate sacrificiile ce le făcuse pentru ea? Cu siguranță că nu, dar va face tot posibilul ca mama ei să fie, mulțumită dacă de
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
inventând ipoteze „originale”. Teodora nu-i spune cât de convingătoare sunt, dar îl ascultă cu atenție, strecurând din când în când, discret, câte o părere personală. Profesorul, deși absorbit de construcțiile sale erudite, observă în ochii ei când admirație, când fugare umbre de neîncredere. Îi acordă (tacit) libertatea de a-l aproba sau nu. Știe că dacă nu ar fi „tratat-o” totdeauna de la egal la egal, Teodora nu s-ar fi deschis niciodată față de el, încât, în mod sigur, n-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o bancă din fața primăriei. Chiar atunci trecu pe lîngă el străinul pe care-l văzuse în ziua trecută cu aparatul de fotografiat. Paznicul luă poziție de drepți și strigă de departe: Să trăiți! Bun noroc, zise străinul, aruncînd o privire fugară spre Virgil. Apoi urcă scările, și intră glonț în primărie. Să trăiți, dom' președinte! mai salută o dată Potîngă cînd străinul trecu pe lîngă el. Vezi că or să vină niște copii aici, zise străinul înainte de a închide ușa. Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
da, parcă-i o plăcintă cu marmeladă, zise ea hohotind. Zău că da. Cum o să meargă el atîta loc? Merge el, n-avea tu grija asta. Dacă-l chem eu... Ilinca tăcu cîteva clipe devenind deodată serioasă. Aruncă o privire fugară spre pădurile care acopereau Dealul Ursului și spre crestele ascuțite de piatră, apoi se întoarse spre Virgil privindu-l drept în lumina ochilor: Ce naiba ai cu Vlad?... De ce v-ați certat? Virgil rămase de lemn, fără să mai poată măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
renunța cu nici in preț la gîndul pătrunderii, într-un fel sau altul, în adîncurile nuntelui. Dar cum și cu cine, cînd toți, în loc să-l sprijine în împlinirea acestui vis, preferau să se gîndească la păstrăvi fripți?... Aruncă o privire fugară spre fiecare, dar nu descoperi la nimeni o preocupare cît de mică pentru scopul cu care urcaseră un asemenea munte. Atît de ușor renunțaseră toți!... Locul marii descoperiri visate fusese luat de gîndul la mîncare, de aruncatul pietrelor după păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fracțiune de secundă, Beatrice a reprezentat ceva din trecut, amintirea lui Clody... O puternică tulburare îl cuprinse, ea observă și-l întrebă, oprindu-se din dans în fața lui: S-a întâmplat ceva? Parcă n-ar fi fost destul acea amintire fugară! Ea îi luă amândouă mâinile și atunci..., atunci a observat inelul..., inelul cu ametist! Nu, nu am nimic. Îi sărută mâinile și-o conduse la masă. Camelia îi urmărise tot timpul dansului, așa cum făcuse și Petre. Alice era cufundată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ceea m'o găsi mahmur,// Voi da cu tifla'n omenirea toată,/ Intrând apoi, cu plosca ridicată,/ În turma ta, bătrâne Epicur". Dincolo de această filă volantă, goliardică, în felul ei, poeziile sînt grupate pe cicluri. Primul, purtînd dojana unui simbolism fugar, e Cîntecele toamnei: Tăcerea putredă din parc,/ Din întomnatul parc,/ Tăcerea putredă din parc/ A'ncremenit sub lună.// Și trece vântul, trist monarc,/ Și frunze moarte-adună." (Dincolo). Un cadru care explică o patimă... estetică, știuta, de la Bacovia, "vreme de beție
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
în acest episod trist al politicii noastre culturale de tranziție. Încă din prima sa tinerețe, adică înainte de a împlini treizeci de ani, el scrie un număr semnificativ de texte, un fel de microeseuri, așa cum le numește el însuși, parțial experiențe fugare din expoziții, parțial observații de lectură, parțial mici note de călătorie, în care se apleacă riguros și cu o acribie mult mai mare decît ar da de înțeles tonul său paradoxal și jucăuș, asupra unora dintre cele mai importante personalități
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
foarte multe desene pregătitoare, Daniela Chirion ia în posesie această realitate inepuizabilă, o cercetează și, mai apoi, oferă privitorului propriile sale variante plastice de înțelegere și de analiză. Trei ipostaze bine individualizate, însă foarte greu de disociat la o privire fugară, alcătuiesc proiectul artistic al pictoriței, îi circumscriu cîmpul conceptual și definesc perspectiva morală a reprezentărilor sale: autoportretul, portretul și cuplul om/animal. Chiar dacă ordinea lor cronologică, în enunțurile explicite ale artistei, este aceasta, în logica unei lecturi obiective, dacă îi
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
fost una dintre cele mai agreabile surprize, un prilej de a da vieții sale nou curs. Abandonînd exercițiile poetice pe care le practicase pînă atunci în secret și care, din fericire, n-au ajuns pînă la noi (o singură aluzie fugară în Escursiuni... ne sugerează acest fapt), funcționarul-muzician optează pentru proza literară, încercînd marea cu degetul. Cele cîteva tentative literare de la început n-au viață lungă. Filimon - el însuși prea inteligent și prea bătrîn pentru a se iluziona - și-a dat
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
scrisuri de toate culorile și de toate stilurile, românii nu sînt nici pe departe singuri - așa cum ai fi înclinat să crezi, văzînd publicul sur le vif, nici măcar preponderenți. Ies, în schimb, în evidență cu asupră de măsură. Dintr-un studiu fugar, într-o după-masă de sîmbătă, ies, deja, cîteva grupuri. Unul e-al supăraților: pe statul francez, că nu mediatizează destul expoziția. Pe noi, că ne recunoaștem valorile după ce mor, și nu facem nimic pentru ele (veche și adîncă temă!). Alții
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
și de dezmăț a stațiunilor balneare, urâta icoană a lipsei de pudoare în timpurile noastre, ci, în singurătatea de la Mangalia, frumusețea serilor care isprăvesc în brumă ușoară, farmecul luminilor din fund, care îți arată o lume în mers, surprinderea luminilor fugare de la luntrile pescarilor care-și vrăjesc prin licărirea torțelor prada din adâncuri și mai ales acel lucru de neuitat care este chemarea de dimineață, în faptul chiar al zilei încă răcoroase, a luceafărului, care se ridică deodată în fundul cerului vioriu
Povestea unui oraș by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9416_a_10741]
-
Cosmin Ciotloș Desigur, ar fi fost cu mult mai interesant din punct de vedere publicistic un titlu redactat în oglindă față de acesta. Ar fi declanșat scandaluri de presă și anchete fugare printre autori de toată mâna și de toate vârstele. Numai că n-ar fi fost deloc judicios și - cu atât mai mult - deloc adecvat unei edituri mereu discrete și continuu elegante ca BrumaR. Nu e cazul să alcătuim topuri sau
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
visurilor. E o culpă de imaginație. Nesfârșitele primejdii e "romanul aleatoriu", "cu anecdotă variabilă", visat de George Pelimon. Cenzurile realității se compensează în imaginar, după o regulă unanim recunoscută: "romanul e o specie terapeutică, utilizând avantajele transbordării clipei prezente în fugara clipă viitoare" (p. 427). Sau: "Specie a posibilului", "romanul e un domeniu al libertății literare depline. Nicăieri nu te simți mai confortabil ca în paginile lui" (p. 508). Parcă știam, dar avem bucuria de a mai descoperi încă o dată un
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
care decurg inovațiile sale și prin care se explică pecetea sa stilistică. într-un asemenea înțeles sîntem în măsură a vorbi despre drama existențialistă pe care o trăiește creatorul baroc, căutînd mereu un echilibru pe care-l poate realiza doar fugar, angoasat în permanență de conștiința eșecului pe care, asimilîndu-l, se străduiește a-l recicla. Iar "revalorizarea eșecului" (Adrian Marino) se bizuie pe efectul de meraviglia, operînd într-un registru compensator. Iluzionarea e succedată de dezamăgire (el desengano), iar aceasta din
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
s-a apropiat de ființa concretă și a împins cunoașterea acesteia dincolo de orice frontiere. Știința și miracolul anatomiei, arta de a da iluziei consistență materială și sondarea sufletului omenesc pînă la manifestările sale cele mai profunde sînt aici inegalabile. Grimasele fugare sau trăirile paradoxale, bucuria, suferința și disperarea și-au găsit în acest spațiu formele lor optime de concretizare în imagine. Narcis a părăsit oglinda lui statică, a ieșit din imobilitatea mortificatoare și s-a transformat într-o conștiință activă a
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
la față din cauza arcului electric produs de un scurtcircuit la anclanșarea unui nenorocit de heblu trifazic prin care era alimentată o secție Întreagă. Se și vedea stând cu gazdă, departe de centru, singur Într-o cămăruță, Își aminti de „umbra fugară”, o fată care Îl privea de afară, prin golul lăsat de perdeaua veche. După mai multe seri, umbra fugară a Început să rămână tot mai mult timp la fereastră, și-au făcut semne, peste alte câteva seri a fost invitată
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
alimentată o secție Întreagă. Se și vedea stând cu gazdă, departe de centru, singur Într-o cămăruță, Își aminti de „umbra fugară”, o fată care Îl privea de afară, prin golul lăsat de perdeaua veche. După mai multe seri, umbra fugară a Început să rămână tot mai mult timp la fereastră, și-au făcut semne, peste alte câteva seri a fost invitată În casă, a venit, s-au mângâiat, s-au sărutat copilărește și când s-a Încercat a merge mai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să rămână tot mai mult timp la fereastră, și-au făcut semne, peste alte câteva seri a fost invitată În casă, a venit, s-au mângâiat, s-au sărutat copilărește și când s-a Încercat a merge mai departe, umbra fugară a sărit ca arsă și a plecat cu gesturi ce păreau de scuză dar care puteau să Însemne orice. Știa ce s-a ales de ea, se dezvoltase foarte frumos, umbla numai cu șmecheri bruneți și Îi zâmbea mereu când
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]