1,614 matches
-
poate mai încurcată." "Ne aflăm între doi uriași hrăpăreți", garanțiile Franței și Angliei rămânând pe hârtie, atât timp cât, sub ochii lor, în mod cinic Hitler și Stalin, dușmani declarați, semnează un pact de neagresiune, (același pact Ribbentrop-Molotov, n.m.). Germanii tunau și fulgerau până mai ieri contra bolșevicilor, iar sovieticii, mai furios, contra național-socialiștilor - și azi sunt prieteni." Și autorul Jurnalului reflectează amar: "în lumea asta numai Dumnezeu ne poate salva și norocul nostru tradițional". Dar, din nefericire, n-a fost să fie
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
ce coroana-l / îmbrățișează / cu crucile // bătrîn cernit / sub secunde / cu firul tăiat". Ori: "apele cerului / înghit / ceafa de calcar / din brădetul secat // grunzul / adormit în marea / de iască / plutește ca o / închipuire de spaimă // și trec printre brazi / inexistenți / fulgeri fugari // și ceva nu se poate / ceva nu se poate / chiar într-atît" (Rîul plecat). Paradiziace reflexe plutesc în emulsia de corespondențe rustice și confidențe de poetică: "Dumnezeu / prelinge / muntele / dintr-o / stampă // zilele mele / dintr-un izvor / sărat / cu rîndunele
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
Bertrand Kulik, un fotograf amator a reușit să surprindă momentul în care Turnul Eiffel din Paris a fost lovit de fulger. Fotografulspune că nu ploua și cerul părea să fie senin, însă a început, deodată, să tune și să fulgere. "Mi-am luat repede aparatul, l-am pus pe trepied, și am sperat că voi face o fotografie frumoasă - dar nu mă gândeam că o să reușesc așa ceva", declară Bertrand Kulik.
Turnul Eiffel, lovit de fulger () [Corola-journal/Journalistic/69076_a_70401]
-
insulte, să acuze, să dea verdicte la adresa cui îi vine la gură. Iar acum, când fratele Mircea se dovedește a fi un traficant ordinar de influență pe bani grei pentru interlopii cu care s-a încuscrit în vreme ce președintele tuna și fulgera împotriva hoților și corupților, Băsescu Știetot tace. De necrezut, nu apare cu steagurile în spate să ne mai zică ceva de la Cotroceni. Ar fi interesant de aflat cu privire la procesul de tâmpificare și automințire a acestei națiuni câți foști sau încă
CT POPESCU: Băsescu Ştietot a amuţit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/81326_a_82651]
-
minunea cartierului... Că te las într-o zi și îmi iau lumea-n cap... Și nu-mi mai zice "mami"! - Bine, ciumi! - Las'că te opăresc io într-o seară, îi promisese ea cu hotărâre în glas. Și chiar îi fulgerase prin minte să accepte ideea lui Teo de a pleca împreună undeva, oriunde... "Cinșpe tablouri!" Chiar: cât o costa un tablou? Și-apoi, ce-știu cât mai am de trăit, gândise, da' la patrușopt de ani încă mai am poftă
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
CE, Merkel și Băsescu se jucau ”de-a vațea”, sub privirile lui Jose Manuel Barroso. Pozele îi arătau pe președintele Băsescu și pe cancelarul german mereu zâmbitori, legați de ”prietenie sinceră”, dovedită și în vara lui 2012. Băsescu tună și fulgeră în România că ne vrea în Schengen, dar argumentele apărate aici nu sunt transmise de președinte la urechile nemților. Europarlamentarii USL lasă de înțeles că Traian Băsescu și apărătorii lui din PDL o au pe ”Merkel în suflet”. Există un
Cât de mult ne vrea Germania lui Merkel în Schengen? by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39034_a_40359]
-
Legenda îl consacră ca pe o ființă deopotrivă solitară și solidară, ca pe un soi de „monarh republican”, dar și ca pe un vizionar care a avut șansa de a-și vedea realizate utopiile mai înainte de a se prăbuși ca fulgerat din pricina unor eforturi niciodată drămuite, a unei nedomolite energii și a unei generoase dăruiri de sine. Vilar a izbutit să reașeze teatrul în miezul problematicii naționale și istorice, fără a abandona însă omul, cu zbuciumul lui lăuntric și cu eternele
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
unde vederii i se năzăreau bătrîni sihaștri, zidiți în muțenie; iar drumul, biciuiți de o strașnică furtună, ne purta prin asprimi de piatră, unde mașina sărea ca o iadă speriată, pe lunecoase lespezi cenușii. Lui Horia, în această dezlănțuire, îi fulgerau analogii cu sălbatice priveliști din capătul stîncos al tărîmurilor scoțiene. „Locuri tari ”, îmi venea mie să murmur atunci, - o sintagmă pe care părintele său, Ernest Bernea, distinsul cercetător al categoriilor fundamentale din percepția spațială a Românilor, știuse s-o releve
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
găleata să cadă greu lângă mine, făcându-mă să mă cutremur tot. Am adulmecat un iz care te-ngrețoșa - un iz fierbinte-fierbinte, ce părea să fi reținut în el căldura unui corp de măgar. Trupul unui măgar ucis mi-a fulgerat prin creier, apoi a dispărut. Dracul cu tăblița a înșfăcat din căldare o pensulă din păr de porc, a înmuiat-o în sângele gros și lipicios și de un roșu întunecat și mi-a dat cu el pe creștetul capului
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
feței și rictusul gurii lui, plină, senzuală. Regretă apoi i se făcu rușine de regretul ei că nu-l lăsase s-o sărute la mare și nu... Ar fi fost plăcut să simtă buzele acelea căutându-i buzele. Închise ochii, fulgerată o clipă ca de-o arsură. Știa că dacă el ar mai fi vrut... Cum ai ajuns aici? Te-am căutat la Prefectură. M-am întâlnit astă-noapte cu Tom. Știu. Ai dat un bal, spuse ea. Tot orașul vorbește. Orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
deștepta. Dormi dusă în fundul grădinii, și-n zori, când se trezi, ca de obicei, nemișcarea stăpânea totul. Plutea în aer, ieșea din pământ. Trase cu urechea și i se păru că zace sub o apă adâncă, și, prin apă, ceva fulgeră ascuțit și se-nfipse în ea. Se frecă la ochi. Rămase cu urechile țiuind, așteptând. Văzu cerul, gardul de la stradă, cu rouă pe el, scânteind în soare, parcă cineva ar fi presărat sticlă pisată, și-aceeași sticlă ar fi jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de lup în troian. Zvâcni scurt, cu capul pe spate, ținându-și răsuflarea, orbită de soarele ghețos și de albeața strălucitoare ce schimba totul. Pârtia înzăpezită, cu făgașele subțiri și-adânci ca niște cuie, două câte două, înfipte-n nămeți, fulgerând albastru urmele cerbului șerpuia printre cușmele albe, ireale, clădite din zahăr zgrunțuros, cu oglinzi negre în loc de ramuri, pe covoarele pomilor; plutind între cer și pământ atârnate de barba ceții; îngropându-se sub umbrele albastre înscorțoșate de chiciură. Privind, uimită, împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Hai să dansăm și noi. S-au amestecat printre perechile ce se legănau În ritmul muzicii. Iată că au luat o decizie Îi șoptise Silviu la ureche Andreei, acum dansează. Vezi ce bine se potrivesc? Încă de la barieră mi-a fulgerat prin mine că dacă voi sunteți singure și noi singuri... poate că putem schimba această stare de lucruri. Ce nebun ești și ce idei trăznite ai. Ce a vrut să Însemne, apasă pe accelerație? L-am Îndemnat pe tata să
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
asupră-și cu întrebări de-a dreptul „dezastruoase”: - Cu cât a reușit el să facă mai bună această Lume? A răspuns cum trebuie poruncii înscrise în dreptul său pe Marele Zid dintre Ființă și Neființă? Aici „eroul” lui P.H.L. se oprește, fulgerat de un gând „salvator”: un copil este, cu certitudine, ceea ce cu adevărat trebuie să faci! Răspunzi astfel unui „imperativ universal” al existentului, intri „în firea lucrurilor”, în curgerea dinspre nimic spre ceva, de la gol la plin, de la absență la prezență
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
încolăceau. Ce facem? Nu bea apă! Dacă moare de sete? se tîngui cu lacrimi în glas Ilinca. De,... ăsta-i pui... îi trebuie lapte, nu apă, își dădu cu părerea Vlad. Și lapte de unde? întrebă Virgil. Stați! strigă deodată Tomiță, fulgerat de un gînd salvator. Își întoarse privirile spre Vlad, implorîndu-l: Ce-ar fi dacă... am mulge vaca ta? Eu nu știu să mulg! se feri rușinat Vlad. O mulg eu! sări bucuros Bărzăunul. Ești grozav, Ticule! îl lăudă Ilinca. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
al unor lucrări de specialitate considerate foarte importante mai ales de către Pompiliu Stănescu. Tot Iancu Răgălie începuse săpăturile și la cetatea de pe Dealul Ursului și, într-o conferință pe care o ținuse îndată după aceea la căminul cultural, tunase și fulgerase împotriva "mucoșilor" care umblă după comori ca niște bezmetici și produc mari pagube în patrimoniul arheologic național. Tot în aceeași zi Bărzăunul a făcut o declarație publică, de față fiind Ilinca și Virgil, că nu vrea să mai audă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
indicațiile Bărzăunului, vatra pe care să frigă peștele. În iaz mai intrară, alături de Bărzăun, Vlad, Tomiță și arheologul Ovidiu Ardei. Dar nimeni, în afara Bărzăunului, nu mai reuși să prindă măcar un păstrăv. Lui Vlad îi venea să tune și să fulgere de furie. Auzi tu, să ajungă să-l întreacă pe el Bărzăunul! Degeaba, însă. Oricît se străduia, sub orice stîncă ar fi căutat, păstrăvii nu voiau să se lase prinși, iar Ilinca arunca în el cu pietricele, ironizîndu-l. În scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Tomiță pronunță acest cuvînt, mai cumplit ca o bombă atomică, se înfioră din cap pînă-n picioare, de parcă ar fi căzut într-un cazan cu apă clocotită și se repezi la Tomiță ca un hultan. Dar nu reuși decît să-l fulgere cu un pumn peste umăr, întrucît Tomiță, mai sprinten și nu prea încercat în asemenea ciocniri violente, începu să alerge din toate puterile. Nuțu nu se mai luă după el, ci se mulțumi doar să-i strige amenințîndu-l cu amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ar fi fost prieteni de cînd lumea. Singurul care nu prea avea chef mai de nimic era Tomiță. Dar, așa era el de obicei. Cît a fost drumul de lung, însă, nici tu insulte, nici tu aluzii răutăcioase la pumni fulgerați peste umăr, ori la alte aspecte de soiul ăsta. În sfîrșit, totul decurgea ca într-un film turnat special pentru a face lumea să rîdă. Din acest punct de vedere s-ar putea ca un rol determinant să-l fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
alții. Probabil că voise să spună ceva, dar se răzgîndise. Se uită deodată foarte atent și destul de lung la Nuțu și se asigură în sinea lui că acesta nu poate deveni nici într-un caz prieten apropiat cu Ilinca. Îl fulgeră însă o altă întrebare cu adîncuri mult mai prăpăstioase: Dar Tomiță ce-o fi vrînd oare de s-amestecă în treburile altora și bagă zîzanie între toți? Singurul care nu-și pierduse nici un dram din veselia de pînă atunci era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de enigme ?... Să nu mai voiesc, și să nu mai institui valori, și să nu mai creez ! O, această mare sminteală să rămână departe de mine !" Și referindu-se la clipa sacră a dicteului, a revelației care vine dintr-odată, "fulgeră și se impune", Nietzsche scrie în poezia Pinul și fulgerul: Am crescut mai înalt decât omul și sălbăticiunile Și când vorbesc nimeni nu îmi răspunde. Am crescut prea singuratec și prea sus Aștept, ce aștept oare ? Norii alunecă foarte aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu se mișcă. Se micește, parcă, până nu mai rămâne din ea decât un copil, schița unui copil, de fapt, care plânge cu hohote, dar nu pleacă nicăieri, nu râde ironic, nu și agită în aer turmalina ei supradimensionată. Îl fulgeră gândul bolnav și trist, și hidos de vesel, în același timp, că acum, că n-o mai vrea, e, în sfârșit, a lui. Amândouă sunt ale lui. Ea și turmalina ei. Amândouă. Doar că nu le mai vrea. Nu, nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
reținut de la română că mulți scriitori au iubit sportul!... Ce-ar fi să încerce și el? Să scrie, asta e! Cum de a pierdut timpul până acum? La treabă cât nu-i prea târziu! Din ziua în care l-a fulgerat această idee „constructivă”, a fost mereu bine dispus. Creația îi dădea o stare euforică. Cei câțiva subalterni erau primiți cu tradiționala glumă: „Dă-mi o rimă în leuștean!”. Răspunsul urma automat: „Căpuștean!”. Test de inteligență! Chiar și femeia de serviciu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
dracu’ ai apărut? Vă omor pe amândoi! — Omori pe mă-ta, a zis Vasile cu dispreț, și l-a izbit sălbatic În frunte cu piatra aceea de râu, care, cu nici un minut În urmă, străjuia pașnic florile. Căreală a căzut fulgerat pe spate. Vasile s-a apropiat În genunchi de el și cu furie l-a mai lovit de trei ori În cap, care i se părea moale ca un măr, care se lăsa strivit ca un măr. Apoi s-a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cei doi copii ajunseră să se certe(așa sunt copiii).La un moment dat , fiul lui Traian i-a spus aniversatei: Nu ești decât o fată mândră și răzgâiată! Cei drept, cam așa era. Fata se Încruntă, strânse pumnii, Îl fulgeră cu privirea pe sub sprâncenele dese, se repezi la el, Îi smulse sabia și i-o aruncă În fântâna lângă care se aflau. Baiatul, care ținea la sabia lui, luă globul de aur al fetei și-l aruncă sus, sus de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]