254 matches
-
Troian, din care e dus la capăt un singur act (apărut în „Rampa”, 1911) de fapt o continuare a proiectatei trilogii Mirciada (în varianta inițială - Român Gruie), alcătuită din Vlaicu Vodă, Dan Vodă, Mircea cel Bătrân (ultimele două nescrise). Cu fulgerări metaforice și o cavalcadă a ritmului amintind de Scrisoarea III a lui M. Eminescu, în Sutașul Troian învolburarea sentimentelor forțează tiparele convenției clasice. Vlaicu Vodă este o piesă cu un destin sinuos și agitat, ca și al autorului ei. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
la pământ și să strige “OPRIȚI JOCUL” Toți jucătorii trebuie să respecte acest lucru și să oprească focul imediat. Un arbitru are voie să oprească jocul pe întreg terenul în cazul unei accidentări, răniri sau a unei urgențe (de exemplu: fulgerare sau trăsnet). Dacă un joc este oprit pentru o urgență și arbitrul conduce această urgență toți jucătorii trebuie să rămână pe loc până când localizarea lor exactă a fost adusă la cunoștința judecătorului din teren. Acesta trebuie să înregistreze și timpul
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]
-
a robiei neîndurătoare. În jurul Troiei, epopeea arată, în răsfrângerea tuturor oglinzilor ei, chipul cetăților înfrânte, pustiite și incendiate. Și apoi moartea: atâtea morți, atâția morți și ruguri și cenușă, atâtea morți timpurii, câteva ilustre, multe, foarte multe întrevăzute doar în fulgerarea unei lovituri de lance. Și spaima continuă că nu vei fi îngropat după datini, că leșul o să-ți fie, despuiat de arme, ciopârțit de dușman sau lăsat pradă câinilor flămânzi și păsărilor care se hrănesc cu mortăciuni. Că, fără împlinirea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
eu poetic constituie o altă cauză a imposibilității de a turna realitatea în cuvânt, reprezentată prin imaginea liniștită a apei statute, metaforă a interiorității: Apă închisă, somn al mlaștinilor / Care în ochiuri largi mistui otrăvuri / Când albă, cănd verde în fulgerări, / ești asemenea inimii mele. Plopul și stejarul fac cenușiu malul / frunzele și ghindele tac înăuntru / și fiecare are cercuri cu un singur centru / tăiate de austrul ce negru vuiește. (Apăstătută) 307 Apă ca materie fecunda desemnează metaforic inima în care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
desprinderii prin contemplație de pământ, de relativ („Dând răsunet de cristale/ Apei lui de prin ogradă”). De o mare coerență în complexitatea ei, poezia relevă o structură romantică dominată de tensiunea real-ideal, de obsesia eului și a „soartei”. Amară în fulgerările ei satirice, atrasă de mitul trecutului paradisiac și de un naturism păgân, tonifiant, ispitită și de spațiile imaginarului exotic, ea se distanțează de tiparele romantismului prin absența aproape totală a strunei elegiace, prin intuiția sugestiei muzical-simboliste, prin „magia” senzitivă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
roșu cu moț, sînt mică! conformismul tău sexual ține de tragic, ține de sublim, actul sexual ține de ridicol, linii de triaj mult în lateral, stația Adjud pe lărgimea ei, podul peste Trotuș înainte de a fi Siret și schelăria la fulgerări de scîntei deasupra locomotivei, verde buretos, surii în fereastră instantaneele de elemente metalice curmeziș, luminile prea răsfirat satul de luncă, două urme pe platoul podgoriei Nicorești, pe coama de carton gudronat beculețe roșii, zecile de metri de instalație, minciuna ornament
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ceva de grade, iar atmosfera licărea încă de arșiță. De pe coasta dealului se zăreau în depărtare promontoriile golfului, scăldate în ceața gălbuie a asfințitului. Imensul bol al mării sclipea într-un albastru foarte palid, pe care jucau miraje argintii și fulgerări de lumină. Tufișurile încărcate de trandafiri răspândeau un parfum dogoritor. Soneria, pe care o apăsasem tocmai când mi se năzărise ideea că poate domnul Fitch nu avea habar că o cunosc pe soția sa lucru care ar fi justificat panica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dintre pictori ar fi putut s-o reprezinte, poate Campin, Memling sau Van Eyck. Dar ea nu era acolo. Și apoi ceasurile se porniră cu toate să sune, anunțând ora patru. Niște muncitori reparau ceva la parter, ciocănind de zor, fulgerări de lumină țâșneau și se retrăgeau, amestecându-se cu durerea mea de cap. M-am pomenit scormonindu-mi mintea în căutarea a ceva ce mi se păruse foarte important să nu uit, ceva în legătură cu noaptea în care zăcusem pe stânci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
alta a drumului, mașina galbenă a lui Gilbert. Nu adia nici o suflare de vânt, nici cea mai firavă briză. Marea era de un calm amenințător, total netedă, sticloasă, lucioasă, uleioasă, de un azur uniform. Pe întreaga întindere a orizontului țâșneau fulgerări mute, iluminații extraordinare, ca niște vaste, foarte îndepărtate focuri de artificii, sau ca lugubre experiențe atomice. Nici un nor, nici un tunet, doar aceste uriașe izbucniri de lumini fugitive, silențioase, galben-alburii. Discutasem cu Hartley, discutasem despre trecut, gustasem din nou acel fluid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sprâncene, comandantul trupelor de securitate din Munții Neamțului, se prăbuși ca fulgerat.. cu ochii sticloși, plini de mirare, îndreptați spre Căpitanul Baltă.. Câteva clipe, toți securiștii încremeniră ca niște statui, cu armele întinse înainte. Întâlnindu-i privirea, toți avură o fulgerare de șovăire.. dar, în clipa următoare, instinctiv năvăliră asupra lui și, mai mult de frică, începură să-i care cu patul armei, cu pumnii peste cap.. peste unde se nimerea, strivindu-i trupul cu o ură de neînchipuit. Sub ploaia
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dintre morți. Cei ce se întorc sunt cadavre vii. Pe măsură ce-mi reaminteam unele lucruri despre el, mi se reactivau niște simțăminte politice. Nu-mi aduceam aminte un anume discurs, o anume întâmplare, ci secvențe cinematografice lipsite de accent, fulgerările acelea de memorie care te ajută să reconstitui nesigur un fel de a fi, de a se face remarcat și de a dialoga al unui om. Nimic semnificativ, totuși ceva. Și ce parlamentar băgăcios și agresiv fusese! Probabil că aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Florența, prima lui scriere în proză, publicată în 1840 în „Dacia literară”, e un „prinos Italiei și romantismului”. Personaje exaltate, prinse în vârtejul unor patimi devoratoare, se zbuciumă amarnic într-un cadru somptuos, dar și lugubru. O atmosferă tenebroasă, cu fulgerări terifiante, împânzește Muntele de foc (din Călătorie în Africa). Încercarea de roman Dridri, a cărei primă parte e întocmită în felul romanului lui Paul de Kock și Alphonse Karr, și romanul cu tentă autobiografică, neterminat, Mărgărita au, la fel, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
atentă, după cum se vede dintr-o paranteză: "Uneori însă, când discută cu unele studente, are în privire ceva care sugerează pofta, dar și o anumită răutate și dispreț". "Du Balzac pur jus" ar spune un jurnalist culturnic hexagonal astăzi. O fulgerare a ceea ce putea fi un prozator refulat, cunoscând orizontul de așteptare al cititorului și pregătind discret motivul patologiei, lucrat ulterior pe alt front de un specialist care în particular, între două rapoarte privind orientarea și textele revistei "Dialog" spunea: "Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de a ceda. Se poate, de asemenea, întâmplă că dificult)țile de adaptare și necesitatea unei acțiuni calculate s) devin), pur și simplu, prea covârșitoare. Claritatea cu care necesit)țile de acțiune pot fi acum observate poate fi ștears) de fulgerarea orbitoare a exploziilor nucleare. Teamă c) aceasta s-ar putea întâmpla înt)rește forțele și procesele pe care le-am descris. IV Un sistem de dou) puteri are numeroase virtuți. Înainte de a le explica mai detaliat, ar trebui examinat) chestiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
semnificație în orice sfârâiac de fapt. Odată i-a sărit dintr-un ciocan, sau șmol, asta fiind denumirea corectă, i-a sărit un șpan în picior, pentru că a dat așa, ca neamul prost. N-a simțit decât o arsură, o fulgerare. Apoi a văzut la radiografie în gambă o așchie care oricând o putea lua la vale pe crac și cine știe unde se mai oprea. O pișcătură, atât a simțit. Acum zicea că, dacă face copii, ar ieși ceva între omul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
am ajuns într-un loc în care aerul se făcea mai proaspăt, iar deasupra capetelor noastre apăruse un punct luminos: o spărtură din boltă lăsa să pătrundă puritatea albastră a luminii din miezul zilei. Ochii mi-au fost izbiți de fulgerarea aceea intensă. Cu un fir de glas, Aia mi-a șoptit că, în clipa aceea, întocmai atunci și în locul acela, noi ne găseam în inima cosmosului. Aici e Ombilicus mundi, exact ca la Delphi. I-am simțit mâna apucându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
epistole. Poate că vreau doar să-mi fac cunoscută suferința atroce a destinului meu. Până acum strategia asta a dat roade... Lumină Pentru mine și Aia nu mai există vreo umbră de îndoială: trăim în transparența totală a sufletului. Cu fulgerările-i orbitoare, lumina ne inundă trupurile când suntem împreună și de fiecare dată, când ne privim, fie și de departe, comunicăm fără cuvinte. Aceeași tihnă spirituală își are sălaș în noi. Ademenire thanatică Dimineața, insula e străbătută de o ciudată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pentru că "obsesiv, asemenea grafii și locuri inaccesibile ne urmăreau fără istov" comentează domnia sa în Prefața volumului "le plimbam zile și nopți de-a lungul unor lungi intervaluri pe oglinda receptivă și impresionabilă a ochiului, pentru ca, după luni de căutare, sub fulgerarea unei clipe, să se preschimbe în semne și sensuri". Un asemenea exemplu este comentat în capitolul Doină, Doiniță..., un "răsunet" juvenil perenizat prin Doina. Aici se discută despre căutările pentru lămurirea unei lecțiuni din manuscrisul poeziei, unde apărea cuvântul Pisa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și soarele și luna,/ Tu, care ești enigma obscurei conștiinți,/ Cuprins-abia de o minte din miile de minți,/ Tu, stingere/ Tu, chaos - tu, lipsă de viață,/ Tu, ce pân’ și la geniu spui numai ce-i în cărți./ O, slabă fulgerare... cea, cărui nu te teme,/ Îngheți nervul vieții din fugătoarea vreme...”. E adevărat că filonul acesta plutonic nu apare în Scrisorile IV și V, dar apare cu toată evidența în Scrisoarea I. Această perspectivă crepusculară, a stingerii vieții în univers
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să le apucăm. În această lungă și labirintică existență, care uneori are aerul - sau caricatura! - unui basm! Iar aceste „semnale” care „trădează” o „dublură” a Memoriei Îi apar naratorului proustian, lui Marcel, doar În zorii senectuții; astfel, el trăiește acele fulgerări ale memoriei, care nu este, cum spuneam, cea „diurnă, curentă”; ci cea care se hrănește din scene și figuri pe care le „pescuiește” dintr-un strat sau altul epic al trecutei existențe ca un „avertisment” față de formele de suprafață, lucitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Dar numai o anumită „expresie”, cea animată de un geniu interior și condusă de mâna expertă a rutinei, care și ea se despică În două: cea a scriitorului, a „scribului”, dar și cea a „meseriei” sale, Încât arta romancierului este fulgerarea unei idei, pe care nici el n-o Înțelege prea bine - dar o ascultă și o servește, se arată față de „ea” răbdător și infinit modest! -, dusă apoi pe drumurile de carne, de sentiment și luptă ale unui oarecare „profil” posibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
zbor, ea atinge și unele certitudini; un presentiment genial le indică și ea ghicește cu ușurintă În ce loc se găsesc aceste certitudini demonstrabile. Dar forța demonstrației este În mod deosebit de performantă când e vorba de a obține Într-o fulgerare și de a pune În lumină analogii. Reflecțiunea nu face apoi decât să ajute criteriile și stereotipurile ei, căutând astfel să se substituie analogiilor - propriile ei echivalențe, ca și legături de cauzalitate la ceea ce părea doar juxtapunere. (traducerea noastră, N.B.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de la tablele lui Hammurabi la Rilke și Blaga, fără această „singurătate” creatoare de fantasme și versuri, metafore, acele iuți sau gigantice „forme ale spiritului”, ce nu sunt decât „un alt mod de a gândi”, de a exprima părți, noduri, fâșii, fulgerări sau piscuri ale Inefabilului etern!... Deoarece, azi, această singurătate pare a se pierde, cea În care trupul și spiritul agățat de el se retrage, se rupe și aproape se Întoarce contra celorlalți, vii sau morți, și uneori, dacă are geniu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mintea mea, „ochii minții” mele, după o expresie a lui Hamlet, nu numai că au cuprins, dar au și suportat! Deoarece rostul nostru ascuns, tăcutul nostru eroism, al celor care „creăm din nimic!” este acela de a suporta ceea ce, În fulgerări ciudate, scurte, uneori teribile, Întrevedem din uriașul mister, fenomen, uragan, ce se cheamă viață!... Sau ființă! Am mai amintit acel citat din Nietzsche pe care l-am pus În exergă la romanul meu Îngerul de gips, apărut În ’73 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
după. La scurt timp după, dar uneori abia peste ani, reconstruind fapte și evenimente în toiul cărora te găseai la vremea aceea fără să ai habar de nimic. Când pricepi imediat după că te-a „bătut fericirea“, simți în tine fulgerarea „fericirii stridente“. Este, și ea, contrariul lui „a fi fericit“, fiind vorba de o fericire nerușinată, sfidătoare, scăpată din chinga canoanelor exterioare ale vieții. Fericirea stridentă e buimacă, gonește prin tine sălbatic, trebuie să se descarce violent fiindcă nu poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]